Romanulu, mai 1870 (Anul 14)
1870-05-16
VOIESOR ȘI VEI PUTEA Levi. Leii-Pe anii......p. capitală 48 p. distr. 58 Pe gese luni « « • 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 uă lună « « 5 « 6 Anii esemplare 25 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria • fior. 7 val. aus ANULU ALU PATRU-SPRE-PECELEA Administrațiunea ín Pasagiulu Roman, No. 1. — Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. SAMBATA, 16 MAIU 1876. LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anuntluri și reclame a se adresa în Bucuresci, la administratiunea pianului. In districte la corespondinții pariului prin poștă. La Paris la D. Darras-Hallegrain, rue de l’ancienne comedie No. 5 ANUHTIURILE Linia de 30 litere................... 40 ban! Insertiun își reclame, linia.. 2 bînoitî Bucuresci, 27 Floraru 1870. Ier seră s-a ținută în sala Slătineni a doua întrunire publică. Reservându-ne a publica măne discursurile d-loră Gr. Vulturescu și Ion Brătianu, publicămă astădi ună notă emanată din acestă întrunire. In zilele trecute s’a publicată mă apelă către alegătorii din totă țara, subscrisă de 42. Amă făcută cunoscută că ’ntr’acești 42 de bărbați de Stază, se află dol. Dumitru Ghica, Petre Grădiștenu, Ion Manu, Generară Tell, Tănase Rioșianu, George Brătianu, C. Brăiloiu, C. Aricescu, A. Plaiano, Vasile Boerescu, Generară Florescu. Amă făcută cunoscută că do. Ion Manu, Tănase Rioșianu, C. Brăiloiu, A. Plaiano, Generară Florescu, Colonelă Locusteanu, Oprișan Iorgulescu spună că „represintă immensa majoritate a națiunii“ și adaugă: „alu nostru este viitorul.“ In facia acestui manifestă ală amiciloră regulamentului organică, seă, cumă dice astăzi Țera, ală „guvernului căimăcămiei de trei, „ală măcelului de la 3 Augustă, „ală celoră carii îșî facă uă fală „d’a purta crucea lui 2 Manu“ asociați cu dd. Tell, Aricescu, Dumitru Ghica, Vasile Boerescu, în faca dechlarării acestoră 42, că cu dânșii este immensa majoritate a națiunii și că ei suntă viitorulă,— mulți credură că este mai bine se nu se mai facă astăzi mă apelă către alegători de către ună comitată centrale electorale, ci de către oă întrunire publică și liberă, la care se ia parte tote interesele societății; mulți crezură car fi mai nemerită ca, la apelul celoră 42, se respungă aprope 2000 de cetățiani din Bucuresci, și națiunea apoi se respundă prin faptă decă ea voiesce ca viitoriulu sa se fiă invasiunile, servite de mulți dintre cei 42, regulamentulă organică, servită și iubită de mulți dintre dânșii. Căimăcămia de trei, servită și represintată asemene de mulți din aceștia, 2 Masă și 3 Augustă, ce-șî are și dânsulă rapresintenții sei în acestă mare comitată de 42. Plecândă din acestă punte de vedere, se redactă apelulă pe care ’lă publicămă mai la vale, care se citi în întrunirea de ieri seră și se adoptă printru o unanimă aclamare, remănândă se se supscrie numai de câtre biuroulă adunării, ca garanție de conformitate. D. G. Goga, printr’o epistolă publicată în Românulu de Joud, făcu cunoscută publicului că luptăprefectură plășii Glavaciocului, din județul Vlașca, a fost luată în seriosă comunicatură guvernului, prin care promite că nu se va mesteca în alegeri. Acestă luptă-prefectu, spune d.Goga, nu silui alegerea ce se făcu pentru consiliulă județenă, și odată fu destituită și’nlocuită cu d. Razu „fostă capă ală serginților” din Bucuresci, pe căndă renumitele bande electorale se plimbai cu bâtele la spinare pe stradele capitalei. “ D. ministru din întru a binevoită a respunde printrună comunicată, pe care ’să repredă ce mă mai la vale în întregulă sex, căci elă este una din dovedile temeinice ce d’acumă deja dă guvernulă actuale despre modulă cumă are se lucreze la alegerile viitore. In acestă minunată comunicată d-nu ministru spune că prefectulă i-a cerută numirea d-luî Razu; că d-sa s’a opusu matenteia, déra a trebuită se cedă cererii d-lui prefectu, ca unulă ce are respunderea pentru conducerea serviciului publică. Asia dóra ministrulă a refuzatu cererea prefectului in timpă de 18 ziile, în urmă pusă, adică în urma alegerii cu pricina, în care candidații administrațiunii mai isbutită, a trebuită se cedă. Mărturirea este frumósá, și fórte naivă învîrtitura ce voi se-i dea d. Manolache Costachi. A doua dovedă despre cumă voiesce ministeriulu se se facă alegerile viitóre, avennă în aprobarea ce s’arată ilegalitățiloru comise în alegerile de la 3 Masă, la Câmpulungu, și pe cari nici chiar ă wsărutamu, c’uă ardóre, aprópe timidă, mânele albe cari mângâiați pĕrulu mea. — Stepânulu mea Domnulu mea! Regele meu ! Ji dheamü încetișori. Nu’mi veni nici vădată ín gândit cu Ludovico abusa de a totü-publicia sea asupra mea. Elü părea, ín adevĕra, că găsesce naturale supunerea mea orba, și era una felu de condescendință în amorulu ce ’mi dedea. Déru óre nu trebuia se fie asta-felu, ela, atâtü de superiorit mie, și ca putere morale și ca inteligină ? Pute elü se mĕ trateze ore ca egală cu dênsula ? Tóte darurile erau în partea lui; și inferioritatea mea se vede pene și ’n trăseturile fecieî mele. Dac’așî fi fostu maî frumósu, ași fi cutezată se fiu cochetă ; aprópe urică, nici nu mĕ ’ncercama, nici nu cautama se ’mî apărfi nici spiritul, nici persóna , rolulu mea era d’a me prosterne dinaintea idolului și d’a’i oferi necurmată inima mea, sufletulu mea, gândirile mele. Naturalminte căsuța din strada Blanche fu locuința pe care o ocuparămă. Afară că mi se părea unu actu de dreptate d’a vedé pe nepotulu d-lui de Haut-Val reintrându în stăpânirea acestei case, posițiunea nóstru necesită acastă așcĭjare. Moștenirea pe care municatele oficiale n’au cutezată se le nege. A treia dovadă: urmăririle, denunțiate de d. Emanuelă Saulescu, ce se făcu la Câmpu-Lungă, spre a pregăti pe cetățiani în privința celoră ce să se vedă și separă în alegerile viitorie. A patra dovadă suntă ilegalitățile ce doi. Em. Filipescu, V. Andreșiu, Iancu Albu, C. V. Andreșiu și Sotiră Panaitiu, denunțtă că sa facă chiară acumă în districtul Namțu, ștergându-se astăzi alegătorii neplăcuți din listele electorale, ș’alegerea cu gendarmii, ce s’a făcută la 30 Aprile trecută, pentru membrii consiliului județenă . A cincea dovadă este denunită-j rea făcută prin telegramă către d. ministru, de către d. Oțelescu, că suptă prefectură din Podgoria, nepotă ală prefectului, desemneză alegâtorilor pe delegații ce trebuiescu numiți. A șesea dovadă este abusură comisă în Teleormană la 3 Maiu, în alegerea delegaților. și denunțiate de d. I. Slăvescu. A șaptea dovadă este cele denunțate de d. Simeonă Mihălescu despre pregătirile electorale, ce se facă la Călărași, afirmarea făcută acolo de d. Petre Grădiștenu că lucrază cu guvernul, promisiunea dată că va schimba pe primară și pe supt prefecți și împlinirea imediată a pro naioiuuiî, fäuutä c.unoooutü pJieî pliu decretă domnesc ii. Și cându d’acumă chiară avemă tóte aceste dovedi, recunoscute și confirmate prin faptele guvernului, pentru ce se nu se credă că adevară se spune că bandele s’aă reorganisată și că banii s’aă și dată din fondurile secrete ale ministeriului de interne ? Și pentru ce se nu se credă acesta, cându Pressa astă dî o spune curată și limpede prin cuvintele următore : „Cumă veți mai pute se ve plângeți de resistența că veți întâmpina, cândă voi singuri sunteți aceî ce ați provocat-o ? „Cetățianii capitalei maî alesu se vor lui iarma cu tăria ce le dă convingerea loru — (de câte 7 sfatîți léra pe <fi) — și voru aréta și cu acestă ocasiune, cumu sciuse șî apere dreptulu loru, mergêndü se voteze pentru aceî ce au luată dreptu devisă libertatea și ordinea. „Alegerile s’apropie și suntemă și cum că de la unu capeta la cela-laltu alü țere, victoria va fi a amicilor ă ordinii. “ Nu suntă are aceste cuvinte ideatice cu cele dise în Cameră d. P. Grădiștenu: „ N’amu năbușită libertatea votului, déru amu reprimată incinta, ș’am contribuită asta-felu la schimbarea stării fie lucruri de mai nainte.“ Și nu se ttiere că represintanții ordinii sunt: do. Ion Manu, Brăiloiu, Petre Grădiștenu, Dumitru Ghica, Colonelu Locustenu, V. Boerescu, Plagino, Rioșianu, Generală Florescu, și candidații lor pentru Capitală Petre Grădiștenu, Vasile Boerescu și Generală Florescu? Aicii, domni miniștrii, nu ve mai ascundețî, căci faptele dovedesc că cu temeii se susține că plătiți landele și c’ați însărcinată cu a loră conducere în Bucuresci pe domnii Boerescu, Popa Tache și Petre Grădiștenu ! APELU CĂTRE ALEGĂTORI Alegători ai diferitelor colegiuri ale României ș’a drepturilor, țârei, și voința nestrămutată d’a le da mulțămire. Uă nouă și durerosa speraință, ce facemă pe totă olina de la începutul alegerilor trecute, ne-a convinsă, credemă, pe toți că, deși causa nostră este totă ce póte fi mai sacru —respectulă legii, apărarea onorii și averii, a țârei și a fiecăruia din nou. — deși numarulă nostru, numarulăceloră ce suferă, este mare, este țara întregă, stândă isolatî unii de aici n’amă putută nimică, n’amă putută nici măcară încerca d’a pune uă stavilă nelegiuirilor, jafuriloră, violențiloră, scandaluriloră și releloră de totă felulă, care ne bântuie de mai bine d’ună ană și jumătate, și nici putemă spera vr’ua îndreptare pentru viitoră, care din contra ne amenință cu rele și mai mari.Intradevâru, omenii carii de unu cârdă de vreme parcă suntă aleși și chiămațî la putere ca să stingă, ca să sfărîme pâna și simțimântulă patriei ș’ală dreptului în consciința Românului cuteză și voră cuteza din ce în ce mai multă, îmbătați de isbânda ce le-a făcut-o așa lesne in acțiunea nostră, îmbătați de isbânda (jilniceloră și criminalelor) for) atentaturi în contra tutoră drepturilor private și publice ale Romanilor, aă ajunsă a crede că de aci înainte totu le este permisă și— lucru înspăimântătoră!—delirulă desordini mor de, delirul ă cugetărilor antinaționale și liberticide, care înconjură tronulua împinsă disprețuia consilierilor săi pentru poporulă română și pentru instituțiunile sale până a face ca guvernul României, guvernul unui Stării Constituționale, să adreseze — viindu la putere — profesiunea sea de credință nu țărească representanțiloru săi, ci poliției, prefecțiloru, să deghiare oficialmente că în ochii sei poliția singură este țera legale. Intr’acelaș timpă uă propagandă activă acredită în străinătate ideia că Românii nu suntu demni de instituțiunile ce ș’aă dată, că ele suntă și causa pentru care nu se pute da mulțămire dorințelor. Ovreiloră, căntrună cu............... li. -Tr jg. FOITA ROMANULUI 9 TAINA MAGDALENE 0 XIII. Trecură trei luni, trei luni de ’mbătare, de fericire, cari nu se potü nara. Eramă femeia lui Ludovici. In fiecare zi, la fiecare oră, neconteniții, vedeamü acea ladă adorată, care de mulții deja era gravată în anima mea. Acea privire mândră, acea frumos, gură despreț,uitare, acela porta aristocraticii, acea voce sonoră, un admramă în totul cu mânele încrucișate, răpită de ostase, uimită, fermecată, simțindu-me forte mică și fórte umilită pe lângă ființa ce iubiamű. Eramu fericită déc’ ’mi zimbia ; tremuram d’a vedé uă ’ncrejjtură desemnânduse pe fruntea lui; me siliama se ’i gbicesce cele mai mici voințe; și, cândă eramu singuri și demna se mi țfică d’acele cuvinte de amorü, pe cari élű singurö scia se le găsescă, fără voie’mi plecamă genunchiele. 1) A vedé „Românulu“ de la 2, 3, 4. 5. 6, 7, S, 9 loi și 15 Maid. mi-o lăsase ”. Bernard era singura mea avere, și pré modestulü venită alu lui Ludovicu ne impunea măsuri da economie. Intrebuințândă cuvêntulu venitu, mé servescu c’unu termenu nepotrivită, căci nu sciama de locu cari erau resursele bărbatului meu. Contractul nostru de căsătorie vorbia despre uă sumă de cincispre-țjece mii de franci pe cari declarase că’î posede. — Nu este cu putință se trăimă totă viața nostru din acești cincispre-țjece mii de franci , îmi țiisese într’uă sora Ludovico rl^éndü. Totu ce sciama, este că banii ce’mi da îmi ajungeau pentru modestele ’mi nevoi. Neeșindă și nevetjendű pe nimeni, nici nu era vorbi despre toaleta mea. Ce e dreptu, mĕ ’ngrijiamu de multă d’ale mâncării, căci Ludovico era deprinsu cu nesce ospe^iarî de principe. Inse mâncarea lui, pregătită deosebită d’a mea și d’aceaa a unei femei însărcinate cu îngrijirea casei, nu era atâtai de scumpă, și mé lipsiamu cu veseliă de multe, pentru a’lu face se trăiască cumă îi plăcea; eșia în tote «zilele pe la trei ore și nu reintra de câtă pe la șapte ore pentru a prândi. După prândă făceamu musică. Câte uă dată ședemu de vorbă, elu îmi fu ajunulă alegeriloră, de deputați și senatori, la care suntemă chiămațî, permiteți-ne se renimă să ve oferimă , în numele nostru ș’ală amiciloră noștri, concursulă nostru frățescu și să vu ceremă p’ală vostru, ca astă-felă puindă în comună creditulă de care ne bucurămu pe lângă concetățenii noștri și devotamentulă nostru pentru lucrură publică, să asecurămu de astă dată României uă represintațiune onestă și inteliginte, uă adevărată representațiune naționale, care să aibă consciința trebuințelor, spunea mii de lucruri pe care eu nu le sciama și rîdea de nesciința mea, numindume copilită. Cândă sunau unu sprezece ore ne despărțiamu; Ludovicü locuia într’un frumosa cameră din cazuia ânteia ; ea pâstrasemn pentru mine mica cameră a d-luî Bernard, aceaa unde’lu vénusema pentru ultima oră , și potu se jură, fără mă lăuda, că nici uă dată terori nebune nu mĕ coprinseră; cugetamu cu iubire la acela scumpă mortO, care’mî dedese acolo ultimulu seu suspină. Diminéța, ascultândă cu băgare de semn cea dintâia chiemare a lui Ludovico, intramu încetișiori In camera lui, aducéndu’i ciocolata pe care’îo facusemu eu énsá’mi. Bărbatălă meü se scula mai de diminé’á de câtă mine, căci totu d’auna ilu găsiamu Îmbrăcată cu eleganț!, ca în ajunu, și fumândă cigara lui., Ore acăstă viéț á era în adevĕra aceaa pe care o visaseră î Pâte nu. Ai legătură mai intimă, doué anime bătândă aprópe una lângă alta, două suflete in armonie, trăindă cu aceleași veselii, vibrândü prin aceleași simțiri, éra visurile mele . Acésta suzeranitate în amorű, care mé făcea cea mai supusă vasală, mă făcea sememira ca, unu lucru mou, despre care nu avuseserau încă ideie. Cându erama aprópe copilă, amorul fusese pentru mine povestea lui Feta Frumosü și ală Elenei Cosentencî; cândă ajunsesema a fi femeie, invidiasema pe Romeo și pe Julieta; nu găsiseră lacrimi pentru Francesca di Rimini ș’amantură ei; înlănțuiî unulu de altulu, trecându prin spațiulu nesfirșită, ei duceaă cu denșii, In adevĕru, vecînica durere, déru și veciniculu amorți ! — Astafel p aștii voi se mé subfisei ; strigai câte uă dală cu esaltare. Apoi cugetarea ’mi venia ve^endume dinaintea o glindei, și ’mi (jk:eamü suspinándü: — lulicla era frumösä'. Francesa erea frumösä’. Ludovicü reintra; aurjiamü s metulü vo celui; alergamă spre densula; mé uitamü la dênsula și totulu se contopia un mine intr’un esclamare pe care buzele mele abia o puteau reține : — Câtă ești de bună c’ai vouă femeiei! In adevĕra, nu era oma nobilă și bună, era atâta de inteliginte, atâta de seductură, atâta de bine ’deșertată, ca vouă se ia de femeie pe sermana feta părăsită, care n’avea de a zestre nici măcară vă ladă frumosa ? (Va urma). George Grand.