Romanulu, septembrie 1870 (Anul 14)

1870-09-02

ANULU ALU PATRU-SPRE­ PECELEA Adranul Strațtțmeann ff&angiulft Roman, Vo. 1.— Redacțiunea, Strada Colțea Vo. 42. MERCURI, 2 SEPTEMBRE 1870. VOIEVOE ȘI VEI PUTE ABONA­MENTE L. n. L. n. Uni anu .... în capitale 48 districte 58 Sase luni „ „ 24 „ 29 Trei luni „ „ 12 „ 15 Di lună „ „ 5 „ 6 Abonamentele începd la 1 și 16 ale lunei. DnO exemplare 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 ANUNTIURI L. b. Linia de 30 litere. ...................— 40 Inserțiuni și reclame, linia ... 2 — LUMINEZA­TE ȘI VEI FI Pentru abonamente și anunț­uri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea farului In Districte, la corespondenții săi și cu poșta LA PARIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrain Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiurl: La d-il Órain, Thomas et C-i« Rue Lepeletier, 33. LA VIENA Pentru abonamente : La d. G. B. Popovicî, 15 Fleischmarkt. Pentru anunțiuri: La domnii Haasenstein­­ și Vogler, 11. Neuermarckt Bucurescî, 13 Răpciune, 1870. Mișcați de grandiosa dramă, ale cărei peripeții agită Occidentele Eu­ropei, și, prin repercusiune, lumea întragă, muiama deja pena pentru a esprime impresiunea ce acesta mărețu spectaclu producea asupră­­ne, — când și d’uă dată primirămă de la Ploiescu epistola de mai la vale. Uă restrîngere durerosă ne apesă i­­nima, descrierea arătură orori, și mai cu semă vederea aceloră juni procu­rori, făcendu-se sbirii unei puteri imo­rale, ne împlu sufletul de amărăciune, impresiunea pe care schînteierile renascerii din Occidente ne-o caustă sbură și se perdu în nourură greă și infectă ală fără-de­legiloră puterii! Departe de noi veselia i­­mensă ce produce vederea unor­ națiuni ce se rădică, mișcate de con­­secința puterii lor­, nu suntemă demni de asemeni veselii! Consciința puterii care face pe popore mari, prin faptele lor, cele mari, este adormită în noi! Căci altă­ felă, cumă ar cuteza m­ă guvernă, cumă ar cuteza nes­­ce juni, abia intrați în viața publi­că, se calce în piciore legi și simți­­minte de umanitate, pentru a satisface mici și mișeldse simțiminte de res­­bunare? Cândă fiă­care ară fi si­­curit d’a găsi ’ntruna publică inte­­liginte și severă, în totă ce s’atinge de morale, m­ă judenie ’nduplecată, cumă s’ară putea găsi juni cu in­strucțiune și cu inteligință, căror­a se nu le fiă târnă d’a sdrobi viito­rului, vieța loră întrâgă, prostituindă acestă instrucțiune și inteligință la manoperile cele mai revoltătore, mai degrădătore pentru uă națiune și chiar pentru omenire?! Se ne amăgimu ore și de astă dată? Trebuie ore se credemă că póte se esiste oă singură inimă română, care se nu se revolte, care se nu se simtă batjocorită și se nu se rădice cu indignațiune contra unor­ infamii ca cele ce se petrecă în Ploiescu ? . . . Nu! nu putemă face Româniloră vă insultă atâtă de sângerosă, în­câtă se’i credemă capabili d’a remâne nemișcați, ne­­emoționațî la descrierea unor­ fapte ca cele următore: „Din inchisórea Ospețului Calugerulu.“ Ploescu, 26 Augustă 1870. D-luî redactare alu țliarului ROMANULU Domnule redactare: „Ni se spune că Monitorulu o­­ficiale voiesce a desminți cele ce au­ publicată despre torturele apli­cate celor­ arestați aici pentru eve­­nimentul­ de la 8 Augustă curinte. Nu venimă a desveli aici împre­­giurările evenimentului, căci acelea se vor­ constata după terminarea cercetărilor­ justiției, ci, putând abia a ve adresa aceste rânduri, din fi­­gurele unui arestă fără exemplu, venimă a ve areta cele petrecute în privința celoră torturați în be­­ciulă casarmea dorobanților”. „Cătu pentru bătăi de cele­l­alte, aă fostă forte numerose, puțini că scăpată din cei arestați prin do­robanți se nu fie duși în lovituri )é­e la locurile destinate închisorii. 3e d. Guță Antonescu, staroste de grădinari, aflată și acumă în spi­­­ală, l’aă taiată și cu săbiile în capă, aducându-lă la casarmă mai morțű, fără ca acesta se fi trasă cu revolverulă, precumă orice guvern­ală. „Și tote aceste bătăi barbare s’aă ’Acută fără se fi fostă provocare, căci, în totă cursul ă t­ilei mișcării din 8 Augustă, nu s’a atinsă nici m­ă firă de păru măcară din capul cui­va. „Noi găsindu-ne arestați în ca­­zarma oștirii de linie, după ora 12 în ziua de 9 Augustă, amă fostă rădicați d’acolo, transportați împre­ună cu alții la cazarma doroban­țiloră și băgați într’ună locă unde nu puteau sta de câtă porcii, pe la orele 9—10 noptea. Sergentură de săptămână Săpunaru, care ținea chiăia de la ușia arestului, descuie, intră la noi, și ne chiamă pe rândă: Stan Popescu, George Lazărescu; Ivancea Drăgan; Pană Hristea; Gg. Cismaru! „Conduși mnulă câte mnulă la gura unei pimnițe de supt ca sarmă, ne dă brânci în mânele doroban­țil­orii ce se aflau acolo în întune­­reci­, unde ni s’a aplicată tortura prin loviri cu ștrenguri înduc­­ite, lungiți cu facla la pământă, și ținuți de mulți dorobanți de capă, mâni și picior^, și cu amenințare că de ne vomă văieta, ne­­ împușcă, și ne vor îi pune și traista cu cenușă în copii; după bătaie ne ’mbrâncină din mână ’n mână, penă într’altă beciă unde, punându-ne pe fidi care pe nă scară mobile, ne răpediaă in beciu, unde ca prin minune amă scăpată de nu ne­amă spartă ca­petele, și nu ne­amă sfărîmată <5­­sele de pietrele ziduriloră, aruncați pe ’ntunericulă nopții. Readuși în cocina de ’nchisore, a trebuită se chemă apă pentru alinarea dureriloră și abia amă putută comunica ca­­maradjiloră de ’nchisore bătaia ce amă suferită. Dimineța cjileî de 10 Augustă amă putută strecura uă petițiune, scrisă cu creionulă, în mâna unui june d. Nae Soculescu care, prescriindu-o și presentându-o­­­ I 1.«V­I.______ u, vîn­tui W­ik­igUi^cuUj ce se afla în acele momente în bir­tul ă­ospelului Europa, d-sa i-a a­­runcatu petițiunea în ochi, amenin­­țându’le c î. Ce ? Voies ce se fie și elii închișii ? „După acestă refusa d’a se con­stata faptulu în modă legale, viindă spre visitare de loc. Chirițescu, co­­mandirul dorobanțiloră, i­amă re­clamată și d-sale de suferințele bă­­tăiei de noptea; d-sa ne-a spusă că nu scie nimică, dâră a luată pe sergentură Săpunaru la cercetare și s’a ’ncredințată de adeveru. „La interogatoriulă ce s’a luată mie, Stan Poppescu, amă protestată în scrisă pentru bătaia suferită, oase judecătorulu­i Linaru, nu facia jude­­ții Dimitrescu, și procurorilor­ lor»­gulescu și Căpitănescu, a rupții a­­celii interogatorii­,­­ficându-mi ca se reclamă pe osebită h­ârtie; după acesta abia amă putută chiama la ’nchisore pe d. doctoră Țigler, care, după dece dile tota a pututu con­stata urmele barbarelor și lovituri suferite. „Bine-voiți a publica și petițiu­­nea ce ni s’a refuzată de d. Iorgu­­escu, procurorul­ curții. 1) „Cu acestă ocasiune, ve rugămă se primiți stima ce ve conservămă. „Stan Poppescu „Ivanciu Drăganu Lăzărescu „Pană Christea.“ Guvernul a ne-a dată desmințire prin Monitorii, căndii­amă făcută cunoscută publicului crimele comi­se de densură la Ploiescu. Ei bine! desmințire pentru des­­m­ințire! Se se constate acumă care este mai valabile: acea-a care o­acă făptuitorii crimei pentru apă­rarea loră, sau acea-a pe care nes­­co­demni cetățiani, îmbărbătați de consciința inocinței loră, cuteză a o da călâi loră, chiară de suptă ghia­­rele loră, muiate în sânge! Nóptea fiorósá, în beciuri pro­­unde, unde mâne de sbirî se­ră­noriit C.—­ .• .A “ “­­­­mentă, în crude lovituri, cetățiani desarmați, prisoniați, puși suptă scutură legii; câți­va sbirî îmbătați, de vină și de vin­e, răpindă și tă­­indă cu arma ună cetățiană fără apărare; omeni bănuiți numai, tra­tați ca cele mai de pe urmă animale; juni omeni de legi, de la cari se spera respectă pentru legi și omenire, a­­runcândă cu amenințări plângerile suferinziloră, séü rupende de posițiu­­nile loră, de cari n’aă dreptulă a s’a­­tinge;—0că tabloul ce ni’să oferă fap­tele unui guvernă imorale; e că unde ne aă adusă atâte speranțe frumóse. 1) Acea petițiuna n'a pervenita încă la re­­dacțiumea „ Românului. “ (Nota redacțiunii.) atâte silințe și înfruntarea atâtoră pe­­ricle, pentru a întrona­uă stabilitate, în care credeamă că va reșede și vir­tutea și simțimintele românesci ,pen­tru a distruge privilegile unei caste, decăzută deja prin propriele’I viție! Cine ară fi cred­ută, cândă se fă­­ceau acele nobile silințe, că, în locă de stabilitate, se vor­ întrona inte­resele străine, că ’n locă de simți­minte românescă, se va aduce ura de totă ce este românescă, și că noulă regiune, rădicată pe ruinele unei domniri corupte, ne va rea­minti nefastele timpuri ale domnirii străine, a Fanarioților­ ! ?... Se năbușimă, se năbușimă totă mereu lacrimele de durere și de in­dignațiune, cari ne ’m­âcă, se ne acoperimă ochii, se ne astupămă ure­chile, se ne’nchidemă inima, pen­tru a nu vedea, a n’audi, a nu simți nimică! Acesta este teoria la­­șiloră, a celoră cari se temă d’uă­potrivă și d’a suferi și d’a contri­bui la curmarea suferi­nțelor­. Acesta lașitate, arătă de molip­­sitare, ne a coprinsă, o mărturi­­simă, și pe noi adesea ori, amă văzută vai!­, mulți ómeni suferind a căroră victimă fuseseră, pentru a fiu­­ î­ispuși la suferințe și mai mari și, ved­ând acesta, amă tăcută, pen­­tru a nu e spune noi pe acei omen l­a suferințele de cari voină a se scuti. Amă ved­ută, mai filele trecute,­­e girantele unui­­ siab­ă, chiămată la prefectură și pălmuită cu neomenie, și amă tăcută, pentru că sermanulă amă fusese amenințată că, dacă va spune ce­va, va fi bătută și mai grozavă! Amă primită epistole confidin­­țiale, cari ne spuneaă cumă judecă­torii și procurorii din Ploiescu re­­fuză bătuților­ medici pentru a le constata suferința, cumă acești ma­gistrați nu le ascultaă plângerile. FOIȚA „ROMANULUI." FEMEIA CONSULELUI« III. Vomu lăsa să perdea peste scena ce avu locu, cândă trup se ’ntorse de la venătoire și căndii servitorii duseră pe Eduard în cur­te, în facia Emiliei, care se cred­u ’n facia unui cadavru. . . . Orele ’n cari elfi lipsi, și pe cari ea le petrecuse ’n cea mai mare neliniște, i’li fă­cuseră și mai scumpe. Câtü nu scriuse -n baleor­ ü, cu privirea țintită ’n spre partea ’n care dispăruse ve­­natórea, șezuse 'n camera lui Eduard, unde găsia uă amară plăcere d’a ’î atinge cărțile și tóte obiectele care ’î aducea aminte p’a­­cela pe care nu mai spera­se’lu mai vé^á. Unii simtimente de fericire neesprimabile si coprinse anima, rându găsi printre hârtiele lui Eduard acela micu portofolie de care vorbise ’n­­ Ziua sosirii lui. Micul­ obiectă era (1) A vedé „Românulii“ de la 26, 27, 28, 29, 31 Augusts, și 1 Septembre, descolorate și purtate , ca’lu acoperi de la­­crime și sărutări. Acuma o vedemü petrecându’șî tata­­ ziua a capetâiului rănitului. Ea n’acasă pe nimeni, nici uă dată nu vorbesce despre ace ’ntămplare și se mărginesce a ndeplini cu uă nerăbdare vedită datorțele 1 de ’ngrijitóre a bolnavu­lui. Eduard se simte deja ’n putere d’a-șî re’ncepe lucrulu, dérű ea nici nu vrea se’la audă vorbindu­­ d’acesta. Nu se póte ho­tărî sa le lipsască de ingrijirile sale, se’la lase din nou în contactă cu alte persone, fara protecțiune și fără supraveghiere. D. Pascal o lasă se facă ce vrea, începe chiar a se sub­ția de ngrijirea femeiei lui și din cândă în cândQ o privesce cu delica­tețe. E adeveratu că espresiunea fecieî i se schimbă ’udată ce a părăsită camera bolna­vului și stă ’ntra lui, cu piciorele ’ncruci­­șate ca toți orientalii, într’ună colță ală di­vanului seă, nemișcată ceasuri întregi. Nu mai vorbesce cu Ibrahim, celă puțină nimeni nu’să vede cândă schimbă pe furiștă căte-va frase cu Arabulă. Mulțămită ’ngrijiriloră cari ’lu impresara, Eduard acumă póte chiară eși din casă, se póte da josö în grădină și lua parte la mésa comună, déru tată e departe d’a-și puté re’ncepe studiile. Orî-de-căte ori vrea se sca­pe ca se se ducă ’n orașiă, Emilia se o­­pune cu energie și scena plecării la vena­­tóre se remvoiesce, mai violente și maî tris­tă. Vede totă orașială ca cumă ară fi plin de ucigași, și e convinsă ca Eduard nu se va mai întorce. El­ asemenea nu se póte hotărî se lase ființa iubită în prada turmen­­teloră, și remăne. — Veilî,­­fi se­ntr’uă )fi d. Pascal la ma­­să, că afacerile d-tele nu na vnteza ’n aceste condițiunÎ, și că’țî per^i timpulă pe care gu­vernulă ți-l’a concesă. Din nenorocire îm­prejurările suntă astă-felă, în­câtă nu poți trage mare folosă din șederea d-tele aici în timpul ă iunel­ră care ’ncepă. Imanulă care te­ ară fi putută ajuta placă la Stambulă și nu se va ’ntorce de câtă în două sau trei luni. Pen’atunci speră că starea nervosă a femeiei mele se va potoli; ai pute deci, du­pă câtă mi se pare, se profiți de acestă momentă ca se visitezî sfintele orașie, apoi se te mtorcî la noi spre tomna. Vomă vor­bi atunci d’ună altă proiectă pe care’să facă. Emilia nu mai póte urma se traiesca astă­­felă, cele din urmă luni mi-aă aretată a­­césta, și suntu fórte hotărîtă se facă cu dânsa, și ’ntovărășițî și de d-ta, u­ă vitagiă în Europa. Aceste propuneri părură lui Eduard fórte acceptabile și dictate de bunură simță. E­­milia nu’șî putu ascunde bucuria ei; grijile, care o apăsaseri de mai multe septemănî, căzură, și fu ușturată d’uă mare greutate. Ideia despărțirii de Eduard era indulcită de speranța apropiatei intorceri a lui și de vm­­­aginlă loră căte trei, care era ’n perspec­tivă. Acesta veseliă, e adevărată, fu de scurtă durată, căci ideile de părăsire și isolare p­­șină d’asupra cu câtă s’apropia ora pornirii. Intracelașî timpă se desceptară, invincibile, cele d’ântăiit bănuieli ale sele. Visitarea sfin­­telor ă orașie era pré bine imaginată de d. Pascal, vm­agiulă în Europa promitea pré multă plăcere pentru ca femeia sea, puțină dădată d’a vede că’î vine ceva fericită de la dênsula, sa nu se’ndoiască și se nu crăd­ă cea ce forma doua parte a ndoieleloră sele. Ea cred­u că trebuie se mai înșciințeze onc’uă dată pe Eduard, fără să scie bine cea ce ’î spunea. Intr’uă ții cândă ’I ajuta­se’șî facă pre­parativele de plecare. II comunică în termeni vagi temerile cari o coprindeau : — Nu ești de câtă uă copilă, îi respunse ele­rttféndo. Tóte aceste idei nu s’ară fi pu­tu să nasce în capul ă teă, dacă n’ară fi fostă amoru’ți care.............. Se opri, spăimêntată c’a pronunțată acestă cuventa. Emilia surise: — Spune nainte, țin­e ea. Da, amorul­ me face așta de prevéíetóre. Trista situați- U00 m care mă aflu vis-a-vi de Pascal îmi permite să fiă sinceră, și scrtt cui vorbescă, déjü înțelegă totă d’uă­ dată cea ce posiți­­unea mea reclamă. Eduard se ’ntorse răpede, a atrase la sine și depuse mnă lungă sărută pe fruntea ju­nei femei. Emilia se smuci, făcu câți­ va pași imple­­ticindu-se și sa rezimă de zidă; suspinele*i impleaă peptură și lacrămile ’I curseră șiraie. In acesta posițiune o surprinse d. Pascal, care intră ca se dea d-luî de Rose uă scri­­sóre pentru șeiculă Beni-Begh­loră. Elă rț­cua c’o adresără mai ântâiă acestui tribă, care ’să va conduce ’n totu siguranța prin pustiă. D. Pascal vorbi multă și cu multă sci­­ință despre viragele prin pustiă, dede multe indicațiuni folositare musafirului scă, și, pre­­făcendu-se că este preocupată de acestă su­­biectă, nu făcu nici ui atențiune la pre«

Next