Romanulu, iulie 1871 (Anul 15)

1871-07-24

626 ROMANUUJ 24 II] LIU 1871 întrebuințarea băiloru în stabilimente publice din Oriinte, trecu din Asia în Grecia, de aci în Italia și în fine în cele alte state. Marea cantitate de apă ce aduceau ape­ductele de la Roma servi nu numai a satisface trebuințele domestice ale cetâțe­­nilor­, dérit­âncă și pentru a vulgarisa acesta necesitate imierică. Din a­mple băi de apă rece se fi caldă la începutt, nu întărdiază a posede băi de vapori. De­și pe lîngă baiă mai era adăugată și gimnastica pentru omenii clasei avute, totuși cnsé, poporul­ era și elfi admisă a se îmbăia în stabilimente care, prin colosala zidire și frumusețea loru, tre­ceau cele d’ântâiQ monuminte. Exemple de feluli acesta ne dau băile lui Augustă și Agripa, ale lui Nerone, cu apă de mare, Caracala, Titus, Traiano și Diocletianu. Romanii reeșind și — prin cuceriri — a propaga obiceiurile loru, reușiră a trans­mite celorl­alte popore și usagiul­ băilorfi. Introducerea christianismului nu schim­bă întru nimicü obiceiulQ ca fie­care se iea­că bată din timpii în timpii; probă despre acesta avemu pe Grigorie (de Tours) care povesteșce că călugărițele a­­celui orașm abandonară monastirea, din causă că stanița permise și cetățeniloru a lua băi în mânăstire. Către epoca instituțiunii boem­eloru după Cruciade, acela căruia i se conferia tit­­lului de noblețe nu era adeverat și cavalerii de­cât și după ce se îmuia în apă. Titlul­ de noblețe numite alei BAIEI, își derivă numele de la spălarea în apă ce se făcea celui ce trebuia se prime­­scă titluli de cavaleri ale ordinului BAIEI. La finele seclului XIMea, băile de va­pori, pe care boerii le reduseră în Oriunte începură a se face și la Paris. Supta domnia Sântului Lodovicu, nu­­maerula băilor și publice crescuse într’unei medii atâta de simțitorii, în­cât și cei ce exercitau profesiunea de băiași se reuntră într’ua societate, pe care o numiră la societé d’estuveurs. Cea mai mare ospitalitate ce se putea da unui omü pe acele timpuri era un baie făcută ci multă îngrijire. Mil tardin (1655) societatea luă nu­mele de „barbiers-baigneurs-étuvistes“ și câm­fi moda peruchorfi deveni generale, el se numiră „des barbiers-perruquiers­­etuvistes Băile reci se făceau vara și în vîfi în nișce mari vase numite „toues", cari a­­vea și un mare învelitorre. In 1761, anu 6re care Poitevin făcu cele d’an âifi băi de apă caldă pe vase așei­ate peste rîfi, vase care se va d fi și astă­z­i în marele orașe. Prima încercare fiind­ făcută, succesul a fu asicurat și, căci în­dată ce diferitele cuartiere ale Parisului dispuseră de apă, stabilimentele de băi inundară marea capitală a lumii. Acestă instituțiune din nenorocire lip­­seșce aprope cu desăvârșire la noi, unde orașe întregi sunt fi lipsite cu totulu d’unii si­­gurii stabilimentu. Capitala chiar si nu posede de câtfi unii numere forte imit­ate de vre 10 stabili­mente. Acesta lipsă se explică pe d’uă parte prin puținul­ obiceiu ce au Românii d’a lua din când fi în când fi câte uă baiă, ére pe o altă parte prin puțina cătâțime de apă de ca e dispune capitala precumu și prin marele prețu ce se cere pentru uă bată. Se lasămfi că poporului la noi nu ia băi de cât și véra în rîfi, ba chiar și cla­sele mai instruite ale societății și mai cu semă dómnele, rare ori caută a lua uă baie. Acesta negligință explică marele numérü alu baieloru de pele printre Ro­mâni și lipsa loru printre Evrei, carii pentru a nu se abate de la prescripțiu­­nele religiunii, nu numai în capitală, déra chiar și și prin sate, afi uă mică cameră în care fie­care sea uă bată pe septămână. Acestă negligință igienică pate fi atri­buită și guvernului, de a cărui datoria este de a protege și încuragia stabilimen­­tele de băi, utile nu numai pentru popu­­lațiunea întregă, dâră absolută necesarie pentru unele profesiuni care le reclamă. Lipsa lor fi­e încă simțită de neferici­ții bolnavi carii, având și necesitate a lua baiă, sunt fi puși în imposibilitate, din cauză că mulți n’afi băi în casă, și chiar și când fi le afi, facerea lor fi cere uă mare greutate. Dacă și la noi stabilimentele de băi aru fi în numere suficiente, atunci a­­cele băi la domiciliu, în coșuri de bolă, n’ar fi lipsi sermanilorti pătimași. Băile reci în rîfi sunt și de ajuns și în timpul fi verei, pentru a satisface trebuin­țele igienice; se cere numai ca guver­­nulu se îngrijescă ca se esiste ore care mesuri cari se mărescă pe do uă parte numerulu, insu­storiloru, ore pe d’alta se oprască perielele la care suntemu espuși în băile de pe Dâmboviță. De la guvernsi se cere a fișa epoca începerii ș’a încetării lor si d’a funcționa a recomanda băiașilorfi mesurile ce tre­buie se dea pentru a evita inconvenientele ce pot­ ave băile de rîfi pentru sănătatea individilărfi, a’l înveța ajutorele ce tre­buie se dea asfistațilorfi în stabilimentele lor fi. în casă cândfi nu pot fi găsi nici medică etc. Oă bună organisațiune a băilor și nu ar întârzia, a le vulgarisa utilitatea lor și, atât fi de necesară vora pentru sănătatea omului, care muncind și, transpiră mai mult și și schimbă mai rară cămașia. Cel mai mulți dintre lucrători trăiesc și în­­tr’u­ atmosferă plină de praffi, care se împle­telea , etá déja una din cele mai necesarie trebuințe ale clasei muncitóre. Lipsa loru în casarme, pensionate și aresturi este forte simțită, și guvernulfi trebuie se ceru înființarea loru în inte­­resul fi ctlorfi ce populeza aceste stabi­limente. Décà acestea lipsescfi în orașie și în capitală, în casarme și în școli, cât și este de făcuții pentru a le vede în sate, unde­ nutrirea cea mai miserabile și locuințele nesanatese­­ recimézá séfi degenereza po­­pulațiunea și unde îngrijirea corpului e atât și de neglesă ! Continua uitare a măsurelorfi ce re­clamă îngrijirea pelil­e cea mai mare causă care contribuie la vițiarea sânge­lui, la stricarea constituțiunii, la marele numer și alü bulelor, care devină di­n ce în ce mai grave. Societatea modernă nu protege sănăta­tea poparelor­, de­cât și într’una mod și ne­gativă. Epidemii întregi sunt fi lăsate a face ravagele lorii, fără ca cine va se dea unfi ajutoră­reale celor si ce suntfi puși a’l îngriji! Legea civile nu vorbesce nimicit des­pre condițiunele favorabile ale desvoltării umane și perfecționarea iui fisică. Popo­­rul fi­e lăsații în voia lui, in cea mai com­pletă ignoranță și în vechile lui obiceiuri. Legislatorii din timpurile antice n’afi negreșit, ca cel moderni, organisațiunea și trebuințele omului. Luptă influința ideiloru de unitate di­vină și umană, Moise a îmulțimit pentru poporului său obligațiunele cosmetologice: elfi a facutu din sănătatea corpului că ne­curățenie a sufletului. d Uă baiă e prescrisă și femeieloru, uă pe lună! turcii chiar fi sunt fi mai puțină negli­­gințî de cât fi noi, căci Mahometii după exemplului lui Moisi—a prescrisă spăla­turile câtfi se pate de dese ale corpului. In anticipare omulfi nu era mulțămitu cu simpla spălare: avea și băile lor si proprii. Nimica dintre acestea nu există la noi, unde clasa muncitore e lăsată în voia iei. Guvernului nu se ocupă câtuși de pu­ținii de cee­a ce privesce sănătatea po­porului ! De la elfi se cere a lua inițiativa, supvenționându stabilimentele de băi, care aru da pe unii prețu destulă de micii să bate muncitorului! Dr. R­omnicenu. Călărași, 3 Augustă 1871. TELEGAMMA. D-lui ministru alu justiției, șuă copie jianului „Homânulu.“ In séra de la 13 curenții în prăvălia mea am fostu torturatu și bătută de co­­misarului Toneanu. M’a scăpată directo­­rele prefecture­ de pasnă, l’am insultații și pe directore. Dimineța l­a suspendații, la 20 fu reintegrată ierü. Am reclamații parchetului și pene astăzil nici uă con­statare la facia locului, nimicii nu mai este sicurfi, justiția e parțială, mai rău­ ca în timpul ei de nagră memorie. Ion Rădulescu, timpu iubire­ inconsolabile lui sen sociu, fragedei iubiri a fratelui seu, artistă ca și densa și directore ale conservatorelur românü, și ’n fine amicieî tutorii acelora­a cari au cu­­noscut-o, iubit-o și aplaudat o. Precumü surprinderi causau toto­­de­una sunetele ce eșiau în salele de concertă de supt degetele’I sprin­tene și dibăcie, surprindere a fostă și scirea cuă ineriiă vecinică a co­­prinsă acele degete iubite, că păli­­rea morții a acoperită acea faclă atâtă de sunetasa și frumosă, puțină timpu mai nainte. Și la acastă nouă și durerosă surprindere, lacrămile înlocuiră aplauzele și flă­care se intreba: — Cui­ă? este peste putință! Mai de-unăȘî o veștul bine, mai bine de­câtă totă-de-una! era încă atâtă de tânără!. . . . Ei bine, da! era tânără, era fru­mosă, și drumulă vieței și’să făcea lovoindă cu varga’I magică în va­luri de armoniă. Ea plăcu acelei puteri ne’nvingibile care dispune de vieța tuturoră, se puse m cale’i ș’o răpi; valurile se ’nchiseră în ur­­mă’I, și cu dulcuța loru se mes­tecă amărîciunea lacrămiloră celoră ce o iubină. Eusă pe noură drumă pe care ea a plecată, la carulă de flori ce i’lă-a făcută iubirea amici­­loră și succesele sale artistice, voră fi totă­ de­ una înhămate amintirile celoră ce am cunoscut-o ș’aă gus­tată unu momenta măcară din dulcele torinte ce deschid aă dege­tele’I măiestre. Și după cu­mă părintele seă, betvănură Wahmanf, trăiesce âncă june în inimele celoră ce’lă­nă cunoscută, cu neasemenare mai multă va trăi jună, frumosă și artistă Eleonora Rîureanu, română și prin iooală nascerii, și prin ini­­mă, și prin căsătoria cu umilă din­tre cel mai bun! Români și sociă neconsolabile. ELGOVORA RVUREAMU. De pe ceriu­ri atâtă de puținii înstelată alți lume­ artistice din Bu­­curesci, a apus o val­­uă stea din cele mai stralucitóre. Despicânde, ca uă trăsetură de foen, cu vigórea tinerețe! și cu schînteiarea frumuse­ței, orisontele abia luminatü de re­­fletulö altor­ stele, Eleonora Rîu­­reanu se grăbi pró multu da duce farmecele arte­­sele în acele con­certe ceresc!, pe cari le viséza poe­­tulu și le aude piositatea, îngenu­­chiată naintea altarului și înălțată cu sufletul­ d’asupra vuietelor­ și pasiunilorü lumesc!. Ca ultimele și pufericele strălu­ciri ale flacărei ce se stinge, tocmai atunci când o toți vedeai! pe d-na Rîureanu mai înfrumusețată, mai sonătósa, mai plină de acela far­meci! care’i atrăgea iubirea și aplau­­sele publicului bucurescenö, uă grea suferință la ficat a o răpi în puțină FORȚA „ROMANULUI" SPUSELE UNUI FRANC-TIROK Episodű din asediulü Parisidul D. P. Albane. — Inchiza­re 1) — Trupele francese erau­ împărțite în trei corpuri, a fără de reservă. Una din di­­risiunile nóstre primi ordine d’a se ’n­­dapta spre Vanves și Clamart, pe când fi uă alta ataca ’n faț­ă Bagneux. Noi a­­vemfi se operăm fi între cele alte două și se pătrundem fi până ’n fația posițiunii de la Chatillon. Compania mea fu pusă ’n cipului coloneloru d’atacfi. Eramu sus-1) A vedé numerulu de la 15 sulifi pâne fi$i. ținuți de mai multfi batalionl de linie și de gard­ mobili și d’astă, dată d’uă pu­ternică artileriă. Ataculfi se di te cu vigóre; trebui s’a­­sediăm fi fie­care casă, transformată ’n fortăreță, se luămii cu baioneta fie­care baricadă și se alungămfi pe inamicii, as­cunsă după zidurile crenelate ale parcu­­rilorfi și grădineloru. Aventura trupeloru era de minune, tóte pedecele dispăreau înainte-le; și inami­­culu zăpăcită se retrăgea ’n desordine. Cu tóte astea, primind și ajutore ca tot fi­­de-una, reeșia a se ’ntrema și ca tot fi­­de-una luă ofensiva. Soldații noștri­, în­flăcărați de speranța resburării, prin do­rința d’a ’nvinge, nu dau napoi c’unii de­­getfi. Adăpostiți la rândul ei lorfi sirincare și după baricade, resistafi cu energie. Prusianii, multă mai numeroși, ce siliafi se ne ’mpresare. Unii minutuși ’nvăluiră de tóte părțile uă trupă de mobili; aceș­tia se deosebise ’ntr’uă curte de scală a cărei portă o baricadaseră cu mobile, cu trăsuri rupte, cu saltele și cu orî­ ce le căduseră ’n mână. Dup’acestă întărire im­­provisată țineau în respectă uă despărțire prusiană. Eramu în apropriare, într’unfi cimitir și unde francs-titoriî mei și efi ne ’ntărisemfi ca ’ntr’uă fortăreță, vai! printre mor­mintele și cenușele morților fi, ale cărui repausu îlu profaname; daci dominam fi posițiunea și băgat de s0mă c’avea fi se fiă ’mpresurați. Cum se vestimii pe mobili? Făcui u­fi semnfi, Germer se răpedi , reduse și ’nțelesfi. Din norocire Germanii nu tragă totfi­­de­ una bine, și, cu totă plaia de glonțe cu care I salutară trecerea, elfi putsi a­­ajunge pen’la mobili și intră în întru. In acesta momentfi fu­ră sfiielă de care Prusianul profitară ca se alargă nainte. Focul ei­re’ncepu ’udată, viu, amarnicii. Unu numeru pre­care de mobili se siliră a face uă spărtură ’n zidit, însé timpulfi zoria ; alții, răchmați de frageda baricadă pe jumătate doborîtă deja, își apărau lu­­crulü și printre ei era și Germer, în­­cărcându’șî și descărcându’și pușca cu nepasarea unui soldată bé tránfi. Ast­felu ’In­­tării în piciëre în mijlocul fi noriloru de praffi și de fumfi; apoi uă îngrozitore bubuitură s’auiji și nu mai vedui nimicu. Nesce trupe prus­ane naintau în gră­­mezii compacte, ajutorele urmau unele după altele și se cântă retragerea. Ca se ne păstrăm și posițiunile câștigate, ar fi fi tre­buită sa naintăm fi în puteri considerabile Cercetări asupra aședemintelor­ antice din România, de Alesandru Odobescu. 1­ r. Pe fundă, șefi împregiurului scaunului rotundfi, care e ornat fi cu perle, sunt și trei Nereide, șeffendfi pe monștri marini, adică unii țapii, uă pantheră și unu călii, tóte cu code de balaurii; ele ținii în mani veluri umflate de ventil. Koeline în Mémoires de la Société Ar­­chéologique de St. Pétersbourg, t. I. pl. II, a publicată uă parte din aceste relie­furi, în marele opit asupra Anticităților ai Bosoborului Cimmerich­ab. XL—XLII, ele suntfi reproduse cu deamăruntulfi. Aceste trei vase încă esistind­ din te­­saurulfi, de la Conțesci, în care, precumü li A vede numerulu de la 20 curenții. am disii, se recunosce lucrarea greco­­română, presintfi multă analogie cu pie­sele de orfăvrări, ce s’a fi găsit și în mor­mintele greco-scyth­ice din Crimea și din R­usia meridionale. Esistența boltei de la Conțescu și a celorl­alte obiecte de aură, armăture și vase, precum­ și sicrinlü de omni ornamentații, stofele decorate cu poleituri, corona cu petre scumpe, sch­e­­letului calului cu podebe de aur­, în fine chiar și și scenele lucrate în basrelieffi pe vase, tote acestea își au­ semnele lor și în bogatele morminte descoperite pe ma­lurile septentrionale ale Mareii Negre și mai cu sei­ifi în movila rvul-Oba de la Kerci, în Kurbaniilfi (gorganulfi) Cerlam­­lîk de lângă tergulji Nicopole pe Nipru, și în tesaurulfi aflată acum și vr’uă șase ani la Hodlaci, lângă Novo-Gerkask, în țara Kazaciloru de Don. (Veci Antiquit. dn Bosphore Cimmerien­t. I, introduction; unfi articolfi în limba rusă de d-na Za­belin, în Drevnosti, publicațiune a Socie­tății Arch­eologice din Moscova, t. I. p. 71. — Comptes-rendus de la comision im­periale d’Archéologie de St. Pétersbourg pour l’année 1864.) Tóte aceste comori funerării, în care metal­urile preci­se și petrele scumpe a­­bundați, au în­fățișat fi unfi curiosfi ames­­tiefi de obiecte datorită celei mai fine arte greco-romane, cu bogate unelte și podobe de unfi usfi și de unu sfilfi, sefi barbare sefi orientale, cărora, în lipsă de unii ter­menii mai bine apropriații, li s’afi disfi­scuthice. Un însoțire camfi analogă cu a­­celea se recunosce și în splendidele re­­mășițe ale te­­a­trului de la Petrosa care împodobesc și museului nostru naționale din Bucuresci. Totulu me face déja a crede că, de­și ham putută vedé de cătri vă­tavă și două vase de uă lucrare greco­­română, din cele ce erau în bolta de la Conțesci, énsé cele­alte obiecte ce s’afi aflată într’éasa, și mai aleșii armăturele și ornamentele de aurii masivu, trebue se se fi resimțițți de acele influințe în stilfi, în forme și in subiectele figurate, care sunt și străine de arta pură elenică și cari s’a întelnit și péne acumfi în tote sump­­tasele morminte din țările, odinior­ă bar­bare ce stau situate la nord-vestu Europei și în comunele Asiei nordice și apusane Despre bogatele morminte ce poparele antice din acele părți ale continentului nostru consacrați și edificau regilorfi și șefilorfi­lorfi, ne vorbesc și mulți din scrii­torii vechi. Erodore celfi d’antere, care povestesce atâtea minuni despre abundința de aurii de care se bucura și Gerrhil, Ari­­maspil și Scyțil, ne areta (lib. IV, 71) cum și la mortea regilor si scyți, li se fă­cea uă gropă în care se depuneau, cu cadavrul si mortului, acela al­ soției sale favorite, ale servitorilor și și al fi calului seu, precum­ și tot fi felului de ornamente și de vase de aurii, apoi d’asupra grupei, poporului rădica uă movilă. Aceste ușuri­ne sunt fi amintite încă de Lucian (14) de Servili (comentarii în Virgilii Aeneid V. 95) și de alții. Repurtându-ne acum fi asupra mormân­tului de la Conțesci, vom fi găsi și în­­tr’onsula mai multfi de uuii tapifi­care și se dăm fi uă mare bâtaiă. Negreșit fi c’acesta nu intra­u planului generalilor si noștri­, pentru că­­ i celui mai frumos si moment si ar fi dilei soldații ne erafi chiă­­mațî Induretu. Mai toți murmurau, déra trebuia se se supuie și se parfiseseu punctele pe care le luasemfi cu atâta viteziă la începută și le apărasemu în urmă. Cu tote astea dila fusese gloriosă pentru noi, și inamicul îi plătise forte scumpii dreptului ce’I lăsam fi d’a’și redobândi posițiunile; tot fi mai păs­­trăm și câte-va avantagie de terémű. Ș’apoî perderile ne erafi puținii numerose, și, afară de nevoia d’a ceda câmpului de bă­­taiă cuceriții, totă lumea era satisfăcută. Veniamu c’unfi pașii repede cu franc s­­tirorii mei, celui puținii cu cei ce mé pu­teai­ urma, când fi lui oprită d’unui mem­bru alfi societății de Geneva.

Next