Romanulu, ianuarie 1872 (Anul 16)

1872-01-24

70 /' ROMANULU 25 IANUARIU 1872 Lumea geruan?, în respectulü civilitățî în marip, nu ni se pare a fî filat reale de câtu filosofii ei, și idealismulu eî nu se manifestă în umanitate pîpă astă fili altmintrea de câtu> ,prin tunurile Krup, prin pușcile cu UCÜ și prin strategia lui Moltke. Adevărata realitate nemțânește spada, o realitate nu prea recente, [vedită ca și gintea nemțescă spmitm Că de la Arminiu ea nu se uiți întrerumpe pîn la Moltke. Astădil, și pentru lungai timpu încă, legile ce guvernă lumea, sunt legi italiano, latino-romane, civilitatea în parte.« ea morale e toto romană: viata,civile a lumei e toto a ceea ce deferă Romárei. chiarQ viéța 1-0 publică modernă, în bună parte sunt dramnă, fiindăcă Italia a put-o înaintea Egister î, Olanda, Amtriecî, în rapyi nentală ,comerciale și industriale maritime. Nimică nemiscă, curată nemțescă, nu vedemă înă a se fi încarnată în vieți cu vile a Europei, ori câtă e de năvălită în tote părțile de formulele filosofice nemțesc, pușină înțelese în Grmania, și mai pmpină afară de marginile ei. Din partea nemțesc Europa nu are alt lucru practică afară de latina lui Frederick II, și vomă avè în curenda aceea a lui Motke; ceea ce va se știeă că Remț! nimică altă practică n’aă dată pîn astăzi Europei, de câte pușcile și împușăturele sale. 8*a, vorbită multă, și astăzi se vorbesca încă și mai multă, de reforma lui Luther, ca una ce ar fi dată inițiativa libertății cugetării ominesei. Opiniunea nostru e cu totulu diversă de aceea a declama*torilor germană. Libertatea cugetărea fu Inaugurată în Europa ântâiă și âutâtă de TVristă și de Campanella, apoi de Cait stă în câmpulă filosofică, de Galileii în domeniulă seiiitează naturali, și de Machhiavelli în lupta politică. Era înaintea acestoră trei genii superiori, de Boccaccio care, întruna sedu mund dă de superstitiuul, mai alesă in Germania, rupse prima lance asupra călugărului pre care ’la teripre scena corni jA; altă Voltaire alti lume! în snelulă XIV. Camă că libertatea cugetăreî se constitui la noî, ei nu în Germania, se vede din rasele istorice ce se desvălira in urmă între poporele latine, cari singure de chiarară resbelă tiranie! și o învinseră, pre cândă în Germania libertățile politice nu resuiira decâtă în urma revoluțiunilorü francese, spaniole și italiane. Nouă reforma din Germania li se pare a fi născută, într’ună modă destulă de sordidă, dintr'o afacere de parale, prin abusură indulgențelor. Acesta refomă a fostă departe de a fi radicale. In adevară, în loculă preoților catolici, se așezară preoți protestanți, nu mai putină feroci și sanguinari de câtă cei catolici; feudele nu se sfărmară de locii, ca în Francia; din manile besericarilorű, ele trecură în mânile principilor laici; bunurile cele vaste ale beserecei nu se hituiseră pentru ștergerea lacrimelor acelui seracfi, ci înimulțire averile nemăsurate ale magnaților, și făcură mai abondante și mailustuase mesele regal: cutare magistai cavaleră (Prusianuhi) deveni mare scuință și se apuce a fabrica o viitoriă mare coronă pentru următorii se! ;ei poporulu germanică fii aruncate întro luptă religiosă cu disidenții, în care se sfâșia vreună getală, fără ca condițiunile sale materiali și morali se se fi îmbunătațtu câtuși de putinii; de sub preoturi catolice trecu sub puterea preotului protestante; de sub episcopul báronő, ori cuima totadea una mai blândă, sub juridicțiunea militariă și ma rapace a baronului markgrafe. De asemenea și în Eegistera, schisma nu schimba de locü pozițiunea poporului englesii: episcopatul anglicană urma a înnota și íuneta în aură, ci baronii britanici cu bunurile deserealoru deveniru atotfi putioț, lăsându poporulu se leșine de férne și de miseria. De aceste revoluțiuni regie și aristocratice, la care poporulu nu e chrămatu de Câtu spre a-și versa sânge de fără măsură, bine ar fi de‘a s’ar vorbi cu mai puțină laudă de «’atră ace ce pretindă a fi pentru ansele populari. Luma germanică e tota atâtă de veg lită ca și Ro madéra nu stri c ă a aduce aminte tinendoră generațiuni italiane și latine, că nouă, Latinilorü, lumea germanică ne dete cu dóuăt mii de an! în jurmă invasiunile Cimbrilor, bătuți de Mario, și după aceea resturnarea imperiului lume!, imperiului romană, jăfuiile lumei romane, începându din Daia lui Traiano, pînă în Italia și în Roma și în Ispania, și în tota lumea latină, și uciderea milioaniore de Romani, ne-a data evulu mediu, năvălirile periodice, de câte optă și czece oripre sec lu,ale imperalieră în Italia, insulâ Romei și ahi Mantovei, și ne mai aușista ultima tiranie asupra Lombardiei și asupra Veneție! și a Italie! întreg!, de care abia puturăma scăpa, în fine ca co* rolariö, totă-de una bastonulu Vandolului stigmatizita de pena și spada lui Garibaldi. Se nu uite acestea junimea latină. Subiectulű celu mai demun de cercetarile și meditțiunile Italianilor și atota gintea romană, ar fi studiul a civilității latine, istoria acestei civilități, pentru că istoria civilității latine e istoria civilității lamei, a studia Roma și dupla civilitate romană, e a studia lumea morale, lumea omenimea. Vico și Machiavelli studiau du asupra Romei, îibutiră a ne da, mnulti sclința neutr, óra celű-1altu decadele lui Titu- Liviu, cărțile cele mai substanțiase și severe ce posede sclința în urma lui Platone, și dinaintea cărora îngălbenescă sforțările ideale ale asia discî docte! Germanic. Guizot merge pre departe voin du a atribui Francie! totu meritulü civilități europene: devea se atribuie Rome! singure tota civilizaba» nu numai a Europei, ci a lumei vechi și noue. Civilitatea latină a datü umanității civilitatea antică, a Europei, Asiei și Americii, și mai cu semi a Europei care, afară de Grecia, nu era de cate o vastă întindere de codri, popolați de triburi barbare, fără fire, fără semițe, ducea lu o vieță mai multú nomade decâtu stabile, de unde Tacita a emisit despre Germani în laudă, a ceea ce în adverü nu era decâtă condițiunea ordinariă a poporelor nomade. Roma dete scale, legi, agricultură, instituțiuni, limbe și datine la acea vastă aglomerațiune de barbari ce era totă Europa inainte de concisia romană. Cu drepturü romană, cu instituțiunile romane, trecute în vieța civile Europei, civilizatua nu se mai putu desrodăcina nici uădată, ceea ce contribuia muta acțiunea de devastare, de nimicire, a barbarilor, și feroeia celor de la Nordű, și o învinse, puindă astăferă fundamentele civilității moderne. Veni apoi Roma cu civilitatea sa creștină, care fu botezulu civilitaței moderne. Civilitatea creștină nu era se fiă decâtă fată anticulu romanismu, mai curățată; deja in urmă fu turburată și imbarbarită prin îns papilarii cu împărații cm fișarea germanică a treia civilitate de pe lumea latină Europei, aceea a republicelor italiane, cari nu numai cu libertatea, dar și prin mișcarea comerciale stilaseră ‘egaturile familiei ominescî răspăndite în lume, și în urmă, prin unii cetățenii alți lor, lărgiră marginile pământului prin descoperirea a nouă lumi. Acestă civilitate latină număra trei mii de ani și mai bine de istorie, două mii cinci sute de domnii în lume. Da la cele din urmă dascăli de satü pâne la Bismark și Wilhelmü constituțiunea noului imperiu german a fu numită restaurațiunea Germaniei di unamiia ani, restaurațiunea imperiului lui Barbarossa! Și pentru ce nu s’ar restaura și lumea latină, care are trei mii ani de viață și trei civilități, ultima aceea a timpiloru moderni ? Noi cademii în genuchî înaintea lumei latine, precum alta cineva a sărutată țărîna cetății eterne, legánulu vieței de astădî libere și civile; evulü medio, bastonulü Vandalului ’nu lăsămă bucuroși adorațiunei GermanilorO. Nu se cade cu trei mii ani de istoriă și imperiu asupra lumei; nu se decade, din causa unei campanie nenorocite, la pi iarele principilorü germani cari populeza almanahul de Gotha; nu se decade nici chiar din causa filosofiei nemțesci, reale numai pentru concistă, ideale, numai ideale, cândo e vorba de a indivili lumea. Cu tote acestea, se nu uitamü că dascălii, profesorii, literații, au făcutü resbeiul, franco-germaniica, mai multu de câtu regele Wilhelm I și Bismark, și au íimurit. Pentru conservrea independințeî nóstre nu ajunge tó la valórea ostirei: se cere ca mai înainte și mai presusu de tóté, urmându întru acesta Germanilor, se redevenimüameni latini, se cere a naționalista sciința. Astfelű, cu dascălii, cu profesorii și cu literații crescuți în seala și înțelepciunea mai marilor noștri, vomu lupta, și la rândul nostru vomu învinge și noi, și altarul patriei latine, sfermatü de barbari, va reînvia prin mâinie nostre, fără înduielă. (Va urma). Francia a fostü greü isbitá. Ea énsö n’a picatű. Ei bine, trăiescă Francia! Salutare și frăție. D. Focfiaci, 17 Ianuarie, 1872. D-luî redactare alűqUariului ROMANTLU Domnule redactore, ABUVIHM REPITAȚILOHU Ședința de Sâmbătă 22 Ianuariu, 1872 După cumü veți o fostu și d-véstră anunțată, ieri s’a și celebrată în biserica romano-catolică din acesta oraș să trista prima aniversare a capitulării eroicei cetăți a Parisului. Acesta a constată într’Uă rugăciune pentru repausulu sufletelorü tutorii bravilor și victimelorii inocinte picate în resbele pentru apărerea naționale și supt stindardulo civilisațiunii. Splendidulü catafalcu cu sediu din miijloculu bisericei, care represinta tristele remășițe, era neungiurata duă numerósa lume alesă, de aceia, se nțelege, ia errc âuina nu e cangrene fă. Ga tóte timpurile, timpul o fu posomorita și negurosu. Atâtă d primare, câtu și alte noitabilități și persone politice, ce-au intârniatu, regretându, s-au sculatu sînceramînte. De a domnulu ca a doua aniversare, de la 28 Ianuariu, 1873, s’o celebrămQ cu, hmind de aure și cu capetele süsu. La ora 1 d. a. și cu formalitățile ordiare, ședința se deschide supt președinții dln D. Ghica. S'acordă mai multe concedie. D. N. Ivescu ruga pe comisiunea de petițiunî a’și presinta raportele sale spre a le pute desbate. D. prim-ministru rugă pe deputați a mântui cu legea timbrului, începută diă septemână. D. Leon Brad de reclamă a se aplica regulamentule, debutându-se Sâmbăta petițiunle indigenatele, etc. D. prim ministru declară că nu vrea se se calce regulamentule, énse, decâ interesele fereî ceru ca se fiă multe proiecte de legi, vina nu e a d-sele. Se cere ’nchiderea discusiunii. D. /. Agarici, combătâdu-o, propune ea a doua dl. Duminică, se se ție ședință. (Scomote, proteste și rîsete) Discusiunea se ’nchide ș’Adunarea decide a continua votarea legii de timbru respingêndu propunerea dlui Agarici. Se citesce art. 12, devenită 13, din legea pentru timbru, care se voteză fără disensiune. La art. 14, dl. Lahovari cere a’i se esplica de ce nu se scutite de timbru și sentințele pronunțate de judii de pace în materie de contravențiunil D. Costa-Foru explică c’acastă observare ’și are locu la art. 18. Dobermann íntreba ce se ’nțeleere prin vorbele „actele constatătore de închiăiarea vr’unui bizauții comerciale“. Cari suntu acele acte? După esplicările d-lui Costa-Foru, se șterge cuvântulü „constatătdre“. La § 12 se stigQ cuvintele „esclusive de sentințele direcționale“ înlocuindu-se cu „artă de escepțiune prevedută la art. 18 § 3.“ Art. 14 se voteză: Art. 15 se primește fără discusiune. La art. 16 d. A Lahovari propune a se introduce actele prevedute la art. 18 § 9, 10 și 11, căci acestea suntui pre multe taxte cu 10 lei cóla, mai aleși că pentru acestea suntu și taxe de portărel. D. Costa-Foru explică că la aceste acte nu se impunu pe colă, ci timbulu se pune uă dată pentru ’ntregulit aetu, fiă d’uă cola, fiu de 10. D. D. Ghica aretă că, la art. 18, va propune scutirea de taxă a adoptăriloru copiiloru întreținuți la Eforia spitalelor din Bucurescî și Sf. Spiridon din Iași. Ședința se suspinde ca delegații se se consulte asupra amerdamentelorö. La redeschidere art. 16 se primesc« nemodificat». La art. 17, d. G. Cantili lămurește că cererile d’apelü în materiă penale nu suntu coprinse 'n acestu articlu, că aci e dreptulü liberei defense. La art. 18 derii se vom adauge tote aceste escepțiuni. Art 17, cu introducerea făcută prin amendamentulű de mai susu ale d-lui Lahovari, se voteză: La articlul a devenitö 18, d. Lahovari propune a se adauge la § 5 „cererile de revizuire.“ D. A. Stolojanu atrage atențiunea guvernului asupra alta 6. Este una acta juridicü care scapă de taxă, actulu de ’mpărțelă. Déca e vorba, ca aceste acte se fiă scutite, s’o spunemu mai clara. D. Costa Foru aretă c’aceste acte sunt a supune taxei de 10 lei, ore cându unu comproprietarui vii de partea sea, acesta se numesce transmitere și e taxată. D. Agarici atrage atențiunea asupra alin. 5. Se pare ca uă sentință a judelui de pace, in cifre mici, judecată — după aptiu la tribunale — se devie sentință a tribunalelui și se fiă taxată cu 10 lei. Ei bine, mai bine se va lăsa senteța neesecutată, de câtü se privescu acestă taxă. D. Costa-Foru admite că, în ceaa ce privesce hotăririle jmjiloru de plasă, se póte pune oă escepțiune la art. 18, de venita 10, cu speciScarea „în limita competinței lor.“' Art. 18 cnse' se voteză numai cu adausulü propusü de d-li Lahovari. La art. 18, devenitü 19, d. Lahovari semnaleză contradicerea dintre art. 1 și acesta, apoi propune a se scuti actele corpurilor legiuitore ș ale guvernului, tote actele de procedură în materiă criminale, corecționale și de simplă polițiă, actele de paupertate, chitanțele de contriwțiune, actele perceptorielor, actele, în materii electorale, chitanțele de plata apartamentelor, funcționarilor, etc. etc. D. G. Cantili nu găsesce suficiente cuvintele „actele de procedură criminale, etc.“ D-rei propune a se adauge la aceste artidii: tote hotărîrile, actele de procedură, apelurile contestațiunile, revizuirile și recursurile ’n Casațiune în materiă criminale, etc. Toto d’nadită se sedică „în materiă penale“ în loc„ de Pmatedă criminale concționale și de simplă polițiă“ căci cuvântuli penale le coprinde pe tote. Propune ’n fine a se șterge vorbele a fi din aliniaturi! I. D. Costa-Foru susține cart. 1 nu e în contradiccere cu cel! ce se discută. D Focpa propune a se scuti și tocmielile de cărâușiă și tocmielile de plutăriă. D. D. Ghica propune a fi scutite adopțiunile făcute copiiloru săraci de la eforia spitaleloru din Bucuresci și sântule Spiridon din Iași. Desvoltându și pe largă acastă propunere, d. Dimitrie Ghica e ’ntreruptu. D. Eugeniu Ghica. Nu ’ntrerupeți, d-loru. D. Dimitrie Ghica. Mullămescu, îmi pare bine că găsescfi sprijini și’n oposițiune. D. Eugenu Ghica. Eu suntu la loculu mea în oposițiune, unde suntu, doru d-tea nu ești la loculu d-tele! D. D. Ghica termină cerândü a i-se primi amendamentulu. D. N. Ionescu propune suprimerea aliniatului I din acestu articlu, combătându în același timpu amendamentulu d-lui Dimitrie Ghica care, cu alte vorbe, pretinde a se pune în lista pretinșilor pauperi, alături cu Statuii, și efortele din Bucuresci și Iași. Ca unu imposita se fiă justu, trebuie se ’ntrunesă 4 condițiuni: Antâiu, egalitatea — nu egalitatea democratică, de care d. Iepureni s’amü speria. — El bine, scutind efortele, am o călca acestu principiu, am o trece peste pricipiulu economico ale legii. De ce Statulu se se escepte din lege. <ându eu e consideratú mi ca Statu, ci ca proprietara, ca postere de bunuri, care póte face — prin multele proprii tăți — cea mai seri0să concurența particularilor. De ea tată lumea se supune la pădare, și Statulu trebuie se se supuie și, în interesul igienii Statului, ele trebuie se se supuie timbrului. Al doilea, impositurü se ftă pe deplină regulată și definită prin lege, timpulu câtă și modul cumö. El bine, și Statula trebuie impuse, ca și ele se se ’nvețe a fi regulatü. Alü treilea, comoditatea de plată. Déru conați se scutesce Statulu, ca se fiă mai comoda, uă comoditate supremă d’a nu plăti de totu, cine ’i mai póte face vr’uă concurință ? Se face din Statu unu obiectü de scandalu pentru noi toți. Alți patrulea, se nu se dea nimica mai multă decâtu elice lege. Démü, esceptândul Statulu — care trebuie se da exemplu — domn la toți a se ’nțelege că lega nu va fi productivă și că se face uă curată împilare asupra particularilor, cri uu vă dare necesariă. Cându administrarea domeniiloru și bunuriloru Statului se scutesce, lăsămii lumii a ’nțelege că acolo e unu locu de neregulă, unu locu de lavóre. Pentru aceaa dému ceriuă perfectă egalitate de taxe de timbru și 'nregistrare, pentru fctatu ca și pentru particulari. D. Dem. Ghica respunde la partea ce ’sii privesce din discursulu d-lui loiescu și ’și susține din mofi amendamentulu, spre a’și îndeplini uă detorii de consciință. După ce d. Gusta-Foru lămuresce că scutirea contracteloru dintre Statu și particulari s’a făcutü numai pentru a nu se lua dintr’uă pungă și a se trece m alta. Ședința se suspinde. După vreă oră, ședința se redeschide. Comitatul delegațiloru aretă că comisiunea a primită în principiu, cu modificări, amendamentele d-lorü Lahovari, Cantili și Dem. Ghika, respingându-se alți d-lui Focșia. Se cere nchiderea discnsiunii. D. Leon Eraclide o combate. Disensiunea se ’nchide ș’articluld, cutau s’a redactatu din mou de comitatu, se primescc. Adunarea ne mai fiindu deja de mai nainte a numerü, ședința se rădică și cea viitorie se anunță pe Luni.