Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)

1872-01-01

ANULU ALU­SESE-SPRE­ DECESE Administra­kmea in Pasagidhi C­l­o. 1 — Redacțiunea, Strata Colțea, No. 42. SAMBATA 1 IANUARIU 1872. VOESCE ȘI VEI PUTEA ABONAMENTE IN CAPITALE ■ unu anu 48 lei; șese luni 24 leî; trei luni 12 leî; an luni 5 lei. IN DISTRICTE ■ unu anu 68 leî; șese luni Î9 leî; trei luni 16 lei; și luni 6 lei. Abonamentele începu la 1 Și 16 ale lunei. (una esemplarü, 20 bani. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru franci 20. Austria și Germania, trimestru 7 fl. arg. (18 franci) AJSU T JISIț MIRI Anunțiuri, pagina a IV, linia 80 litere — 40 bani. Inserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisori și ori­ ce trimiteri NEFRANCATE vor­ fi ERFOSATE. — Articlele nepublicate se vor­ arde. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI ABONAREA IN BUCURESCI, la Administrațiunea diariului; IN DISTRICTE, la corespondinți? sei ’și cu poșta Pentru Amintiuiri^rifU’ bHu­ bB^a administrațiuni: iallegram­, Atte t Micoud, 7 Ru ® Pentru ab­ol Pentru amin'­ovicî, Fleisch- Stein și Woffler.­ Din causa serbării apare Duminică, anului n­oț,­­Jiariul s au Ta AVIS DOINILORU ABONAȚI. La 1 Ianuarie 1872 espirânda unu mare numero de abonamente, inte rugați domnii abonați a bine­­li se grabésea trimiterea prețiului »abonării, ca se nu încerce între­rupere Amintimu că conformü­le~ dorii nestrămutabile ale Presei ,rimiterea pariului trebuie neapă­rata se nceteze, pentru cei carii n’au pre’nouita abonamentulu, după trecere de trei zile în Bucuresci, și trece $ile pentru prenumerații din districte. Din scăpare din vedere s’a uitatu se spune că articlul­ Gena, publicații în pagina I a numerului de ieri, este re­produsă după Uniunea liberale din Iași. Imammmmmm Bucuresci. 81 Undris 1871. 12 Călindiru 1872. La mulți­ ani, își­­ jicu astă-zi Românii unii altora! La mulți­ ani­­ jicemă și noi RoiÉfollorű, și mai cu semă României! La mulți ani,­­Jicema d’astă dată Româ­niei, cu mai multă căldură de câtă ori când­, căci nici vă­ dată vieța iei n’a fostu în mai mare periclu, nici vă­ dată osînda iei la morte n’a fost­ pronunțată cu mai multă otărîri. „Ce suntu őre aceste esclamațiuni co­­bitare,­­fiee astă­ cjl la adresa nostră foia­­k "uvarLuk­", decă nu spasmurile demago­giei în agonie ? Ce este acelă mormêntu și ce suntu acele clopote funebre, deca nu mormêntulu și ceremonialulö visuriloru și planuriloru resturnătorie?“ Facă cerulu, 4*ceme eșecul ivei în ziua de anulu m­oü, facă cerulu c’așia se fiă, cumîi zice organulu iei. Facă cerulu — căci elu numai va face, póte, cându óme­­niloru le a perite și vederea, și cugeta­rea, și voința, — facă cerulu ca mor­­mêntulu acela se fiu, alu visuriloru și pla­nuriloru resturnătorie, alu tutoru inamici­­lor și României! Totul așta ne vorbiau și la 1864 or­­ganelel guvernului; ș’atunci vé jurámu catafalcule pe delulu Mitropoliei, și or­ganele guvernului ne ziceau, ca ș’a­­cuma, că mortulu nu este dreptatea și libertatea, ci demagogii și planurile res­­turnaturiloru ; puținii dip’acea­ a libertatea și dreptatea fură ucise. Mormântulu este ali demagogiei și alii planuriloru resturnători­­lorü, ne s­ceaă atunci dd. Tell, Florescu, Boerescu, Cretzulescu, Costa-Foru, cores­­pun­su la cele ce 4iseramu în septemâna patimiloru ș’apoî în Duminica de la 19 Aprile. S’aducemu aminte esecutivel de b­aSÎă­ QÎ căte-va din b­uiele ce publicarămu la 19 Aprile 1864; s’amintimu astăzi tuturoru cea­ a ce vedeami și ziceamu atunci și nimene nu voi se ne credă : ,Hristosu a ’nvitaíű! „Cându vénit fluturele lîsându-și casa lui cea seacă și uscată și destupând­u-și aripele sale transparente și frumóse, și încercându-se mai ântâi­ a sbura din flore în flore ș’apoi, aruncându-se în aeră , periându-se în crini și trandafiri, ve^fi viața eșindă din mormêntu și-mî dicü : „Adevératu a ’nvitatu.“ „Derü omulu, vai! pe fiecare 4i ’la vé4ű murindă și, cea­a ce este eludatü, nu suntu acél cari suntu plânși și îngropați cari îmi parți cei mai morți. Vé4ii morți umblându, dănțuindo, cântându. Ve4ii morți plimbându-se cocoțați în trăsuri au­rite, cu lachei pe capră (morți și acei­a), și salutându alți morți. Vé4u morți ju­­cândîi cărți, și luându banii altora, și li­­séndu că i-au câștigate. Vé4u morți fă­céndu legi, și morți cari se aupunt flori. VS­­u morți du­cându-se la alari și con­­ducêndu june morte pe care le numescu logodnicele lorii, véde morți naicéndu copii. „O! opriț’-vă s­ă spuneți-ni că dormă! „Deru ... vé4ți mulți morți, și vé4ți pu­țini val! reînviăndo. Une­ori redă ici, câ­te unu mugurü ce pare că se îmflă déru nu dă; séu ese uă foie searbădă care nu mai înver4esce; colea, dintr’jă crisalidă omenéscá, vedü ivindu-se mn­omu, își destinde aripele séle, dérü, prinsu în mul­țimea crisalidelor­ uscate, nu se póte mișca, séu, dacă isbutesce a scăpa, abia își destinde aripele și ’ndată, ostenita de luptă, se opresce, adorme, séu se perde în flori și, în imbétarea mirosului lorfi, uită spațiu în care ar putea se sbóre liberii. „Védü une ori și viul, dérü în micü numére. Ei suntu uniți a 4i pe câ trebuie se träinnü, se re’nviuamü, dérui nu se unescu în privința căiei pe care trebuie se mârgă spre a iubi viața, și asta­felu, timpulu ce ar trebui se’sț întrebuințeze spre a căuta mic1ocuri, flü perdui ciocnin­­du-se unii pe alții, precumü se ciocnescu astă­zi ou ele; unii suntu albi, alții roșii, alții nici albi nici roșii ș’alții pestriți! Și cu tote aceste toți au ești și din același cu­­bă și se asemuiau atâta în­cât el nu’i putea cine­ va osebi unii de alții. A ve­­uitu casa uni strainii, a pusu mâna pe pânșii și i-a schimbată, i-a schimonositu după placulu lui; ș’apoi elü își dete plă­cerea d’a-î ciocni unulü în contra celui­laltu, a se sdrobi frate pe frate. „Unii din fericire s’au ascunsu suptu staulü celu caldu alü maicei loru și de acea­a au ești­ ființe frumóse, viul, pe care sträinulu nici^uă­ dată nu le va putea învinge și cari ne facu a putea zice: „K­ristosu a nviatu! Maria R.* Mai fi-vor fi cre as­ă-41 ființe viul la sî­nulu mamei loru? Nu scimü; déru ve­demu că astă-41 periciulu este multu mai mare, căci mulți suntu astăzi străinii carii s’au întrunită ș’afl otárita peirea Ro­mâniei. Carii suntu ace’ străini? Unde vedemü p’acești străini și actele loru? Amu spusu-o necontenită, și­­ actele loru suntu atât ti de pe faclă, în­câtă numai cel carii închid, ochii nu suntu în stare d’a le vedé. Carii suntu? Acei carii ne au propusă chiarü noue, la 1868, încorporarea României cu Un­­garia. Acei carii s’au întrunită la Gastein ș’afl pustuita darea României, în parte sau în totala, în posesiunea Ungariei. Acei carii au dechiaratü prin foile pu­blice „cucerirea României prin cestiuni ecoomice, anexarea iei prin falimentu,“ ș’au începută esecutarea prin concesiunea cea nouă, ce s’acordă Pruso-Ungariei. Acei cari spună curata prin foile pu­blice germane (1) „c’aceste țărî, prin po­­sițiunea lorü geografică și prin Dunăre, sunt­ date chiar­ de natură influinței ger­mane. “ Acei cari ne spunü totu­nci că, „ji­danii galițiani au fostü și sunt„ trimiși „pentru a pune primele base clasei de mijlocu care lipsea aci.“ Acei cari au presintatü Camerei peti­­țiunea din Iași prin care se cere pune­rea în lucrare a cuceririi, prin sfîșiarea Constitu­iuniî de la 1­66, și colonisarea țârei, a orașieforfi și chiaru a sateloru cu Gem­mu’, „periforl de lume din Silesia“ cumu 4ite 4ísuri artielu: (Vezi „Rimanulu“ de la 2A Decembre „elementulu german­a a România.“ Acei carii s’au íngagiatu a le face tóte aceste s’aujspr­ sü, limpede și curata, prin memoriele și epistolele de ani, prin Mesagiulu Tronului din urmă și prin legi­le pe carii le au și presintatu deja Camerei, c’au pusu și vom­ pune în lucrare întréga programă făcută h Berlin ș’adoptată la Gastein, și că vom­ f­­plica cu ori­ ce prețu, fiă chiaru cu deplina­­ uinare a țarei, pro­clamarea stării de asediu și punerea în lucrare a osândei cu martea. E că pe scurtu carii suntu periclele ce vedemu, faptele ce vedemu, străinii c­arii vedemu c’au pusti genunchii pe peptula României și suntu ’gata a ’nfige cuțitulă în inima ieî. Fi­ vomi ascultați la 1872 de cel carii la 1864 n’au voitu s’audă, se véia și se ’nțelegă? Mai romasc­a, Întrebămii din nou, Români viul la sînulu mamei loru? Nu sci­nü, déru de chiarămil că d’astă-dată mormêntulu este gata, și nu putemă scăpa de câtfi decă toți se voru întruni, și, otărițî a scăpa țara loru, voru zice, cu credință și cu tăriă, Româ­niei și-I voru vorbi și-I voru spune astü­­felu în câtu se fiă auzu­l de totă lumea. — Se trăiești la mulți­ anî, și totu­de­­una, în legalitate, în­c­epu­l și’n libertate. — BIUNTULU INULUI 1871 Precumu anulă 1871 a fostu plinit de grele încercări, suferințe și umiliri pen­tru eroica Franc­ă, totu asta­felu și pen­­tru nenorocita Românie fu unü anii ne­­­ fastű, desastrosü, plinü de doliü, plinü d;; um;l;ri și de cruue uecepțiuni. InțelegemQ ca principele de Bismark, eșind fl învingétorii dintr’uă luptă uriașă cu cele mai belicoșü poporü din vechiul­ continentu, se dicteze ca stăpânul absolută învinsului, înțelegeam, 4h­ema, ca, în urma victoriei câștigată cu atâta sânge și sa­crificii pecuniare, se impune nenorocitei Francie colosala sumă de espiare mai a­­runcândă (ca uă­dinioră Brenus) sabia sea în balanța cu care se cumpănea au­­rul­ (rîvnitul de Teutonii Invingători) mai rapindu Franciei Alsacia și Lorena pe lângă cinci miliarde. Nu ne-a surprinsă nici cumü acesta orgoliosü vae­ victis I­dérit ca totu acela principe de Bismark, care pretindea că lucrase numai pentru causa cea drepta și pentru independința Germaniei, după uă eclatantă victorie și după un dota­­țiune sardanapalică ce - a facutu impe­­ratule, nesațiulu seu de aură se mergá pené a mai lua parte și în murdara coț­cărie a ducilor­ și prinților­ germani, mascați supt pseudonimul. Strousberg, acesta este mai mult­ de­câtă imorale, este un crimă lașă care denotă cea mai perversă natură în care ori­ce simțământ­ de echitate este cu desăvârșire stinsă. Ne oprimă un­ momentu aci, căci du­rerea ne sfâșie faima, ochii ni se întu­necă, pena nu se încleștază în degete cândă ne gândim­ că complicii principe­lui de Bismark în acesta nefastă causă au fostű­ânși șî aginții puterei esecutive, secundați de 75 presupuși represintanțî ai națiunii, cari în unire cu strainulü au pronunțată fatala sentință de morte a Ro­mâniei, sil jie 991 de ani străi­nului; și acastă nâgră trădare se făcu fără nici una scrupulă, fără nici uă ru­șine cu una cinismu puțină comună chiar a naturilorü celora mai declasate. Da, Românie iubită, de astă-dată nu fură nici Roșii, nici clapiștiî, nici liber­­tonii, nici stegarii ci camera de boieri, totü ce pâte fi mai boieri, principi, bei­zadele, boieri de protipentadă, conserva­tori albi ca crinii, proprietari mari, ómeni de ordine, cari pentru meschinilü interest­ de partită au închisit ochii, au înăbușită vocea conseiințeî sorii și au consumată actulți cele mai infama: robirea României pe 99 de ani străinului.—Românii vor­ fi de acum­ü iloțiî, sclavii, clăcașii duciloră pe Úrest, Lebendorf, Rafibor și ai ves­titului Strousberg, milionarulü pușlama, mascată supt tenebrosulă nume Blei­­chröder (pâle redeur) și pentru ca se se legitimeze faptulă ilicită, pentru ca se se spele în facia lui Dumnezeă, în naintea națiunii și înaintea sufletului părințiloru loră­­cari din nălțimea cerului privină cu comise rațiune asupra acestei celebre crime de los-naționalitate, boierii din mi­­nisteruu­ împreună cu cei din cameră și cu gîrbovilă senată strigau națiunii: „te­ama salvată, a trebuită se capitulămă, erau amenințări teribile, amu făcută m­ă sacrificiă imensă dară te­amă salvată.“ Națiunea ease deșceptată și atentă a­­supra infamiilor­ ce se petreceau pe da­­lul­ Mitropoliei și asupra paharului de fiere cu oțetii pe care fariseii moderni îl pregă­­teau, națiunea le respundea prin­­ fiab­ele indipendinte, amintindu-le sublimele su­­veniri patriotice ale iluștrilor­ Câmpi­neni și Filipesci, și esclamândă: „umbre mărețe ale lui Filipescu și Câmpineau că și voi n’ați fostă amenințați pentru pro­punerea Trandafirev și rădicarea arh­i­­vei și încă în ce timpă cândă protecto­­ratulă era în apogeulă omnipotinței sale, și cândă ajungeau două rânduri ale lui Daș­­cov saă Halcinschi pentru a vă trimite în eternile zăpezi ale Siberiei ? — Și cu tote acestea ați bravată tată, vați e spusă liniștea și viața și ați bine meritată de la patrie. Numele vostre sunt­ trecute la ne­murire și din posteritate în posteritate aureola patrioticei fapte își va mări splen­­dorea cea neperitare. „Cumă aă urmată succesorii voștril în anin­ă 1871 ? Fap­tele loră surită proba cea mai evidentă că totă s’a ștersu din animele­ loră, pene chiară și suvenirulu sacru ala virtutei strămoșesci, cari pentru moșie și religie sacrifică totă. Așa dară âtă cadouru făcută României pentru anul­ 1872 : vinderea României la Teutoni stăpâni pe cele mai principale drumuri de seră, anu­ntată în Stată, uă putere ocultă care va dicta de acumă în­nainte indigenului, cu alte cuvinte com­paniile din Indii, cu Iotă bidosulă soră cortegiă, strămutate pe țărmurile Romo­s și Dunări cucerite pe 99 de ani coțca­­riloră nemți. Așa dară ată România vân­dută, și de cine? De inamiculă implaca­bile ală României care nu’i pate ierta că­la alungată din țară, și își resbună as­tăzi prin ultimele vestigiuri rămase în­­trea sa. Dacă mai este uă consolațiune pentru Români în acastă crudă încercare este că în cabinetul­ actuală, care a con­lucrată cu atâta ardere la cucerirea Ro­mâniei, suntă trei fii intrigi al­i ei astă­­felă: numele de Catargis, Mavroghenis și Costaforos, nesunândă nici cumă ro­­mânesce, nu este surprinzătoră ca cei fi­deli tradițiunei originelloră se fi căutată a umili și nimici pe Români. Cui ânsS nu’i este nici de cumă iertată a fi parti­cipată la acestă onerosă concesie, la acastă robire a României, este doctorele Niculae Crețulescu, generarosul F­lorescu ală că­rui ilustru părinte, Banulă Emanoil Flo­­rescu, i-a lă atu ună nume frumosă și nepătată și în fi.­­e omului de bronză ge­­nerarelui Tell, fiu ală poporului, ajunsă la înalta demnitate de logofetă bisericescă, pentru a persecuta maica biserică și spre a se uni cu fanarioții pentru împilarea și robirea fățișă a României la străini. Revenimă acumă asupra aș­a numite­­i pm­­presiuni din partea cabinetelor­. Amă fostă în Cameră și în Senată, impresiunea penibile ce ne-a făcută, durerea adevărată sufletasca ce ne-a causată tristură aspectă ală acestora două corpuri, suntă indes­criptibile. Era u­ă aspectă idolit, era ună ce­sfășietoră de inima a vede burlesculă Stipe F Chasse, în care ministeriulă cu ma­­joritatea camerei­ se întrecea pentru a complăcea străinului și a repurta victoria asupra națiunii impusndn convențiunea ilus­trului coțcară Strousberg, mascată și căp­tușită de Bleichröder. Din piesele diplomatice nu s’a putută vede acea teribile acea situați­­une gogă insprumentatore cu care speriă mi­­nisteriul pe cameră și pe țară, acea presiune teribile, nu există și acă de ce. Anglia trimesese în realitate un notă dară nu in­sista a se vota numai de câtă convenți­­unea Bleichröder, Turcia împlinea uă a­­parițță de formalitate ca se in­d­ică că n’a intervenită, (dară tonală este care face musica) și în epistola vizirului se putea vedea curată: „noi v’amă scrisă nu voimü ense a face presiune.“ Francia nici că s’a gândită ună momenta a inter­veni în acestă afacere. Este constatată că acastă cucerire eco­nomică a României de către Germani, Rusia nu o pate vedea cu ochi buni, ea care a vărsată atâta sânge și milione pentru România. Austria tremura pentru compania iei de navigațiune pe Dunăre și nu se gândea a impune activarea liniei de la Pitești la Vârciorova care este evidinte în detrimen­tul sei. De unde dară vine acestă presiune, acesta bumbașiră m­esorabile ? De la ma­iestatea sea imperatură Germaniei. Aci cu totă respectulă ce datorimă ca­pului Statului întrebămă, ce făcea dinastia? Ore rolul­ de intermediare între maiestatea sea imperiale Wilhelm și România prin capulă Statului nu trebuia se încapă aci ? Nu trebuia ore ca Domnulă Românilor­, usândă de înrudirea sea cu ilustrulă mo­­narhică Wilhelm, usândă de intimitatea sea ca nepotă și asemenea ca capă încoronată, nu trebuia,­­fică, se intervie pe lângă im­­peratore, se’i esplice situațiunea, se­ arate flagranta injustiție și onerasa impunere ce se făcea României, tocmai de acea ilustră casă din care România ’șî alesese dinas­tia iei spre a’și avea într’casa una râinimă și ună puternică scută în contra rîvnirilor, puterniciloră iei vecini, făcut-a șefulă Sta­tului din tóte acestea cevașî? Vai nu­ ba încă fiindă sorta României în mânile Sale printr’ ună singură refusă de a sancționa vânzarea

Next