Romanulu, septembrie 1870 (Anul 14)

1870-09-15

AN­ULU ALU PATRU-SPRE­ DECESEA J Administrațiunnea tu F&s&giulh Mom­an, Ho. L— Hedacț­imea Strada Colțea Mo. 48. MARȚI, MERCURI, 15 și 16 SEPTEMBRE 1870 VOIESCR ȘI VEI PTJTE! ABONAMENTE S. n. L. n. Unu anu . ... în capitale 48 districte 58 Șese luni „ » 24 „ 29 Trei luni „ „ 12 „ 15 U­i lună zi­n­ă „ Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. 6 Unu esenaplarü 25 bafiî. Fnncia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Au­sria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 ANUNTItskî L. b. Linia de 30 litere.............................— 40 inserțiuni și reclame, linia ... 2 — SUMIMÉZA­TE ȘI VEI FI Pentru abonamente și anunțiuri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea diarului In Districte, la corespondenții sei și cu poșta LA I­AHIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrain Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiurl: La d-il Órain, Thomas et C-ie Hue Lepeletier, 23. EA VIEN A Pentru abonamente : La d. G. B. Popovicî, 15 Pleischmarkt, Pentru anunțiurî: La domnii Hansenstein și Vogler, 11. Neuermarckt REDACȚIUNEI „ROMANULUI“ Tours, 26 Septembre Grandiosű spectacule!. . . . Francia ’ntregă e’n piciore î Victoria este sicrră pentru Fran­cesc, decă se va câștiga timpu. C. A. Rosetti. SRH VXTXU TELEGRAFICÜ Alili ROMAN­SIN­ VIENA, 24 Septembre. Thiers este ascep­­tata de sora aci, el îi va repleca Îndată la Sant-Petersburg; va ședea mai multa timpu la Viena numai la ’ntorcerea sea de la Sannt Petresburg. BERLIN, 23 Septembre. Tours a fost­ luatu asta­^i. TOURS, 24 Septembre. In negoțurile pre­alabile, Bismark a propusü ca condițiuni pen­tru Inchiriarea păcei ca tote fortărețele din Alsacia și Loraine, precu­m­ și fortul­ Mont- Valérien, se n­ă cedate Prusiei; aceste condi­­țiuni au foste privite ca ne­admisibile și gu­vernele francese va adresa uă proclamațiune, elpunându nouele măsuri de sporire a mi­j­­locelore de apărare naționale. TOURS, 25 Septembre. Mai multe lupte fericite pentru armatele francese s’au data tota­l Ziua de 23 Septembre în jurul­ Pa­risului. Alegerile municipale au fost­ amânate. In urma conferinței d­intre Jules Favre și Bismark, guvernul­ francese a adresatö­uă proclamațiune în care ț­ice : Prusia VO­GSCO Se urmaza r­alarile penr­­tru a reduce pe Francia la starea unei pu­teri de a doua ordine; ea voiesce Alsacia și Lorraina péné la Metz; condițiunile pe cari le pune pentru Inchiriarea unui armistițiu sunt: predarea Strasburgului și a fortului Mont-Valerien. • Unora asemeni propuneri proclamațiunea respunde prin declararea unei lupte lavrrșio­nate. BERLIN, 25 Septembre. Bismark, cere ca condițiuni pentru închiriarea armistițiului, pre­darea Strasburgului și a Verdunului. Aceste condițiuni au fost­ respinse de guvernele franceze; predarea cetății Mont Valérien n’a fost­ cerută. TOURS, 25 Septembre. Mare luptă toti (Ziua de 23 Septembre, intre Pontois și Isky Adam. Alte Intâlniri au fost­ semnalate între țe­rănii francesî și convoiurî prusiane, unii arminstițiîi și va căuta se­x și resiune, îndată ce se va simți în stare. „De­ore­ce, adauge d. de Bismark, Francia ne a sililit de a face resboiuri, cereme siguranță pen­tru viitore ca despăgubire a eforturiloru nostre.“ FLORENZA, 22 Septembre. —­ Gazetta oficiale informă că perderile armatei italiane, în combaterea de la Roma, consistă în 21 de soldați morți și trei oficiali prinși. Tru­pele pontificiale, •*pr­npuse de 4,800 indigeni și 4,500 străini, ThCt împreună cu prisoni­­anul unü totalü de 10.700 de omeni. In urma unor­ desordine causate la Roma de popu­­lațiunea alețată în contra gendarmilorü pon­tificiali, Papa a ceruții generalului Cadorna se trimită trupe pentru menținerea ordinei. Generalnia a aderat­ la acesta cerere, Servițiu de particularii aici diariului „Lloyd de Bucuresci.“ FERIERE, 23 Septembre, lOj ore sera. Alaltă­iere s’a pututu observa de pe înălți­­mele ocupate de’naintea Parisului, că în stra­dele Parisului au avutu locö focirî violinte de tunuri și pusei. Pen’acuma nu s’a pu­­tutu afla cari au fost­ partitele saö părțile de parte care s’au luptată. SCHWERIN, 23 Septembre, séra. Tele­grama marelui duce comunică : Cu ocasiu­­nea luărei Toulului nici uă perdere din partea Germanilorü. FERCIVEI?­ 23 Septembre. Garnisóna Ton­ului, prisonieră de resbelü, conforms condi­­țiunilor: capitulați^ de la Sedan. ECAPAVES, 2­4­ Septembre. (Ofiemio). p, capitulația fortului Toul­a căd­ută în mânele nóstre, 109 oficiați, 2140 ómeni, 120 cai, pajure­a gardei mobile, 197 tunuri de bronz­, și provisiuni forte însemnatare de munițiunî și obiecte de echipare. (Serviciulu private ale Monitorului). BERLIN, 22 Septembre. — Monitorulu prusiană, publică două note ale d-lui de Bismark către ambasadorii Confederațiunii Ger­manieii de Nord, pe lângă guvernele neutre Cea d’anfâiti, dată de la Reims, în 3­3 Sep­­tembre, pune in vedere necesitatea de a do­bândi, la contra unui noi atacű ale Franciei garanții mai bune de­câtu buna-voința sea garanții materiali. „Putemu basa cererile nóstre pe impregiurarea de a rădica unu ob­­stacole la veri­une atace ale Franciei în con­tra fruntarilor­ germane și mai alese în con­tra fruntarilor­ Germaniei de Sud, cari sunt­ neapărate, întindându acele fruntarii spre Vest și dobândindö fortărețele cu cari Fran­cia, ne amenință.“ Cea altă notă, datată de la Meaux, în 16 Septembre, criticându circularea d-lui Jules Favre, ț­ice că Germania nu cugetă a se a­mesteca în afacerilore interiore ale Franciei deja, pe câte timp, fortărețele de Strasburg și Metz vald aparține Franciei, Francia va conserva, în facia Germaniei, uă atitudine nu de defensivă, ci de ofensivă ; ea va opri ori­ce pace ce s’arü inchiria cu densa ca Bucuresci, 15 Răpciune, 1870. Ved­enda mersulu lucrurilor­, ve­­e­endü figura măreță a Republice francese care, prin mărimea ideie­­loru ce represinte, domnesce și se nalță chiaru d’asupra nenorociriloru Franciei, în revista nostră d’a­l-al­­tăierî scriamă: „Ne asceptàmu ca guvernulu Franciei se primescă a do­uă des­­daunare de resbelț, căci în defini­tivu­, Francia trebuie se îndure pe­­depsa de a fi suferită atâția ani unui guvernu care o ducea la peire. Ar­mata francese a plătitu vai! cu pri­­sosa susținerea atâția ani a acelui regime! Déru atâte miliarde, dera derîmarea forturilor­, déra chiarü neutralisarea Alsacei și a Lorenei, a­­cestea nu eredemu nici uă dată ca Francia se le primiască, și va pre­feri mai bine se sacrifice péné la cele mai de pe urmă aparatorii­alü­iei, cu convingerea că singură men­ți­nerea atâta timpű a unei lupte teribile va fi d'ajunsu pertru a ni­mici tote puterile Germaniei, ș’a permite apoi Franciei se se rădice gloriosă și neumilită de luptă ce­nușia sângerândă, care’î va șterge și culpa d’a fi îngăduită atâția ani una regiune care a adus-o în cum­­pena în care se află, și umilirea învingeriloră suferite.“ Cea­a ce prevedeamu, este astă­­zi­ una fapta împlinită. Una ves­belă de morte, declarat de întrega nați­une contra năvălitorilor­, s’a ’ncepută. „Grandiosű spectaclu !“ ne strigă din sînulu Franciei directorele a­­cestui diariu: „Francia ’ntregă este ’n piciore!“ „Luptă între țeranî francesî și convoiurî prusiane," ne cfice servi­­ciulu nostru telegrafică. Asia doru lupta în care Germa­nia s’a incăierată ăncă de la ’nce­­putu, căci totu ce este validă în statele Germane a luată armele, a­­bia acumă este totă astă-felă îm­­brăcioșată și de națiunea francese» acum abia începe „spectaclulă gran­­diosă“ ală luptei unei națiuni în­tregi, care a arborată stindariuluî e­­mancipării omului ș’a națiunilor­, contra năvălitorilor, luptându­suptă stindariuluî dreptului divină. Vomă vede ală cui va fi trium­fală definitivul Vomă vede decă forturile Pari­sului, cu numeroșii sei apărători, și mai cu semă deca sute de mii de forturi, cari suntă pepturile fie­cărui Francesă de orî ce cla­să, nu va antrena trufia preoți­­loră dreptului divină și nu va face pote chiarü pe servitorii loră de astă­ dî se véi lá unde suntă con­­dă'șî­ m 'Veda^d­­ar nu y vtt sângele de câtă pentru propria loră aservire. Acesta este triumfală celă mare, singurulă demnă d’a ’neu­una cu laurii victoriei fruntea măruță a Re­­publicei,­naintea cărei­a tóte națiu­nile suntă surori și toți cetățianii luptători luptă același stindariu­ contra despotismului și sclaviei! Ama spusă, în rândurile pe cari te amu citamu mai susu din revista nostră d’a­laltă­ierî, că „singură măn­­ ținere multu timpu a unei lupte învierșiunate va fi d’ajunsu pentru a nimici tóte puterile Germaniei.“ și e că deja că d-nu C. A. Ro­­setti, în posițiune d’a vede lucru­rile d’aprope, spune că „victoria este sigură, decă se va câștiga timpu." Victoria este sigură, pentru că ’n­­acesta timpu Francia intrega se sedlă și deja hărțuirile necontenite și ’n diferite localități, despre cari vor­­bescu depeștele publicate mai sus), ne aretă că armata prusiană este o­­bosită printr’uă ne­liniște ne-cur­­mată și prin perderi de toti felul­. Victoria este sigură, pentru că lupta prelungindu-se, ierna care nu s’anunță tocmai blândă s’apropie, depărtarea armatelor­ de basa ger­mană este mare, prin urmare apro­­visionarea­­ forte dificile, și cetăți for­midabile ș’apărate de adevărați eroi resista încă tutorii silințeloru ce se fac și spre a le lua. Decă cetățuia Taul a pututu resiste atâta timpu și respinge cu glorie trei asalturi? C ând fi n’avea de câtă tunuri de a­­rama și 2140 de gardi mobili, derit Parisulu, dérü Strasburgulu, dérü Metzuin, cu tóte puterile loru de apărare, se nu putu resiste celu puți­nil totu atâta timpu și se consume prin acestă singură resistență puterile Germaniei? Acesta ni se pare peste putință! Respingemu ori ce ideie de res­­beli civile în Francia, în Paris, și cutezama a desminți de mai ’nainte ori­ce solie prusiană, care ar anunța uă asemene enormitate. Cine se facă uă revoluțiune contra revolu­­țiunii, ch­iar­ atunci cândü inami­­culă nu este pe pamentul­ patriei?... Acesta nu s’a mai vădutü! Déju nu se scie óre — despoții o sciți acesta pré bine — că ch­iar­ a­­tunci cândü­uă revoluțiune, resbelulu­i civile în fine, este aprópe d’a is­­bucni, este d’ajunsu a se declara unii resbelu cu străinulă pentru ca­­ veleitățile de resbelu intestină șe fie ‘ cu totulü nimicite ?.............Și se potă óre isbucni­tă revoluțiune adi în Paris, cându ela este cetatea în care palpită inima Franciei la ve­derea drapelui republicană, cândü se scie că mai întregii Parisulu este republicană, cândü se scie că ch­iarü suptü depotismü ela a alesu, c’uă imensă majoritate, tocmai pe acei ómeni cari suntú acii în capulü gu­vernului ? .. Déru nu vede ori­cine, ckhtrii‘ oM mar vorbiți de prusi­­anismu, ch­iar­ înalții strategici și omeni de staz, cari purta toasturi pentru gloria armelor­ prusiane, că asemene lucru este cu totul­ peste putință? Vă depeștă a Lloyd­ului, pe care o publicămă mai susți, spune că Prusianii ară­ti v&juta dându-se t­unuri și pusei pe straiele Parisului, ș’adauge destulă de clar carű fi fostă uă luptă intestină. .... E toc­mai casula d’a se dice „flămândulu codrii visézii." Póte c’acele focuri erau încerca­rea unora nouă arme, menite toc­mai a nimici pe privitorii lor, în­veseliți de a-,li­ In nici una ea sti­ensă vă luptă între concetățiani, a­­vemă cutezarea da face acestă a­­firmare. Șicum­ că ’n orî ce casă, ch­iar­ în cele mai favorabile Prusianilor­, lupta luptă zidurile Parisului va fi lungă și eroică, oferimű arji citito­­rilorü nostrii carta parisului cu tóte LUCRĂRILE SALE DE APERARE. Pe Scena represintată de acestă cartă, se des­­fășiară și se va desfășiura marele spectaclu al­ luptei unei mari na­țiuni pentru a sfărîma ghiarele unui putericit navalitorü, cari s’au înfiptă pen’aprópe de anima iei. Sperama­dérit a face uă plăcere cititorilor, dându-le posibilitatea d’a urmări pe cartă mișcările tu­torii puteriloru armate, urmărire atâtu de necesarie pentru înțelege­rea deplină a peripețiilor marei drame, alü cărui ultimă acta se pute încă se nu fiă jucată suptü zidu­­i­rile Parisului. Spațială, ocupată de planul­ Pa­risului și de esplicările de cari este însocită, ne pune în imposibilitate d’a pute respunde acta modului în care esploateză Pressa, împretdă fă­ră cruțare colonele sele. Gestiu­nea isgonirii betrănului Italiană Bi­­dischini. Pentru adi atâta numai puter­u elice, că, ch­iară de S’ar fi făcută de orî ce culpabile d. Bidis­­­h­ini faoiă cu coreligionarii se­ po­­iticî privi din Italia, acésta nu pate pe guvernulu românescă, și isgonindulă, relă a călcată în modulă celă mai nerușinată și le­gile țerei, și vechiele și frumósele datine de ospitalitate ale Români­­ei­. Bine ... se exh­emă ca Pressa, ă Bisdischini a fostă ună bătrână înrăutățită , déra junele confrate ală nostru din Italia, d. Alesandru Pa­­nozzi, pe care guvernulü l’a isgo­­nită a-l­ altă­ierî din România, și elă a trădată pe Orsini, pe care guvernulü și-a dato, se vede, misi­unea da’lă resbuna ? . . . E că deru uă nouă fără-de-lege, m­ă nuoă ultragiă făcută datineloră naționale, și suntemü fericițî d’a juté da celă puțină noi ospitalitate, în colonele diarului epistolei pe care ruuele nostru confrate și consan­­giană ne oi adreseză în momentul ă d’a fi isgonită d’uă putere nelegiu­ită, de pe ospitaliab­ulă pământă­ală a României. „Loc. Colonelu Antoniu Costiescu anunță cu plăcere tutorii rudeloru, și amiciloru sei căsătoria sea cu domna Alesandrina Salimen. Ce­remonia religiósă se va sevârși Joul, l­7/29 ale curentei, în biserica Cre­­țulescu, calea Mogoșoaiei. GARIBALDI. Dinl­una lunga arliciu, publicată la dua­­rulü Movimento, resuții cu Garibaldi e asceptare, din­malu la Lyon, prin depeșia prefectului d. Challemel-Lacour. D. Challemel-Lacour s­ine d-lui Canzio, ginerele lui Garibaldi, la Geneva: „Asceptàma mereu pe Garibaldi; înrolă­rile urm­eza. Vine? Ce face? D. Canzio trimite în acesta privință uă telegramă lui Garibaldi la Caprera. Telegrama e oprită din ordine ministeriale, in virtutea articlului 20 din reglementuli telegrafice, care­­ Jice c autoritatea are drept, da opri trimiterea telegramelorü „cânda sunte periculose pentru securanta Statului, contrarie regiloru j,ereî, ordineî publice saö bunelorü moravuri.“ Cu loto astea Garibaldi serie d-luî Danzio următorulu biletu : Caprera, 13 Septembre, 1870. Scumpulu mea fiu­, N’amo nici une responsu de la guvernulu francese; și quella robaccia, care se nu­­mesce guvernulu italiano, me tine prisoniarü­ Ala teü, G. GARIBALdI. Etä ce gasimü in Movimento. Acestu diariu adauge că neutralitatea Ita­liei e motivul­ invocata de guverna ca s’o­­presca pe Garibaldi d’a’sî părăsi insula,

Next