Romanulu, octombrie 1871 (Anul 15)
1871-10-01
ANULU AL CINCI-SPRE pEGELS idmunistrațianea in Pasagrnnn Română. No. 1.— Redacțiunea Strada Colțea, No.42. 1T € HSCE ȘI WElt'uffe ABONA MODISI Trffi IN CAPITALE : unu anu 48 lei; șine luni 24 lei trei luni *2 lei; 1 lună 6 lei. IN DISTRICTE : unu anu, 58 lei; ?cee luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unii esemplaru 20 bani. Pruncia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Anetlia și Germania trimestru 7 V. arg. (18 franci.) ANITNȚIURI Aflunituri, pagina IV, linia 30 litere — 10 bani inerțismi și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri ,NEFRANCATE vom 8HFULATE.— Irtidele nepublicate se vori arde a ( 30 Răpciune. ) la Brumărolu. ro edițiunea de dimineță a numărului nostru de ieri, denuncia rămână nouă și nerușinată coțcăriă a oneștiloru și consciințioșilor, concesionari germani. Cu integritatea proprie Germanilor, integritate atât de multă căutată și despre care totă lumea ajunsese a vorbi cu u deplină convingere, onorabila direcțiune de la Bucureșci a d-lui Strousberg, după ordinile venite de la superiorii săi, a sustrasă — deci nu cumü va alarma ce amu dată le va fi dejucată planulă—a sustrasă tote actele cele mai însemnatee, relative la construcțiuni, întreprinderi de amănuntü și administrațiune. Cu tăcerea și taina celoră capabili d’a comite asemeni fapte, ea a ’mpachetatu totă în nouă lădi, pe cari le-a și depusă spre espeduire în Prusia, la gara de la Filaretă. Prinsa de veste guvernulă, celă puțină după ce actele, cari puteau da pe faclă atâte ș’atâte hoții și fraude, au fostă depuse la gara de la Filaretă ? Se s’a făcută că nu vede, că nu aude nimica ș’a lăsată se ne scape din mână acele acte, acele probe, cari sunt ă—asia bicândă,—corpurile delicteloră și feluriteloră fraude comise de oneștii concesionari germani? Scimă că Monitorul nu va vorbi, de câtă în casulă cândă ar fi pusă mâna pe coțcarî, cu acestă ocasiune cela puțină, căci a vorbi în casulă contrariu, ar fi a mărturi complicitatea sea cu coțcării, ar fi a mărturiei asemeni acte au fostă făcute scăpate de agwa nalitie ai guvernului, care veghieză atâtă de bine în jurul ăt itoră cetățianiloră indipendinți, care se preface a dormi atunci, cândă se sustragă actele doveditore de prada încercată asupra țarei. Se speră că că tribunalul arbitrare, instituită pentru a pideca în procesul dintre România și cei mai nerușinați coțcari, prevenită la timpă despre noua fraudă, nu va fi lăsată pe guvernă se cadă și cu acestă ocasiune, ca cu convențiunea și conversiunea, în complicitate cu jăfuitorii ț £reî, și că, în urma sentinței ce avea ă se dea ieri, actele cari au fostă îndreptate spre Prusia voră servi din contra la constatarea unora noué și nerușinate fraude. De ce are nu vorbesce nimică Monitorulu despre propunerea agințiloră pan- germanismului, mănținuțî astăziî la putere, d’a se isgoni din licee limba ( francese ș’a se impune cea germană) ca obligatorie ? Generaliulă, pusă în capulă instrucțiunii publice, scrmă că este destulă de viteza pentru a ne striga prin Monitorii, însoțindă—se ’nțelege—strigătele sale cu înjurăturile surugiesci ce’I surită obicinuite:—„el da! voiă se isgonescă limba francese din licee și se impună pe cea germană, așia ’mi place mie! (urneză înjurăturile).“ Și dreptate are d. generaliă! Așia a voită și asia a făcută, în mai multe ocasiuni, grație umilitorului concursă cea găsită din nefericire chiară printre unii dintre cei mai însemnați profesori. Tare de unui asemene concursă, pentru ce are se nu credă că voința d-sele nu mai póte ave nici uă stavilă, și, cu revirimintele de purtare ce-î suntă obicinuite, se devină din apărătoră ală drepturilor națiunii, cumă se dicea adesea, aginte înfocata alț germanisârii, ca astă-felă se fiă mănținută pe acelă fotoliu, de pe care’î veni atâtu de îndemână a ’njura ș’a batjocori totă ce este demnă și mai românescă în corpură didactică? I Acesta este opera d-vostră, vomă dice aceloră domni profesori, dintre cari unii, celă puțnă acumă cândă este vorba de isgonirea limbei francese, voră simți cui și căroră interese ș’aă închinata demnitatea de profesori superiori și inamovibili. Acumă celă puțină voră vedea el, câtă de adâncă despreță trebuie se aibă miniștrii de astazl pentru simțimentele terei, decă cuteză a întinde mâna asupra totă ce aă Românii mai scumpă, mai sacru : legămintele ce -i unescă cu frați mai mari și bine-facotorii lorü din Occidinte. Acumă mai cu sema, cândă tote națiunile de ginte latină tresaltă d’aceașî scugetare, panlatinismulu, câtă de mare trebuia se fiăcute zarea și disprețuia pentru țară ală onoră miniștrii, diși Români și constituționali, pentru ca făcându-se pe facia agenții pangermanismuluĭ, se scuteze a o încerca și isgonirea din licee a limbei francesce impunerea celei germane ca obli ■gatoric. Vorbindă despre misiunea pangermanistică a guvernului actuale, produsă ală violențeĭ făcute într’ua nópte simțului public.. ș’ală voinței consulelui prusacă, ne vină din nuoă în mintele uneltirile ce se urmeză în culise în cestiunea căieloră ferate române. Nici guvernul, nici creaturele sale, nu jicü nimică în acesta gestiune, și n nerăbdarea loră, penese a deschide Camera, nu ’și pot ăstempăra puțină mâncărimea de vorbă, de câtă numai doră prin laudele ce »d lui ÁrH «> ^ I 'contenimu-lui menneim și iscusinței financiare a d-lui Mavrogheni. Decă éase guvernulă păstreză că mândră tăcere faciă cu preocupările legitime ale Româniloră, nu totă astă-felă urmeză elă și faciă cu interesele străine, în acésta cestiune. Ca unulă ce este venită și mânținută la putere prin voința străiniloră, elă simte necesitatea d’a le da loră numai sema de cea-a ce voiesce a face : astă felă Independința belgică, care a publicată depeșia ministeriale prin care se areta contrarietatea animei Măriei Sale d’a fi sancționată legea în cestiunea Strasberg, publică acumă următorea telegramă : „București, 4 Octombre. „Camerile sunt convocate pentru sfârșitul lui Octombre ’n sesiune estraordinară. „Cestiunea drumurilori de serii române motiveza acésta convocare.“ Asta derig ceaa ce aci în țară se astcunde, în străinătate se mărturisesce „cu lirică și cu dragoste.“ Care e,te énse, mai repetită, noua fașă supt care se va presinta cestiunea naintea Camereloră? Aci în țeră totă emisfernă, se fiă are totă astafelű și ’n străinătate ? sed dii de Bismark și de Beust voră fi cunoscendă mai bine noua fașă de câtă énsil miniștrii loră d’aci? Târnă ne este că tot indiscrețiunea vre unui diariu străină ne va scăpa și de frumoși surprindere pe care acestă ministeriă voiesce se ne o păstreze pentru deschiderea Camereloră. Dară se’ntrebama c’uă sinceră bunăvoință și solicitudine pe ministeriă : ce speră dă de la atâta ra isteriă, pentru ce pare atâta speranță numai în surprindere ? Nu sciere că lumea ludică, și cu dreptă cuvântă, în modulă următoră : Dacá proiectele guvernului sunt bune și folositóre pentru țară, de ce nu le dă pe faclă, ca se curme astă-feră îndată orî ce bănuiesc, ori ce presupuneri și deduceri? Și dacá elă se ascunde cu atâta îngrijire, apoi are acesta nu este uă probă că se teme de judecata publică, speră totă numai de la surprindere și de la neluminarea cestiunii prin uă matură cercetare prealabile ? Dacă un asemene judecată nu este logică, apoi trebuie se admitemu că nu este asemene logică ca fapta rușinosă se nu iubască de câtă misteriasă, și fapta lăudabile se nu caute de câtă lumina sorélui, pentru a pute produce tote efectele iei bine-facétorie. In totă casulă, tactica guvernului, deja bine cunoscută și încercata, nu numai că nu’i va da niciunulă din zile ce speră, deim^ÜaA^ntra, beneficiunu vai face de câtă aine mai descopta atențiunea și neîncrederea tuturoră Români; [lorti ș’a represintanților ă loră în Camere.! I Atâta înjură, refacu și românii d. Generaliă ală instrucțiunii publice corpulă profesorale și consiliere instrucțiunii, câtă d. Es;rcu nu mai găsi de demniîntatea sea d’a remâne directorele unui asemene ministru; d-sea își motivă retragerea după cumă ne o spune într’un epistolă ce se va citi mai la vale, și pe care o publicamă cu satisfacerea ce conține în sine osatură case totu-de-una bunură proverbă: „mai bine tănjia decâta nici uă dată.“ Tror.parkt íIa Ion Talln rl Malafrim vomă recomanda celei mai seriose cugetări a d-sele, pe lângă că epistolă din Giurgiu publicată mai la vale, următorea epistolă din Focșani: Domnule redactare. Aprópe în acestă momentu se petrecu în tribunalele de Putna mă fapta regretabile, care denotă starea în care se află: justiția și administrațiunea acestui, distiictă, stare care a adusă pe omeni sau culmea disperării, facându- chiară criminalî. La 11 ore, cândă președintele tribunalelui se afla la postulă sen ună domnă Leondari, care de îndelungată timpă are procesă la acelă tribunale, ajunsa acumă prin injustiție la celă de pe urmă gradă de miserie și disperare, venindă la uă distanță de trei pași, c’una pistola încărcată a voită se ucidă pe președintele Costache Pătrășcană. Norocire numai pentru familia și copiii acestui domnă că capsa n’a luată focă și astă-felă copiii au remasa cu părintele loră. De dorită este cnsé ca tribunalele, prin organulQ legale_ ală guvernului, se remână fără acestă președinte. Leondari cu multă fermitate a declarată, că regretă că nu putută îndeplini faptulă, că era decisă a’lu repeta ș’asupra d-lui fostă președinte ș’acumă membru de curte, înaintată d’acestă guvernă pentru s semine merite. Faptulă s’a constatată la momentă de procurorele și făptașulă, în etate de 75 ani, cu multă fermitatea mărturită, subscriindă fără să tremurâtură de mână procesele-veiball. Acestă faptă a preocupată cu multă îngrijire și pe unul din judecătorii de la Curte, parî aăpate pe consciință fapte fără-de-lege. Câtă pentru inspiratele ispravnicii Nicolaides, susținută de guvernă, elă persistă întru a să represinta în fotoliulu prefectoriale cu otă demnitatea celoră 12 palme. Că incintă militară este venită, care póte va inculpa greă pe Locotenintele onorabile, spre a spăla palmele nerușinatului Nicolaides. Eco, d-le redactare, cum ă stă justiția și administrațiunea districtului. Verogu dâră a da publicității acestă faptă, pentru ca țara intréga se véde cumă este guvernaată și se deplîngă, împreună cu noi, să asemine stare de lucruri. Primiți, etc. G. Agitările partitei bonapartiste. Déca le era cu putință imperialiștiloru,pe lângă nesce rătăciri atâtu de mari și de culpabile, se mai cheamă nouă probă J despre zSpacela n care suntă, n’aveau I de câtă se ’șî facă propriele loră laude !’n Francia, I .de la Sedan.ună ană după capitularea Boia le este fără leacu : nu se oră î mal vindeca. Perderile și căderea nu’î aă ucisă. După catastrofa ce aușiși au causat-o, îl regăsimă plini d’aceași superbță și d’aceașî ușiurință ca ș’altă dată, I declarândă prin diarnele loră că n’au comis ună singură greșilă de la 2 Decembre pétie la Sedam Nu imperială, ci guvernul de la 4 Septembre a adusă invasiunea ș’a deschisul străinului calea Parisului. Republica a prosternată Germaniei pe sărmana Francă cu piciorele și cu mănele legate; ea amânată la Forbach și la Wissemburg armate fără arme, fără munițiuni și fără provision. In sfîrșită totă Republicanii, mă, ne-a if ai fus^i? jbPtV’' ile<a^c§Pi oÎă. ^ boseiá și de sleire care a speriat Europa. (nariele bonapartiste ne facă acestă demonstrațiune o’uă admirabile asigurare și unul dintr’casele declară c’asceptă „ora apropiată a justiției.“ Ora justiției! Țara credea că ora justiției sunase pentru imperiu celă puțină d’ună ană. Pedepsa de la Sedan nu s’a credută destulă de tare ’n comparațiune cu crimele și erorile ce trebuiau se se pedepsescá; déja în sfârșită se păruse ’ndestulătore multora spirite alese. Acumă pare-se că imperialiștii judecă altu-felă , ceră uă justițiă și mai esemplară, care pare că va veni vă dată! Dară acesta nu trebuie s’o ceremă de la contimpurani, ci de la istoriă, care va vesteji imperială cu mai multă rigore de căta contimpuranii. VINERI, 1 OCTOMBRE, 1871. &uskinezAts ștates fi ABOSABEA IN BUCURESCI, la Administrațiunea «Ji&kudsl. IN DISTRICTE, la corespondințiî sei și cu p. ș Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiune JjJk. PARIS Pentru abonamente , la d. Darrag-Kallegraia, de l’ancierme comedie, 5. Pentru anunțiuri, la d-nii Oraia, et Micoud, 7 Tiu Rochechounrt. X.A. YI Pentru abonamente la d. N. B. Popovici, Fieldmarkt.Î5 Pentru anunțiuri: la d-nii Hannelstein fi V Neuermarkt 11 cută averiloru soră mai întâiă prin resbelu și apoi printr’uă lungă inacțiune. Numai imperialiștii se svârcolescu, ce e dreptă, déru atitudinea poporațiunilor ajunsă spre al opri ’n limitele unei prudinte reserve. (L’Avanir national). REVOLTA ALBANESE. Se scrie de la Scutari pariului Levant Times. Este multă de făcută în Albania pentru a se regenera acesta sărmană țara, care pene și astăzi se găsesce în aceași stare ca în timpii de cucerire. Orașial Scutari și districtele ce’la încongioră posedă uă mulțime de privilegie cari suntă sorgintea multoră abusurî. Muntenii plătescă imposibilă și sunt supuși la conscripțiune, dară n’au nici uă urmă de organisațiune administrativă. Fiecare munte, ca Hot, Chirrel, Kastrat, Kliment, Chal, Choh, Mirditie, are ună bolikbach (represintante) la Scutari. Acest bolukbachî formeza ună Consiliu alu Muntenilori și decidă, în cele din urmă, asupra tutoră afaceriloră cari ’l privescă. Fiecare munte are ună șefă desemnată de guvernă, care este demnă absolută. Dreptă miniștrii aă pe kodjababhiî și bairakdarî. ^ Totă poporațiunea e armată de la mică pené la mare; în castre, lucreza cu pușca intr’un mână și cu fitilul într alta. La sosirea lui Mehmed Aali Pașia sezonul cari vindeau mâtă sărie sau catifea, care servină să ceașcă de cafea, aveau aerul a miorii arsenale ambulante. Acestă costumă avea rațiunea sea d’a esiste la Otomani în seclele trecute cândă armata regulată nu exista și trebuia să lungă trecere de timpă pentru a stringe oă armată pe fruntariele imperiului. Atunci, în casulă unei declarațiuni de resbelu din partea Venețianiloră sed Ungurilor, se da ordine boluhbacilor, bairakdariî desfășurau stindardele prin sătulețe și totă lumea, musulmană și creștină, se strîngea pentru a combate pe marabula comună; căci, în aceste ținuturi, diferințile religiose n'aă fostă Moină dată uă causă de desbinare. Acesta stare de lucruri a făcută pe Albanesî turburători și sălbaticî. Cu câtă timpul ă trece mai multă, cu ’atâtă se perde și suvenirea despre divi’iunile interiore, cu atâtu comercialu și industria francese se silescă se’și reia activitatea daltă dată. Obiecțiunile ca se puteaă rădica, acumă câtă va timpă, in contra dorințelor, poporațiunii parisiane, cât jura unele după altele. Itiariele monarchiste, care au cerută trei luni d’a rândulă menținerea stării d’asediu, s au ferită d’a ’și susțină tesa mai multă timpă. Intr’adevară, astăzi nimica nu mai póte justifica sau scusa durrata acestei situațiuni anormale și se póte f zice că aici nu mai e nici ună motivă d’a nu rădica starea d’asediă mâne-poimâne, eră nu peste șase luni. Trupele germane au părăsită tóte locurile din jurul Parisului și s’asigură că plecarea lor se va termina regulată. In întru liniștea e perfectă și locuitorii n’au altă grijă de câtă se repare, supt guvernulă republice!, ruina ce li s’a făAdunarea naționale francese a desemnată uă comisiune care Se proceda la revizuirea gradelor date ’n timpulă resbelului. Acesta comisiune s’a terminată oă bună parte din lucrările sale. Iliariulă la Constitution făcea septemânele trecute următorele expuneri, privitore la dificultățile inerente acestei sarcine : „Când prisoniarii ni se ’ntorseră din Germania, se formase deja o nouă armată și ’ncepea se se preveda, spre a le evita pe câtă se pute, rivalitățile ce ‘ nu puteau se nu se rădice între regimentele cele vechi cu cele noul. „Vostigionii și cele alte corpuri aleesgardei imperiale altă-dată primină altă soldă, li se păstrau garnisóne alese, era o obiectură favoritară particulare ale șefului statului. Eă’Iacii reduși la solda ordinară, supuși egalității militare : acestea facă destui nemulțămițî. „Mulți oficiărî au câte 8 sau 10 ani de servițifi; înaintarea dup’alegere li s’a suspinat; suntă în contactă de totă dina, în noulă loră regimentă, cu vechi camaradi, subordinații loră de câte 15 luni, astă ii superiorii loră; d’aci recriminări, dificultăți de serviciă și chiară certuri desgustatore.“