Romanulu, martie 1873 (Anul 17)

1873-03-01

192 vestreími veți da vre­mă­ dată ocasiune a ușa de acésta disposițiune a legii. Sculați, ve rogii , lungimea acestei scrisori și primiți asecutarea simți­­mintelor­ mele de considerare. O. Lahovari, Directore generale ală telegrafelor?­ și poștei orii. ROMANULU­I MARTIU 1873 ADMINISTRATIUNEA DISTRICTULUI TECUCIU. Urmatorea relațiune, a cărei publi­care ni se cere supt respunderea supt­­semnătorului, este încă unii adausți la descrierea situațiunii generale în care guvernul­ actuale a afundată țara: 1873, Februarie 4. D-sori redactori ai ROMANULUI. Domni redactori, D. Dimitrie Rosetti, prefectă de Te­­cuciu, mi-a fácut­ două denunțări la parchetă. 1. A pusă pe comisarulă d. Polizu de mi-a 'nchiriată m­ă procesă verbale antidatată și falsă, atribuindu-mi că l’așî fi amenințată cu revolverulă când a venită a­casă să mi amâneze la ordo­nanță. 2. Că, pe cândă funcționamă ca ca­­siară generale la acestă judec­ă, în a­­nul­ 1870, ași fi sustrasă bani pu­blici. Intr’améndouö aceste acusări, tri­bunalele asupra celei d'ântâiă m’a a­­chitată constatândă calomnia, și asu­pra celei d'a doua înalta curte de compturi gasindu-me în regulă, prin hotărirea ce­a dată, m’a descărcată de tóta gestiunea, în urma cărei hotă­­rîri mi-am­ luată și garanția. In câtă privesce cnse purtarea d-lui D. Rosetti ca prefectă,mamă tânguită d-lui ministru de interne, care credă cu mare convingere că va face exemplu cu mnă asemenea funcționară. Ense îmi mai remâne încă a termina cu d-sea uă socotelă personală, ca omă de societate; de acea­a vă rogă, d-ni redactori, se bine-voiți a da pu­blicității următorele cestiuni: 1. Ca suptprefectă în plasa Ber­­beciă, d-sea a influințată pe consiliul­ comunei Filipeni d’a impusă încă uă jumătate de tasă, nevotată, asupra băuturilor­, și banii i-a luată d-sea, pentru ca se procure lemnele trebui­­tore pentru construirea casei comu­nale, eră lemnele nu le-a mai dată. 2. D-sea influințeză iărăși asupra consiliului comunei Filipeni și sustrage hanulu d-sele de la plata acciselor­ comunale, din care causă comuna a suferită uă pagubă cela puțină de 500 galbeni pe ană. 3. D-sea a ademenită totă pe ace­lași consiliu ca se-i confirme ună con­tractă de muncă agricole în numele unui însemnată numără de locuitori, supt făgăduință că va plăti banii în mâna perceptorului pentru contribuțiu­­nile ce acei locuitori datoriați, d-lui n’a mai plătită nici pănă a­ fi și locui­torii aă făcută tóte muncile, cu priso­sință încă peste îngagia măntulătoră. Í. La finele anului 1872 a mai fa­bricată o­ obligațiune de calibrulă celei d’ântâiă, fără cunoscința unui numără însemnată de locuitori, a si­lită cu putere brutală pe consiliulă comunale d’a confirmată-o. Consiliul­ comunale, vă^ăudă peri­­ciulă la care era espusă, s’a plânsă d-lui ministru de interne de tote a­­ceste fapte și altele mai multe. O­ anchetă a fostă la facia locului la 13 cuvinte, compusă din d. procurore gene­rale de Focșiani, care a constatată tote cele arătate de consiliu în pre­­sența locuitoriloră acelei comune și a d-lui prefectă D. Rosetti. Pe lângă acestea, d-nn redactori, la 17 și 19 curente amă arătată și că d-lui ministru, că d. D. Rosetti, ca membru al­ comitatului perm­aninte, lipsindă mai bine dună ană, fără se­ vie uă ții la servin­ă, iea salarială de 3.000 lei noui. Consiliului judeciană, în sesiunea se a­ ilă obligă se dea banii înapoi, căci i-a luată cu rea-credința și se ’lu urmărescă; în sesiunea din véra trecută, in calitate de prefectă, pune cestiunea din nod înaintea con­siliului, ^scendă se revie asupra în­chiăiării din sesiunea trecută și s’o revace, căci d-lui numai a cerută și că, déca i-a dată, a primită, și prin urmare se nu ’să mai urmărască și se rámâse cu banii luați; însă consi­liul­ li respinge propunerea și mănține închiăiarea de maínainte,cu tóte aces­tea nici pănă astăzi n’a dată acei bani luați pe nedreptă, fără se i-se cuvie. Prefectului D. Rosetti, ca supt prefectă la plasa Berheciă, în anul­ 1871, îi trebuia să sumă óre­care de bani și, fundă că nu’i da nimeni, chiăma pe toți primarii din plasă și ’i sfătui se aloce prin bugete câte uă sumă de bani, pentru a se construi ună locale de suptprefectură, grajdă și cazarmă pentru călărași. Alocându-se bani, d. Rosetti sustrage banii din 10 comune și fostulă suptcasială George Dimi­­trașcu din 2 comune; localul­ de supt­prefectură și cele-l­alte nici pănă as­tăzi nu suntă făcute, séc celă puțină se se facă vr’uă formă de licitațiune sau publicațiune. Dovedă suntă adeverințele d-lui D. Rosetti c’a luată bani, pe cari comunele i-au și trecută la compturi ca chiel­­tuieli. In vara anului trecută fostulă supt­­prefectă de Berheciă, George Stoe­­nescu, prin raportă, arătă comitatu­lui permaninte că servițiulă suferă din causa lipsei de locale , cazarmă și grajdă, și că banii alocați de comune prin bugete s’aă luată de d. Dimitrie Rosetti , fostă suptprefectă la acea plasă și actualminte prefectă.­ Ca persona privată, d-sea a cătată se’și esercite meseria și in străinătate. Acum câți­va ani s’a dusă in Basara­bia rusesca și s’a adresată acolo la ună cetățiană onorabile și cu avere; d. Casu, spre a’lă împrumuta cu­­ zece mii de car­­bo­ne cu ipotecă în moșia sea dotale ce avea acolo. D. Casu aderă la acestă îm­prumută, merge la tribunale, facă for­malitățile necesare pentru ipotecă ; d. Casu numără banii d-lui D. Rosetti și lasă ad­ul­ de ipotecă în tribunale pentru a ’lă Înregistra și a ’lă primi a doua­^i. D. D. Rosetti păndesce pănă ce d. Casu se retrage din tribunale și, la momentă, cere se i-se înapoieze ad­ulă de ipotecă, supt cuvântă că nu mai are nevoie de împrumută. Tri­bunalele, care nu cunostea că i­ se numărase banii, îi înapoieze actulă. A doua­ zi, cândă d. Casu se pre­­sintă în tribunale se­’și primesc o ac­tulă, află despre acesta, alergă și de­nunță faptulă, uă poteră de Cazaci se pună in mișcare, prindă pe d. D. Rosetti și ’să ducă la d. Casu, unde d’abia a putută fi scăpată, prin grația și influența onorabilelui d. Casu. In urma acestoră fapte, întrebă pe d. Dimitrie Rosetti: cari ii suntă mijilocele d-sele d’a se scula dinain­tea societății, și mai cu semn ’naintea mea, asupra căruia a aruncată calom­­niele arătate mai susă ? Eă credă că nu va găsi nici ună mijlocă, căci fap­tele sunt­ constatate prin acte pu­blice, prin urmare vân­a societatea în­­trega cine este d. Dimitrie Rosetti și intra cu o mână este încredințată ad­­ministrațiunea județului nostru. Primiți, d­in redactori, încredința­rea osebitei mele considerațiuni. Mih­ailo Nicolenu. Din proiectul­ în discusiune resultă că nu se dă asociațiunii alte drepturi de­cât­ acesta, d’a emite singură scrisuri fonciare. Ce ră! este ’n acestă măsură? Ore nu e mai bine ca, în loc­ de diferite naturi de scrisuri fonciare, se existe numai una, ema­nate tóte dintr’unl singur­ centru de emi­siune? Avantagiul! cel­ mai mare în ma­teria de credit! fond­arl este ca direcțiunea se fie unică, ca una și singură se fie im­­pulsiunea care ’11 dirige. Ce desavantagi! se găsesce acestei unități ? Și are la ’ncepu­­tul­ fundării creditului fond­ari lăsatu-s’a acesta instituțiune fără ’ngrijire, fără con­trol! și la capriciul! ori­cui­va voi se ’n­­ființeze că alta d’asem­enea natură? Se repet! mere! că este privilegii, că proiectul! conține privilegiul!, că proprie­tarii cer! privilegiul!. Ei bine, unde­­!! găsesce guvernul! și cei ce susțin! sistema contrariă, unde găsesc! privilegiul! în proiectul­ presintați de proprietarii români ? Eu­ nu esiste nicăieri: este numai ca uă măsură preservativă, ca­că garanția că a­­cestă instituțiune nu va căde, d’acea­a o admitem! pe ea singură d'uă cam dată, p’uni termeni limitat!, căci voim! se mer­gem! încetl-încet!, dar! solid!. Și are cel ce susținea! acum un­ an!, împreună cu guvernul! și chiar! și cu noi, carii nu eram! destul! de luminați atunci, őre el nu propunea! privilegiul! pentru capitaliștii al­ căror­ proiect! se desbătuse intr'un comisiune speciale, care ’șî alesese raportare pe d. Manolache Costache Iepu­­rean ? Interesele nóstre economice cer! ca se fim­ atenți la asecutarea și desvoltarea lor!. Prin urmare trebuie se luăm! din vreme tote măsurile necesarie ca se isbu­­tescă pe deplini acea instituțiune prin care vrem! s’ajungem! la acest­ scop!. Se nu se uite afară de acestea că cesti­unea creditului fonciarl nu este numai uă cestiune financiară, și asta a fost! și e consi­derată în tote țările unde existe. Creditul­ fonciarl are de obiect! se conserve proprie­tatea, se dea ’ncredere și valore acestui mare imobil­, care ’n împrejurări anormale îșî vede prețul scăzut! în proporțiuni spăim­ântă­­tore. Pe lângă calitatea că e uă cestiune eminamente economică și financiară, ea maî este — se nu perdenul un­ minut! din vedere, acesta — ș'uă cestiune naționale. Tóte cestiunile le-am­ tratat! din punc­tul­ de vedere economic!, însă nu e mai puțini adevărat! c’acesta este ș’uă cestiune naționale. Prin ea se desvoltă 'n stat! spi­ritul! d’asociațiune, încrederea. Monarciii cei mai mari, tóte statele, cu sacrificie, cu ajutore bănesci s’a! silit! și se silesc! a crea și desvoltă spiritul­ de asociațiune. Acesta instituțiune nu este privată , ci publică. Ore pradinte ar! fi, cre­ie cea mai elementară noțiune de interese ar! fi s’o ’ncredințăm! unei asociațiuni străine, unor­ capitaliști, cari nu sunt! de­cât­ nesce in­termediari? Noi, recunoscuți majori, e demn! se ne punem! supt tutela străinilor! ? Nu ar! fi nici prudinte nici onorabile. Banca de scumpt! și circulațiune la stră­ini ? Dar! ar! fi se le dăm! comercial­, industria și creditul­ nostru, și nu cred! cu aceste două institute , banca fund­ară și cea de scumpt­ și circulațiune, se va găsi un cameră care se le dea la străini. (Aplause). S'a <fii! că guvernul! a făcut! tótă po­­pularitatea acestei cestiuni. Dar! totă lu­mea s’a ferit! de ingerința guvernului, și, dec’a făcut­ cine-va, ce­va ’n acestă cesti­une, aceia sunt­ proprietarii, cari a! cuge­tat!, s’a­ întrunit! și s’a­ convins!. E un­ simțiment! generale ale intregei țări pen­tru ca aceste institute se fiă române. (Apla­use). In ce țară ele sunt! în manile străi­nilor! ? Mergeți în Anglia și propuneți se ’nființați d-vostră acolo uă bancă funciară și vedeți ce vă răspund! Englesia ! Grația domnului, ne-am­ luminat! în­destul! ca se ne cunoscem! interesele. Nu vom! goni ca­pitalele străine , ci le vom! atrage, ânsă vrem! ca chiara se siă aici , căci, precum ne am! emancipat! în politică , vrem! se ne emancipăm! și ’n cestiunile econo­mice. D. Iepurenu, ministru de justiția, con­stată că toți trebuie se se felicite c’a­ a­­sistat! la ședința de ieri și de aici, pentru ascultarea cuvintelor! d-lor Al. Golescu și V. Boerescu, care a! vorbit! în sens! in­vers! unul! de altul!. D. V. Boerescu, in sprijinul! opiniunii d-sale, a crezut! bine se citeze autorități și se spune că noi nu inventăm! nimic!, ci facem! ce s’a făcut! in alte state. Daca comisiunea s’ar! fi unit! Cu conclu­­siunile guvernului, n’ar­ fi a$i nici uă di­ferință ’ntre cameră și miniștrii. Comisi­unea a adoptat! tote desavantagiele alipite de instituirea unui credit! fond­ar!, confu­­sând! disposițiunile’n generale, păstrând! un sistemă pentru operațiuni și adoptând! pentru proprietari tóte desavantagiele alter sisteme. E dar! necesar! se vedem! ce s’a ur­mat! în alte state, care le a fost! sistema lor! și cum­­ a! adoptat!-o delegații secți­unilor! camerei. Personalminte, pe d-sea unui a! cătat! a ’!! pune ’ntr’un falsă posițiune. Ca ra­portar e anul! trecut! al! comisiunii ce a lucrat! în acesta materiă, s’a arătat! pă­rerile s’a constatat! că și atunci divergința de păreri era ’n punctul­ de aplicare. Ar ți i-se adreseza ’ntrebarea: cum ar­ î te con­trazici singur!, de cea-a ce Ziceai ca ra­­portare cu cea-a ce Zici ca ministru ? Posițiunea ’í ânsă nu este ecivocă. D-sea a fost! și este forte consecințe. Ra­portul­ să! de an! a fost! pré­descifrat! și mere! combătut!, fără se aibă onore a fi ascultat!, studiat!. Comisiunea de an! s’afla ’n fața unei cereri din partea unei socie­tăți: nu era nevoie nici de solință nici de esperiență mare ca se se admită un! credit! fond­ar! fundat! de capitaliști, căci acesta sistemă esiste. Comisiunea și-a dat! mare stăruință spre a studia diferitele sisteme și, într’unu mod! academic!, și-a pus! tote ipotezele. De­și nu s’a dat! atunci nici un­ semn! de vieță, totuși creditul! fond­ar! era vi! simțit! de toți. Minoritatea comisiunii — d. Plaiue, C. Grădiștanu și d-sea — propunea a se da concesiunea companiei de credit­ fonc­ar! din Paris; majoritatea susținea altă părere. După ce cu toții a! convenit­ că trebuie concurență, membrii comisiunii, in majori­­tate — la conclusiunile sale generale — a­­junseră la consecințe cu totul! contrarie, transformând­ banca fonc­ară într’un bancă ipotecară : printr’un! singur­ articlu tran­­sitori!, după 2 luni de muncă, se restumase tóta economia legii. In privința capitalului, se admisese­ră companiă cu garanții suficiente și cu bună reputațiune, care se aibă asociate alte bance de credit­ fond­ar­, în­cât­ se dispune de 100 se! 200 de milione. S’a presintat! ânsă ș’alte obiecțiuni, că se pot! găsi ’n țară capitaliști cari se pri­mesc­ proiectul! ast­­fel! cum se elaborase și eram! întrebați , pe cine amu prefera ? In asemenea cestiune de credit! fonc­ar!, principalul­ este se rădicăm! valorea pă­mântului nostru naționale. Cu modul! a­­cesta patriotismul! câștigă, ânsă interesele economice nu pot! cere se favorăm! pe ca­pitaliști — fie eî chiar! Români — în dauna proprietății. Prin urmare cestiunea națio­nale nu trebuie cătată că proiectul! e supt­­scris! de A se! de B: cu cât! vor! veni din străinătate capitaluri care se facă concuren­ță, cu atât! e mai bine. Ast­­fel! cugeta comisiunea ș’acesta nu credea că e ce­va an­tinaționale. Raportul! d-sele însă s’a lăsat! la­să parte și as!i se discută altul!. Care e însă posițiunea d-sele de a<fi ? Pro­iectul! de faciă e basat! pe altă sistemă. Guvernul­ a stabilit! óie­care principie ge­nerale și d-sea n’a avut! de­cât! se se aso­cieze cu colegii săi în primirea unora din părțile lui, reservându-se ânsă a combate unele puncte, neprimite de guvern!. Ce s’a ’ntâmplat! anul! acesta în aceași materiă ? D. V. Boerescu Zi ea că guver­nul! n’are merit! în cestiune, nu i-a făcut popularitate. Nu e asta. Ministrul­ de fi­nance a indicat! tóte sistemele și a dat­ tóte relațiunile, căci inițiatorii s’a­ schim­bat! de 3—4 ori părerea, voia! se facă ce­va, dar! nu scia! cum. S’a! suptscris! câte-va zecimi de milione. Ce se face cu ele? Esist­­ele și azi? Și, daca guvernul! a făcut! circularea s­a, acesta era u­ posițiune de nași! care invită omenii pentru ceremonia unui copil! năs­cut! mort!. Delegatul­ guvernului de la Berlin d. Teodor Rosetti găsesce bine acele supt­­scrieri, ânsă ca nă ’ntărire de garanțiă, și ele sunt bune și azi. Sunt ânse împovără­­tore pentru proprietari, daca va fi vorba de ’mprumuturî printr’uă a doua mână. Fără vr’un­ benefici!, nu ’șî putea! pune la ser­vitute proprietățile. In cașul! acesta tre­buia! se se împrumute ’n străinătate, adică se plătăscă de două ori, îndată dar! după lămuririle d-lpî Teodor Rosetti, supt scrie­­rile remaseră nule și cestiunea termina a doua fașă a sea. Atunci proprietarii s’asociéza din nou și propun! sistema in care se se admită sup­vențiunea. Acesta era ’ntocmaî ca a­­cei tovarăși din care unul! pune pala­tul!, or! altul! gemurile, Déca proprietarii ’șî da! semă d’acestă instituțiune solidară, cum putea! numi un! comitat! ales! prin anticipațiune de pro­prietari și impus­ țării. Uă greșelă ’n sensul opus! s’a strecurat! și ’n proiectul! de faciă, ca guvernul! se numască consiliul! de ad­­ministrațiune. Erore. Guvernul! n’are a se amesteca ’ntru nimic!. A dispărut! dar! ș’a doua combinațiune și, daca azi s’a presintat! cestiunea ’ntr’un­ mod! mai practic!, e grație guvernului, care a arătat proprietarilor drumul ce tre­buia! se iea. Inițiativa e a lor!, meritul! e al­ ministrului de finance. D. V. Boerescu și raportorele a! citat! raportele de prin tote țerile despre credi­tul! fond­ar!, dar! n’a! dat! pe nicăirî peste cuvântul! de «privilegii». D. Teodor Rosetti declară că prin privilegii nu se ’n­­țeleg! prescripțiunile, că el! s’acordă insti­tutelor! financiare, însă nu și proprietari­lor! în asemenea materiă. In cestiune de privilegii sunt­ două idei: unitatea instituțiunilor! și pluralitatea lor. Voi! combate pe cea d’ântâii. Francia, voind! a consolida instituțiu­­nile sale de credit!, a trimis! mnă delegat! în Germania, legănul­ lor!, spre a studia cestiunea. Acel! delegat! a fost! d. Royer și, după ce a studiat! profund! diferitele sisteme și mersul­ lor!, a găsit! óre­ care base stabilite. D. V. Boerescu a citat! ieri pe d. Josseau. Eî bine, ori de câte ori s’a dat! uă pre mare ’ntindere acestor­ institu­­țiuni, tot!­de-una ele s’a­ periclitat!, ș’ace­­sta o spune chiar! d. Royer. «Acesta ’ncer­­care de ’ntinderea operațiunilor­ este o« derogare formală la principiele Adoptate», Zice d. Royer. In Silesia, Pomerania și alte state ce compunea! Prusia era! 6 se! 7 institute de credit!. (întreruperi). In resbe­­lul­ Prusiei cu Francia de la 1806, Prusia a perdut­ vre uă 4,000,000 de locuitori și și-a scăzut­ poporațiunea. Institutele din Silesia sunt­ mai vechi, pe când­ poporați­­unea era mai mică. După d. Royer, centralisațiunea escesivă aduce cu sine abuzuri și aduce staturî­ ma­­jore onerese. D. V. Boerescu a spus­ că Francia și-a consultat­ omenii de știință în acesta ma­teriă. Acei omeni a­ avut! să se pronunțe pentru 2 idei. Să vedem! ce Zice d. Argout, directorele bancez din Francia. D. Argout Zice că vă la asociațiune solidară cu gre! se decide cine­va : trebuie a se cunosce, a­­ fi legați în relațiunî ceî ce se asocieza. Di­versitatea localităților! dér! atrage după sine pluralitatea institutelor­ de credit!. «In Francia, Zice acel! autore, solidarita­tea inspiră uă repugnațiune idiofobică, căci fie­care vrea a’șî păstra libertatea avutului să!». Deci, Zice d. Argout, nu se pute a­­runca totă Francia ’n același calup­, făr’a se respecta autonomia localităților­ isolate. D. V. Boerescu citază pe d. Wolonsky. Dér! era de sistema centralisătore și sus­ținea asociațiunea prin capitaliști, éi­ nu prin proprietari, cum zice raportorele, care ’n acésta cestiune s’a încetat!. «In Germa­nia împrumutații sunt­ solidari, cu tote as­tea e temere că ’n Francia uă asemenea so­cietate de proprietari nu va prinde rădăcini și trebuie oă societate de capitaliști f­­­ără vorbele d-lui Wolonsky prin care susține sistema capitaliștilor­, or! nu p’a proprieta­rilor!. D. V. Boerescu. Destul! că susține uni­tatea. Legea scumptului e aceași. D. Iepurenu, urmând!, susține că nu nu­mai unitatea, dar! și privilegiul! este com­bătut!. Cuvântul! de privilegi! implică res­­trîngerea cui­va în favorea altuia. Mono­pol! sau privilegi! e tot! una , monopolul! tutunului e un­ privilegi! ca numai regia să’l! vânză, pentru câștigul­ statului. D. Stolojan! a Zisă că guvernul! acorda privilegi! străinilor!, capitaliștilor!, și’l! refusă Românilor!, proprietarilor!. Dar! ce este ’n proiectul! de faciă? Nu e cine­va respunzător! numai de partea împrumutată, ci și cu cele­l­alte proprietăți și garantez! și pentru alții. De când! cu principiul­ de solidaritate mutuale, nu pote fi credit! fond­ar! prin proprietari. Căci ce va se­d că el!? Ca pro­prietarii se ftă respungetori, cu averea lerii, pentru aceia cari nu plătesc! , alta sistema de societăți prin proprietari nu esiste. La sistema prin capitaliști esti respunză­­tor! de cea-a ce te-ai împrumutat!, or! pa­gubele le garanteza mi! capitale depus! deja și sicur!» Nu pote fi in interesul­ proprietarilor! d’a Cere acest! privilegi!. Constituindu-se societatea și găsindu-se peste un­ anu altă combinare care Se scumpteze mai­eftin!, ce ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Ședința de Mer­curi, 28 Februarie, 1873. Supt președința d-lui D. Ghica, ședința se deschide cu formalitățile obicinuite. Se continuă desbaterea asupra creditului funciar I. D. V. Boerescu, continuându ’și cuvân­tarea ’ncepută din ședința președinte, iși propune a insista astăzi asupra cuvintelor­ de «unitate a societății proprietarilor!!» și de «privilegi!.» In ce consta privilegium? In dreptul! ce se dă de ună centru de di­recțiune, de unui punctă centrale ale aces­tui instituti d’a emite numai cu­ scrisuri fonc­are, ast­­felu ca 'n tota țara se esiste uă singură formă de litere de gagii, de scrisuri fonc­are, și acea direcțiune se mai aibă singură dreptul! de control!. Acest­ drept! dér! nu este de­cât­ se esiste oă singură sorginte pentru creanțele acestui institut!. Ast­­fell cnsuși d. Iepureni, nu raportul! se!, constată că acest! privilegii nu este alt­­ceva,

Next