Romanulu, septembrie 1873 (Anul 17)

1873-09-01

ANULU ALU ȘEPTE SPRE RECELE VOESCE ȘI TEI PUTE Ori ce cereri pentru România, se adress Kă la administrațiunea Jiariumi, ANUNȚURIn pagina a IV, spațiulii de 30 litere 40 bard In pagina a III, linia 2 leî. Ase adresa LA PARIS: la d-niî Órain et Miooud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN A: la d-nîi HaaBenstein și Vogl< >' Neuennarkt, II. Scrisori și ci eetrămiteri nefrancate vor fi «■efasate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARUL I. Redacțiimea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. SAMBATA, 1 SEPTEMBRE, 1873. mmmmmmmar-----------------LUMINEZ.*. E ȘI TEI FI ABONAMENTE la Capitale 5 unu anii 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 5 lei în Districte: unu anii 58 lei; șase luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franciz. A se adresa LA PARIS: la d. Darraa-Ha- i agr rain, liue de l’ancienne comedie 5, și la d-nií Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA: Lad. B. G. Popovici,Fleisch markt, 15. ■aí.vxs^JK D. C. Brăiloiu, primare ală capitalei, a demisionată: n’a mai putut în fine resiste asalturilor poliției, în a cărei complicitate intrase și ministrul de interne. Scăpată din cestiunea sa caguilară, d. Brăiloiu a fostă în fine resturnată în cestiunea latrineloră. Vomă reveni asupra acestei cestiuni, din care facemü énse cunoscută chiară de astăzi, că d. Brăiloiu a eșită cu demnitate. 1 31 Angliștii și 12 Răpciune* [ Restabilirea fruntariei între România și Ungaria este pentru țeră uâ Gestiune pe atâta de însemnată, pe cât și de spinosa. Putemü zice că nici uă altă cestiune nu reclamă atâta dibăcia, patriotismü și circumspecțiune spre a fi resolvată cu dreptate pentru noi. Déca încălcările ară veni din partea României, fruntariele sară regula de îndată, ară fi deja și regulate : România sacrifică pré lesne chiară cea-a ce este al fi iei, cu câtă mai lesne déritară înapoia cea-a ce nu’i aparține? Însé tóte încălcările ,vină din partea Unguriloră, ală căroră fimță răpitoră se satisface celă pățină din asemene prede, de cândă s’a pusă uă stavilă încălcăriloră cu mâna armată. Mii de khilometrii pătrați ne suntă astă-felă răpiți: unii de timpă mai îndelungă, precum la Mehadia, unde ni se lua tótu partea însemnată de pămentă, coprinsă intre culmea munțiloră și rîulă Béla, alții de curendă, precum lingă Slăniculă din Putna și Vrancea, unde se numiră și comisiuni de restabilire, și totă nu se făcu nimică. Ungurii stăpânescă în deplină liniște aceste pământuri, bucurânduse de venitulă loră, se pute dori admite că voră consimți lesne a le înapoia, mai cu semă cândă facă parte din marele imperiu cu misiune providențială in prunte, și cândă noi nu suntemă de câtă mica România , destinată, după cum zise marele economistă germană List, a fi esploatată de Austria? Asta dérü este positivă că nu e obiecțiune, nu e motivă pe care Ungurii nu ’lu voră pune nainte, spre a păstra cea-a ce ne-aă răpită. Gestiunea trebuiesce déja tratată c’uă deosebită delicateță, și, mai mai presusü de tóte, trebuie alesă momentul în care Ungurii s’ară pute opune mai puțină restituirii dreptului nostru. Până atunci nimică nu trebuiesce resolvată, căci se va resolve spre sancționarea definitivă a probelor, ce suferirămă. Singura lucrare la care trebuie să se marginescá guvernul română este d’a aduna actele temeinice prin cari se pot ă proba drepturile nóstre și d’a face esplorațiunile, cari la timpul oportună se ’nlesnescá lucrarea definitivă. In Monitondu de la 29 August, voriurama că se deschide ună credită estraordinară de 4000 lei pentru „continuarea lucrărilor relative la restabilirea fruntariei între România și Ungaria.“ In starea de deplină supunere în care se află astăzi guvernul din România facia cu imperială austro-ungurescă, ună asemene decretă este de natură a descepta cea mai vină îngrijire. Cestiunea fruntarieloră, resolvată astăzi, ară costa neapărată pe țară mii de kilometrii pătrați, dă atingere din cele mai mari și positive moștenirii strămoșesci. Chiară de astăzi este déjit bine se descoptămă atențiunea Românilor asupra acestei cestiuni, pentru ca la sesiunea viitóre se se lamurésca și stabilescu calea de urmaata. Totu-d’ua-data amintima violarea și insulta ce se făcură drapelului românescă la Verciorova și ’ntrebămă: totu se mănține statu-quo, adică stema României resturnată de brutalitatea Ungurului? Scimü că unu curagiosu ostiana română a fostu pedepsiții de dumnulu ministru de resbelți, pentru că cutezase a resolve mai ântâiă statu-quo, cu patriotismu și respecta de țară. Ore nu cumva acesta pedepsă a avută de efectă d’a mănține pene astăzi marca țetei în statu-quo, adică resturnată la pământă de Unguri? Vétienda uneori cum Pressa scrie fără bună fimță, fără șiră și fără logică, credeamă adesea că acesta provine numai din voința d’a strîmba cu precugetare adevĕrulu, ca se explice orice după cum îi convine. Astăzi, mărturisimă, amu începută se credemîi că de multe ori Pressa este victimă și a beatitudinii despre cele ce se petrecă de câtă-va timpă în lumea politică și totă-nă-dată ș’a marei sărăcii de memoriă despre cele ce scrie dintr’uă Zi pene ’ntr’alta. Numai astăfelă ne putemü esplica revista iei de la 28 Augustă, în care fiăce rondo conține uă contrazicere la celü-1-alta. Pressa se ocupă a -și da și ea cuventură asupra motiveloră ce silescă pe Italia se se apropie de Germania. Pentru acesta consumă mai ântâiă că colóna, silindu-se a ne face se credemă c’a profetisată alianca italogermano-austriacă încă din anulă trecută. Nobile ambițiune, dérit, — admițendă că este asta, — nu ne putem decide a vede aci ună fenomenă estraordinară. E destulă, spre exemplu, ca cineva se fi observată acum câțiva ani de cine s’a înconjurată la noi tronul ă, pentru ca se fi putută prevesti încă d’atunci tristele resultate ce le vedem asta-i. Totă asta și cu pretinsa prevedere în privința alianței de care vorbirămă. Era destulă ca cineva se observe ce lucra reacțiunea din Francia, omenii de bine, sau omenii, de ordine, pentru a prevede ce trebuia se se ’ntâmple. Dejü se vedemă cum explică Pressa căușele apropierii Italiei de Germania și cum se contrazice ea singură. «In adeverii, idice soia oficiosă, Italia monarchică, care nu doresee decâtii menținerea păcii generale și consolidarea sa propria, nu putea se v ©dă cu liniște agitațiunile și propagandele republicane de dincolo de Alpi, mai ales de cândă Internaționala dedese pe facia planurile iei incendiatóre. D'acea a juca din anulă trecută Italia, prin organele sale oficiose, a aderatu la acelă triumviratu ală păcii și ecilibrului ce se stabilia între suveranii Germaniei, Rusiei și Austro-Ungariii.» Pe cândă totă presa europena, fără deosebire de naționalitate și nuanță politică, declară că apropiarea Italiei este causată și justificată de atitudinea și intrigele monarhiștilor, numai Ziarul. Pressa pune acesta faptă totă în spinarea Republicei franceze, și recurge și la Internaționala, ca se’și pute ajunge la scapă. In zadară presa francese republicană afirmă că „noua cruciadă, propagată de ’nastala derű din Francia în contra instituțiuniloră societății moderne în genere și ’ni contra independințeî Italiei în parte, este prima consecință a ruperii mănuchiului de simpatii și interese, cari făceau din Italia aliata naturale a Franciei.“ In zadară însăși presa monarchică prusiană și austro-ungară face aceleași afirmări. In zadară Gazetta de Francfort Zice: „Péné mai deună-Zi- Victor Emanuele a fostă neotărîtu pentru călătoria la Viena și la Berlin, afacerea ensé de la Frohsdorf l’a decisă.“ In zadară Gazetta naționale din Germania declară că restaurarea monarhhică în Francia „ară avé de consecință imediată s’arunce p’amicii Franciei în brașiele Germaniei.“ In zadară Perseveranza, organă oficiosă ală guvernului italiană, „recunosce forte bine orecare solidaritate de interese între Germania și Italia, pentru casulă cândă acesta din urmă ară fi amenințată d’ună rege clericale în Francia. “ In zadară suntă tóte aceste desmințiri date Pressei de către ense și organele oficiase ale puterilor interesate în cestiune: Pressa are modul ă iei d’a vede cu totulă originale, și devine cu totulă stransă, cândă, după cea pusă în spinarea Republicei francese causa proiectatei alianțe a Italiei cu Germania și Austria, totă ea zice : „Influinta ce-ară câștiga ’n Francia printr'un asemenea restauratiune (restaurațiunea regalității) partita clericale, nu se póte contesta, deși acastă influință n’am pute merge nici undată până să facă pe regele Franciei se declare resbelă Italiei pentru Papa. Italia, din parter, are sacra datoria d’a veghia la conservarea și consolidarea unității sale politice și naționale. Astăfelă se explică adesiunea Italiei la aliangța celor trei împărați de la nordă, și darea pe fațlă a proiectatei visite a regelui Victor Emanuele la Viena și Berlin.“ Acum că puserămă alături aceste contraziceri ale Pressei, o rugămii se ne esplice lămurită care este causa atitudinii ce-a luată Italia . Republica, care este azi guvernală regulată ală Franciei, cum afirmă ’n colona s-a, sau încercările reacțiunii d’a restaura monarchia, cum constată ’n colóna II, din revista de la 28 Augustă? Mai ântâiă, vorbindă despre tema de Republica francese, Zice : »D'acea a Italia a aderată la triumviratură stabilită între suveranii Germaniei, Rusiei și Austro-Ungariei. “ Puțină mai la valensé, vorbindă ■ despre tema de restaurarea monarhhică , în Francia, adauge: „Astăfelă se explică adesiunea Italiei la alianca celoră ! trei împărați de la nordă.“ Rugămă să ni se lamurescu ce „esplică adesiunea Italiei,“ tema de Republică sau tema de monarchia ? Pressa, c’un logică fenomenală, le admite pe amândouă, punându-ne astăferă în cea mai mare confusiune. Pressa mai susține că republicanii nă voită să ia cu asaltă scaunulă d-lui Thiers. Ea, care, câtă era d. Thiers la putere, îl sfâșia, presupunându’lü că lucreza pe supt mână cu d. Gambetta și că’i tolera a face propagandă republicană, astăzi îl plânge ca resturnată de republicani, Zicéndo: „Luptele republicanilor roșii contra d-lui Thiers, care represinta ordinea, suntă pre recinte spre a nu fi uitate.“ Pressa susține acesta cu scapă d’a’și veni totă în ajutorul opiniunii sale despre căușele apropierii Italiei de Germania. Ce valore onsé pate se aibă acesta aserțiune, cândă este scitită a fi cine a resturnată pe d. Thiers, și cândă fostul președinte al Republicei Zicea în Camera de la Versailles monarhiștilor, cari propuneau ca Francia se intervie în favorea Papei: „Voiți ore se aruncați Italia în bradele Prusiei ?“ Asia dorit, modul în care Pressa discută alianca Italiei cu Germania, departe d’a convinge pe cineva că Republica este causa acestei aliance, nu face decâtă se ’ntărescă mai multă pe oricine în opiniunea emisă de noi, că nu Republica, ci uneltirile monarhice din Francia aducă acesta nouă lovire și Franciei și adevăratelor interese ale Italiei. Și daca cestiunea nu este pe deplină lămurită și ’n urma ne mai auzitelor contraziceri ale Pressei, recomandămă articululă reprodusă mai la vale după Ziarulă le Liecle, supt titlul : emisele apropierii Italiei de Germania. Mai este ună punctă în revista Pressei de la 28 Septembre, care, deși atinge să cestiune de ca mai mare însemnătate, nu merită înse nici să combatere, pene ce Pressa nu ne va aduce acte cu cari se probeze ceea ce zice. Nu vomă face dorü de câtă sea să constatămă. Este vorba de aserțiunea că Republica francescară fi avută un programă ca se sacrifice România Rusiei, în scimbul unei avance cu acesta putere. Noi nu cunoscemü nici ună netă diplomatică, sau măcară vr’mă articula de Ziară, prin care să se fi afirmată că România a fostă propusă de Republica francosă Rusiei. SchmjhhiWr mai, ceea ce s’a zisă de unele Ziare, că Francia va lăsa Rusiei mâna liberă în oriinte. Prin oriinte cnse nu se înțelege numai România. Mai oriinte este China și Kiva, unde Rusia are azi mână liberă, cu ajutorul Germaniei. Rugămă domü pe Pressa, déca are ore cari acte, prin cari se dovedescá contrariulă, se le dea la lumină, ea se le putemü desbate. Pen’atunci cnse se pute zice c’acesta nu este de câtă uă gogoriță, cu care omenii Pressei voiescă se sperie pe Români, spre a-i arunca cu totulă în bradete Germaniei. Reproducemü suirile următore după edițiunea de dimineța a Ziariului nostru din numărulü trecutü: Unii asasinază comisii a-1-abrtieri de către miniștrii. Marți, il. Uliinowski din Dorohoiu, treceadă cu trăsura prin pădurea de la Buhanî, fu împușcată. Se scula în picioire, striga : «Jesus-Maria!» și că’u. In acelă momentu primiră a doua lovire, deju medicii au declalarații, că cea d’ântâiă a fostă mortale. Pen’acum nu s’au putută găsi atentatoriu. Nu este nici unu omu, care se nu respingă asasinatulii, din tote puncturile de vedere. Nu pate să fiă nici unu omu, care se nu se ’nfioreze în facia unoru asemenea crime, și nu trebuie să fiă unulu măcară, care se nu se ’nfioreze cândă va cugeta la periclele la care este espusă uă societate, cândă ajunge la disperarea d’a-șî face însăși dreptate prin asemenea procederi. Tocmai d’acca aderuipseramu și susținemu că numai guvernul este causa acestei disperări, acestei crime, că elu este asasinală. Suntă patru ani de cândă țipetele a sute ,de săteni, despuiați și uciși în tóte modurile, resună dela unu capeta pene la celă 1altu ală țerei. "Suntă trei ani de cându mai totă presa din România aretă mai tóte crimele comise de nenorocitulu Uhrinowski. Națiunea întregă se’nfiorâ, era guvernulu aproba, prin ocrotirea sea, tóte jafurile și uciderile comise. S’aă ruinată sute de ómeni, satele s’aă pustiită, și ’n multe locuri nu se mai vedu ’n acele sate, unde domnia Ulbinowski, de câtă mormintele celoru uciși. Cu câtă linie jafurile ș’uciderile erau mai mari, cu atâtai guvernură protegia pe jăfuitoruiu ucigașiu. Acum chiară se venisură bouii săteniloru, cari n’au putută fugi din Bubaiu , cu prețulu de șepte galbeni perechia, și dup’aceaa se puse în vendére și puținulu păpușoiu ce mai remăsese aceloru nenorociți săteni. Ei bine, întrebămă : cine este ucigașiulă nenorocitului Ulbinowski,de nu guvernulă? Cine dă țării asemenea ucide tóre simțiminte și esemple, de nu puterea executivă? La lucru deră, do, procurori! Ce mai stați? Culpabilii, adevărații ucigași ai lui Ulbinowski sunt înainte-re, dovediți, prinși, putemu 4ce, asupra faptului. La lucru, căci înțelegeți la ce pericule espune societatea română ună asemenea guvernă. Zilele acestea s’a ținută la Versailles, supt președința mare și ale lui Mac- Mahon, un consiliu de miniștrii, în care se crede că s’ară fi decisă să se convoce colegiele vacante pentru cameră. Opiniunea președintelui Republicei se zice că era ca tóte colegiile să se convoce, spre a alege, într’uă singură Zi; acesta opiniune case se susține c’ară fi căzuti, pentru că majoritatea cabinetului a propusă ș’ară fi admisă ca să se convoce treptată numai câte anulă sau două colegii într’un ZU după cum s’aă făcută și vacanțele de șase luni încóce. Circulă âncă scomptură că guvernul ă ară fi ’nceput să se convingă despre reula ce aduce persecutarea presei ș’a ’ntruniriloră, și c’ară fi dată ordine prefecților ă ca pe viitoră se nu mai ia nici uă inițiativă în asemenea cestiune, fără ca se nu refere mai ântâiă puterii centrale. Una din căușele carmă contribuită, pate ca și la noi, la luarea unei atitudini mai calme în facia presei, este și achitarea de către juriuri a mai multor Ziare inculpate. Chiară Z^ele acestea, anunță uă telegramă din Agen, cu data de 3 Septembre către la République frangaise, că juriulă locale a pronunțată ună veridictă de neculpabilitate pentru faia le Reven de Lot et-Garonne, ce făcea parte din mulțimea celorlalte organe de publicitate date ’n judecată, supt diferite proteste, de regimele omenilor, de bine, ca cei de ordine de la noi.