Romanulu, septembrie 1872 (Anul 16)
1872-09-03
y ANULU ALU ȘESE SPREZECELE Redacțiunea și Administrațiimea, Strada Academiei, No. 2(). VOESCE ȘI VEI PUTE ABONAMENTE In Capitale: unü anii 48 lei; §ese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună, 5 lei. In Districte: unü anii 58 lei; §eae luni 29 lei, trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimistru franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Hallegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-na Drain et Micoud, 7, rue Rochecchouart. LADIENA: la d-ni în Haaselstein și Vogler Neuermarkt, II. (A) Edițiimea de sera Icipa îmbunătățirile aduse de redacțiunea Românuhu, prin crearea unei părți speciale, în care tote ramurele economiei nationale își gasesct unü local de apărare și propagantă, și prin marea lățire a rubricei destinate interesantelorn sciri estemare, administrațiunea Rominului, la rândului ei realiști uă îmbunătățire însemnată prin reînoirea radicale a imprimerii dimiului: acesta îmbunătățire ar fi fosttt de mulț si deja realisată, dacă nu s ar fi puști uă întârclare de patru luni in aducerea literelor tipografice din străinătate. In timpii grei prin cari trecemU, resimtimti vă vină plăcere de-a pute oferi aceste îmbunătățiri abonaților ti noștrii în particularii, și cititoriloru români în genere y ul'Gi'lim RAPCUIM. Slaba speranță ce mai aveam ieri in cestiunea caselorü ferate, tinde a dispare cu totul”. Se pare că versiunea de ieri a Pressei, după care ar fi dată concesionariloră uă simplă „permisiune de circulare, fără prejudecarea primirii definitive a linielor et,“ n'a foștit de cătu uă perfidă manoperă spre a înșela publicații, pâné se va regula învoiala intre părți. Pressa merită dorit unii grasă samsarlîcă. Uă dată cnse învoiala terminată, acestă cjiabă își ie astăz i vorba mipoi, și, In ceea ce spune, confirmă pe deplină informațiunile pe cari ancă din sera de 31 Augustă leamă dată in post-scriptum cititoriloră. După ce nu mai departe de câtă ieri spunea că sar fi dată „uă permisiune de circulare a trenuriloră, fără ca cu acesta se se prejudece primirea, definitivii a Vinidoru“, e că ce ne spune astăzi. ,,Deși Monitoraiu de adî nu ne-a spusă încă ce decisiune a luată guvernuulu în privința circularii pe liniele ferate Pitescî-Bucuresci-Romanu, santemu eme informați, precum am prevBdum, și precum ecitatea și interesele tSrei reclamdu, că linia s'a primiți <le guvernă condiționale, și circulațiunea a și începută acjî cu totă înlesnirea și siguranța. „Condițiunea cu care s’au primită bniele ferate este, aceaa de-a se termina, de totuși în detaliu, tote lucrările mărunte și gazele ce au mai remasa. în termenii *le done Inni ére la casă de a nu fi tote terminate, restul ăse va lucra în regie pe socotela companiei, care a fapt scrisă acesta noii angagiamentii. Oă asemenea clausă este prevedută în lege și pentru linia Bitesei-Verciorova, la casă de a nu se efectua tote lucrările liniei aceaa în termenulu prevăzută de 8 ani. Acestă clausă s’a aplicată acia și pentru linia Pitesci- Bucuresci-Romanu. “ Ecă dorii că cea a ce ieri era „permisiune de circulare, fără prejudecarea primirii“ este asta-ili pură și simplu „primire," adică prădarea țerei de către puterea esecutivă în complicitate cu companiele prusiane, călcarea, disprețuia legii și rădicarea cutezătore a puterii esecutive in putere legiuitóre, spre a parveni negreșită se despóie tera de drepturile și averea iei. Și organul guvernului mai are cutezarea a tjice că s’a făcută „precum prevăzuse“, adică „neprejudecarea primirii“, sa mai adauge că s’a primiții condiționale calea ferată, credeudă că prin acesta va face se se credă că e consecințe cu cea-a ce a casă ieri, cnse din cea-a ce spune mai la vale, resultă că in ori-ce casă primirea este definitivă, căci condițiunile puse — de concesionari eră nu de guvernă — nu e sel udă în nici ună casă primirea, care este prin urmare cu totulă definitivă. Un asemene călcare de lege este la înălțimea jafului ce se comite asupra țerei, și numai într'uă țeră în care ministrulă de financie, impusă de voința capului Statului, este asociată cu concesionarii străini, este ministru de financie și jăfuitoră supremă al financielorü țerei prin întovărășirea cu tóte companiele de esplatare a avuției lcrei șa însăși casei Stilului, numai în țara unde se mănține l putere unu asemene ministru, se póte edo uă călcare de lege atât și de cutezi bre într’uă cestiune în care simtű îngajate sutele de milióne ale generațiuniloru de facia și viitore, securitatea lor,și cele mai mari interese economice și naționali. ü'foi a ce spune Pressa că s'a conveniții între ambele părți interesate, simtă clausele unui nou contractă, unui nou uigagiam^ffi' cum nu se sfiesce a dice acestu dia U, prin urmare puterea esecutiva sa distituita în putere legiuitóre și, prin austrariulu celă mai neaudita, a sfarimuit un rege votată de Camere șa pusă în ocu’i cea-a ceia plăcută, sau mai exactă,«oa a cea plăcută străiniloră. Articlulă 10. aliniatum 2 din leg ea de la 2d Decembre, 1972, diva . „Déca ense nici liniele de la ah 4. (p._ tesci-Romanü) nu vor fi fi foști terminate la termenuli prevăzută la cela articlu (1 Septembre), atunci societara va fi lesposedat și imediații de către guverna din posesiunea acestei linie, și nu va avi alții drepții de câtă se primescă de la Stată, prin plată de anuități, valorea lucrărilor 11 severșite și constatate printr'oă comisiune de 4 esperți, numită de ambele părți.“ Pentru ce are a fostă pusă acestu articlu? La ce a servită legea votată de Camere? Ună guvernă călcătoră de legea făcută tată cum i-a plăcută, cum a plăcută străiniloră ală căroră umile servitoră este. Pe câtă e de precisă art. 10 din lege, pe atâtă este de cutezătare și făcișia călcarea lui. Chiară simpla permisiune de circulare, fără prejudecarea primirii, ar fi fostă, după cum diferămiî și ieri, uă călcare a lamuritului art. 10, care nu admite altă nimică la casă de neterminare, de câtă „nesposedarea imediații de către guvernă acesta ar mai fi lăsată casearecari speranțe. Cu câtă mai multă dora legea este disprețuită, cândă, în locă de disposițiunile atâtă de bine precisate prin art. 10, guvernulă, în înțelegere cu concesionarii străini, cu teza a stabili și adopta alte disposițiuni cu totulă, in flagrante oposițiune cu legea votată de Camere. Ună asemene faptă trebuie se convingă pe oricine ca arbitrariulă a ajunsă la ună asta gradu, in câtă nici Constituțiune nici legi nu mai există; că puterea esecutivă se constituie oricândă voiesce și în putere legiuitóre, că în fine România este prada unei stări escepționale, în care voința străinului face singură totă ce-i place. Se nu se pună nainte timpulu pre scurtă, căci și guvernul ă și concesionarii aveaă suptă ochi lucrările ce erau a se face, și n’aveau de câtă a ficșa orice termenă le ar fi convenită. Ș’apoi, décá guvernulă a venutu, ca și totă lumea, imposibilitatea de-a se termina la timpă lucrările și prin urmare necesitatea de-a se desposeda concesionarii, conformă articlului 10, și 11,a fostă interesată, conform marilorăuigagia minte luate către străini, a primi căiele ferate cu orice preță, pentru ce nu convocată celă putină Camerele, cia preferată se se constituie nu putere legiuitóre prin cea mai cutezătore călcare de lege, violândă chiară 2011- stituțiunea ? Deci nu i-a fostă temă că chiară devotata sea majoritate va aveaă licărire de patriotismă și nu va călca în piciore propriele sale legi spre a se pute severși jafurile străinilor asupra țerei, de ce nu convocată Camerele pentru ca ele se decidă asupra unei cestiuni atâtă de mari, timpulă nu i-a lipsită, căci forte de multă deja i se făcuse formale cunoscută că lucrarea nu se va termina la 1 Septembre. Pe lângă neaplicarea legii, neconvocarea Camerei este deja proba cea mai convingătore că guvernul, personale interesată in cestiune prin ingagiamintele sale către străini, a luatu tote garanțiele posibile pentru ca călcarea legi se nu pute fi înlăturată, pentru ca voința străinului se se împlinesc; negreșită, pentru ca aservirea celor mai mari interese ale torei la străini se se severseseá. Spre a ajunge aci, a cutezată totă, și sprijinindu-se pe puterea brutale a susținerii străinilor, ca ună inamică introdusă in finulă țerei, a violată și legi și Constituțiune. In facia unei asemene situațiuni, ună singură lucru avemă decisă : Ori ce lucrare estra-legale este nulă de dreptă și devine nulă de faptă, când este cine se rădice dreptulă și se dobare arbitrarială. In faca acestei prostituțiuni a guvernului țerei către străini, consulii se întruniră, — după cum ne spuse la Gaizette des Étrangers de pe care estraseramă ieri câteva rânduri, — consulii se întruniră in cestiunea scandalului de la Brăila și deciseră: „Că autoritățile române nu meritaă onerea unei note colective.“ In ce epocă, luptă care regime stă nai venuta are grămădite atâte insulte asupra României, insulte provocate numai și numai de nedemna conduită a unui guvern, fără respectă de sine și de națiune, făra principie, fără noțiuni măcară de dreptate și de demnitate naționale ! „D. Costaforu a alergată, ne zice tată la Gazette des étrangers, la diferiții agenți ai marilor puteri, cerșindu ad ună cuvântă de speranță, dincolo uă vorbă de liniștire; unii refusară de a’lă primi etc.“ Cândă are s’a mai putută scrie într’ună modă atâtă de batjocoritură despre ună ministru română? Și cine are altă de câtă acestă guvernă rădica atâte insulte asupra nefericitei țări? Cine a deprinsă pe consuli la celă mai degradatorii servilismă, ca în cestiunea de la Severin ? Cine a Învățată pe slujii instructori și pe procurori a face urmăririle cu celă mai neaudită arbitrariă și violență ? Cine altă de câtă omulă cu două morale și intregulă regiune, ală cărui demnă represintante este, a creată României uă atâtă de deplorabile situațiune? Ore prin acte cu totulă estralegali, apoi prin umiliri, prin cerșiri de iertare se atrage respectulă străiniloră pentru țeră, se probeză că capitulațiunile nu mai potă fi invocate, și că juridicțiunea consulară este cu totul incompatibile cu drepturile și demnitatea țerei ? Acestea simtă progresele ce facemă pe calea suveranității nóstre naționale, care trebuie să pună România alături cu orice Stată suverană, după cum merită, și după cum va fi pusă, atunci când va fi fidelă represintată de guvernată iei? In tóte dera aceaași umilitóre situațiune, făcuta tetei două guvernare escepționale. Astăferă de escepționale și de arbitrari,! a fostă și arestarea girantelui nostru, reținută 20 de Z0« la. temniță cu mandată de depunere, și liberată apoi cu ordonanță de neurmărire, fără ca camera de punere suptă aculare se se pronunțe, fără ca vre uă instanță se judece. 20 de zile de întemnițarea cea mai mică spre a se împlini numai gustulă nu semină cui i s’a mai vezutü are ceva atât de monstruosă? Eram întemeiate gravele denundări făcute de girantele nostru contra casianiului de liforă, deci s’aprobată că nu e casă de urmărire, că nu existe calomnie, ce face deci parchetulă spre a se pedepsi culpabilulă ? Ce va face justiția spre a desdauna moralminte și materialminte pe cetăți anulă ce a denundat nesce mari abuzuri, și care, cu tóte că nu și a împlinită de câtă detoria ș'aprobată esactitatea denundărilor sele, a suferită 20 de zile de întemnițarea cea mai nedreptă? Dacă nu se va face nimnică, va fi probată ca nu mai remâne absolută nici uă garanție societății contra arbitrariului autorităților, și că supt regimele actuale, amă ajunsă mai reă decâtă în țara cea mai sălbatică. DUMINECĂ, 3 SEPTEMBRE, 1872. LUMINEZA-TE SI VEI FI Ori ce cereri pentru România, se adresezi, la administrațiunea diariului. ANUNȚURI In pagina a IV, spațiului de 30 litere 40 bani. In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS :1ad-nilÓrain et Micoud, 7, Rue Rochechouart. LA WIENA : lad. B. G. Popovici, Fleischmarkt, 15. Scrisori și orite trimiteri nefrancate vor fi fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde UNU ESEMPLARY 20 BANI. Paris, rue Mr. Io, Prince, 25. No. l i. •Tout, 5 Septembre, 1872. D-lopii redactori ai ROMÂNULUI. Domni redactori: „ Nu lăsa pentru mâne cea-a ce poți se faci astăzi“ dice înțelepciunea popóreloră. Am lăsată se trécu Zilele far’ a vé scrie și écámé cu amară pedepsită. Faptulă celă mai mare, celă mai miraculosă, care este deja, deja care va fi mai cu semn de celă mai mare interesă pentru tóte națiunile, veni, trecu și prin tăcerea mea perdul comorile ce țin oferta unui corespondinte. Pentru ca pedepsa se-mi fiă deplină ați tratată, domni redactori, mai din tóte piuiturile de vedere, acestă uriașiă subiecții. Ați amintită, cititorilorii Românului, că nu se împliniseră doui ani de cândă omenirea venuse cu uimire marea națiune surprinsă, trădată, învinsă; că abia trecuseră optasprezece luni de cândă lumea vezénda că Francia perduse Zece miliarde prin resbelul dinafară și celă din întru, și că ’nvingătorul’ oglobise cu suma neauzită de cinci miliarde, disc, mai în unanimitate, că nici in zece ani ea nu va pute plăti globa și-și reface averea. Ați arătată că Prusia victoriosă n’a putută să acopere ună împrumută de 375 de milione, și că Francia, trădată, dezarmată, arsă și prădată, dobândi, în 24 de ore, 22 de miliarde de la ai sei, 22 de miliarde de la străini, din cari șapte miliarde depuse în momentă ca prima garanție. Au constatată în sfirșită, că acestă triumfă, unică în analele lumii, încremeni pe toți inamicii Republicei francese și cei mai străini Franciei fură siliți se mărturiseci că acestă plebiscită financiară dovedesce că dastruliancă Prusia este învinsură și Francia învingătorele. Greșeala recunoscută și pedepsa luată, iertați-me, domni redactori, se zică și că câte va cuvinte asupra acestui actă uriașiă, din puntulu de vedere economică și politică. Unulti din actele cele mari și bine-făcătore ale primei revoluțiuni franceze, crearea proprietății celei mici, dobândi puteri none prin vivificarea capitalurilor celor mici. Sciă că la noi nu se nțelege ancă revoluțiunea cea mare ce face ntr’uă societate îmulțirea proprietății, asociațiunile și punerea in circulațiune a celoră mai mici capitaluri; dorü scă asemene că nu va trece multă și toți vom cunosce greutatea cea mare a cuvintelor inteligintelui Cogălnicenu cu ocasiunea desbaterii legii pentru vinderea proprietăților celoră mici ale Statului. — „Acesta este, I^ed. Cogălnicenu, adulă ce o să pismuiescă mai multă ministeriului Golescu-Brătianu.“ — D. Goulard, ministru de financie, recunoscu asemene și constată acestă mare și bine-facetare revoluțiune: „credibilă publică, Zise ela bi Cameră, se supune acum unei legi noul, pusă’n lumină prin circumstanțele în cari trăimă.“ — „Lăsați copiii se vină la mine,“ Zicea Isus. — Smulțiți proprietarii, asociați-ve, puneți în circulațiune capitalurile cele mici, zice seiința modernă, și veți sdrobi puterea reacțiunii teritoriale și financiarie. Acesta este puterea financiară și politică care contribui forte la fabulosa suptscriere de 42 de miliarde și care facuse tremure de spaimă și de turbare reacțiunea din tóte țarele. In epoca nostră totală se măsura cu bani. Adorarea vițelului de aură s’a întinsă astăferă, în câtă vezurămă adesea cîntărindu-se cu bani chiară inteligința, onorabilitatea, patriotismulă.— Ești arestată. — Zise hir’uă Zi supi' imperiă mă comisari de poliție renumitului matrapasă Briffand. — Nu s’aresteza, respinse elă, mnă omă care détoresce două milióne.—Românii, cari sară mai puté îndoai d’acestă tristă adeverit, n’aă de câtă se se uite la consilierii de naptea ai principelui Carol și la cei cari îi înconjoră și se voră convinge cu prisasă că totulă se face cu bani, prin bani și pentru bani, înțelegeți derü câtă de mare fu durerea acestoră sclavi ai vițelului de aură cândă va dura că Republica francese învinse și pe tărâmula financiari, tóte monarhiele lumii, trecute și presinte. In primele zile, reacțiunea încremenită abia îngâna câteva cuvinte de negare.— „Suntü neadevărate. Zicea ea, cifrele fabulose ce ne transmită telegramele.“ „Chiară dacá sar fi acoperită împrumutulâfodomia. Zise la 3 Augustă (23 iulie) organulă plătită ală miniștriloră din noptea intunecasa de la 12 Marte, totuși creditulă Franciei nu póte fi pusă la hdouiala.“ In urmă, presa reacțiunii începu a striga: — „cifra este fabulosa; ea este uă simplă speculă și nimică mai multă.“ — „Specula!!! Dorü, ce este în lume mai fricosă decâtă banii speculatoriloră ? Dar cine a salutată invasiunea de la 1815 de nu specula, bursa Parisului! Pentru ce déri specula salută astăzi Republica francese, era nu, ca la 1815, totă pe regele Prusiei? Pentru ce specula, totu-de una înțelepta și fricosa, salută Republica francese, în orașele răpite Franciei, în Strasbourg, în Metz, în Colmar și în Mulhouse, prin patru miliarde, în loc d’a se închina noului domnitore, învingătorelui imperatore Wilhelm de Hohenzollern ? Simțindă că-i alunecă tărâmul, supt piciore, reacțiunea Zise:— „nu s’aiî dată miliardele Republicei francese, ci înțeleptului Thiers! “ Déci este astă felă, pentru ce regalistă intrigară necontenită contra d-lui Thiers, îlă combătură, îlă necăjiră, conspirară contra lui, pené în ultima oră, și numai republicanii îlă susținură prin cele mai mari sacrificii? Și pe cine vor pute face a crede că speculatotu-de-una cumpanitóre, calculatore, prevédétóre și tremurându, oferi d’asta-data averea iei, în lume neamfiteancă, unui simplu individă, unui funcționară provisorră, unui bătrână de 75 de ani. a carui viéta este espusă, după legile naturei, oricărei suflări de rentă ? Pentru ce cise se mai vorbimă de speculele reacțiunii, acum cândă Francia uimi din nou omenirea prin producerea iei, prin puterea materiale și morale ce are asupra universului, prin noua dovada ce cete că nici uă dată ea nu este mai aprope de culmea măririi ș’a prosperității decâtă cândă pare mai afundată și mai sdrobită de nenorocire, și cândă Ziariele tutorii țereloră fură silite se recunoscă ca d’asta-data se transformă in faptă prezicerea lui Napoleone I: „Republica francese străluceșce ca serele.“ Fericite popórele cari voră vede d’acum scularea acestei stele luminóse și ’neaklitare și se voră pune supt roditarele iei rafie! Ferice în parte de Serbia care lucră astă-feră în câtă densa dobândi acum, în totă. Europa, titlulă gloriosă de „Pie-