Romanulu, septembrie 1870 (Anul 14)
1870-09-02
ANULU ALU PATRU-SPRE PECELEA Adranul Strațtțmeann ff&angiulft Roman, Vo. 1.— Redacțiunea, Strada Colțea Vo. 42. MERCURI, 2 SEPTEMBRE 1870. VOIEVOE ȘI VEI PUTE ABONAMENTE L. n. L. n. Uni anu .... în capitale 48 districte 58 Sase luni „ „ 24 „ 29 Trei luni „ „ 12 „ 15 Di lună „ „ 5 „ 6 Abonamentele începd la 1 și 16 ale lunei. DnO exemplare 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 ANUNTIURI L. b. Linia de 30 litere. ...................— 40 Inserțiuni și reclame, linia ... 2 — LUMINEZATE ȘI VEI FI Pentru abonamente și anunțuri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea farului In Districte, la corespondenții săi și cu poșta LA PARIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrain Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiurl: La d-il Órain, Thomas et C-i« Rue Lepeletier, 33. LA VIENA Pentru abonamente : La d. G. B. Popovicî, 15 Fleischmarkt. Pentru anunțiuri: La domnii Haasenstein și Vogler, 11. Neuermarckt Bucurescî, 13 Răpciune, 1870. Mișcați de grandiosa dramă, ale cărei peripeții agită Occidentele Europei, și, prin repercusiune, lumea întragă, muiama deja pena pentru a esprime impresiunea ce acesta mărețu spectaclu producea asuprăne, — când și d’uă dată primirămă de la Ploiescu epistola de mai la vale. Uă restrîngere durerosă ne apesă inima, descrierea arătură orori, și mai cu semă vederea aceloră juni procurori, făcendu-se sbirii unei puteri imorale, ne împlu sufletul de amărăciune, impresiunea pe care schînteierile renascerii din Occidente ne-o caustă sbură și se perdu în nourură greă și infectă ală fără-delegiloră puterii! Departe de noi veselia imensă ce produce vederea unor națiuni ce se rădică, mișcate de consecința puterii lor, nu suntemă demni de asemeni veselii! Consciința puterii care face pe popore mari, prin faptele lor, cele mari, este adormită în noi! Căci altă felă, cumă ar cuteza mă guvernă, cumă ar cuteza nesce juni, abia intrați în viața publică, se calce în piciore legi și simțiminte de umanitate, pentru a satisface mici și mișeldse simțiminte de resbunare? Cândă fiăcare ară fi sicurit d’a găsi ’ntruna publică inteliginte și severă, în totă ce s’atinge de morale, mă judenie ’nduplecată, cumă s’ară putea găsi juni cu instrucțiune și cu inteligință, cărora se nu le fiă târnă d’a sdrobi viitorului, vieța loră întrâgă, prostituindă acestă instrucțiune și inteligință la manoperile cele mai revoltătore, mai degrădătore pentru uă națiune și chiar pentru omenire?! Se ne amăgimu ore și de astă dată? Trebuie ore se credemă că póte se esiste oă singură inimă română, care se nu se revolte, care se nu se simtă batjocorită și se nu se rădice cu indignațiune contra unor infamii ca cele ce se petrecă în Ploiescu ? . . . Nu! nu putemă face Româniloră vă insultă atâtă de sângerosă, încâtă se’i credemă capabili d’a remâne nemișcați, neemoționațî la descrierea unor fapte ca cele următore: „Din inchisórea Ospețului Calugerulu.“ Ploescu, 26 Augustă 1870. D-luî redactare alu țliarului ROMANULU Domnule redactare: „Ni se spune că Monitorulu oficiale voiesce a desminți cele ce au publicată despre torturele aplicate celor arestați aici pentru evenimentul de la 8 Augustă curinte. Nu venimă a desveli aici împregiurările evenimentului, căci acelea se vor constata după terminarea cercetărilor justiției, ci, putând abia a ve adresa aceste rânduri, din figurele unui arestă fără exemplu, venimă a ve areta cele petrecute în privința celoră torturați în beciulă casarmea dorobanților”. „Cătu pentru bătăi de celelalte, aă fostă forte numerose, puțini că scăpată din cei arestați prin dorobanți se nu fie duși în lovituri )ée la locurile destinate închisorii. 3e d. Guță Antonescu, staroste de grădinari, aflată și acumă în spială, l’aă taiată și cu săbiile în capă, aducându-lă la casarmă mai morțű, fără ca acesta se fi trasă cu revolverulă, precumă orice guvernală. „Și tote aceste bătăi barbare s’aă ’Acută fără se fi fostă provocare, căci, în totă cursul ă tilei mișcării din 8 Augustă, nu s’a atinsă nici mă firă de păru măcară din capul cuiva. „Noi găsindu-ne arestați în cazarma oștirii de linie, după ora 12 în ziua de 9 Augustă, amă fostă rădicați d’acolo, transportați împreună cu alții la cazarma dorobanțiloră și băgați într’ună locă unde nu puteau sta de câtă porcii, pe la orele 9—10 noptea. Sergentură de săptămână Săpunaru, care ținea chiăia de la ușia arestului, descuie, intră la noi, și ne chiamă pe rândă: Stan Popescu, George Lazărescu; Ivancea Drăgan; Pană Hristea; Gg. Cismaru! „Conduși mnulă câte mnulă la gura unei pimnițe de supt ca sarmă, ne dă brânci în mânele dorobanțilorii ce se aflau acolo în întunereci, unde ni s’a aplicată tortura prin loviri cu ștrenguri înducite, lungiți cu facla la pământă, și ținuți de mulți dorobanți de capă, mâni și picior^, și cu amenințare că de ne vomă văieta, ne împușcă, și ne vor îi pune și traista cu cenușă în copii; după bătaie ne ’mbrâncină din mână ’n mână, penă într’altă beciă unde, punându-ne pe fidi care pe nă scară mobile, ne răpediaă in beciu, unde ca prin minune amă scăpată de nu neamă spartă capetele, și nu neamă sfărîmată <5sele de pietrele ziduriloră, aruncați pe ’ntunericulă nopții. Readuși în cocina de ’nchisore, a trebuită se chemă apă pentru alinarea dureriloră și abia amă putută comunica camaradjiloră de ’nchisore bătaia ce amă suferită. Dimineța cjileî de 10 Augustă amă putută strecura uă petițiune, scrisă cu creionulă, în mâna unui june d. Nae Soculescu care, prescriindu-o și presentându-o I 1.«VI.______ u, vîntui WikigUi^cuUj ce se afla în acele momente în birtul ăospelului Europa, d-sa i-a aruncatu petițiunea în ochi, amenințându’le c î. Ce ? Voies ce se fie și elii închișii ? „După acestă refusa d’a se constata faptulu în modă legale, viindă spre visitare de loc. Chirițescu, comandirul dorobanțiloră, iamă reclamată și d-sale de suferințele bătăiei de noptea; d-sa ne-a spusă că nu scie nimică, dâră a luată pe sergentură Săpunaru la cercetare și s’a ’ncredințată de adeveru. „La interogatoriulă ce s’a luată mie, Stan Poppescu, amă protestată în scrisă pentru bătaia suferită, oase judecătorului Linaru, nu facia județii Dimitrescu, și procurorilor lor»gulescu și Căpitănescu, a rupții acelii interogatorii,ficându-mi ca se reclamă pe osebită hârtie; după acesta abia amă putută chiama la ’nchisore pe d. doctoră Țigler, care, după dece dile tota a pututu constata urmele barbarelor și lovituri suferite. „Bine-voiți a publica și petițiunea ce ni s’a refuzată de d. Iorguescu, procurorul curții. 1) „Cu acestă ocasiune, ve rugămă se primiți stima ce ve conservămă. „Stan Poppescu „Ivanciu Drăganu Lăzărescu „Pană Christea.“ Guvernul a ne-a dată desmințire prin Monitorii, căndiiamă făcută cunoscută publicului crimele comise de densură la Ploiescu. Ei bine! desmințire pentru desmințire! Se se constate acumă care este mai valabile: acea-a care oacă făptuitorii crimei pentru apărarea loră, sau acea-a pe care nescodemni cetățiani, îmbărbătați de consciința inocinței loră, cuteză a o da călâi loră, chiară de suptă ghiarele loră, muiate în sânge! Nóptea fiorósá, în beciuri prounde, unde mâne de sbirî serănoriit C.— .• .A “ “mentă, în crude lovituri, cetățiani desarmați, prisoniați, puși suptă scutură legii; câțiva sbirî îmbătați, de vină și de vine, răpindă și tăindă cu arma ună cetățiană fără apărare; omeni bănuiți numai, tratați ca cele mai de pe urmă animale; juni omeni de legi, de la cari se spera respectă pentru legi și omenire, aruncândă cu amenințări plângerile suferinziloră, séü rupende de posițiunile loră, de cari n’aă dreptulă a s’atinge;—0că tabloul ce ni’să oferă faptele unui guvernă imorale; e că unde ne aă adusă atâte speranțe frumóse. 1) Acea petițiuna n'a pervenita încă la redacțiumea „ Românului. “ (Nota redacțiunii.) atâte silințe și înfruntarea atâtoră pericle, pentru a întronauă stabilitate, în care credeamă că va reșede și virtutea și simțimintele românesci ,pentru a distruge privilegile unei caste, decăzută deja prin propriele’I viție! Cine ară fi credută, cândă se făceau acele nobile silințe, că, în locă de stabilitate, se vor întrona interesele străine, că ’n locă de simțiminte românescă, se va aduce ura de totă ce este românescă, și că noulă regiune, rădicată pe ruinele unei domniri corupte, ne va reaminti nefastele timpuri ale domnirii străine, a Fanarioților ! ?... Se năbușimă, se năbușimă totă mereu lacrimele de durere și de indignațiune, cari ne ’mâcă, se ne acoperimă ochii, se ne astupămă urechile, se ne’nchidemă inima, pentru a nu vedea, a n’audi, a nu simți nimică! Acesta este teoria lașiloră, a celoră cari se temă d’uăpotrivă și d’a suferi și d’a contribui la curmarea suferințelor. Acesta lașitate, arătă de molipsitare, ne a coprinsă, o mărturisimă, și pe noi adesea ori, amă văzută vai!, mulți ómeni suferind a căroră victimă fuseseră, pentru a fiu îispuși la suferințe și mai mari și, vedând acesta, amă tăcută, pentru a nu e spune noi pe acei omen la suferințele de cari voină a se scuti. Amă vedută, mai filele trecute,e girantele unui siabă, chiămată la prefectură și pălmuită cu neomenie, și amă tăcută, pentru că sermanulă amă fusese amenințată că, dacă va spune ceva, va fi bătută și mai grozavă! Amă primită epistole confidințiale, cari ne spuneaă cumă judecătorii și procurorii din Ploiescu refuză bătuților medici pentru a le constata suferința, cumă acești magistrați nu le ascultaă plângerile. FOIȚA „ROMANULUI." FEMEIA CONSULELUI« III. Vomu lăsa să perdea peste scena ce avu locu, cândă trup se ’ntorse de la venătoire și căndii servitorii duseră pe Eduard în curte, în facia Emiliei, care se credu ’n facia unui cadavru. . . . Orele ’n cari elfi lipsi, și pe cari ea le petrecuse ’n cea mai mare neliniște, i’li făcuseră și mai scumpe. Câtü nu scriuse -n baleor ü, cu privirea țintită ’n spre partea ’n care dispăruse venatórea, șezuse 'n camera lui Eduard, unde găsia uă amară plăcere d’a ’î atinge cărțile și tóte obiectele care ’î aducea aminte p’acela pe care nu mai sperase’lu mai vé^á. Unii simtimente de fericire neesprimabile si coprinse anima, rându găsi printre hârtiele lui Eduard acela micu portofolie de care vorbise ’n Ziua sosirii lui. Micul obiectă era (1) A vedé „Românulii“ de la 26, 27, 28, 29, 31 Augusts, și 1 Septembre, descolorate și purtate , ca’lu acoperi de lacrime și sărutări. Acuma o vedemü petrecându’șî tata ziua a capetâiului rănitului. Ea n’acasă pe nimeni, nici uă dată nu vorbesce despre ace ’ntămplare și se mărginesce a ndeplini cu uă nerăbdare vedită datorțele 1 de ’ngrijitóre a bolnavului. Eduard se simte deja ’n putere d’a-șî re’ncepe lucrulu, dérű ea nici nu vrea se’la audă vorbindu d’acesta. Nu se póte hotărî sa le lipsască de ingrijirile sale, se’la lase din nou în contactă cu alte persone, fara protecțiune și fără supraveghiere. D. Pascal o lasă se facă ce vrea, începe chiar a se subția de ngrijirea femeiei lui și din cândă în cândQ o privesce cu delicatețe. E adeveratu că espresiunea fecieî i se schimbă ’udată ce a părăsită camera bolnavului și stă ’ntra lui, cu piciorele ’ncrucișate ca toți orientalii, într’ună colță ală divanului seă, nemișcată ceasuri întregi. Nu mai vorbesce cu Ibrahim, celă puțină nimeni nu’să vede cândă schimbă pe furiștă căte-va frase cu Arabulă. Mulțămită ’ngrijiriloră cari ’lu impresara, Eduard acumă póte chiară eși din casă, se póte da josö în grădină și lua parte la mésa comună, déru tată e departe d’a-și puté re’ncepe studiile. Orî-de-căte ori vrea se scape ca se se ducă ’n orașiă, Emilia se opune cu energie și scena plecării la venatóre se remvoiesce, mai violente și maî tristă. Vede totă orașială ca cumă ară fi plin de ucigași, și e convinsă ca Eduard nu se va mai întorce. El asemenea nu se póte hotărî se lase ființa iubită în prada turmenteloră, și remăne. — Veilî,fi sentr’uă )fi d. Pascal la masă, că afacerile d-tele nu na vnteza ’n aceste condițiunÎ, și că’țî per^i timpulă pe care guvernulă ți-l’a concesă. Din nenorocire împrejurările suntă astă-felă, încâtă nu poți trage mare folosă din șederea d-tele aici în timpul ă iunelră care ’ncepă. Imanulă care te ară fi putută ajuta placă la Stambulă și nu se va ’ntorce de câtă în două sau trei luni. Pen’atunci speră că starea nervosă a femeiei mele se va potoli; ai pute deci, după câtă mi se pare, se profiți de acestă momentă ca se visitezî sfintele orașie, apoi se te mtorcî la noi spre tomna. Vomă vorbi atunci d’ună altă proiectă pe care’să facă. Emilia nu mai póte urma se traiesca astăfelă, cele din urmă luni mi-aă aretată acésta, și suntu fórte hotărîtă se facă cu dânsa, și ’ntovărășițî și de d-ta, uă vitagiă în Europa. Aceste propuneri părură lui Eduard fórte acceptabile și dictate de bunură simță. Emilia nu’șî putu ascunde bucuria ei; grijile, care o apăsaseri de mai multe septemănî, căzură, și fu ușturată d’uă mare greutate. Ideia despărțirii de Eduard era indulcită de speranța apropiatei intorceri a lui și de vmaginlă loră căte trei, care era ’n perspectivă. Acesta veseliă, e adevărată, fu de scurtă durată, căci ideile de părăsire și isolare pșină d’asupra cu câtă s’apropia ora pornirii. Intracelașî timpă se desceptară, invincibile, cele d’ântăiit bănuieli ale sele. Visitarea sfintelor ă orașie era pré bine imaginată de d. Pascal, vmagiulă în Europa promitea pré multă plăcere pentru ca femeia sea, puțină dădată d’a vede că’î vine ceva fericită de la dênsula, sa nu se’ndoiască și se nu crădă cea ce forma doua parte a ndoieleloră sele. Ea credu că trebuie se mai înșciințeze onc’uă dată pe Eduard, fără să scie bine cea ce ’î spunea. Intr’uă ții cândă ’I ajutase’șî facă preparativele de plecare. II comunică în termeni vagi temerile cari o coprindeau : — Nu ești de câtă uă copilă, îi respunse elerttféndo. Tóte aceste idei nu s’ară fi putu să nasce în capul ă teă, dacă n’ară fi fostă amoru’ți care.............. Se opri, spăimêntată c’a pronunțată acestă cuventa. Emilia surise: — Spune nainte, ține ea. Da, amorul me face așta de prevéíetóre. Trista situați- U00 m care mă aflu vis-a-vi de Pascal îmi permite să fiă sinceră, și scrtt cui vorbescă, déjü înțelegă totă d’uă dată cea ce posițiunea mea reclamă. Eduard se ’ntorse răpede, a atrase la sine și depuse mnă lungă sărută pe fruntea junei femei. Emilia se smuci, făcu câți va pași impleticindu-se și sa rezimă de zidă; suspinele*i impleaă peptură și lacrămile ’I curseră șiraie. In acesta posițiune o surprinse d. Pascal, care intră ca se dea d-luî de Rose uă scrisóre pentru șeiculă Beni-Beghloră. Elă rțcua c’o adresără mai ântâiă acestui tribă, care ’să va conduce ’n totu siguranța prin pustiă. D. Pascal vorbi multă și cu multă sciință despre viragele prin pustiă, dede multe indicațiuni folositare musafirului scă, și, prefăcendu-se că este preocupată de acestă subiectă, nu făcu nici ui atențiune la pre«