Romanulu, octombrie 1871 (Anul 15)

1871-10-01

ANULU AL CINCI-SPRE­ pEGELS idmunistrațianea in Pasagrnnn Română. No. 1.­— Redacțiunea Strada Colțea, No.­­42. 1T € HSCE ȘI WEl­t'uffe ABONA MODISI Trffi IN CAPITALE : unu anu 48 lei; șine luni 24 lei trei luni *2 lei; 1 lună 6 lei. IN DISTRICTE : unu anu, 58 lei; ?cee luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unii esemplaru 20 bani. Pruncia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Anetlia și Germania trimestru 7 V. arg. (18 franci.) ANITNȚIURI Aflunituri, pagina IV, linia 30 litere — 10 bani inerțism­i și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri ,NEFRANCATE vom­ 8HFULATE.— Irtid­ele nepublicate se vori arde­ a ( 30 Răpciune. ) la Brumărolu. ro edițiunea de dimineță a numărului nostru de ieri, denuncia rămâ­nă nouă și nerușinată coțcăriă a oneștiloru și con­­sciințioșilor, concesionari germani. Cu in­tegritatea proprie Germanilor­, integritate atât­ de multă căutată și despre care totă lumea ajunsese a vorbi cu u­ depli­nă convingere, onorabila direcțiune de la Bucureșci a d-lui Strousberg, după ordi­­nile venite de la superiorii săi, a sus­trasă — deci nu cumü­ va alarma ce amu dată le va fi dejucată planulă—a sus­trasă tote actele cele mai însemnatee, rela­tive la construcțiuni, întreprinderi de a­­mănuntü și administrațiune. Cu tăcerea și taina celoră capabili d’a comite ase­meni fapte, ea a ’mpachetatu totă în nouă lădi, pe cari le-a și depusă spre espe­­duire în Prusia, la gara de la Filaretă. Prins­a de veste guvernulă, celă pu­țină după ce actele, cari puteau da pe faclă atâte ș’atâte hoții și fraude, au fostă depuse la gara de la Filaretă ? Se­ s’a făcută că nu vede, că nu aude ni­­mica ș’a lăsată se ne scape din mână acele acte, acele probe, cari sunt ă—asia bicândă,—corpurile delicteloră și felurite­­loră fraude comise de oneștii concesio­nari germani? Scimă că Monitorul­ nu va vorbi, de câtă în casulă cândă ar fi pusă mâna pe coțcarî, cu acestă ocasiune cela pu­țină, căci a vorbi în casulă contrariu, ar fi a mărturi complicitatea sea cu coțcă­rii, ar fi a mărturi­ei asemeni acte au fostă făcute scăpate de agwa nalitie ai guvernului, care veghieză atâtă de bine­­ în jurul ă­t itoră cetățianiloră indipendinți, care se preface a dormi atunci, cândă se sustragă actele doveditore de prada încercată asupra țarei. Se speră că că tribunalul­ arbitrare, instituită pentru a pideca în procesul­ dintre România și cei mai nerușinați coț­­cari, prevenită la timpă despre noua fraudă, nu va fi lăsată pe guvernă se cadă și cu acestă ocasiune, ca cu con­­vențiunea și conversiunea, în complici­tate cu jăfuitorii ț £reî, și că, în urma sentinței ce avea ă se dea ieri, actele cari au fostă îndreptate spre Prusia voră servi din contra la constatarea unora noué și nerușinate fraude. De ce are nu vorbesce nimică Moni­torulu despre propunerea agințiloră pan-­ germanismului, mănținuțî astă­ziî la pu­­­tere, d’a se isgoni din licee limba ( francese ș’a se impune cea germană) ca obligatorie ? Generaliulă, pusă în­­ capulă instrucțiunii publice, scrmă că este destulă de viteza pentru a ne striga prin Monitorii, însoțindă—se ’nțelege—strigă­tele sale cu înjurăturile surugiesci ce’I surită obicinuite:—„el da! voiă se isgonescă limba francese din licee și se impună pe cea germană, așia ’mi place mie! (ur­­neză înjurăturile).“ Și dreptate are d. generaliă! Așia a voită și asia a făcută, în mai multe ocasiuni, grație umilitorului concursă ce­a găsită din nefericire chiară printre unii dintre cei mai însemnați pro­fesori. Tare de unui asemene concursă, pentru ce are se nu credă că voința d-sele nu mai póte ave nici uă stavilă, și, cu revirimintele de purtare ce-î suntă obicinuite, se devină din apărătoră ală drepturilor­ națiunii, cumă se dicea ade­sea, aginte înfocata alț germanisârii, ca astă-felă se fiă mănținută pe acelă foto­­liu, de pe care’î veni atâtu de îndemână a ’njura ș’a batjocori totă ce este demnă și mai românescă în corpură didactică? I Acesta este opera d-vostră, vomă dice aceloră domni profesori, dintre cari unii, celă puțnă acumă cândă este vorba de isgonirea limbei francese, voră simți cui și căroră interese ș’aă închinata demni­tatea de profesori superiori și inamovi­bili. Acumă celă puțină voră vedea el, câtă de adâncă despreță trebuie se aibă miniștrii de asta­zl pentru simțimentele terei, decă cuteză a întinde mâna asupra totă ce aă Românii mai scumpă, mai sa­cru : legămintele ce -i unescă cu frați mai mari și bine-facotorii lorü din Occi­­dinte. Acumă mai cu sema, cândă tote națiunile de ginte latină tresaltă d’acea­șî scugetare, panlatinismulu, câtă de mare­­ trebuia se fiă­cute zarea și di­sprețuia pen­tru țară ală onoră miniștrii, diși Români și constituționali, pentru ca făcându-se pe facia agenții pangerm­anismuluĭ, se­­ scuteze a o încerca­ și isgonirea din licee a limbei francesc­e impunerea celei germane ca obli­ ■­gatoric. Vorbindă despre misiunea pangerma­­nistică a guvernului actuale, produsă ală violențeĭ făcute într’ua nópte simțului pu­­blic.. ș’ală voinței consulelui prusacă, ne vină din nuoă în mintele uneltirile ce se urmeză în culise în cestiunea căieloră fe­rate române. Nici guvernul­, nici crea­­turele sale, nu­­ jicü nimică în acesta ges­­tiune, și n nerăbdarea loră, pene­se­­ a deschide Camera, nu ’și pot ă­stempăra puțină mâncărimea de vorbă, de câtă nu­mai doră prin laudele ce »d lui Á­rH «­> ^ I 'contenim­u-lui m­enneim și iscusinței fi­nanciare a d-lui Mavrogheni. Decă éase guvernulă păstreză că mân­dră tăcere faciă cu preocupările legitime ale Româniloră, nu totă astă-felă urmeză elă și faciă cu interesele străine, în a­­césta cestiune. Ca unulă ce este venită și mân­ținu­tă la putere prin voința străi­­niloră, elă simte necesitatea d’a le da loră numai sema de cea-a ce voiesce a face : astă­ felă Independința belgică, care a publicată depeșia ministeriale prin care se areta contrarietatea animei Măriei Sale d’a fi sancționată legea în cestiunea Stras­berg, publică acumă următorea tele­gramă : „București, 4 Octombre. „Camerile sunt­ convocate pentru sfâr­­șitul­ lui Octombre ’n sesiune estraor­­dinară. „Cestiunea drumurilori de serii ro­­­­­mâne motiveza acésta convocare.“ Asta derig cea­a ce aci în țară se as­­tcunde, în străinătate se mărturisesce „cu lirică și cu dragoste.“ Care e,­te énse, mai repetită, noua fașă supt care se va presinta cestiunea na­­intea Camereloră? Aci în țeră totă emis­­fernă, se fiă are totă asta­felű și ’n stră­inătate ? sed d­ii de Bismark și de Beust voră fi cunoscendă mai bine noua fașă de câtă énsil miniștrii loră d’aci? Târnă ne este că tot­ indiscrețiunea vre unui diariu străină ne va scăpa și de frumoși surprindere pe care acestă ministeriă vo­iesce se ne o păstreze pentru deschiderea Camereloră. Dară se’n­trebama c’uă sinceră bună­voință și solicitudine pe ministeriă : ce speră dă de la atâta ra isteriă, pentru ce pare atâta speranță numai în sur­prindere ? Nu scie­­re că lumea ludică, și cu dreptă cuvântă, în modulă următoră : Dacá proiectele guvernului sunt­ bune și folositóre pentru țară, de ce nu le dă pe faclă, ca se curme astă-feră îndată orî ce bănuiesc, ori­ ce presupuneri și deduceri? Și dacá elă se ascunde cu atâta îngrijire, apoi are acesta nu este uă probă că se teme de judecata publică, speră totă nu­mai de la surprindere și de la nelumi­­narea cestiunii prin uă matură cercetare prealabile ? Dacă un asemene judecată nu este lo­­­gică, apoi trebuie se admitemu că nu e­­ste asemene logică ca fapta rușinosă se nu iubască de câtă misteriasă, și fapta lăudabile se nu caute de câtă lumina so­rélui, pentru a pute produce tote efec­tele iei bine-facétorie. In totă casulă, tactica guvernului, de­ja bine cunoscută și încercata, nu numai că nu’i va da niciunulă din zile ce speră, deim^ÜaA^ntra, beneficiu­­nu vai face de câtă a­­ine mai descopta ate­n­­țiunea și neîncrederea tuturoră Români­; [lorti ș’a represintanților ă loră în Camere.! I Atâta înjură, refacu și românii d. Ge­­neraliă ală instrucțiunii publice corpulă profesorale și consiliere instrucțiunii, câtă d. Es­;rcu nu mai găsi de demni­în­tatea sea d’a remâne directorele unui asemene ministru; d-sea își motivă re­tragerea după cumă ne o spune într’un epistolă ce se va citi mai la vale, și pe care o publicamă cu satisfacerea ce con­ține în sine osatură case totu-de-una bu­­nură proverbă: „mai bine tănjia de­câta nici uă dată.“ Tror.park­t íIa Io­n Tall­­n rl­­ Malafrim­ vomă recomanda celei mai seriose cuge­tări a d-sele, pe lângă că epistolă din Giurgiu publicată mai la vale, următorea epistolă din Focșani: Domnule redactare. Aprópe în acestă momentu se petrecu în tribunalele de Putna m­ă fapta regre­­­tabile, care denotă starea în care se află: justiția și administrațiunea acestui, dis­­­tiictă, stare care a adusă pe omeni sau culmea disperării, facându- chiară cri­­­minalî. La 11 ore, cândă președintele tribuna­­lelui se afla la postulă sen­ ună domnă Leondari, care de îndelungată timpă are procesă la acelă tribunale, ajunsa acumă prin injustiție la celă de pe urmă gradă de miserie și disperare, venindă la uă distanță de trei pași, c’una pistola încăr­cată a voită se ucidă pe președintele Costache Pătrășcană. Norocire numai pen­tru familia și copiii acestui domnă că capsa n’a luată focă și astă-felă copiii au­ remasa cu părintele loră. De dorită este­­ cnsé ca tribunalele, prin organulQ legale_ ală guvernului, se remână fără acestă președinte. Leondari cu multă fermitate a declarată, că regretă că nu putută îndeplini fap­­tulă, că era decisă a’lu repeta ș’asu­­pra d-lui fostă președinte ș’acumă mem­bru de curte, înaintată d’acestă gu­vernă pentru s semine merite. Faptulă s’a constatată la momentă de procurorele și făptașulă, în etate de 75 ani, cu multă fermitate­a mărturită, subscriindă fără să tremurâtură de mână procesele-vei­ball. Acestă faptă a preocupată cu multă în­grijire și pe unul din judecătorii de la Curte, parî aă­pate pe consciință fapte fără-de-lege. Câtă pentru inspiratele ispravnicii Ni­­colaides, susținută de guvernă, elă per­sistă întru a­ să represinta în fotoliulu pre­­fectoriale cu otă demnitatea celoră 12 palme. Că incintă militară este ve­nită, care póte va inculpa greă pe Loco­tenintele onorabile, spre a spăla palmele nerușinatului Nicolaides. Eco, d-le redactare, cum ă stă justiția și admini­strațiunea districtului. Ve­rogu dâră a da publicității acestă faptă, pentru ca țara intréga se véde cumă este guvernaată și se deplîngă, îm­preună cu noi, să asemine stare de lucruri. Primiți, etc. G. Agitările partitei bonapartiste. Déca le era cu putință imperialiștiloru,­­­pe lângă nesce rătăciri atâtu de mari și­­ de culpabile, se mai chea­mă nouă probă J despre zSpacela n care suntă, n’aveau I de câtă se ’șî facă propriele loră laude !’n Francia, I .de la Sedan.ună ană după capitularea Boia le este fără leacu : nu se­­ oră î mal vindeca. Perderile și căderea nu’î aă ucisă. După catastrofa ce aușiși au­­ causat-o, îl regăsimă plini d’aceași su­­perbță și d’aceașî ușiurință ca ș’altă dată, I declarândă prin diarnele loră că n’au co­­­mis u­nă singură greși­lă de la 2 De­cembre pétie la Sedam Nu imperială, ci guvernul­ de la 4 Septembre a adusă invasiunea ș’a des­­chisul străinului calea Parisului. Republica a prosternată Germaniei pe sărmana Fran­­c­ă cu piciorele și cu mănele legate; ea a­mânată la Forbach și la W­issemburg ar­mate fără arme, fără munițiuni și fără provision­. In sfîrșită totă Republicanii, m­ă, ne-a if ai fus^i? jbPtV’' ile<a^c§Pi oÎă. ^ boseiá și de sleire care a speria­t Europa. (n­ariele bonapartiste ne facă acestă demonstrațiune o’uă admirabile asigurare și unul­ dintr’casele declară c’asceptă „ora apropiată a justiției.“ Ora justiției! Țara credea că ora jus­tiției sunase pentru imperiu celă puțină­­ d’ună ană. Pedepsa de la Sedan nu s’a credută destulă de tare ’n comparațiune cu cri­mele și erorile ce trebuiau se se pedep­­sescá; déja în sfârșită se păruse ’ndes­­tulătore multora spirite alese. Acumă pare-se că imperialiștii judecă altu-felă , ceră uă justițiă și mai esemplară, care pare că va veni vă dată! Dară acesta nu trebuie s’o ceremă de la contimpurani, ci de la istoriă, care va vesteji imperială cu mai multă rigore de căta conti­mpuranii. VINERI, 1 OCTOMBRE, 1871. &uskinezA­ts șt­ates fi ABOSABEA IN BUCURESCI, la Administrațiunea «Ji&k­udsl. IN DISTRICTE, la corespondințiî sei și cu p. ș Pentru Anunțiuri a se adresa la administrațiune JjJk. PARIS Pentru abonamente , la d. Darrag-Kallegraia, de l’ancierme comedie, 5. Pentru anunțiuri, la d-nii Oraia, et Micoud, 7 Tiu Rochechounrt. X.A. YI Pentru abonamente la d. N­. B. Popovici, Field­markt.­­Î5 Pentru anunțiuri: la d-nii Hannelstein fi V Neuermarkt 11 cută averiloru soră mai întâiă prin res­­belu și apoi printr’uă lungă inacțiune. Numai imperialiștii se svârcolescu, ce e dreptă, déru atitudinea poporațiunil­o­r ajunsă spre a­l opri ’n limitele unei pru­­dinte reserve. (L’Avanir national). REVOLTA ALBANESE. Se scrie de la Scutari pariului Levant Times. Este multă de făcută în Albania pen­tru a se regenera acesta sărmană țara, care pene și astă­zi se găsesce în acea­și stare ca în timpii de cucerire. Orașial­ Scutari și districtele ce’la în­­congioră posedă uă mulțime de privilegie cari suntă sorgintea multoră abusurî. Muntenii plătescă imposibilă și sunt­ supuși la conscripțiune, dară n’au nici uă urmă de organisațiune administrativă. Fie­care munte, ca Hot, Chirrel, Kas­trat, Kliment, Ch­al, Choh, Mirditie, are ună bolikbach (represintante) la Scutari. Acest­ bolukbachî formeza ună Consiliu alu Muntenilori și decidă, în cele din urmă, asupra tutoră afaceriloră cari ’l privescă. Fie­care munte are ună șefă desem­nată de guvernă, care este demnă abso­lută. Dreptă miniștrii aă pe kodjababhiî și bairakdarî. ^ Totă poporațiunea e armată de la mică pené la mare; în castre, lucreza cu pușca intr’un mână și cu fitilul­ într alta. La sosirea lui Mehmed Aali Pașia se­zonul cari vindeau mâtă sărie sau catifea, care servină să ceașcă de cafea, aveau aerul a miorii arsenale ambulante. Acestă costumă avea rațiunea sea d’a esiste la Otomani în seclele trecute cândă armata regulată nu exista și trebuia să lungă trecere de timpă pentru a st­ringe oă armată pe fruntariele imperiului. Atunci, în casulă unei declarațiuni de resbelu din partea Venețianiloră sed Un­­gurilor­, se da ordine boluhbacilor­, bairakdariî desfășurau stindardele prin sătulețe și totă lumea, musulmană și creș­tină, se strîngea pentru a combate pe m­­­arab­ula comună; căci, în aceste ținuturi, diferinți­le religiose n'aă fostă Moi­nă dată uă causă de desbinare. Acesta stare de lucruri a făcută pe Albanesî turburători și sălbaticî. Cu câtă timpul ă trece mai multă, cu ’atâtă se perde și suvenirea despre divi­­’i­unile interiore, cu atâtu comercialu și industria francese se silescă se’și reia activitatea daltă dată. Obiecțiu­nile ca se puteaă rădica, acumă câtă­ va timpă, in contra dorințelor, po­­porațiunii parisiane, cât jura unele după altele. Itiariele monarchiste, care au cerută trei luni d’a rândulă menținerea stării d’asediu, s­ au ferită d’a ’și susțină tesa mai multă timpă. Intr’adevară, astăzi ni­mica nu mai póte justifica sau scusa du­­r­rata acestei situațiuni anormale și se póte f zice că aici nu mai e nici ună motivă d’a nu rădica starea d’asediă mâne-poimâne, eră nu peste șase luni. Trupele germane au părăsită tóte lo­curile din jurul­ Parisului și s’asigură că plecarea lor­ se va termina regulată. In întru liniștea e perfectă și locuitorii n’au altă grijă de câtă se repare, supt guvernulă republice!, ruina ce li s’a fă­Adunarea naționale francese a desem­nată uă comisiune care Se proceda la re­­vizuirea gradelor­ date ’n timpulă res­­belului. Acesta comisiune s’a terminată oă bună parte din lucrările sale. Iliari­­ulă la Constitution făcea septemânele tre­cute următorele expuneri, privitore la di­ficultățile inerente acestei sarcine : „Când­ prisoniarii ni se ’ntorseră din Germania, se formase deja o­ nouă ar­mată și ’ncepea se se preveda, spre a le evita pe câtă se pute, rivalitățile ce ‘ nu puteau se nu se rădice între regimen­tele cele vechi cu cele noul. „Vostigionii și cele alte corpuri alees­­gardei imperiale altă-dată primină altă soldă, li se păstrau garnisóne alese, era o obiectură favoritară particulare ale șefu­lui statului. E­ă’I­acii reduși la solda or­dinară, supuși egalității militare : acestea facă destui nemulțămițî. „Mulți oficiărî au câte 8 sau 10 ani de servițifi; înaintarea dup’alegere li s’a suspinat; suntă în contactă de totă dina, în noulă loră regimentă, cu vechi cama­radi, subordinații loră de câte 15 luni, astă­ i­i superiorii loră; d’aci recriminări, dificultăți de serviciă și chiară certuri desgustatore.“

Next