Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)
1872-01-01
ANULU ALUSESE-SPRE DECESE Administrakmea in Pasagidhi Clo. 1 — Redacțiunea, Strata Colțea, No. 42. SAMBATA 1 IANUARIU 1872. VOESCE ȘI VEI PUTEA ABONAMENTE IN CAPITALE ■ unu anu 48 lei; șese luni 24 leî; trei luni 12 leî; an luni 5 lei. IN DISTRICTE ■ unu anu 68 leî; șese luni Î9 leî; trei luni 16 lei; și luni 6 lei. Abonamentele începu la 1 Și 16 ale lunei. (una esemplarü, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 franci) AJSU T JISIț MIRI Anunțiuri, pagina a IV, linia 80 litere — 40 bani. Inserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisori și ori ce trimiteri NEFRANCATE vor fi ERFOSATE. — Articlele nepublicate se vor arde. LUMINEZATE ȘI VEI FI ABONAREA IN BUCURESCI, la Administrațiunea diariului; IN DISTRICTE, la corespondinți? sei ’și cu poșta Pentru Amintiuiri^rifU’ bHu bB^a administrațiuni: iallegram, Atte t Micoud, 7 Ru ® Pentru abol Pentru amin'ovicî, Fleisch- Stein și Woffler. Din causa serbării apare Duminică, anului noț,Jiariul s au Ta AVIS DOINILORU ABONAȚI. La 1 Ianuarie 1872 espirânda unu mare numero de abonamente, inte rugați domnii abonați a bineli se grabésea trimiterea prețiului »abonării, ca se nu încerce întrerupere Amintimu că conformüle~ dorii nestrămutabile ale Presei ,rimiterea pariului trebuie neapărata se nceteze, pentru cei carii n’au pre’nouita abonamentulu, după trecere de trei zile în Bucuresci, și trece $ile pentru prenumerații din districte. Din scăpare din vedere s’a uitatu se spune că articlul Gena, publicații în pagina I a numerului de ieri, este reprodusă după Uniunea liberale din Iași. Imammmmmm Bucuresci. 81 Undris 1871. 12 Călindiru 1872. La mulți ani, își jicu astă-zi Românii unii altora! La mulți ani jicemă și noi RoiÉfollorű, și mai cu semă României! La mulți ani,Jicema d’astă dată României, cu mai multă căldură de câtă ori când, căci nici vă dată vieța iei n’a fostu în mai mare periclu, nici vă dată osînda iei la morte n’a fost pronunțată cu mai multă otărîri. „Ce suntu őre aceste esclamațiuni cobitare,fiee astă cjl la adresa nostră foiak "uvarLuk", decă nu spasmurile demagogiei în agonie ? Ce este acelă mormêntu și ce suntu acele clopote funebre, deca nu mormêntulu și ceremonialulö visuriloru și planuriloru resturnătorie?“ Facă cerulu, 4*ceme eșecul ivei în ziua de anulu moü, facă cerulu c’așia se fiă, cumîi zice organulu iei. Facă cerulu — căci elu numai va face, póte, cându ómeniloru le a perite și vederea, și cugetarea, și voința, — facă cerulu ca mormêntulu acela se fiu, alu visuriloru și planuriloru resturnătorie, alu tutoru inamicilor și României! Totul așta ne vorbiau și la 1864 organelel guvernului; ș’atunci vé jurámu catafalcule pe delulu Mitropoliei, și organele guvernului ne ziceau, ca ș’acuma, că mortulu nu este dreptatea și libertatea, ci demagogii și planurile resturnaturiloru ; puținii dip’acea a libertatea și dreptatea fură ucise. Mormântulu este ali demagogiei și alii planuriloru resturnătorilorü, ne sceaă atunci dd. Tell, Florescu, Boerescu, Cretzulescu, Costa-Foru, corespunsu la cele ce 4iseramu în septemâna patimiloru ș’apoî în Duminica de la 19 Aprile. S’aducemu aminte esecutivel de baSÎă QÎ căte-va din buiele ce publicarămu la 19 Aprile 1864; s’amintimu astăzi tuturoru cea a ce vedeami și ziceamu atunci și nimene nu voi se ne credă : ,Hristosu a ’nvitaíű! „Cându vénit fluturele lîsându-și casa lui cea seacă și uscată și destupându-și aripele sale transparente și frumóse, și încercându-se mai ântâi a sbura din flore în flore ș’apoi, aruncându-se în aeră , periându-se în crini și trandafiri, ve^fi viața eșindă din mormêntu și-mî dicü : „Adevératu a ’nvitatu.“ „Derü omulu, vai! pe fiecare 4i ’la vé4ű murindă și, ceaa ce este eludatü, nu suntu acél cari suntu plânși și îngropați cari îmi parți cei mai morți. Vé4ii morți umblându, dănțuindo, cântându. Ve4ii morți plimbându-se cocoțați în trăsuri aurite, cu lachei pe capră (morți și aceia), și salutându alți morți. Vé4u morți jucândîi cărți, și luându banii altora, și liséndu că i-au câștigate. Vé4u morți făcéndu legi, și morți cari se aupunt flori. VSu morți ducându-se la alari și conducêndu june morte pe care le numescu logodnicele lorii, véde morți naicéndu copii. „O! opriț’-vă să spuneți-ni că dormă! „Deru ... vé4ți mulți morți, și vé4ți puțini val! reînviăndo. Uneori redă ici, câte unu mugurü ce pare că se îmflă déru nu dă; séu ese uă foie searbădă care nu mai înver4esce; colea, dintr’jă crisalidă omenéscá, vedü ivindu-se mnomu, își destinde aripele séle, dérü, prinsu în mulțimea crisalidelor uscate, nu se póte mișca, séu, dacă isbutesce a scăpa, abia își destinde aripele și ’ndată, ostenita de luptă, se opresce, adorme, séu se perde în flori și, în imbétarea mirosului lorfi, uită spațiu în care ar putea se sbóre liberii. „Védü une ori și viul, dérü în micü numére. Ei suntu uniți a 4i pe câ trebuie se träinnü, se re’nviuamü, dérui nu se unescu în privința căiei pe care trebuie se mârgă spre a iubi viața, și astafelu, timpulu ce ar trebui se’sț întrebuințeze spre a căuta mic1ocuri, flü perdui ciocnindu-se unii pe alții, precumü se ciocnescu astăzi ou ele; unii suntu albi, alții roșii, alții nici albi nici roșii ș’alții pestriți! Și cu tote aceste toți au ești și din același cubă și se asemuiau atâta încât el nu’i putea cine va osebi unii de alții. A veuitu casa uni strainii, a pusu mâna pe pânșii și i-a schimbată, i-a schimonositu după placulu lui; ș’apoi elü își dete plăcerea d’a-î ciocni unulü în contra celuilaltu, a se sdrobi frate pe frate. „Unii din fericire s’au ascunsu suptu staulü celu caldu alü maicei loru și de aceaa au ești ființe frumóse, viul, pe care sträinulu nici^uă dată nu le va putea învinge și cari ne facu a putea zice: „Kristosu a nviatu! Maria R.* Mai fi-vor fi cre asă-41 ființe viul la sînulu mamei loru? Nu scimü; déru vedemu că astă-41 periciulu este multu mai mare, căci mulți suntu astăzi străinii carii s’au întrunită ș’afl otárita peirea României. Carii suntu ace’ străini? Unde vedemü p’acești străini și actele loru? Amu spusu-o necontenită, și actele loru suntu atât ti de pe faclă, încâtă numai cel carii închid, ochii nu suntu în stare d’a le vedé. Carii suntu? Acei carii ne au propusă chiarü noue, la 1868, încorporarea României cu Ungaria. Acei carii s’au întrunită la Gastein ș’afl pustuita darea României, în parte sau în totala, în posesiunea Ungariei. Acei carii au dechiaratü prin foile publice „cucerirea României prin cestiuni ecoomice, anexarea iei prin falimentu,“ ș’au începută esecutarea prin concesiunea cea nouă, ce s’acordă Pruso-Ungariei. Acei cari spună curata prin foile publice germane (1) „c’aceste țărî, prin posițiunea lorü geografică și prin Dunăre, sunt date chiar de natură influinței germane. “ Acei cari ne spunü totunci că, „jidanii galițiani au fostü și sunt„ trimiși „pentru a pune primele base clasei de mijlocu care lipsea aci.“ Acei cari au presintatü Camerei petițiunea din Iași prin care se cere punerea în lucrare a cuceririi, prin sfîșiarea Constituiuniî de la 166, și colonisarea țârei, a orașieforfi și chiaru a sateloru cu Gemmu’, „periforl de lume din Silesia“ cumu 4ite 4ísuri artielu: (Vezi „Rimanulu“ de la 2A Decembre „elementulu germana a România.“ Acei carii s’au íngagiatu a le face tóte aceste s’aujspr sü, limpede și curata, prin memoriele și epistolele de ani, prin Mesagiulu Tronului din urmă și prin legile pe carii le au și presintatu deja Camerei, c’au pusu și vom pune în lucrare întréga programă făcută h Berlin ș’adoptată la Gastein, și că vom fplica cu ori ce prețu, fiă chiaru cu deplina uinare a țarei, proclamarea stării de asediu și punerea în lucrare a osândei cu martea. E că pe scurtu carii suntu periclele ce vedemu, faptele ce vedemu, străinii carii vedemu c’au pusti genunchii pe peptula României și suntu ’gata a ’nfige cuțitulă în inima ieî. Fi vomi ascultați la 1872 de cel carii la 1864 n’au voitu s’audă, se véia și se ’nțelegă? Mai romasca, Întrebămii din nou, Români viul la sînulu mamei loru? Nu scinü, déru de chiarămil că d’astă-dată mormêntulu este gata, și nu putemă scăpa de câtfi decă toți se voru întruni, și, otărițî a scăpa țara loru, voru zice, cu credință și cu tăriă, României și-I voru vorbi și-I voru spune astüfelu în câtu se fiă auzul de totă lumea. — Se trăiești la mulți anî, și totudeuna, în legalitate, începul și’n libertate. — BIUNTULU INULUI 1871 Precumu anulă 1871 a fostu plinit de grele încercări, suferințe și umiliri pentru eroica Francă, totu astafelu și pentru nenorocita Românie fu unü anii ne fastű, desastrosü, plinü de doliü, plinü d;; um;l;ri și de cruue uecepțiuni. InțelegemQ ca principele de Bismark, eșind fl învingétorii dintr’uă luptă uriașă cu cele mai belicoșü poporü din vechiul continentu, se dicteze ca stăpânul absolută învinsului, înțelegeam, 4hema, ca, în urma victoriei câștigată cu atâta sânge și sacrificii pecuniare, se impune nenorocitei Francie colosala sumă de espiare mai aruncândă (ca uădinioră Brenus) sabia sea în balanța cu care se cumpănea aurul (rîvnitul de Teutonii Invingători) mai rapindu Franciei Alsacia și Lorena pe lângă cinci miliarde. Nu ne-a surprinsă nici cumü acesta orgoliosü vae victis Idérit ca totu acela principe de Bismark, care pretindea că lucrase numai pentru causa cea drepta și pentru independința Germaniei, după uă eclatantă victorie și după un dotațiune sardanapalică ce - a facutu imperatule, nesațiulu seu de aură se mergá pené a mai lua parte și în murdara coțcărie a ducilor și prinților germani, mascați supt pseudonimul. Strousberg, acesta este mai mult decâtă imorale, este un crimă lașă care denotă cea mai perversă natură în care orice simțământ de echitate este cu desăvârșire stinsă. Ne oprimă un momentu aci, căci durerea ne sfâșie faima, ochii ni se întunecă, pena nu se încleștază în degete cândă ne gândim că complicii principelui de Bismark în acesta nefastă causă au fostűânși șî aginții puterei esecutive, secundați de 75 presupuși represintanțî ai națiunii, cari în unire cu strainulü au pronunțată fatala sentință de morte a României, sil jie 991 de ani străinului; și acastă nâgră trădare se făcu fără nici una scrupulă, fără nici uă rușine cu una cinismu puțină comună chiar a naturilorü celora mai declasate. Da, Românie iubită, de astă-dată nu fură nici Roșii, nici clapiștiî, nici libertonii, nici stegarii ci camera de boieri, totü ce pâte fi mai boieri, principi, beizadele, boieri de protipentadă, conservatori albi ca crinii, proprietari mari, ómeni de ordine, cari pentru meschinilü interest de partită au închisit ochii, au înăbușită vocea conseiințeî sorii și au consumată actulți cele mai infama: robirea României pe 99 de ani străinului.—Românii vor fi de acumü iloțiî, sclavii, clăcașii duciloră pe Úrest, Lebendorf, Rafibor și ai vestitului Strousberg, milionarulü pușlama, mascată supt tenebrosulă nume Bleichröder (pâle redeur) și pentru ca se se legitimeze faptulă ilicită, pentru ca se se spele în facia lui Dumnezeă, în naintea națiunii și înaintea sufletului părințiloru lorăcari din nălțimea cerului privină cu comise rațiune asupra acestei celebre crime de los-naționalitate, boierii din ministeruu împreună cu cei din cameră și cu gîrbovilă senată strigau națiunii: „teama salvată, a trebuită se capitulămă, erau amenințări teribile, amu făcută mă sacrificiă imensă dară teamă salvată.“ Națiunea ease deșceptată și atentă asupra infamiilor ce se petreceau pe dalul Mitropoliei și asupra paharului de fiere cu oțetii pe care fariseii moderni îl pregăteau, națiunea le respundea prin fiabele indipendinte, amintindu-le sublimele suveniri patriotice ale iluștrilor Câmpineni și Filipesci, și esclamândă: „umbre mărețe ale lui Filipescu și Câmpineau că și voi n’ați fostă amenințați pentru propunerea Trandafirev și rădicarea arhivei și încă în ce timpă cândă protectoratulă era în apogeulă omnipotinței sale, și cândă ajungeau două rânduri ale lui Dașcov saă Halcinschi pentru a vă trimite în eternile zăpezi ale Siberiei ? — Și cu tote acestea ați bravată tată, vați e spusă liniștea și viața și ați bine meritată de la patrie. Numele vostre sunt trecute la nemurire și din posteritate în posteritate aureola patrioticei fapte își va mări splendorea cea neperitare. „Cumă aă urmată succesorii voștril în anină 1871 ? Faptele loră surită proba cea mai evidentă că totă s’a ștersu din animele loră, pene chiară și suvenirulu sacru ala virtutei strămoșesci, cari pentru moșie și religie sacrifică totă. Așa dară âtă cadouru făcută României pentru anul 1872 : vinderea României la Teutoni stăpâni pe cele mai principale drumuri de seră, anuntată în Stată, uă putere ocultă care va dicta de acumă înnainte indigenului, cu alte cuvinte companiile din Indii, cu Iotă bidosulă soră cortegiă, strămutate pe țărmurile Romos și Dunări cucerite pe 99 de ani coțcariloră nemți. Așa dară ată România vândută, și de cine? De inamiculă implacabile ală României care nu’i pate ierta căla alungată din țară, și își resbună astăzi prin ultimele vestigiuri rămase întrea sa. Dacă mai este uă consolațiune pentru Români în acastă crudă încercare este că în cabinetul actuală, care a conlucrată cu atâta ardere la cucerirea României, suntă trei fii intrigi ali ei astăfelă: numele de Catargis, Mavroghenis și Costaforos, nesunândă nici cumă românesce, nu este surprinzătoră ca cei fideli tradițiunei originelloră se fi căutată a umili și nimici pe Români. Cui ânsS nu’i este nici de cumă iertată a fi participată la acestă onerosă concesie, la acastă robire a României, este doctorele Niculae Crețulescu, generarosul Florescu ală cărui ilustru părinte, Banulă Emanoil Florescu, i-a lă atu ună nume frumosă și nepătată și în fi.e omului de bronză generarelui Tell, fiu ală poporului, ajunsă la înalta demnitate de logofetă bisericescă, pentru a persecuta maica biserică și spre a se uni cu fanarioții pentru împilarea și robirea fățișă a României la străini. Revenimă acumă asupra așa numitei pmpresiuni din partea cabinetelor. Amă fostă în Cameră și în Senată, impresiunea penibile ce ne-a făcută, durerea adevărată sufletasca ce ne-a causată tristură aspectă ală acestora două corpuri, suntă indescriptibile. Era uă aspectă idolit, era ună cesfășietoră de inima a vede burlesculă Stipe F Chasse, în care ministeriulă cu majoritatea camerei se întrecea pentru a complăcea străinului și a repurta victoria asupra națiunii impusndn convențiunea ilustrului coțcară Strousberg, mascată și căptușită de Bleichröder. Din piesele diplomatice nu s’a putută vede acea teribile acea situațiune gogă insprumentatore cu care speriă ministeriul pe cameră și pe țară, acea presiune teribile, nu există și acă de ce. Anglia trimesese în realitate un notă dară nu insista a se vota numai de câtă convențiunea Bleichröder, Turcia împlinea uă aparițță de formalitate ca se indică că n’a intervenită, (dară tonală este care face musica) și în epistola vizirului se putea vedea curată: „noi v’amă scrisă nu voimü ense a face presiune.“ Francia nici că s’a gândită ună momenta a interveni în acestă afacere. Este constatată că acastă cucerire economică a României de către Germani, Rusia nu o pate vedea cu ochi buni, ea care a vărsată atâta sânge și milione pentru România. Austria tremura pentru compania iei de navigațiune pe Dunăre și nu se gândea a impune activarea liniei de la Pitești la Vârciorova care este evidinte în detrimentul sei. De unde dară vine acestă presiune, acesta bumbașiră mesorabile ? De la maiestatea sea imperatură Germaniei. Aci cu totă respectulă ce datorimă capului Statului întrebămă, ce făcea dinastia? Ore rolul de intermediare între maiestatea sea imperiale Wilhelm și România prin capulă Statului nu trebuia se încapă aci ? Nu trebuia ore ca Domnulă Românilor, usândă de înrudirea sea cu ilustrulă monarhică Wilhelm, usândă de intimitatea sea ca nepotă și asemenea ca capă încoronată, nu trebuia,fică, se intervie pe lângă imperatore, se’i esplice situațiunea, se arate flagranta injustiție și onerasa impunere ce se făcea României, tocmai de acea ilustră casă din care România ’șî alesese dinastia iei spre a’și avea într’casa una râinimă și ună puternică scută în contra rîvnirilor, puterniciloră iei vecini, făcut-a șefulă Statului din tóte acestea cevașî? Vai nu ba încă fiindă sorta României în mânile Sale printr’ ună singură refusă de a sancționa vânzarea