Romanulu, august 1873 (Anul 17)

1873-08-01

672 ROMANULUI AUGUSTÜ 1878 Dumineca trecută saă făcută alegeri pentru consiliere generale în mai multe părți. Succesulă a fostă împărțită apro pe egale, derit — în contra mulțumiriloră ce se cercau șarete fetele reacționare, în centrările cele mai importante și mai cu sema ’n acelea unde a fostă în realitate luptă — partita republicană a ’nvinsit. La Nantes, doui republicani — pentru două locuri vacante—aă reușită cu majorități enorme. La Cres (vreme) resultatulă a fostă și mai semnificativă : ună republicană înaintată, d. Ollivier, a câștigată lupta, în contra adversarului său, ună republicană conservatore, cu tote că acesta declinase orice veleitate monarchiei. In comuna Thiviers (Dordogne) — spune Le Siècle de la 6 Augustă — fiind vacante două locuri in consiliul comunale, cu cari se putea schimba în consiliu majoritatea obținută de republicani, s’aă alesă candidații republicani. Mai multe «jiame din Paris anunță apropiata sosire ’n Francia a generalului Chanzy ș’a d-lui Tassin, directorele afacerilor pestemóre din Algeria, spre a presinta guvernului, asia se pre, planul unei reorganisațiuni administrative în colonii. plariul. La République frangaise, de la 6 Augustă, cuprinde câteva amănunte relative la modulă cum a primită poporațiunea Londrei sporirea dotațiunii ducelui d’Edimburg, votată de ambele camere. Extragemă și noi următorele rânduri : La 3 August, s’a ținută ună mare meetingă în Hyde Park, după invitarea d-lui Bradlaugh, care chiama pe locuitorii Londrei se proteste ’n contra alocațiunii votate de parlamentă pentru ducele d’Edimburg. Orafișată pentru deschiderea meetingului nu sosise încă. Unul dintre adunați ceru, în glumă sau în seriosă — nu se scie — ca se pfi cânte, peni, atunci „God save the queen.“ Propultorele fu huiduită și luată în bătaie de jocă. Atunci d. Bradlaugh se scula în raia locală unoră vii aclamațiuni ale celoră adunați și propuse următorulă proiectă de petițiune : «Către maiestatea sea regina. «Locuitorii Londrei, întruniți în meetingă publică, considerândă enorma sporire de împosite în timpulăcelor 25 de ani din urmă și osebită enorma grămădire de avere privată a maiestății sale în timpul aceleași periode, orăgă a refuza consimțimentală repede !a bilulă de alocuțiune anuali? pentru dotațiunea în favorea ducelui d’Edimburg Și a veni cu grațiositate în ajutorulă trebuințeloră alteței sale (aplaude) cu orecare porțiune din suma — capitală și interese — alocată maiestății sale de nefericitulă poporă.» Acesta petițiune, în urma unui discursă prin care se desvolta mobilele ce i-au dată nascere, a fostă adoptată cu aclamațiuni. Intre altele, oratorele afilă că trebuie se facă pe regină a cunosce că de la suirea sea pe tronă sărăcia și impositele au crescută. După aclamarea petițiunii, mulțimea s’a răspândită în cea mai mare liniște, și policomanii abia se «rărină pe ici pe colea. După nesce fci germane, Danemarca s’ară fi găsindă în acestă momenta încurcată în două afaceri, cari, prin partea loră politică, ară pute da locă la diferende diplomatice cu Suedia și a slăbi forte multă prestigiulă „ideile scandinave”. Prima cestiune ară fi oă mișcare secesionistă din partea Islandei, care ară cere separațiunea de corona Danemarcei și unirea sea cu Norvegia. Cealaltă cestiune este mai seriosă. Danemarca întreținea faruri și semnale în strímtórea Sund, precum și ună serviță de pilotagiă nesuficiente pentru trecerea a mai multă de 100,000 vase, care străbată în fiecare ană acesta strțmtóre. In Suedia, s’a formată oă societate de pilotagiă, supt patronarea regelui și cu asistența admiralității, dară piloții suediani sunt i arestați pe mare și condamnați la amende in Danemarca, pentru c’aă atentată la ună privilegii ce’să revendica acestă stată din urmă într’ună modă esclusivă. Aceste două cestiuni n’aă luată pân’acum nici uă lasă seriasa; ele suntă mărginite d’uă cam-dată mumai în polemicele diameloră din ambele state. Se crede însă că ele se voră deslega printr’ună arangiamentă amicale, cerută de interesele acestoră națiuni amice. r ■ [UNK] 'fi . ’ . . ■ j Parlamentul Engliterei sa nchisă în (]iua de 5 Augustă. După tjiamiele din Paris, discursul ă de ’nchidere ală reginei nu cuprinde nimică importante. Ele se ocupă mai multă de cestiuni interiore și forte puțină de câteva estemiore, pe cari deja le-aă tratată presa. Pentru interiore, discursul ă constată buna stare a financelară, micșiorarea impositeloră, și îmbunătățirile aduse prin nouele reforme, în administrațiunea justiției și mai cu osebire în instrucțiunea publică, prin întinderea ioi atâtă în clasele de mijloc, câtă și de josă. In partea esterioră enumeră mai multe tratate închiriate cu statele orientale de pe costa Africei pentru încetarea comerciului cu slavi, anunță cu vină satisfacere supt scrierea tratatului comerciale cu Francia, și afirmă bunele relațiuni ale guvernului britanic, cu tote puterile, fără se existe nici ună diferendă internaționale. Uă telegramă din Viena, cu data 8 Augustă, anunță că Corespondancebureau, în urma noutăților primite de la Zara, desminte ca nefundată scomotură respândită pentru atentatură în contra principelui Muntenegrului. Oă altă telegramă, totă din Viena, cu aceași dată, declară neexacte noutățile publicate de mai multe fiare, că guvernulă austriacă ară favori fusiunea între principii casei francese. Citimă în Telegrafulu română din Sibii, următorea scrie, care confirmă și mai multă, prin datele sale, gonirea Evreilor din Rusia, pe care am fi anunțat-o : Regimele rusescă a ordinată estrădarea Jidanilor din Kiev și a lăsată ca acest ordine se se esecuteze.In Riemanin aflămă date mai detaiate privitore la acesta măsură aspră, publicătă dupa raportele oficiale. Peste totă locuia in Kiev, aprope la 3000 iudei, între cari 79 neguțători de prima corporațiune, era cei-lalți în preponderență idustriași și meseriași, afară de aceștia 76 de studenți jidani frecventaseră scolele publice. Dintre aceștia numai 150 Jidani primiră concesiunea a rămâne în Kiev, ânsă domiciliul lord e restrînsă la anumite părți ale cetății: 130 se escortară, 300 se alungară, 2370 nu’și asceptară sartea, ci o luară la sonete sa. compteză, pe câtă potă, pentru ca și dânșii se compteze p’a mea. Dâră, d-loră, alături cu satisfacerea acestoră simțiminte ale animei mele se legă, dintr’iulü altă punctă «le vedere, și nemărginitulă preță ce pură pe simțim hitele d-vóstre bine-voitore, cu care aveți bunătate a mă onora , voiescă se a]ică că d-vóstre sunteți și pairii și judecătorii mei, sunteți, ca se clică astă-felă, represintațiunea cea mai completă a burgesiei din Bruxelles, ișii’n încrederea și sprijinulă d-vestre găsescă eu forța și prestigiulă necesarii pentru a ’ndeplini cu utilitate funcțiunile ce’mî sunt ă date de dreptă. Domniloră. Ne-amă găsită împreună de mai multe ori în situațiuni dificile; nu voiă vorbi de câtă de cea mai recinte: în mijlocului unei agitațiuni— pe care circumstanțele, ce n’amă a le accentua, le-ară espica far’a le justifica,— unele spirite imprudinte s'au gândită se reprime mișcarea popolară prin forță, prin armată și se prepare, póte, acea lugubră catastrofă d'a vede sângele respânditu pe stradele și piețele nóstre publice. Nu ’și dredeam, fără ’ndoaiala, nici de-cin semn de consecințele, de periclele și de nenorocirile unui asemenea proiectă: ei bine, domniloră, atitudinea d-vóstre în timpul ă celoră 10 «zile lungi ale crisei, despre care mi-aducă aminte, tactulă d-vóstre, răbdarea, devotamentul și grăbirea d-vóstre a răspunde la tóte cerințele autorității comunale, aă înlăturată acele nenorociri, aă făcută se dispară acele pericle, aă dejucată acele proiecte, și nu fără vă legitimă mândriă amăutată câte-va zile în capulă d-vóstre. Astăfelă ați adusă, d-loră, ună mare serviniă capitalei și țărei. Servitulă era mare, fiindă c’ați făcută să se respecte tradițiunile seculare și naționale; ați permisă autorității comunale, care se sprijinia pe d-vóstre, se mănție susți și tare drapelulă drepturiloră comunali, acele drepturi pe cari legile nostre moderne le-au conservată și cari ne-au fostă lăsate de părinții noștril, prin lupte sângerose. Da, noi voimă, și vomă continua a voi ca cetățenii unei comune se'și facă ei singuri afacerile loră, fără se simtă la fiecare secundă mâna puterii centrale. Voimă ca se nu ne suprimă de câtă numai nouă enșine, nesupuindu-ne de câtă magistrațiloră directă și imediată resping âori, fiindăcă iamă alesă în libertate ; voimă se ne bucurămă de libertatea căminului nostru, de porta nóstru, de stradele nóstre; usca felă este libertatea comunală și si intemii legați de densa, dé ea e posibile, mai mulții de cât și de libertățile constituționale. Sunt ignoranți de moravurile nóstre, de tradițiunile nóstre, de istoria nóstra, toți aceia cari nu recunoscu că libertatea comunală este basa și sprijinulă tuturora celora-1alte, și cu acesta libertate comunală, ai cărei apărători principali sunteți d-vóstre , formiză cea mai sigură temelia a stabilității edificiului nostru sociale. S’a căutată a se micșiora rolulă guardei civice prin nisce broșiure, carină făcută óre care scomptă și prin desbateri parlamentare; dară tate n’am fost de câtă atacuri zadarnice și sterili, din cari n’a rămasă, nimică în contra marei nóstre instituțiuni constituționale. N’avemă prin urmare necesitate se respundemă la aceste atacuri, și vomă urma fiecare, în limita forțeloră nóstre ș’a sferei nóstre de acțiune, a căuta necontenită ceaa ce póte ameliora și ’ntinde acțiunea miliției cetățenesc. Și d-vóstre, domniloră, făr’a vă mișca de aceste provocări, veți continua, supt direcțiunea onorab. mecamică, generarele Pletinckx, venerabilele d-vestre comandante superiore, sergițiele ce țera este ’n dreptă se ascepte de la d-vestre. Citimă în Armonia de la Romană : Situațiunea se agraveza pe fie-ce di, pe fie ce oră. Diarnele ce suntă espresiune astmh nu mai multă a oposițiunii, cum le placă organelor, superfluie și ușiore ale guvernului a le numi, dera ediculă națiunii căreia, paținute supt loviturele anti-umane ale ministeriului de nópte, clisă de îngagiaminte, și care de la inaugurarea din Martie acaparându-se de destinele conduce după devisa: „asta vrea, asta facă,“ ca tribunale sacru ală plebei a deschisă culmele lor” spre a se manifesta dorința națiunii prin orice are ea inteliginte, probândă celoră de la cârma afaceriloră, cu ânsăși actele loră, nefericirea, ruina și nosirea la carmă adusă ună poporă întregă. La acestă echipă ală unei întregi națiuni, când se respunde numai prin injurii, prin degradări și de multe ori prin epitetele de limbi rele, date omenilor, ce nu tindă a merge de câtă cu națiunea, spre a’i realisa dorințele, era prin bruscală cuvântă de minciuni, la orice denunțări de acte ilegale, nu este rușinosă, nu este degradatore pentru națiunea ce suportă? Cândă este evidinte că tocmai guvernulă este oposițiunea națiunii în urma atâtoră acte nelegale. Presa, amălis’o ș’o repetimă, care în unanimitate rădică vocea națiunii, și țipâtulă sărmanilor, locuitori și-au fácuu datoria : colonele ^iarieloră sunt pline de denunțări de fapte oribile și nelegale comise pe comptulă bieților, locuitori. Căci ce suntă, după măcelulă de la Giurgiu, acele presiuni și barbarii comise de Turcii arendașiului de la Segarcea, cele asupra locuitorilor din Bucșiani, comise d’ună mandatară alu țârei, d’ună deputată Nâdulescu, suferințele sătenilor din Breza, pe cari însăși administrațiunea din Prahova i-a desposedată? Cea făcută și cea răspunsă guvernală la plângerile făcute de țărani pentru jafurile barbare și necurmate ale lui Uhrinowski? țiariele ce erau bine informate le aă denunțată protestândă cu energie. Totulă a rămasă baltă, totală lovită, până și drepturile naturale: averea și onerea, mai n’aă rămasă lege și regulamentă ală cărora sensă se nu flă restalmăcită după placă. Lucrul ă a mersă așia de departe, că astăzi și prestigiulă ce’să mai aveamă de autonomi, cu cestiunea Porțiloră-de-Feră s’a atinsă prin disposițiunile arbitrară luate în tratatul dintre Austro-Ungaria și Porto. Și déca pre^n, represintanta opiniunii public, și-a făcută datoria arătândă nejustiția ce ni se face, foțele oficiale au găsită pensiune ,ca totodeuna sedică că cei setoși de putere se alarmără, că vreaă numai răsturnare și că, în cestiunea Porților-de-Feră, deca Serbia a trimisă pe ministrulă Ristici pentru înțelegere, asta este de prisosă și că guvernulă română crede asta de prisosă și asceptase’i vină pănea acasă (colacă d’a gata)!!! Datoria, ce neamă impusă ânsiși prin programă, ne dicteza a atrage atențiunea guvernului la respectarea legiloră, a dreptului ș’a autonomiei nóstre ce o avemă de secule. Nu se lase a permite abuzuri contra legii tocmai cei ce suntă făcătorii iei. Numai ună singură stată a fostă unde fiecare individă cunoscea numai legea ce o sancționa însuși. Astăzi elă numai este, a cădută victimă avidității orice a unor puteri mai mari!!! Acesta sorte voiescă a ne prepara! ? pe acesta pantă se alunecămă și noi!? La nefericita Poloniă și țara nóstra este infectată de Ebrei, ca ’n Polonia a ncepută și la noi a nu se respecta legile. Noi credemă ânsă Că adevărații patrioți voră prevede periclulă c’uă oră mai ’nainte!! Bilanții generale. A. Adunându-se sumele incurse după verificare 9026 verificate, facă fl. 9441 cr. 67. B. idem spelate, 6302 fl. 50, facă fl. 6715 cr. 58. Română în plus 2726 cr. 9. Alocarea sumei de 2726 fl. 9 cr. S’aă depusă în casa de păstrare, încă din Noembre 1870, fl. 2500, se află la d. Nic. Teclu, fostă președinte al comitatului centrale, uă obligațiune de fl. 70; se află în casa curinte a comitatului centrale în bani gata, fl. 98 cr. 37; idem uă obligațiune a d-lui I. Slaviciu, fl. 57 cr. 72, fl. 2726 cr. 9. Done mii șapte sute douăzeci și șase florini, v. a., și 9 cruceri, care sumă, atâtă în obligațiuni câtă și în bani gata, s’a predată societății academice România jună. Se observă numai că suma de 2500 fl. s’a delapidată de I. Mureșenu, fostă comerciante în Viena, cu care societatea va ave se parte procesă. Pentru clarificarea socoteleloră de faclă, comitatul priveșce de necesarii a face următorele observări: 1. In spesele secțiunii I sunt cuprinse și cele făcute pentru cumpărarea servițiului de mesa pentru 800 persone, plata servitorilor pe 3, 4 și 50 file, și pentru transportulă bucateloră de la târguri. S’aă dată, in timpă de 50 file, 5600 porțiuni de mâncare, apoi 5 membrii ai comitatului și 23 studenți din Bucovina au foști întreținuți în timpă de 18 zile. După ce comitatul n’a găsită întreprinzători pentru aprovisionarea ospețiloră cu bucate, s’a vézută silită a lua acdă sarcină asupră'și. In prefera serbării, sfntă de ’mprejurări, comitatulă din Viena, completată cu membrii comitatului din Bucuesci și Iașî, în ședință plenară a decisă ca esele se se dea gratuită. 2. In spesele secțiunii II sunt coprinse și cele pentru ospetarea poporului : prețulă unui boă, care s’a friptă întregă, 500 pânî și 10 vedre băuturi. Totă din acesta sumă s’a dată și plata ninsieei. 3. In spesele secțiunii V sunt coprinse și cele pentru portică, bucătărie, magasie și altele, flamurele, arcură de triumfă, decorațiunile, iluminațiunea și salvele de tunuri. 4. In spesele presidiului sunt și cuprinse tote câte nu erau de atribuțiunea celor 5 secțiuni, ca transportură în genere, pedestalură de marmore, urna de la mormântă, monetele comemorative, etc. 5. Actele justificative, chitanțele și ’n genere tote actele comitatului centrale se află depuse la societatea academică «România jună» în Viena , ele suntă la disposițiunea flecărui Română. Cu acestă raportă, comitatului centrale își finesce funcționarea, cedândü tóte drepturile sale societății academice «România jună.» Elă aduce adânci și simțite mulțămiri !) A vedé numeralű trecutű. Discursulu d-lui Anspach,primarele din Bruxelles. Pronunțații cu ocasiunea depunerii jurământului d-lorfi oficiali din guarda civică a orașiului Bruxelles. Domnitorii, Ecômé pentru a treia ora chrămată, prin funcțiunile mele, se presidă la depunerea jurământului, cu ocasiunea re’nouirii, din cinci în cinci ani, a cadreloră oficialilor din gvarda civică. Primirea ce amă găsită in totodeuna în riijloculă d-vóstre, și ’n parte acea-a pe care mi-o arătați astăzi, îmi facă scumpă datoria ce legea ’mi impune și — deși nu este nulă, după cum socotescă, să se vorbesc o astăfelă în asemenea circumstanțe— lăsați-mă se vă spuiă ce fericire simte inima mea, cândă mă găsescă în mici-loculă amiciloră p’a căroră afecțiune Comitatulu centrale pentru serbarea de la Putna In memoriaim Stefano-celu-Mare 1). După verificarea compturilort, s’au mai incasatu și ciăltuitu unele sume, după emu nimeză: A. Sume intrate. Restulu colectei domneloru române din Bucovina 450 fr. obl. rur. schimbate cu florini 341 cruceri 38, din monetele comemorative vândute prin T. Slaviciu (Viena) fl. 23 cr. 60; idem prin P. Danu (Cernăuți) fl. 12 cr. 44 ; idem prin G. Dem. Teodorescu (Bucuresci), 81 fl., fl. 38 cr. 25. Suma vitrată fl. 415 cr. 67. B. Chlăltuieli. Restulu speselorü pentru furnituri a mormântulu lui Stefanü celu-Mare, fl. 299 cr. 37; spese espeditive și de transport 11, fl. 109 cr. 58; spese cancelarie și administrative, fl. 4 cr. 13. Suma chiăltuită fl. 413, cr. 8.