Romanulu, iulie 1871 (Anul 15)
1871-07-24
626 ROMANUUJ 24 II] LIU 1871 întrebuințarea băiloru în stabilimente publice din Oriinte, trecu din Asia în Grecia, de aci în Italia și în fine în cele alte state. Marea cantitate de apă ce aduceau apeductele de la Roma servi nu numai a satisface trebuințele domestice ale cetâțenilor, déritâncă și pentru a vulgarisa acesta necesitate imierică. Din ample băi de apă rece se fi caldă la începutt, nu întărdiază a posede băi de vapori. Deși pe lîngă baiă mai era adăugată și gimnastica pentru omenii clasei avute, totuși cnsé, poporul era și elfi admisă a se îmbăia în stabilimente care, prin colosala zidire și frumusețea loru, treceau cele d’ântâiQ monuminte. Exemple de feluli acesta ne dau băile lui Augustă și Agripa, ale lui Nerone, cu apă de mare, Caracala, Titus, Traiano și Diocletianu. Romanii reeșind și — prin cuceriri — a propaga obiceiurile loru, reușiră a transmite celorlalte popore și usagiul băilorfi. Introducerea christianismului nu schimbă întru nimicü obiceiulQ ca fiecare se ieacă bată din timpii în timpii; probă despre acesta avemu pe Grigorie (de Tours) care povesteșce că călugărițele acelui orașm abandonară monastirea, din causă că stanița permise și cetățeniloru a lua băi în mânăstire. Către epoca instituțiunii boemeloru după Cruciade, acela căruia i se conferia titlului de noblețe nu era adeverat și cavalerii decât și după ce se îmuia în apă. Titlul de noblețe numite alei BAIEI, își derivă numele de la spălarea în apă ce se făcea celui ce trebuia se primescă titluli de cavaleri ale ordinului BAIEI. La finele seclului XIMea, băile de vapori, pe care boerii le reduseră în Oriunte începură a se face și la Paris. Supta domnia Sântului Lodovicu, numaerula băilor și publice crescuse într’unei medii atâta de simțitorii, încât și cei ce exercitau profesiunea de băiași se reuntră într’ua societate, pe care o numiră la societé d’estuveurs. Cea mai mare ospitalitate ce se putea da unui omü pe acele timpuri era un baie făcută ci multă îngrijire. Mil tardin (1655) societatea luă numele de „barbiers-baigneurs-étuvistes“ și câmfi moda peruchorfi deveni generale, el se numiră „des barbiers-perruquiersetuvistes Băile reci se făceau vara și în vîfi în nișce mari vase numite „toues", cari avea și un mare învelitorre. In 1761, anu 6re care Poitevin făcu cele d’an âifi băi de apă caldă pe vase așeiate peste rîfi, vase care se va d fi și astăzi în marele orașe. Prima încercare fiind făcută, succesul a fu asicurat și, căci îndată ce diferitele cuartiere ale Parisului dispuseră de apă, stabilimentele de băi inundară marea capitală a lumii. Acestă instituțiune din nenorocire lipseșce aprope cu desăvârșire la noi, unde orașe întregi sunt fi lipsite cu totulu d’unii sigurii stabilimentu. Capitala chiar si nu posede de câtfi unii numere forte imitate de vre 10 stabilimente. Acesta lipsă se explică pe d’uă parte prin puținul obiceiu ce au Românii d’a lua din când fi în când fi câte uă baiă, ére pe o altă parte prin puțina cătâțime de apă de ca e dispune capitala precumu și prin marele prețu ce se cere pentru uă bată. Se lasămfi că poporului la noi nu ia băi de cât și véra în rîfi, ba chiar și clasele mai instruite ale societății și mai cu semă dómnele, rare ori caută a lua uă baie. Acesta negligință explică marele numérü alu baieloru de pele printre Români și lipsa loru printre Evrei, carii pentru a nu se abate de la prescripțiunele religiunii, nu numai în capitală, déra chiar și și prin sate, afi uă mică cameră în care fiecare sea uă bată pe septămână. Acestă negligință igienică pate fi atribuită și guvernului, de a cărui datoria este de a protege și încuragia stabilimentele de băi, utile nu numai pentru populațiunea întregă, dâră absolută necesarie pentru unele profesiuni care le reclamă. Lipsa lor fie încă simțită de nefericiții bolnavi carii, având și necesitate a lua baiă, sunt fi puși în imposibilitate, din cauză că mulți n’afi băi în casă, și chiar și când fi le afi, facerea lor fi cere uă mare greutate. Dacă și la noi stabilimentele de băi aru fi în numere suficiente, atunci acele băi la domiciliu, în coșuri de bolă, n’ar fi lipsi sermanilorti pătimași. Băile reci în rîfi sunt și de ajuns și în timpul fi verei, pentru a satisface trebuințele igienice; se cere numai ca guvernulu se îngrijescă ca se esiste ore care mesuri cari se mărescă pe do uă parte numerulu, insustoriloru, ore pe d’alta se oprască perielele la care suntemu espuși în băile de pe Dâmboviță. De la guvernsi se cere a fișa epoca începerii ș’a încetării lor si d’a funcționa a recomanda băiașilorfi mesurile ce trebuie se dea pentru a evita inconvenientele ce pot ave băile de rîfi pentru sănătatea individilărfi, a’l înveța ajutorele ce trebuie se dea asfistațilorfi în stabilimentele lor fi. în casă cândfi nu pot fi găsi nici medică etc. Oă bună organisațiune a băilor și nu ar întârzia, a le vulgarisa utilitatea lor și, atât fi de necesară vora pentru sănătatea omului, care muncind și, transpiră mai mult și și schimbă mai rară cămașia. Cel mai mulți dintre lucrători trăiesc și într’u atmosferă plină de praffi, care se împletelea , etá déja una din cele mai necesarie trebuințe ale clasei muncitóre. Lipsa loru în casarme, pensionate și aresturi este forte simțită, și guvernulfi trebuie se ceru înființarea loru în interesul fi ctlorfi ce populeza aceste stabilimente. Décà acestea lipsescfi în orașie și în capitală, în casarme și în școli, cât și este de făcuții pentru a le vede în sate, unde nutrirea cea mai miserabile și locuințele nesanatese recimézá séfi degenereza populațiunea și unde îngrijirea corpului e atât și de neglesă ! Continua uitare a măsurelorfi ce reclamă îngrijirea pelile cea mai mare causă care contribuie la vițiarea sângelui, la stricarea constituțiunii, la marele numer și alü bulelor, care devină din ce în ce mai grave. Societatea modernă nu protege sănătatea poparelor, decât și într’una mod și negativă. Epidemii întregi sunt fi lăsate a face ravagele lorii, fără ca cine va se dea unfi ajutorăreale celor si ce suntfi puși a’l îngriji! Legea civile nu vorbesce nimicit despre condițiunele favorabile ale desvoltării umane și perfecționarea iui fisică. Poporul fie lăsații în voia lui, in cea mai completă ignoranță și în vechile lui obiceiuri. Legislatorii din timpurile antice n’afi negreșit, ca cel moderni, organisațiunea și trebuințele omului. Luptă influința ideiloru de unitate divină și umană, Moise a îmulțimit pentru poporului său obligațiunele cosmetologice: elfi a facutu din sănătatea corpului că necurățenie a sufletului. d Uă baiă e prescrisă și femeieloru, uă pe lună! turcii chiar fi sunt fi mai puțină negligințî de cât fi noi, căci Mahometii după exemplului lui Moisi—a prescrisă spălaturile câtfi se pate de dese ale corpului. In anticipare omulfi nu era mulțămitu cu simpla spălare: avea și băile lor si proprii. Nimica dintre acestea nu există la noi, unde clasa muncitore e lăsată în voia iei. Guvernului nu se ocupă câtuși de puținii de ceea ce privesce sănătatea poporului ! De la elfi se cere a lua inițiativa, supvenționându stabilimentele de băi, care aru da pe unii prețu destulă de micii să bate muncitorului! Dr. Romnicenu. Călărași, 3 Augustă 1871. TELEGAMMA. D-lui ministru alu justiției, șuă copie jianului „Homânulu.“ In séra de la 13 curenții în prăvălia mea am fostu torturatu și bătută de comisarului Toneanu. M’a scăpată directorele prefecture de pasnă, l’am insultații și pe directore. Dimineța la suspendații, la 20 fu reintegrată ierü. Am reclamații parchetului și pene astăzil nici uă constatare la facia locului, nimicii nu mai este sicurfi, justiția e parțială, mai rău ca în timpul ei de nagră memorie. Ion Rădulescu, timpu iubire inconsolabile lui sen sociu, fragedei iubiri a fratelui seu, artistă ca și densa și directore ale conservatorelur românü, și ’n fine amicieî tutorii aceloraa cari au cunoscut-o, iubit-o și aplaudat o. Precumü surprinderi causau totodeuna sunetele ce eșiau în salele de concertă de supt degetele’I sprintene și dibăcie, surprindere a fostă și scirea cuă ineriiă vecinică a coprinsă acele degete iubite, că pălirea morții a acoperită acea faclă atâtă de sunetasa și frumosă, puțină timpu mai nainte. Și la acastă nouă și durerosă surprindere, lacrămile înlocuiră aplauzele și flăcare se intreba: — Cuiă? este peste putință! Mai de-unăȘî o veștul bine, mai bine decâtă totă-de-una! era încă atâtă de tânără!. . . . Ei bine, da! era tânără, era frumosă, și drumulă vieței și’să făcea lovoindă cu varga’I magică în valuri de armoniă. Ea plăcu acelei puteri ne’nvingibile care dispune de vieța tuturoră, se puse m cale’i ș’o răpi; valurile se ’nchiseră în urmă’I, și cu dulcuța loru se mestecă amărîciunea lacrămiloră celoră ce o iubină. Eusă pe noură drumă pe care ea a plecată, la carulă de flori ce i’lă-a făcută iubirea amiciloră și succesele sale artistice, voră fi totă de una înhămate amintirile celoră ce am cunoscut-o ș’aă gustată unu momenta măcară din dulcele torinte ce deschid aă degetele’I măiestre. Și după cumă părintele seă, betvănură Wahmanf, trăiesce âncă june în inimele celoră ce’lănă cunoscută, cu neasemenare mai multă va trăi jună, frumosă și artistă Eleonora Rîureanu, română și prin iooală nascerii, și prin inimă, și prin căsătoria cu umilă dintre cel mai bun! Români și sociă neconsolabile. ELGOVORA RVUREAMU. De pe ceriuri atâtă de puținii înstelată alți lume artistice din Bucuresci, a apus o valuă stea din cele mai stralucitóre. Despicânde, ca uă trăsetură de foen, cu vigórea tinerețe! și cu schînteiarea frumuseței, orisontele abia luminatü de refletulö altor stele, Eleonora Rîureanu se grăbi pró multu da duce farmecele artesele în acele concerte ceresc!, pe cari le viséza poetulu și le aude piositatea, îngenuchiată naintea altarului și înălțată cu sufletul d’asupra vuietelor și pasiunilorü lumesc!. Ca ultimele și pufericele străluciri ale flacărei ce se stinge, tocmai atunci când o toți vedeai! pe d-na Rîureanu mai înfrumusețată, mai sonătósa, mai plină de acela farmeci! care’i atrăgea iubirea și aplausele publicului bucurescenö, uă grea suferință la ficat a o răpi în puțină FORȚA „ROMANULUI" SPUSELE UNUI FRANC-TIROK Episodű din asediulü Parisidul D. P. Albane. — Inchizare 1) — Trupele francese erau împărțite în trei corpuri, a fără de reservă. Una din dirisiunile nóstre primi ordine d’a se ’ndapta spre Vanves și Clamart, pe când fi uă alta ataca ’n față Bagneux. Noi avemfi se operăm fi între cele alte două și se pătrundem fi până ’n fația posițiunii de la Chatillon. Compania mea fu pusă ’n cipului coloneloru d’atacfi. Eramu sus-1) A vedé numerulu de la 15 sulifi pâne fi$i. ținuți de mai multfi batalionl de linie și de gard mobili și d’astă, dată d’uă puternică artileriă. Ataculfi se di te cu vigóre; trebui s’asediăm fi fiecare casă, transformată ’n fortăreță, se luămii cu baioneta fiecare baricadă și se alungămfi pe inamicii, ascunsă după zidurile crenelate ale parcurilorfi și grădineloru. Aventura trupeloru era de minune, tóte pedecele dispăreau înainte-le; și inamiculu zăpăcită se retrăgea ’n desordine. Cu tóte astea, primind și ajutore ca tot fide-una, reeșia a se ’ntrema și ca tot fide-una luă ofensiva. Soldații noștri, înflăcărați de speranța resburării, prin dorința d’a ’nvinge, nu dau napoi c’unii degetfi. Adăpostiți la rândul ei lorfi sirincare și după baricade, resistafi cu energie. Prusianii, multă mai numeroși, ce siliafi se ne ’mpresare. Unii minutuși ’nvăluiră de tóte părțile uă trupă de mobili; aceștia se deosebise ’ntr’uă curte de scală a cărei portă o baricadaseră cu mobile, cu trăsuri rupte, cu saltele și cu orî ce le căduseră ’n mână. Dup’acestă întărire improvisată țineau în respectă uă despărțire prusiană. Eramu în apropriare, într’unfi cimitir și unde francs-titoriî mei și efi ne ’ntărisemfi ca ’ntr’uă fortăreță, vai! printre mormintele și cenușele morților fi, ale cărui repausu îlu profaname; daci dominam fi posițiunea și băgat de s0mă c’avea fi se fiă ’mpresurați. Cum se vestimii pe mobili? Făcui ufi semnfi, Germer se răpedi , reduse și ’nțelesfi. Din norocire Germanii nu tragă totfide una bine, și, cu totă plaia de glonțe cu care I salutară trecerea, elfi putsi aajunge pen’la mobili și intră în întru. In acesta momentfi fură sfiielă de care Prusianul profitară ca se alargă nainte. Focul eire’ncepu ’udată, viu, amarnicii. Unu numeru precare de mobili se siliră a face uă spărtură ’n zidit, însé timpulfi zoria ; alții, răchmați de frageda baricadă pe jumătate doborîtă deja, își apărau lucrulü și printre ei era și Germer, încărcându’șî și descărcându’și pușca cu nepasarea unui soldată bé tránfi. Astfelu ’Intării în piciëre în mijlocul fi noriloru de praffi și de fumfi; apoi uă îngrozitore bubuitură s’auiji și nu mai vedui nimicu. Nesce trupe prusane naintau în grămezii compacte, ajutorele urmau unele după altele și se cântă retragerea. Ca se ne păstrăm și posițiunile câștigate, ar fi fi trebuită sa naintăm fi în puteri considerabile Cercetări asupra aședemintelor antice din România, de Alesandru Odobescu. 1 r. Pe fundă, șefi împregiurului scaunului rotundfi, care e ornat fi cu perle, sunt și trei Nereide, șeffendfi pe monștri marini, adică unii țapii, uă pantheră și unu călii, tóte cu code de balaurii; ele ținii în mani veluri umflate de ventil. Koeline în Mémoires de la Société Archéologique de St. Pétersbourg, t. I. pl. II, a publicată uă parte din aceste reliefuri, în marele opit asupra Anticităților ai Bosoborului Cimmerichab. XL—XLII, ele suntfi reproduse cu deamăruntulfi. Aceste trei vase încă esistind din tesaurulfi, de la Conțesci, în care, precumü li A vede numerulu de la 20 curenții. am disii, se recunosce lucrarea grecoromână, presintfi multă analogie cu piesele de orfăvrări, ce s’a fi găsit și în mormintele greco-scythice din Crimea și din Rusia meridionale. Esistența boltei de la Conțescu și a celorlalte obiecte de aură, armăture și vase, precum și sicrinlü de omni ornamentații, stofele decorate cu poleituri, corona cu petre scumpe, scheletului calului cu podebe de aur, în fine chiar și și scenele lucrate în basrelieffi pe vase, tote acestea își au semnele lor și în bogatele morminte descoperite pe malurile septentrionale ale Mareii Negre și mai cu seiifi în movila rvul-Oba de la Kerci, în Kurbaniilfi (gorganulfi) Cerlamlîk de lângă tergulji Nicopole pe Nipru, și în tesaurulfi aflată acum și vr’uă șase ani la Hodlaci, lângă Novo-Gerkask, în țara Kazaciloru de Don. (Veci Antiquit. dn Bosphore Cimmerient. I, introduction; unfi articolfi în limba rusă de d-na Zabelin, în Drevnosti, publicațiune a Societății Archeologice din Moscova, t. I. p. 71. — Comptes-rendus de la comision imperiale d’Archéologie de St. Pétersbourg pour l’année 1864.) Tóte aceste comori funerării, în care metalurile precise și petrele scumpe abundați, au înfățișat fi unfi curiosfi amestiefi de obiecte datorită celei mai fine arte greco-romane, cu bogate unelte și podobe de unfi usfi și de unu sfilfi, sefi barbare sefi orientale, cărora, în lipsă de unii termenii mai bine apropriații, li s’afi disfiscuthice. Un însoțire camfi analogă cu acelea se recunosce și în splendidele remășițe ale teatrului de la Petrosa care împodobesc și museului nostru naționale din Bucuresci. Totulu me face déja a crede că, deși ham putută vedé de cătri vătavă și două vase de uă lucrare grecoromână, din cele ce erau în bolta de la Conțesci, énsé celealte obiecte ce s’afi aflată într’éasa, și mai aleșii armăturele și ornamentele de aurii masivu, trebue se se fi resimțițți de acele influințe în stilfi, în forme și in subiectele figurate, care sunt și străine de arta pură elenică și cari s’a întelnit și péne acumfi în tote sumptasele morminte din țările, odinioră barbare ce stau situate la nord-vestu Europei și în comunele Asiei nordice și apusane Despre bogatele morminte ce poparele antice din acele părți ale continentului nostru consacrați și edificau regilorfi și șefilorfilorfi, ne vorbesc și mulți din scriitorii vechi. Erodore celfi d’antere, care povestesce atâtea minuni despre abundința de aurii de care se bucura și Gerrhil, Arimaspil și Scyțil, ne areta (lib. IV, 71) cum și la mortea regilor si scyți, li se făcea uă gropă în care se depuneau, cu cadavrul si mortului, acela al soției sale favorite, ale servitorilor și și al fi calului seu, precum și tot fi felului de ornamente și de vase de aurii, apoi d’asupra grupei, poporului rădica uă movilă. Aceste ușurine sunt fi amintite încă de Lucian (14) de Servili (comentarii în Virgilii Aeneid V. 95) și de alții. Repurtându-ne acum fi asupra mormântului de la Conțesci, vom fi găsi și într’onsula mai multfi de uuii tapificare și se dăm fi uă mare bâtaiă. Negreșit fi c’acesta nu intrau planului generalilor si noștri, pentru că i celui mai frumos si moment si ar fi dilei soldații ne erafi chiămațî Induretu. Mai toți murmurau, déra trebuia se se supuie și se parfiseseu punctele pe care le luasemfi cu atâta viteziă la începută și le apărasemu în urmă. Cu tote astea dila fusese gloriosă pentru noi, și inamicul îi plătise forte scumpii dreptului ce’I lăsam fi d’a’și redobândi posițiunile; tot fi mai păstrăm și câte-va avantagie de terémű. Ș’apoî perderile ne erafi puținii numerose, și, afară de nevoia d’a ceda câmpului de bătaiă cuceriții, totă lumea era satisfăcută. Veniamu c’unfi pașii repede cu franc stirorii mei, celui puținii cu cei ce mé puteai urma, când fi lui oprită d’unui membru alfi societății de Geneva.