Romanulu, mai 1873 (Anul 17)

1873-05-04

392 guvernul imperiale va cere de bună-semă consiliului federale și parlamentului prelungirea dictaturei aid cărei termina legea ’lu fiseza pene la 1 Ianuariu, 1874. Gazeta de Strasburg s’a cretjutu dé córe se contesteze intențiunea ce s’atribuie guvernului d’a voi se prelungescă starea provisoriă. Acestă cestiune,rice fora oficiosă, nu se póte resolve decâtă după convocarea consilielor generale ale țerilor din imperiu. După resultatulu acelora alegeri și după spiritul ce va domni în acele consilie, guvernul se va pute decide de ca póte emancipa fără pericol Alsacia și Lorena de supt tutela imperiale și ar da deplinătatea drepturilor sele politice și autonome. Sesiunea delegațiunilor Austriei și Ungariei s’apropie de sfîrșitu, case va fi greu se se stabilescă între densele înțelegerea ce se spera asupra unarii cestiuni bugetare. Divergințele sunt privitóre la unele alocuțiuni ale bugetului militară, cărora Maghiarii le au făcută reduceri pe care Cisleitanii nu le aă primită. Pe d’altă parte delegațiunea maghiară mărise creditulă pentru confiniele militare, ceea ce asemenea n’a plăcută delegațiunii austriace. Pote că ore cari concesiuni mutuale voră pune capetă conflictului și voră scurta sesiunea, case se pare că, spre a se ’nțelege 'ntre densele ambele părți, va trebui se recurgă la ună miijlocu extremă : votarea ’n comună a amendororă delegațiunilor întrunite și de sigură că cei ce vor plăti cheltuielile procesului vor fi Maghiarii. Madrid. 8 Masă. — înfrângerea bandelor comandate de Dorregaray e confirmată ’n modă oficiale. Trenul de la Badajoz și espedițiunea din Andalusia au fost oprite și jăfuite. Nouvillas plecă din nou în Navarra cu trupe numerose. Madrid. 9 Masă. — Admiralele Topete, acusată c’a luată parte la evenimintele de la 23 Aprile, a fostă constituită ca prisonieră. D. Figueras e ’nsărcinatu cu interimură ministerului de resbelă în timpul absinței d-lui Nouvillas. Bilbao. 9 Masă. — Bandele lui Campo și Gomez au fost răsipite, avându mulți morți și prisoniari; comandantele lor a fost ucisă. Perpignan. 9 Masă. — La Villa-Tarta carliștii au arsă proclamațiunile generale lui Velarde, relative la ordinile de fortifiune, asemenea au arsă și registrele de stare civile. Banda lui Vallés, care a arsă gara de la Selva, s’a ’mpărțită în mai multe despărțimente pentru ca se primescă contribuțiuni de la Monbria, Boyar și Alcizar în provincia Tarragona. Generarele Verarde a telegrafiată ministrului de resbelă că supunerea carliștilor continue și că prepară cărădicare generale în provincie. Cu tote astea carliștii urmeză a opri trenurile, a opri circularea (fiarielor) și a cere haposite. Se crede că ’n districtele Barcelonei se vor alege pentru constituantă deputați republicani federali, asemenea și celelalte districte. Avignon. 9 Masă. — Stuart Mill a murită. Paris. 10 Maiă. — Majoritatea comisiunii permanente a camerei s’hotărîtă se adopte din no uă atitudine reservată. Iuai atitudinea ministeriului de lucrări pubice. Supt acestă titlu, ama arătata, în J Românulu de la 27 Aprile, cum nu sau luată măsuri în privința obiectelor arheologice găsite cu ocasiunea săpăturiloră pe linia Pitesci-Craiova și amă mai demonstrații câtă de rea a fost procederea urmată în primirea și espectarea obiectelor destinate pentru esposițiunea din Viena. La acele aprobări, — pe care cititorii noștrii le cunoscu deja — guvernul ne respunde următorele: «in privința anticităților din Mehedinți, eră nici cum dintre Pitescu și Craiova, la 16 cuvinte s’a primită la ministeriă telegrama prefectului de Mehedinți, prin care a aretată că, cu ocazia esecutării lucrărilor de terasamente ale căieî ferate de la Severin , la Verciorova, ia dreptul piciorului podului lui Traian, atâtă despre răsărită, câtă și despre apusă, s’a găsită mai multe cărămizi ROMANULUI MAIU 1873 și petre antice, și că pe d’uă partea luată disposițiuni a se aduna și conserva, eră pe d’alta a cerută a se regula cele de cuviință, Ministerulă, prin telegrama din aceașî cji,a răspunsă prefectului se adune tóte acele obiecte antice, se se trămită cu listă la ministeriă, se însărcineze uă întradinsă ca se stăruie în acele locuri spre a nu se lua de particulari, a le aduna sucesivă și a i-le încredința treptată după cum se vor găsi, asemenea a telegrafiată și inginerului însărcinată din partea ministerului cu priveghiarea lucrăriloră căiei ferate din acea secțiune, se fiă și densulă cu atențiune în acestă privință. Osebită de acesta, ministerulă primindă și de la unii din deputații acelui județă telegrame în acestă privință, și avându în vedere că d. Bolliac, președintele comitatului arheologică, care prin continue căutări cea făcută în mai multe județe ale țerei de antichități romane și dace, a dobândită un mare esperiență în asemenea investigațiuni, l-a trimisă în acea localitate ca, în înțelegere cu administrația locale, se facă investigațiunile cuvenite, și obiectele ce se voră găsi se se înainteze la ministeriă ca se se depuie la muscă. Cu acestă ocasie se mai face cunoscută că ministeriulă încă mai de multă are date instrucțiuni prefecților, ca, prin primarii comuneloră, ori unde se facă săpături, se stă cu priveghiare în privința antichitățiloră ce se potă găsi, și prefectur ă de Mehedinți n’a făcută de câtă se se conforme cu acele instrucțiuni. Câtă pentru cornulă petrificată ce s’ară fi găsită de ună Hornstein și s’ară fi vendută la Viena, ministeriulă n’are nici uă solință, nici nu cunosce că vr’ună Hornstein se fi avută vr’uă întreprindere în construcțiunea căielor ferate.» In ceea ce privesce partea a doua, obiectele trimise la esposițiune, guvernul ne spune: «Tote obiectele destinate esposițiunii, îndată ce s’aă adunată în capitale, ministerială a numită ună sursă din membrii comisiunii esposițiunii, care examinându-le a declarată pe acele cari merită a fi espuse și pe acele cari nu puteau fi primite, pe cele d’antâră, ministerială, prin impiegații săi, înscriindule în catalogulü esposițiunii, le-a ambalații, și, prin direcția vaporelor ș i calea ferată, le-a espediată la destinația loră, unde, după informațiile date de comisarul generale ală țerei, aă sosită în cea mai perfectă stare. Obiectele cele mai multe s’aă cumpărată de ministeriă, altele s’aă dăruită, și suntă puține acele pe cari proprietarii loră le-aă dată cu condițiune de a li se întorce, déca nu s’ară vinde cu prețurile pe carî ea le-aă fixată, la casă de a fi amatori pentru densele câtă pentru obiectele fragile, ele, etc., ministerială n’a luată nicî ună îngagiamentă la casă de accidente; este ense de sperată că, precum ambalându-se în Bucuresci cu multă grijă, ele dă ajunsă bine la Viena, asemenea voră fi ambalate și la Viena cu aceașî grijă și se vor ă íntorce la Bucuresci în bună stare.» La tote acestea, ministeriul lucrărilor publice ne va permite se facemu orecari observațiuni. Prin comunicatură ce ne dă ’n Monitorele oficiale de la 29 Aprile, No. 93, nu nega nimicu din aserțiunile nóstre; anticități s’aă găsită pe linia ferata ce se construie între Pitescu și Craiova, și anume în Mehedinți; raportul prefectului, pe care Lamă amintită, esiste asemenea; terminii comunicatului constată că, decas’aă luată măsuri, ele aă fostă tardive, și aă venită în urma acelei telegrame prefectoriale, în fine că d. N. Crețulescu nu s’a putută opri d’a face chiăltuieli prin organisarea aceloră celebre escursiuni archeologice, de carismă vorbită în articlul nostru. Afară d’acestea, noi repetămă că s’aă găsită lucruri interesante pentru arheologia nu numai pe linia Severină-Verciorova, darli și pe liniele deja construite: inginerii concesionarilor posedă bogate colecțiuni de asemenea obiecte și, in loc de comunicare, guvernul ă ar fi făcută mai bine se le urmărescă și se le dea ’n posesiune. Cunoscemu personacarină văzută la unul din inginerii concesionarilor, mai multe anticități și fragmente interesante. Câtă despre afirmarea că ministeriul nu cunosce pe acelă Horenstein, care a găsită și dată musculul din Viena mă cornă de cerbă petrificată, îlă rugă să se cerceteze mai scrupulosă și să se desmintă singură, căci ne afirmămă că Horenstein a fostă și este întreprinzătorii de poduri și șiosele și că ’n asemenea calitate a găsită acelă obiectă cam pe la terasamentele șiosele soră despre Câmpulungă. Puțina scrupulositate cu care negă cunoscința lui Horenstein ne dă se ’nțelegemă că totă astă-feră procede ’n tóte, că prin urmare inaptitudinea esiste. Trecendă la partea a doua, guvernul ă confirmă ș’aci spusele nóstre, căci nu negă că „înscrierea obiecteloră în catalogulă esposițiunii“ nu s’a făcută pe prețuri enorme și neapreciate de nimeni. Dec’amă fi voită se fimă prolixi, apoi amă fi avută multe de]isă despre „cele mai multe obiecte cumpărate de ministeriă,“ despre dihonițele, plășile, căciulile unguresci, etc. cumpărate scumpă și lucrate ’ntr’uă mod atâtă de napoiată încâtă ne-ară da dreptă mă poporă selbatecă și âncă ’n stare primitivă, amă voită case și voimă se simă conciși și se atingemă numai punctele principale. Astăfelă, cu tóte acele surse ce spune c’a numită, faptul e că obiectele s’aă primită cu prețuri enorme, că ’n casă de stricare — pe care noi n’o dorimă, spre binele bugetului — ele voră fi plătite cu sume fabulose, după chitanțele liberate proprietariloră loră, că ’n fine chiară de pe acum s’am începută a se plăti descaunări, ș’acesta pentru obiecte netransportate, pe singura considerațiune că s’aă mototolită seă stricată puțină. Etă fapte cari există și cari nu se potă nega de nimeni, și cu atâtă mai puțină de autorii loră. G. Dem. T. Cestiunile de astăiji și de mâne. Supt acestă titlu a apărută de câteva zile, în Paris, ună noăuragiă ală eminuntelui istorică și omă de stată, Louis Blanc. Importanța acestui mare uvragiu ne impune să sântă plăcere d’a publica, pentru lectorii noștriî, vr’uă câte-va puncte din capitulul despre cum trebuie să fiă organisată Comuna, apreciândă în același timpu folosesc cele mari ce oferă mijjlocele salutare, susținute prin acestă uragiă, pe cari le credemă aplicabile și la noi, căci suntă mai totă aceleași rele și viciuri, ce bântuiă progresul instrucțiunii și prosperitatea comunelor”. D. Louis Blanc, după ce consacră uă esamenă seriosă și profundă acestei idei, vine și indică basele pe cari ară dori se vor ja operându-se reforma comunale. . . . „Primarele va fi,zice autorele, gerantele Comunei, alesă de ea, eșindă din sînulă ei; elă va înceta de a mai represinta, prin nu selă ce absurdă confusiune, Comuna contra Statului și pe Stată contra Comunei. Numirea aginților comunali îi va aparține într’ună modă esclusivă, și singurulă elă va avea dreptul de a-i revoca. Autoritatea sea, făr’a fi cu desăvârșire independinte, se va bucura de totă forța, de totă considerațiunea care i se cuvine printr’ună dreptă de inițiativă bine recunoscută. Represintanții puterii centrale voră putea interveni la trebuință, deră intervenirea loră nu va avea delocă acelă caracteră sistematică și acea permanență cari facă astăzi un adevărată tutelă, tutelă supărătore, gelosă, de unde isvorescă, ca dintr’uă sursă otravitare, comitatele de prerogative, certurile de presință și miserabilele lupte de amoră propriă. „Puterea financiară a consilielor municipale va fi mărită, fortificată, și ’n regulamentulă loră de atribuțiuni nu voră mai pleca din acelă punctă faliă de vedere că esistenă ostilitate naturală între cea a ce se numesce interesele particulare și interese generale ; căci acestă ostilitate, tocmai cea a ce o crează, este dualismul, ce sistema actuale stabileșce în fiecare comună. Cândă puterea locală vede neîncetată d’asupra capului săuă putere ce se numesce represintantele altoră interese decâtă ale acelora ale comunei, este pre de mirată că resiste câte vă-dată și să sfideze totu-deuna? De aci provină rivalitățile, pedicele fără număr, sfâșierile, cari obicinuiescă spiritele a vedea interesele locale în totă ceea ce nu este interesă generale, și caută ne’ncetată comuna afară din stată. „Ședințele consilielor municipale voră fi publice. Astăferă s’ară deprinde locuitorii a se interesa cu activitate de afacerile loră, s’ară iniția în viața politică, să ară stabili un ecilibru salutariă între mișcarea Parisului cu aceaa din tote celelalte părți ale Franciei. Astăzi, grație deplorabilelui misteră care acoperă mersul autorităților municipale, totulă seotărasce, în comune, prin considerațiuni meschine, interesul personale este o totă putinte în consiliuri; de motivele cele mai deșerte și rușinoise depinde adesea decisiunile cele mai grave. Publicitatea va î ndrepta țnă asemenea adasă; ea va purifica puterea municipală luminândă-o și, înfrânândă-o, ea o va fortifica. „Supt prefecturile vor fi cu desăvârșire suprimate, ca ună prisasă ridicule și costisitoră în același timpă. „Puterea centrală va fi represintată în comune prin comisari, ale căroră rolă va fi nu a ’mpedica autoritatea municipală și a o domina, deră a o supraveghia. Adevărulă spumdă, nu găsimă trebuință nici de prefecți. Vedemü totude una pe aceste personagie numai parabândă , démü nici uă dată lucrândă, scimă fórte bine cea-a ce împedică de a se face, cea-a ce costă, nu scimă cnse cea-a ce lucrezu și ceaa ce prețuiescă. „S’a întâmplată are vre-uă-dată una distinctă se sufere de absknța unui prefectăscă numai celă puțină se bage de semn acestă lipsă ? Nu că lipsesce lucrură . . . Ferescă D-a Jcă ! Nu biurourile prefecturei nu suntă ele are grămădite de scrisuri și de corespondințe, și de verificațiuni, și de tablouri? Dere ce ese și ce pote eși din acesta amestecătură ? Nu auijimă noi în tote filele pe cei administrați plângându-se că dreptatea le este retușată, că reclamațiunile lor și cele mai legitime sfirșescă fără echipă în anticamere, că drepturile lor dormă pentru veciniciă în prafulă dosareloră administrative? Și pentru ce? Pentru că din tote obstacolele ce se supună espedițiunii afacerilor, nu este altulă mai seriosă decâtă îmmulțirea formalităților se protejază acestui mecanismă, pentru că veri ce mișcare abătută de la regulă impedică acțiunea, că confusiunea este plaga vezi cărui guvernământă cu condici și hârtii multe. „Nu vomă fi noi, negreșită, cei acuzați că voi mă a slăbi puterea statului. N’amă reclamată noi, în favorea statului, direcțiunea superioră a spiritelor, prin instrucțiune? N’amă ^isă noi că lui singură îi aparține dreptul ă d’a deschide idei elor și civilisațiunii drumulu celă noă indicată de genă ? Că lui singură îi aparține dreptul ă d’a dispune, nu profitulă societății cu desăvârșire, de descoperirile sclintei, afară d’a indemnisa pe inventatori ? Că elfi singur trebuie séü póte schimba basele lumii economice? Că mniculă mijjlocă d’a distruge strîmtorarea in societățile moderne, este d’a suprstitui creditulă statului cu creditulă individuale, d’a nimici pentru totu-deuna la cele maxime, și d’a crea uă putere socială destulă de forte, destulă de intrepidă, destulă de onestă, pentru a se pune ’n capulă unei revoluțiuni? Déru tocmai fiindă că voimă a da statului uă putere fecundă, vomă vede cu durere acesta putere rătăcindă nevoțtesce în detaliurî. Tocmai fiindă că voimă ca forța puterii să se aplice asupra tuturoră lucruriloră celoră mari, nu ne-arü place s’o vedemă absorbită de cele mici. Ne-ară trebui uă guvernă compusă din ómeni de stază, și astăzi n’avemă de câtă ună guvernă compusă din omeni de afaceri! „Observați bine către ce abi să ne împinge acesta centralisațiune împotriva naturei lucrurilor ș’a rațiunii! „Nimeni pân’acum nu s’a îndouită că Francia, fiindă atacată, nu se póte apăra. Omenii serioși afirmă că naționalitatea nóstra este legată d’ună singură firă. Și sciți care este rațiunea cu care susțină acesta ? Acesta rațiune merită a fi meditată: — In trei sărituri de pași, inamiculă este la Paris. Zică acest moment, și, stăpână pe Paris, e peste Francia ’ntréga.“ „Ei bine! acésta frică este fondată. Da, aă mic și orată Francia până a făcută a se constea în împrejmuirea acelui zidit de oprire, din care au sfârșită a face mă forță pentru Francia íntréga. Da, aă ajunsă a pune, lucru monstruosă, uă țară vastă într’ună orașil cu câte-va leghe de circumferință. Pentru ce stămă în acésta sistemă de micșiorare? Din Francia amă făcută Parisulă: din Paris se face cu ună forță. Vă garnisonă în loculă unei societăți! Vă fortereță în locul unei țări! Etă necesitățile sistemei. „Acesta nu se numesce nici de cum uă centralisațiune adevărată. Centralisațiunea adevărată ar fi aceaa care, în locă se concentreze Francia în Paris, ară întinde Parisulă, făr’a lă slăbi, în totă Francia. Déci este adevărată că perderea Parisului trage după sine și pe aceia a Franciei, ce se conchidemă de nu că falșia centralisațiune ce ni s’a făcută n’a servită decâtă a despuia Francia de numerósele mijjloce de apărare, pe cari natura i le-a dată?Nu avem noi în țară puternice bariere naturale, munți inaccesibili, muri adânci, și retrageri asigurate ? Da, și ce se mai conclndemă încă vă dată de nu că în sînulă societății nóstre esistență principiă de slăbire perpetuă, de perire, ună principiă de marte? „Trebuie dorit se revenimă la doctrine mai sanetóse. Parisulă trebuie să fie pretutindeni unde bate anime francese. Parisulă trebuie să fie la piciorele Alpiloră și la piciorele Pyreneiloră. Trebuie să atingă două-date Mediterana, Rhinulă și Oceanulă. Miciloculă pentru a ajunge la acesta este forte simplu : să facemă să nască pretutindeni viața Parisului, și putemă ajunge la acesta prin uă vigurosa organisațiune a Comunei. „Comuna represintă ideia unității totă atâtă de multă ca și Stedula. Comuna este principiulă de asociațiune. Statulă este principiulă de naționalitate. Statulă este edificiulă întregă . Comuna éissé este basa acestui edificiu. „Organisați Comuna din punctul de vedere al unității, și veți face puterea centrală cu atâta mai respectată, cu atâta mai forte, cu câtă activitatea mea și acțiunea mea nu va înăbuși, nu va orbi. „Atunci se va crea acea legătură morală care face durata imperieloră. Atunci, daci vre-uă dată frontierile vor fi invasionate, patria va fi apărată pe tote punctele întinderii ei. Atunci ea va avea, pentru a ’nvinge prin disperarea sa, afară de Paris și de Sena, tote orașele sale, toți munții săi, tote murile, toți copiii săi, și nici ună Francese nu va putea fi ce, descoperindă înaintea ochilor, inamicului peptula Franciei: eră partea mortală, tremurămă de frică să nu loviți în ea. (Telegrafulu). MARINA STATELOR EUROPENE. După ce guvernulă impresinta proiectul pentru reorganisarea și crescerea marinei germane, consiliul federale adera la dânsulă votândă cifra de 72,800,000 taleri, cerută de guvernă, și acum rămâne ca reiefi singu să se statuieze despre sporirea considerabile a bugetului marinei, pe care o ocasioneza esecutarea acestui proiect. Cu acesta ocasiune i se adresă ună memorie forte voluminosă, care conține oă interesantă statistică despre situațiunea respectivă a marinelor, de resttel și de comerciă ale diferitelor state din lumea civilisată. După datele ofi-