Romanulu, decembrie 1872 (Anul 16)

1872-12-02

026 Totă în acea zi­ d. Cost. Boerescu și Sc. Ferechide susțineau în casațiune re­­cursulă pentru liberarea provisorră pe garanțiă. — Recursulă a fostă respinsă. ROMANULU, 2 DECEMBRE, 1872. ------„1......................... costa judecată și se trămită causa na­­intea curții de asiză; că nu este nici chiaru a se agrava posițiunea lora, căci aci este una dreptu alü publicului, care se discută, și represintanții legali ai so­cietății este naturale se fișeze acela dreptu și se se pronuncie decă clienții sei sunt s culpabili da fi turburații drepturile publicului, decă puterea bru­tale a poliției póte deveni agresivă cândă cine­va fluieră, decă ’n sfârșiți­ fapta loră merită uă pedepsă, seu uă achitare. D-sea se rezim­a pe autoritățile d-l Dalloz Faustin Hék­e, și alți maeștrii ai drep­tului penale, ca se constate că și părțile și tribunalele au­ datoria a rădica es­­cepțiunea cându ea este rationae­,ma­­teria ei cându ea este uă cestiune de or­dine. Că asta­felu cum este făcută in­strucțiunea resultă că este rebeliune, că din resistința prevenițilorii, din ul­­tragiile cu loviri aduse agințiloru po­liției a cursă sânge, fiă chiaru în pică­turi, că prin urmare Gestiunea este cri­minale și de resortulu jurațiloru. D. procurore combate pe advocați, desmințindă procesulu-verbale alț d-lui, prim-procurore și alți d-lui judecătore­­ de instrucțiune, spunândă că cuvântulü rebeliune nu trebuie luată în sensula strictă ale dreptului penale, ci in lato senso, că ’n procesulü-verbale acela cu­vântă era un lapsus linguae—voia serică lapsus calami,—că din întrebările făcute părților­ civile rezultă că sângele cursii n’a fost­ causatű de către prevenții și că cestiunea este corecționala. Tribunalele, după trei ore și jumătate de deliberațiune, se declară la 5 ore și 1 după amiezi, competinte pentru mo­tivele ce a spusü d. președinte că se voru vede în sentință, și voiesce se in­tre în fondu. Apărătorii prevenițiloru, m­ulți după altul­, declară că credit de datoria lorü a nu fa­ce apărarea în fondu înain­tea tribunalului, că clienții lorü apelază sentința, și că își reservă dreptulű a face acesta apărare ’naintea curții. D. procurore sare pe scaună supărată, declară că se se ’ntrebe preveniții déca nu voiescu se se apere. Fie­care din prevenții, la réndulu séu, -jice: — „nu mĕ apără aci, voiu apela!“ scurtu și coprinzătorii. Atunci d. procurore cere aplicarea art. 183 combinată cu art. 185 și cu art. 40 din cod. penale.—Cumulă de de­licte, pentru cei undei cum!!—Asta crede d-sea: consideră refularea d’a se apăra ca uă recunoscere a faptelor­ imputate. Protestare și din partea prevențiilor­ și din partea advocaților­. Atunci,­­jice d. procurore, protestarea este m­ă atacă la maiestatea tribuna­lului, uă lipsă de considerațiune către magistrați. D. Petre Grădiștenu combate aceste din urmă alegațiuni și declară că, daca se atacă maiestatea tribunalului, ea se atacă cu acesta insinuațiune de de pro­curore însuși éra nu de părți. Trib­unalele, după uă deliberațiune de 3 ore și jumătate în cestiunea de compe­­tință, și numai uă jumătate de oră asu­pra fondului,—ce bine erau pregătite lu­crurile!—se cu sentința. Ea nu se uneșce nici cu acusațiunea primului­ procurore și judecătorului de instrucțiune, nici cu conclusiunile d-lui procurore Trișcu, ci admite ref­el­iunea și condamnă pe pre­venții, în virtutea art. 17­2 combinată cu art. 177—ne pare—la doue-tzeci luni de nchisore și la despăgubiri civile. Remâne ca opiniunea publică se ju­dece și se condamne pe tribunale, cum a condamnată pe prefectură poliției, pe primulu-procurore și pe judecătorele de instrucțiune. Remâne ca dianulu Dreptulű se stig­­matiseze, pe terâmură sciințifică ce-i este speciale, și instrucțiunea și judecata. In numerala viitoră vomă da sema despre procesulu d-lui Al. Florescu. ADUNAREA DEPUTAȚILOHU. Ședința de Joud, 30 Noembre, 1872. Cu formalitățile ordinare, ședința se des­chide la ora 1 și m­ai pătrară. Președintele, d. D. G­hica , dă citire res­­punsului Domnitorelui la adresa presintată din partea camerei ca respuns și la mesagiulu tronului. I­. Gr. Chițu­ anunță d-lui min­stru de fi­­nancie­ră interpelare. Vorbindu-se despre nouele imposite puse pe țară, d-sea a spusi în treceri că trebuie se se fie complîs de modulă emu s’aplică legile de imposite. Astă­­felă legea timbrului, prin modula cum se aplică, a devenitu cu multü mai grea de­câtă ară fi ’n realitate. Interpelă dorit pe d. ministru de financie pentru două ordine cir­culare, publicate ’n Monitorele oficiale, a­­dresate prefecților e­ și casiarilor, asupra mo­dului cum trebuie se s’aplice legea timbru­lui privitoră la t­emelele agricole. D. Chițu dă citire acestora circulare și demonstra că d. ministru de financie găsesce de cuviință a face uă interpretare oficiale a legii și crede că, combinândă articlele dintr’ensa, tocme­lile agricole potă fi supuse la tasa timbru­lui fisă de unu leu, de și art. 7 le scutesce. D-sea s’a Întrebată : de unde are d. ministru dreptulu d’a interpreta legea? Ș’apoi unde e basa acelei interpretări? Din norocire, în Monitorele oficiale de peste 3­­ zile, unu or­dine circulare totă ale ministrului de finan­­cie revine asupra ordinelor primitivă și lă­­muresce că acele tocmiele sunt­ scutite de tasa de 1 leu, conformă legii. Acesta con­­­tradicțiune e de natură a arunca perturba­rea ’n spiritulu funcționarilor­ și ’n aface­rile locuitorilorü. Uă ’nvoielă a<fî e supusă la tasă, era peste 3­0 zile alta e scutită. Cu totă revenirea asupra acelui ordine, cestiunea constituționale totuși remâne, și resultă per­­maninte ’ntrebarea : de unde ministeriul­ are dreptul­ d’a interpreta uă lege sau unu ar­­ticlu dintr’ensa? Numai corpurile legiuitóre au acesta dreptu și nicăiri nu se vede atri­buită guvernului acestii drepții. La din con­tra, etă confusiunea ’ntre puterea esecutivă și cea legiuitóre! Déca ministrulu interpretă ’ntr’una fela legea ș’a doua di în altu-felu, acesta nu póte remâne asta-felu, fără a­­tingerea dreptului de controlü ce’nu are camera asupra puterii esecutive. Acesta nu privesce ’ntrega lege, care , prin ecivocită­­țile și lacunele ce cuprinde, e uă lege grea pentru țară. Ei bine, pe lângă acestă greu­tate, pe lângă imposite, mai vine și inter­pretarea guvernului care adauge la confu­­siune. Dec’ași ave acte ’n mână privitóre la timbrarea acteloru civile și la polițele ce vină din străinătate, ași face să interpelare ge­nerale , case afií me limita a ’ntreba : de unde și-a luată ministeriulu dreptulu d’a interpreta legea? Ministrulu de financie, d. P. Mavrogheni, arătă că toto-de­una respunde francă la cele ce i­ se adreseză, prin urmare declară că d. Chițu l’a prinsă în flagrantă delictu de con­­tradicțiune cu circulările de cart­a amintită. Legea fiindü dificile d’aplicatui, se póte ’n­­i tâmpla se se ivescă ne ’nțelegerî cari nu s’au ivită nici dup’uă practică de 20 de ani. A­­supra modului de aplicare a legii, nedumiri­­rile suntu multe și se ceru pe f­ă­care ’fi­ Deci de la ’nceputu a semnalată necesitatea unui regulamentu. In privința circulăriî d’ân­­­tâiu­s a cerută cu insistința deslegare; d-sea nu era la ministeru în acela momentu când ă s a espediata prima circulare, cândă a aflată cnsé, s’a grăbită a ’ndrepta erórea. Pécatula marturita e pe jumetate iertată. Unde e ma­rea crimă pe care a comis-o ? Câtă despre interpretare, s’a ferită s’o facă singură. A einămat o comisiune de omeni de dreptă spre a se pute aplica legea cum trebuie, căci, pentru uă deslegare cerută, nu pute accepta întrunirea camerei. Prin urmare lasă la A­­dunare se judece deca­d-sea a impietată sau nu asupra dreptului camerei. Voci. Nu, nu. Ordinea­­ jilei. Se cere ’nchiderea discusiunii. D. G. Brătianu o combate, căci cestiunea e importante. Regulamentele, circularele mi­­niștrilor, falsifică legile, eră camera — tre­­cândă mereu la ordinea­­ jilei—nu remâne de câtă una birou de ’nregistrare. Cu modulă acesta și majoritatea ară­ușiura greutatea legilor­ de imposite, era ministerium­­la­sei se observe mai bine justa aplicare a legii. I­ ■ Gr. Ventura o susține, căci cestiunea are se mai revie și camera are de desbătutu alte cestiuni mai importante. Puindu-se la votu, discusiunea se ’nchide. In cestiune de regulamentu, d. G. Chițu observă că trebuia­ se i-se acordă cuvântulu spre a declara de este sau nu mulțămită cu lămuririle date de guvernă. După dreptă și usură constante recunoscută de regulamentu, era neapărată se i-se dea cuvântulu. Președintele, d. D. Chica, arată că regu­­lamentul­ actuale nu mai e celă din tim­purile frumóse ale d-lui Chițu , căci la in­terpelări se urmără ca ’n discusiunile or­dinare. Primuu-ministru citesce mesagiulu prin care se nainteză camerei proiectul­ de bu­­getă ală eforiei spitaleloră pe 1873. Se pune la votă trecerea la ordinea­­ jilei asupra interpelării d-lui .Chițu și se primesce. In cestiune personale, d. Chițu­ aretă că președintele adesea ori vrea se facă spiritu, asta ș’acum <zise că regulamentulu nu mai e celă din­­­ilale frumóse ale d-sele. Se ’uceră d. președinte , regulamentulă de a­ fî e totă acela care era ș’altă­ dată. ț­ile frumóse are orî­ ce omă de omeniă ’n vieța sea; acelea suntă atunci cândă țera e fericită, are ună guvernă românescu care merge bine etc. Astă­­felu, dilele d-sele fericite și frumóse au fostă atunci cândă era ’n țeră ună guvernă na­ționale care mergea , daca nu multă mai bine, celă puțină ca și celă de atji, ale d-luî președinte D. Ghika înse suntă dile cu to­­tulu altele. D. D. Ghika, președinte, zice că nu va respunde nimicii d-lui Chițu, căci­­ zilele d-sele fericite erau cândă nu făcea politică. D. J­onachi ’și desvoltă interpelațiunea d-sele, deja anunțată. Scopulă d-sele nu este răfuiala, cum­­ jice d. prim-mini­stru, ci d’a spune d-lui ministru de lucrări publice că nu e nemerită modulă cum se esercită con­­trolulu asupra impiegaților, de la drumul­ de seră. D-sea citesce comunicatură din 3rc­­nitorele oficiale de Duminică, privitore la is­­gonirea a două impiegați de la drumulă de seră, cari s’aă găsită că făceau abuzuri. In respunsur ă la mesagiă s’a­d­isă că națiunea sufere cu bărbăție nouele sarcine. Nu e asta: națiunea se sufere cu greutate, cu resemna­­țiune. Astă­felă fiindu, are nu trebuie se ne ocupămu de acele greutăți spre a se spera că nu le sufere ’n zadară, eră comerciuluî si i-se dea garanții de prosperitate ? Funcțio­narii abusivî trebuiau nu numai isgonițî din servițiă, ci chiaru supuși la penalitate, sau celti puținii goniți din țară. Asemenea omeni vină în țeră cu cartelulu la spinare și c’uă perechi­ de cisme, viindă aci ca se facă spe­cule și averi. Goniți de la Buzeu, ei mergă la alte stațiuni și recapătă din noă func­țiuni sau, deca nu la casele ferate, în func­țiuni d’ale statului, de­și nu sunt­ împă­mânteniți. Astă­feră nu numai comercianți­­loră li se facă șicane, déra chiar­ particu­larii sunt­ insultați de asemenea funcțio­nari. Prin urmare d. ministru trebuie se dea măsuri uiai eficace și mai dese în acestă pri­vință. Una altă comunicată este privitoră la spe­cula ce se face cu lemnele pe linia Sucéva­ Romană, de uă compania, care se­­ zice că s’aă dată ordine a se desființa. D. Bonachi explică originea acelui deposită din urmă și, reviindă la comunicată, demonstră necuviința respunsului dată de direcțiunea liniei, care trateză pe ministerul ca uă putere ecuate, îndată ce compania a ’ntreprinsa acela co­­merciă ea însăși, orî­cine e ’n­dreptă a crede că ea nu trecea ’n condicele sale prețulă trasportului. Déca d. ministru a oprită acela com­erciă, cercetat­a séu nu deca compania trecea sau nu prețură transportului aceloră lemne ? D-sea termină proprin du­ră moțiune, în sensul a­celoră desvoltate în acesta cestiune. D. N. Crețulescu, ministru de lucrări pu­blice, respunde că verdictele curțiloru cu ju­rați asupra funcționa­rii oră^ prevaricator­ nu pre­sunt ă favorabile. Impiegații de care e vorba simtă străini și, în străinătate, ună omă gonită din servin­ă e un mare pedepsă, căci nu mai pote reintra î n servin­ă, căci li se ceră acte de moralitate și bună purtare. Gonirea lorü din servin­ă de direcțiune și publicarea lorü prin Monitorele oficiale a­­junge acestă scapă. Nu era déja nevoie se fi fostă datî in judecată. Ba, ce­va mai multă, ei aă cerută direcțiunea ’n judecată spre a fi reabilitați, căci [jic** că nu suntă cul­pabili. Câtă despre insolențele ce suferă călătorii, la fie­ ce gară e polițiă, simtă regulamente, registre etc., cu care se póte satisface cine­va. Adesea cnse se plânge și direcțiunea de călători și călătorii de impiegații ei. Orî de câte ori i­ se adresă plângeri, d-sea se gră­­besce a­ le satisface. In privința depositului de lemne pe lini Suceva-Romană, de mai multe ori i­ s’dă a­­dresată plângeri pentru scumpetea transpor­tului și d-sea a luată măsurile necesarie pen­tru micșiorarea prețului. Prețul­ transpor­tului de care­a vorbită d. Bonachi e tre­cută în rețetele drumului, căci nu se pote imagina că pe linia se potă transporta gratis asemenea lucruri. D. Costa-Foru aminteste că impiegații companiei drumului de seră nu suntă ca ai monopolului, asimilați cu cei publici: ei suntă ai companiei și guvernulu nu pote face de­câtă se ceră direcțiunii isgonirea loră. D. Crad­e e spune că greutățile de trans­portă, cu­­ ocasiiunea drumului de seră, au de­venită mai simțite. Asta­ felu sarea, care na­­inte era transportată maî eftimu în Moldova acumu prețulă transportului e multă mai sporită, căci transportatorii din nainte ș’au desființată întreprinderea și plata de ’nma­­gasinare, de transportă și ’ncărcată e mai mare de câtă înainte. Bine a făcută déra ministrulu déc’a luată măsuri se se scadă prețurile. Câtă despre stîrpirea esploatării de lemne, ministrulu nu va isbuti la nimicu, căcî totu­de­una cei ce transportă cantități mai mari aă reduceri mai marî la prețuri. Abu­­surile funcționarilor­ sunt­ felurite: numai ca se dea prioritate|cutăruî sau cutăruî trans­portă reclamă câte 20—30 franci.] Astă­­felă omenii nu mai transportă cu vagónele, din causa ’ntârziiării vagonelor­ la gară cu săptămânale și din cauză că marfa ca stafi­dele, năutură etc. se sustrage în mare parte din vagone. Însuși d-sele i-s’a ’ntemplată se transporte marfă spre Craiova și, penc omulă d-sele nu da câte 10—15 fiorini, transpor­­tatorele opria vagonele supt pretestă că nu suntă unse­rațele. Asemenea omeni inindă de prin alte părți facă și la noi asemenea. Ce e drepulu, la Craiova s’a plânsă ș’a do­bândită satisfacțiune. D’acea­ a rogă pe d. ministru se iea tóte măsurile posibile. Ministrulu de lucrări publice aretă că dru­mulă de seră fiindu ce­va noă la noî, cu ’ncetulu totă administrațiunea se va regula și a d-sea, orî pe unde va vede abusurî, se va reprime. Discusiunea se ’nchi­de și moțiunea d-luî Bonachi se trimite la secțiuni. Se continue desbaterea asupra legii pen­tru alegerea mitropoliților­ și episcopilor­. Se citesce art. 3 și se primesc o astă­ felă formulată : «Art. 3. Alegerea se va face prin majori­tatea voturiloră alegetorilor, preveduțî la art. I. La casă de a nu ’ntim­i ună candi­dată majoritatea­ absolută a voturilor­, se va vota de al­ douilea și se va admite cu ma­­joritate relativă și, la casă de paritate de voturi, se va trage la sorți.» Cu ore­cari mici explicări și modificări de redacțiune se primescă art. 4, 5 și 6 ast­­­felă formulate. «Art. 4. Alegerea mitropoliților­ și epis­copilor­ se supune, prin ministeriulü cul­­teloră, la întărirea domnescă. După întărire, el se instaleza, conformă datineloră țerei. El suntă pe viață: «Art. 6. Colegiul­ electorale va fi preșe­­dintă de mitropolitulă primară, in lipsa sea de mitropolitul­ Moldovei, era în lipsa a­­mendorora, de către celă mai vechiă în hi­rotonia din episcopii eparchioți. «Art. 6. Scaunele de mitropoliți și epis­­copi, rămase vacante, se vor­ îndeplini prin alegere la cea d’ântâiă convocare a cor­­puriloru legiuitóre, conformă cu legea de fașiă.» La art. 7, d. 31. Cogâlnicenu, raportatore, aretă­m că constituanta de acea­a a prevăzută modificarea legii pentru că considera fosta lege ca pre absolută. Ense mitropoliții și episcopii de a­ jî­nă luată parte la felurite acte, ca membrii ’n senată. țficândă a<jî că prin legea de fașiă se consideră ca aleși, ca recunoscuți, s’ară declara că pene a<jî cî aă fată necanonici și numai astăzi se confirmă, prin urmare nu potă fi recunoscuți. Națiunea e suverană, ea póte legifera cum găsesce de cuviință : în totă casulă trebuie ca articlulă se­­ jică, că mitropoliții și episcopii de ad­î­nă drepturi câștigate și sunt­ numiți in vir­tutea altoră legi precedinte. 1). C. Blaremberg propune și camera pri­mesce ca acestă cestiune se se amâne la ca­­pitolulă disposițiuniloră transitorie ale legii. Li, art. 8, rămasă art. 7, privitoră la o­­norariele mitropoliților­ și episcopiloră, d. Tell, ministru de culte, arătă că aci e­stă călcare a legii pensiunilor­, căci nu e dreptă, cândă­ se dau pensiune acestoră sacre per­sona, se nu li-se facă reținere din lela. D. Cogălnicenu amintesce că comisiunea, conformă și opiniunii ministrului de justiție, care protesta cândă s’a ifira că episcopii suntă funcționari, n’a vrută se ’i facă func­ționari, cu rețineri de la lefuri și pensiuni. Câtă despre sporirile lefurilor­, ele s’aă făcută spre a­ se pune cifre rotunde. Se nu simu avari, trebuie se le dămă ce­va epis­copilor­, pentru ca se dea și eî, eră nu se strîngă. Cândă nu le vomă da destulă, a­­tuncî voră strînge. 1). Primu-ministru rogă pe cameră a oțărî ce se face cu episcopii ce se retragă? Li se dă foră pensiuni sau nu, căci suntă unii cari, cândă se retragă în repausă, n’aă nicî ce mânca. I­ . D. Văsescu aderă la cifra de 3.600 leî nouî pe lună mitropolițiloră și 2,000 epis­copiloră. In cea­a ce privesce pe mitropolițiî séu episcopii ’n retragere, d-sea opina a li­ se face reținerea legale, după regula generale, ca apoi se aibă dreptulű la pensiune, făr’a ne preocupa de numele ce li s’ară da, de func­ționari sau altă ce­va. Aici nu putemă stipula recompensele ce se voră da acestoră persone, căci recompensele se daă după merite și ser­­viție, eră nu după persone. Ș’apoi pensiunea nu ’mpedică dreptulu de recompensă. J­ . I. Agarici amintesce că casa pensiuni­loră trece ’n bugetulă­scă reținerile pe ună ană după analogia lofuriloră trecute ’n bu­getul­ statului și pene aiji episcopilor­ și mitropolițiloră li­ se luaă reținerea legale. Nu se potu dori desființa reținerile în ces­­­iune, făr’a jicni legea pensiuniloră, care e clară. Ș’apoi prin reținerea de la lefuri nu s’atinge întru nimică demnitatea acestoră în alte persone, mai cu sem­ă că și casa pen­siuniloră nu e de­câtă uă casă de bine­faceri, la care nu voră refusa se contri­buie și densele. Potă fi unii episcopi sau mi­tropoliți cari se nu credă c’au făcută ser­­viție marî țereî și se nu ceră recompense naționale, ci ară vrea se așeze de dreptuli țoră legale, de pensiune. Prin urmare d-se a propune a­ se face rețineri, conformă legii pensiuniloră. D. C. Blaremberg susține că unui înaltă delimitare al­ bisericei nu se póte da lefă­seă pensiune, ci dotațiune: acesta o reclamă prestigială datorita înaltelor­ persane din cleră. Aci e cestiunea mai multă de dogmă. De acea­ a d-sea face ună amendamentă ca cu­vântul­ de «onorarie» se se ’nlocuiesca cu acela de «dotațiune.» Se citesce ună amendamentă ală d-lui G. Manu ca mitropoliților­ și episcopilor­, după retragere, se li-se ’nscrie u­ă ajutoră viageră in bugetul­ statului. D. 31. Cogălnicenu susține din nou că pre­lații nu suntă și nu potă fi funcționrî, nicî asemănați cu funcționarii. Nu trebuie se avemă mitropoliți și episcopi in pensiune, căci eî nu potă păstori turma loru de câtă pené la morte. Suntă prelați cari nu acceptă de câtă acestă prevedere spre a trece la pensiune. Funcțio­­nari? Déru cândă mitropolitulă Veniamină ș’a dată paretesisulă, demisiunea, amărîtă de motive politice și ’n cașuri grave, nici Dom­­nulă nu s’a putută pronunța însuși, ci l’a trămisă cu mesagiă la obștesca adunare, care i l’a primită dându’i monastirea Slatina ca a­­jutoră de viețuire. D. G. Chitu­ propune ună amendamentă ca dotațiunile mitropolielor­ și episcopieloră se fiă de 3.600 leî pe lună pentru cele d’ântâiă, de 2,000 lei pe lună pentru cele din urmă, de cari se voră bucura mitropoliții și episcopii pe timpulă câtă voră fi ’n activitate, era la casă de retragere camera le va scrie ’n bugetă unu ajutoră viageră. D-sea ’să desvoltă apoi, arătându deosebirea ’ntre salariulu funcționarului și onorariului medicului de esemplu. In casuță de faim­ă mi se póte admite de câtă vorba de «dotațiune date mitropolieloră­scă episcopieloră ca i­­­­stituțiuni și de cari se bucură prelații pe tiu­ •­pulu vieții. Aceste persone sunt: funcționa­­r sui generis, ai eclesieî, ai societății întru ci, i ea are a face cu eclesia chreștină. Nu suntu nicî funcționari aî statului, nicî funcționari administrativi, nici funcționari angelici, sera­fici , sunt­ funcționari eclesiastici. Prin ur­mare nu e imposibile ca, din diferite cause, unele din aceste persone se se retragă. Ce e de făcută atunci? Se li-se dea recompense? Nu. Totă ce trebuie se le dămă, suntă pensiunile viagere, fără a li­ se reține ce­va. Ei sunt­ puși pe vieță și n’aă copii , aceste condițiunî nu se potă împăca de­locă cu pensiunea. 1). George Brătianu aretă că lefurile ce se dau mitropolițiloră pe lună suntă îndouite de câtă ale miniștrilor­, cele maî­nalte posturi într’una stată constituționale. Acesta e des­tulă, mai alesă că locuințele le aă gratis în palaturile metropolitane și episcopale, sau în metocurile lorü. Azi pomenile publice nu se mai facă de înalții prelați ca ’nainte, mendici­­tatea e ’n sarcina primărieloră locale. Forte puțini săraci au recursă cu succesu la gene­­rositatea loră, care n’a pre produsă goluri în pungile nalțiloru prelați. Ori dotațiune, orî leră, orî onorară, totă una e­ destulă că se plătescă de țâră, de casa statului, care se sol­­deză cu deficite enorme. Déca acim se sporescă lefurile clerului, mâne va veni rêndul­ altei ramure, a magistraturei sau a instrucțiunii: ce face mă éase cu ’ngreuiatea bugetului? Cândă ministrul­ propune uă cifră de 3,083

Next