Romanulu, mai 1874 (Anul 18)

1874-05-04

ANULU ALU­­PTÜ-S PRE­ DECELE VOIESCE ȘI VEI PUTE Orî-ce cereri pentru România, se aure­ Miză la ad­ministrațiunea­­ Jiariului . ANUNȚURI. In pag­a IV, spațiului 30 litere petit 40 bani In p­agina III, linia petit 6 leî. A se adu a EA PARIS : la d-nil Órain et Mieoud, 9 rue Drouot, LA VIEW A : la d-nii Haasenstei 51 Vogler jWallfischgasse.lO. - Scrisori și orî-ce trimiteri nefrancate voru fi m­­usate.—Articlele nepublicate se vor arde. 201Î ANI ESEMPLARULU. Redactiunea și Administrat­iu­ni* a „Românului“ s’au­ mutatu în „strada Dómnei“ No. 14, casa Emanoilu Băleanu, în apropiare de direcțiunea poștelor« și tele­grafel­oru. Medaelizmea și Administraț­iunie», Strafla Domnei, No. 14 (A) 8H§ Edițiut­ea de sera í BÜCDRISCF, a FLORABU țfiarului din Pesta Feder­alunea pu­blică urmatórea scrie: «Negociatiuniile între ministeriul, un­garii și represintanții societăți­lor îl ferate în cesti­unea concesiunii liniei Temișiora, Orșiova s’au închiriatu și protocalele res­pective s’au suptscrisu in 7 1. c. Resulta­tes lerii se resumă în următorele: Socie­tatea austriacă a cărei ferate de stată ca­pătă concesiunea d’a construi linia de la Temișidia la Orșiova, pentru care i­ se urcă garanția cumulativă cu 1 milion­ de fiorini pe ană. Concesiunea intră in rigpre îndată ce convent­iunea internatională rela­tivii la juncțiiunea caselor­ ferate române la Orșiova și Temișin (Predelu la Brașiou) se va fi inchiriata, și,prin urmare ambe jonc­țiunile cu căiele române vorti fi asigurate. Clădirea pe distanță, Temișiara-Oraiova are­­ se fie t­rminată în 8 și jumătate ani de la term­iulă amintită mai susü. «Se se­ie că negociațiunile cu România, începute încă la 1868, n’avură pene a­­cum nici ună resultată, causa fusese con­­dițiunea pusă de ministerială ungară d’a i­ se stipula pasuilă Temișiului în schimbă pentru funcțiunea pe la Orșiova-Vercio­­rova; vamă vede­­re mai aplecată va fi corpura legislativă ală României d’a co­mite astăzi greșelii de care s’a serută feri pene acum. Aici se crede că cestiun­ea este pusă bine la cale și nu’î lipseșce de câtă numai votarea și sancționarea iei — brevi mânu». Reproducemü mai la val , după O­­rientulii latinii, ună articlu forte în­demnată, în privința juncțiunii ma­ghiare, pe care’lă recomandămă cu di­­nadinsulă celoră cari mai voră și mai suntă liberi se cugete și se lu­creze ca Români. Românii din Un­garia gemă în cele mai grele lanțuri ale sclaviei și scriu la ușiele temnițe­­loră, și cu tóte aceste ei espună ne­curmată și averea și corpul ă loră, și chiară propriele loră interese, spre a ne descepta, spre a ne arăta peri­­elele ș’a ne ’ndemna se respinge că funcțiunea care robesce România Un­­guriloră din punctul­ de vedere stra­tegică și economică, pe cândă cei daci unii privescă peirea cu ochi de sticlă și cu inimi paralisate, eră alții, ca cei de la guvernă, susțină astăzi chiară că trebuie se pune că în lucrare noi înșine articlele 2 și 3 din propune­rile făcute Austro-Ungariei de către Prusia „d’a se pune principatele supt „protecțiunea M. S. imperatorele Aus­triei, recunoscându-­lă ca stăpânilă „soră suverană, și d’a lua ca aliate „m­esurele necesarii spre a ajunge la „scopurile lor””. Da, astăzi chiară miniștrii Româ­niei cu teza a spune prin organilă , loră că concesiunea dată companiei Staats-Bahn „nu se va esecuta de „câtă numai după ce se va asigura „și esecutarea funcțiunii de la Temisă „la Ploiesci. Eco. adauge Pressa, cea­ a „ce este certă și positivă“. „Certă și­ positivă“ pentru guver­­nul­ îngagia mintelor, da; pentru toți ómenii liberi cnsé „certă și positivă“ este că U­ngurii deferă concesiunea com­paniei Staats-Bahn, pentru că le este­­ peste putință d’a face altă­ felă. Amă »mințită ș’amă arătată—și nu se mai demonstră cea-a ce seifi toți pe de­plină—că Staats-Bahn este una din cele mai mari puteri ale Austriei, că­reia nu mai potă Ungurii se ’i ție peptű; se desbatemă dară astăzi fap­­tulă ce ’să avemă supt ochi. Daca Ungurii puteaă se n’acorde so­cietății Staats-Bahn linia Temeșvar-Or­­șiova, pentru ce n’a fi asceptat și vota­rea de către noi a liniei Ploiesci-Bra­­șiovă, ș’apoi se ’nchiăiă contractă cu societatea Staats-Bahn? Ei trebuiați s’ascepte cu atâtă mai multă, cu câtă sciă c’acea linie este din cele mai vetematore pentru noi, atâtă din punctul­ d­e vedere econo­mică, cât și din punctul­ de vedere stra­tegică. Ungurii o soră acesta, căci rușii au mărturită-o în tote soiele loră și chiară în discursuri oficiale. Ei trebuiaă să ascepte cu atâtă mai multă, cu câtă soiă,—și ei suiă fórte bine—că tóta națiunea este ’n contra acestei vecite supt jugari, și că însăși majoritatea Camerei s’a ’nfiorată de mărimea crimei ce se propunea ș’a res­pinsă-o. Pe ce dem­ ânc’uă dată s’aă în­temeiată Ungurii s’aă dată concesiunea Temeșvar-Orșiova ma î nainte d’a s’a­­sigura că Românii au perdută cu to­­tulă mintele și s’aă­otărîtă se pri­­mescá și­ sancțion­eze de bună-voia toc­­miela Germano-K­ogariel pentru sup­t­­jugarea Români­ĭ? Pe îugagiamintele miniștrilor ? Dérft décaet Ungurii, și totă nu putură lup­ți contra asociațiunii Staats-Bahn, pentru ce ne disprețuiescă pâ n’a crede cu siguranță că consilierii principelui Carol vom­ pute lupta contra unei națiuni care nu voiesce sa cadă în ro­bia Maghiariloră ? Credută-aă ei că puindă în învoire acea clausă se voră găsi Români a­­tâttt de tâmpiți în­câtă s’o ia în se­rioșii ? Deju nu vedu că ațele cu cari aă cusută-o sunt atâtă de albe, in câtă le vede de câtă colo chiară cei cu ve­derea cea mai scurtă? Ce felil? Se va găsi ună singură omă, care se crede că va fi prin putința Ungurilor, sä ’mpedice mai multă timpă transitusă Europei cu Orivn­­tele ? Se va găsi ună singură omă, care se susție, făr’a se espune la cea mai patentă derîdere, că va fi prin pu­tința Ungurilor­ ș’a ori­cărei puteri sĕ lupte mai multă timpă contra co­mercialul ș’a intereselor­ lumii în­tregi?! In adevĕrü, că asemene derîdere este egală numai cu crima unei con­­cederi ca cea­ a ce ne ceră Ungurii, și d’acea­a ne este d’ajunsă acum a con­stata derîderea, precum dovedirămă și crima, pentru ca națiunea să cu­­noscă pe deplină derîderea, ca și crima. Negați acesta dechiarare ? Procesele-verbale ale Camerei v’o pună naintea ochiloră, cum sa puse naintea ochiloră regelui Babiloniei Balthazar, cândă profana în banchetă vasele sacre, teribilele cuvinte : Mane, Thecel, Shares. Neputândü dérü nega propria vós­­tră mărturire, pe ce dreptă ne cereți se va spune că noi cea­a ce voi datoriți se ne spuneți: cari suntă îngagiamin­­te de ce-ați luată ? Noi nu putemți să le cunosc emit, ci numai să le presupunemü după fap­tele vóstre, ș’acesta o făcurăm­ă în­­tr’ună șiră de article, publicate de la 21 Martiet și pâne la 14 Aprilie. Reci­­tiți-le, uitați-vă la manoperile finan­ciare ale d-lui Mavrogheni, la actele vóstre în privința Porțiloră-de-seră, la surparea sculelor­, la înănținerea oștirii cu­ armele ce avea la 1868, la deplina ’njunghiare a comunelor­—­­temelia ori­carei societăți, la provoca­rea cejfăcurăți Porței, în curs de doui ani, după îndemnul­ gazetelor­ germano­­ungare, la faptul și cunoscută despre aliand­a Ungurilor, cu Prusia pentru distrugerea Austriei și­­tinderea Un­gariei până la Marea­ Negra,­ la pro­paganda ce faceți că Ungurii ne suntă amici, pe când­ ei sugrumă pe Ro­­mâni mai multă de câtă ori­ cândă, și ne cotropescă chiară astăzi pă­­mântulă, cum a dovedită în Cameră, d. Miculescu, uitați-vă în ‘fine la stă­ruința vnstră, d’n da­­m­nețiunea de la Brașiovă, și veți vede, cee­a ce vede lumea totă că, îngagiamintele ce-ați luată suntă punerea ’n lucrare a articlelor­ 2 și 3 din proiectul­ de tratată între Prusia și Austro-Ungaria, pentru deplina robire a României supt jugulă maghiară. 2. Fondurile, de cari are necesitate Pórta pentru a plăti în termină scurtă detoria flotantă ș’a ’ndeplini îngagiamintele ce’i compună detoria publică, i­ se vor­ procura cu titlu de avansuri pentru doni ani. De la batjocura Ungurilor, în pri­vința Româniloră, se trecemu la una din necurmatele batjocure pentru na­țiune­a miniștrilor, cu îngagiamin­­tele. Ei au cutezarea să ne cera, pen­tru a doua sau a treia oră, să le spu­­ne că noi „cari suntă îngagiamintele „ce-aă luată cu străinii “? Deri în numele lui Dumnedeă, d-ni miniștrii;și se conjurămă chiară în nu­­­mele d-lui Mavrogheni se respundeți, scurtă și copriuisétorii: Noi, séu voi éngi-vé ați deghiarată în cameră „c’ațî luată mari vigagia­­­­minte cu străinii* ? Uá scrisore, adresată din Berlin că­tre aginta Havas, conține cele urmă­­tóre : „Imperatula, a­mica Gaaetta Germa­niei de nord, și repetă în coră toți o­­ficioșii, este celă mai bună amică ală Germaniei! Acestea e cu totulă adevă­rată. Ea mergă și mai departe: «jică că este singurulă amică ală Germa­niei. In ziua cândă Rusia ară înșira numai câtev­a corpuri de armată pe fruntaria sea despre vest, în acea zi Germania, scd mai bine Prusia, nară mai avea ună singură amică în Eu­ropa. „Cabinetul­ din Berlin scre acesta forte bine și simți mântulă naționale are, cum se $ici?, acestă m­iresă. Acesta însemnază are că Francia nură fi nici de cum isolată ? Din nefericire nu. Francia este singură, cu totul­ sin­gură, déri!­déca fară sei la Versailles im­ensule resultatu ce s’arű obținâ prin abdicarea partitelor­ și stabilirea definitivă a ce­va stabile, s’ară grăbi pôte d’a pune capătă unui provisoriu care slăbesce în interiore și ’mpedica în afară simpatiele d’a veni spre noi*. SAMBATA, 4 MAIU 1874. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI ABONAMENTE in Capitalei unü anü 48 lel; 5ése luni 24 lej i­ei luni 12 lei; uă. .ună 5 lei. In Districte: un anui 58 lei; șase luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa la PARIS: la d. Darras-Hal­­grain, Rue de l’ancienne comedie 5, a 1» d-nii Crain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIEISA, la d. B. G. Popovici, Fleich­­markt, 15. Reproduceme urmatorele din edi­­țiunea de diminața a numărului pre­cedinte. In ședința de ieri, 2 Maiu, s’a procla­mată ca deputată ală coleg. I de Dorohoiă d. Boldură Lațe­scu. D. G. Brătianu a ce­rută ca între proiectele ce se voră desbate ’n acesta sesiune, se ftă și legea pentru or­­ganisarea servițiului sanitară, ală cărei ra­­portare este. D. Văsescu a cerută ca gu­­vernulă se presinte ună proiectă, prin care se se modifice legea de espropriere, căci, în modulă cum se face artî, prin juriu, a ajunsă una scandală, uă spoliațiune. .D-sea citeză mai multe cașuri, din Romană, Ga­lați, Iași etc., unde pentru câte-va pogone s’aă luată companiei căseloră ferate sute de mii de galbeni. D. G. Grădiștenu a re­cunoscută veracitatea spuseloru d-lui Vă­sescu și citeză și d-sea­m­ă casă, în care, pentru că jumătate falce de pămentă es­­propriată, s’aă luată 8000 galbeni. După ce d. Agarici restabilesce că ’n L Română nu s’a ’ntâmplatu asta-felă și că legea a fostă reă aplicată, și după ce d.­­Văsescu explică că n’a avută intențiune s’atace pe nimeni, ci numai se reprobe uă asemenea sistemă spoliatóre, incidintele se Închide și camera trece ’n secțiuni. Din afară.— Atene, 8­­ Masă. — Disol­­varea camerei se confirmă. Colegiurile elec­torale sunt­ convocate pentru 1 Iulie. Madrid, 9 Masă. — Mișcarea de împrăș­­tiare a bandelor­ carliste continuă a se accentua in multe districte. Mareșialele Ser­rano este indispusă. Paris, 11 Masă. — Sadik-pașa a ’nchir­ia­tă la Londra, cu reserva­­ adesiunii ban­­­ubiarilor­ englesi, următorulă arangjamentă: 1. Crear­ea unei bănci naționale, prin raid­­local­ă măririi băncii imperiale otomane, fu­­sionându-se cu alte stabilimente. Diavul­ Vaterland din Viena, vor­­bindă de interpelațiunea lordului Rus­sell și de responsur­ lordului Derby, publică ună lângă articlu, din care patru­ gomfi nume+Are­o părți însemnate: „Orî­cine se gândesce la procederile cu cari s’a servită d. de Bismark în 1866 contra Austriei și ’n 1870 con­tra Franciei, s’ascepta se védá și re­­sultatele machinațiunilor­ și conspi­­rațiunilor, cari tindă a face se se credă că Prusia este amenințată, și cari nu -i servescă de câtă pentru a deghiza nouole sale planuri de resbelă de cucerire. Nu este Francia, ci poli­tica d-lui de Bismark care amenință pacea generalei. Situațiunea de a­ fi a Europei, țfice faia vienesă, este cu totulă identică cu acea­a din 1755, epocă cândă Fran­cia renunciase în ura seculară ce purta casei de Austria, și cândă nu se vede în regele Prusiei de­câtă „vecinulă celă mai rea și celă mai periculosă ală serenisimei case arh­iducale, ve­cină toto-de­ una gata a cade pe ini­­ma Austriei pentru a ’i da lovitura de grațiă*. „Déca aliand­a de la 1756, explică Vaterland, n’a putută se facă a dispa­re ultima urmă de inamiciț­ă a Fran­ciei, causa este că Austria pe acela timpă era încă puterea predomni­­tore în Germania. „Ar fi situațiunea este multă mai netedă. Austria și Franc­a au aceleași recriminațiuni de făcută în contra Prusiei : una la Sadowa, alta la Se­­dan. Amândouă sunt­ cele d’ântâiă a­­menințate de setea de cuceriri a descendinților a lui Frederic II... Fie­­care discursă ală tăcutului Moltke este că ofensă Franciei „Austria și Francia suntă nevoite astăzi se stea unite în fad­a Prusiei. Trebuie se predomine sistema raazei imperatrice Maria Theresa. „Décand I lipseșce Prusiei ală douilea inamică naturale ală Austriei, adică Turcia, ea a serută se’lü înlocuiască cu Italia ... Puterea care ară pute se facă se atârne într’uă parte cumpă­na victoriei este și az­a, cum a fostă acum 100 de ani, Rusia. Daca, pentru momentă, politica rusă se conduce încă de simțiminte personale, este celă puțină forte naturale ca Rusia se intre în coalițiunea anti-prusiana.“ Vaterland termină articlulă c’ună pasagiă dintr’uă scrisore a împăratu­lui Francisc a I ale Austriei, și ’n care se țffice : „Singura ideiă a Prusianu­lui este d’a ave grijă se esploateze disposițiunile pacifice ale Europei, cu scopu d’a pute mai bine se ’ndrep­­teze loviturile selec­­țiiarul, oficiosu V Italie, tratândă des­pre aceași cestiune , face următoarele reflesiuni : „Care póte fi causa acestei stări da incertitudini despre durata păcii care preocupa tota lumea, până și pe di­plomația englesă, atâtă de apatică de ordinară ? Nimeni , repetămă, nară pute s’o spuie a^i. Asceptândă, Euro­pa ’ntrega îndură deplorabilele con­secințe ale unui rău pe care nu’l­i cu­­nosce, și urmările absorbă cea mai mare parte a restneloră stateloră. Amă ajunsă în punctul ă în care ni­meni nară pute descoperi causa u­­nui apropiată conflictă, și cu tóte a­­cestea tota lumea se crede în aju­­nul­ lui. Fără ca cine­va se fiă pesi­mistă din natură, este în adeverit timdă a se preocupa seriosă d’un a­­semnea situațiune.“ In camera lor^iloră Engliterel s’a urmată filele trecute să desbatere despre politica englesă în India, în relațiunile iei că Rusia. Lord Derby a declarată că intențiunile Rusiei în privința Afganistanului nu sunta de natură a inspira îngrijiri. Rusia, după opiniunea s­a, manifestă în acestă cestiune disposițiunile cele mai con­ciliante și până azi nu se află nici uă divergință de opiniuni între ambele guverne, în privința teritoriel oră li­mitrofe. In cea­a ce se atinge ânal de cestiunea d’a se sei ce­ară face gu­vernată Englizerii in vr una ca­sa e­ventuale, Lord Derby a refuzată se dea ori-ce esplicări. Ziiarul­ L'Union publică următorea parte dintr’un proclamațiune a lui Don Carlos, pe care a primită-o doi» Durango (cartierulă generale carlistă) prin telegrafă: „înainte mereu voluntari­ lucred«­­rea mea este nestrămutată ca cara­­gială vostru. Vomă intra în Bilbao și mai departe de câtă în Bilbao. Dra­­pelulă nostru se va preumbla triumfâ­­tură de la Vera la Cadix. Vomă ține capota, ve jură, pretutindeni unde vor­ veni revoluțiunea și impietat«» se ne ofere bătălia.“ Serviciunft perfectă și regulată ală liniei Bucuresc-Pitesci. D-lorü redactori ai ROMANULUI. Domni redactori. Următorea retațiune crezândă cu intereaeza publiculu, ve rogo se bine­voiți a ’i acorda ospitalitate în pre­­țiosală d-vóstre «Jianul . In ziua de 27 Aprilie, trenuli de pe linia Bucuresei-Pitesci porni din ca­pitală la ora 3 p. m. și la ora & si 25 minute sosi la stațiunea Titu, unde d.. ministru de resbelă se cobori din vagonă cu familia, spre a m­e’rge l» învecinata’l proprietate. Pene la Titu, avurămă în călători» ună mică incidinte, provenită din causa machinei trenului, incidinte care, de nară fi fostă urmată de altele mai mari, ară fi putută trece neesplicată. La punctul ă Gonțesci, care în indi­­cațiunea o­rdiniî.,de mergerea­ trenu­­­' riloră nu figureza ca stațiune de po­posită, machinistulă, în contra funie­

Next