Romanulu, august 1874 (Anul 18)
1874-08-05
ANULU ALU OPTU SPRE DECESE . - ■ '■ ——— VOIESCE ȘI YEI PUTÉ' Or!-ce cereri pentru România, gen îre-v'1 scrft la administrațiunea Jiarlnlui .* -ANUNȚURI. In paga IV, spațiulul 30 litere petit 40 bant. In pagina III, linia petit 6 lei. se adresa LA PARIS : la d. Drain 9 rue Dreraot. LA VIENA: la d-nii Hausenstein și Vogler Wallfischgasse 10. Scrisori și ori-ce trimiteri nefrancate vor fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. Din causa sarbatorii Transfigurațiunii ,■ giarulă nu va apare de câtă Mercuriera. Redacțiunea și Adiuiuitirațiunea Strada Domnei No. 14 ■»——Bgg^T^awtigtW Basaalttw^IMMpmgwsBgg«^^ Edițiunea de sori BUCURESCI..? AUGUSTÜ. — Austro-Ungaria ne este amica , ne apăra drepturile, ne sprijine interesele și vrea binele, fericirea României ! Etă limba giulă ce de mai multa tirapa ține guvernulu prin organele’ oficiase, orbită de susținerea ce i s’acordă de la Viena și Pesta, de decorațiunile cu care s’au împodobită pepturile unora din domnii miniștrii, îndată după votarea funcțiunilor. La aceste aserțiuni au respinsă și respundă conduita, vorbele și faptele multă lăudaților vecini, prin gestiunea Porților se deferă, prin necurmatele încălcări ale fruntarielor, prin amenințările făcute ’n desbaterea funcțiunilor, prin împilarea Românilor, din provinciele supuse corónei habsburgice, prin atitudinea ce observă afacerea tratatelor nóstre de comerciă,etc. etc. Din tote nu resultă decâtă susținerea cu orice preță a intereselor sele politice și economice, iubirea României prin tóte mijjlacele posibile , restrîngerea și negarea drepturilor ă iei neprescriptibile, eră pentru guvernul ă din Bucureșci tristulă relă ală umilirii, recompensată prin susținerea’ la putere și prin dăruirea de laglice, care contribuie la realisarea programei stabilite: „lățirea Austro- Ungariei în Oriinte“. Amă demonstrată pene la evidință, cu acte ne’ndouióse, fiecare din faptele amintite : d’astă-dată vomă pune supt ochii publicului procederile ’ntrebuințate pentru nimicirea sculelor , limbei și naționalității române din provinciele supuse corónei Sântului- Ștefană. E cunoscută faimosulă pactă ală dualismului, care făcu din Maghiari stăpâni absoluți peste tote celelalte naționalități dintre Tisa, Carpați și sorgintele Prutului. In virtutea lui, și supt masca unui aparinte constituționalismă, tóte legiuirile de la 1867 încece n’avură și n’aă altă scopă de câtă d’a slăbi, d’a ’m puțina, sau mai bine d’a nimici cu timpulă orice elementă nemaghiară, pentru ca—precum jhe Augsburger Allgemeine Zeitung —,se nege ’n facia Europei esistența naționalităților u și, se ducendă opiniunea publică, s’arate Ungaria ca ună stată compusă numai dintr’uă națiune omogenă*. Drepturile, considerațiunile de aptitudine și de numerositate fiindă cu totul nesocotite, singurulă caracteră distinctivă ce rămânea naționalităților, de supt dualismă, și Românilor, în speciale, era limba, scalele, cântecele, obiceiurile tradiționale. A$t tate acestea sunt’ iu a jună d’a dispare, grația simțimentului de ecitate și legalitate, ce animă pe pretendinții civilisării priintelui. Limba maghiară, decretată ca limbă oficiale, e impusă ’n cameră, în scală, în tribunale, în tóte actele și manifestările vieții publice. Fanatismală merge pân’a cere ca chiară rugăciunile către divinitate să s’adreseze ’n aceașî ] limbă, și, de va fi cu putință, universală întregă s’o vorbescá. In scalele întreținute de bugetă— că și de cele particulare nici că mai póte fi vorba, deorece suntă persecutate și reclamă sacrificie pe care Românii în mare parte nu suntă în stare să le susție— nu se preda de câtă limba și doctrinele maghiare, fiă ’n mijlocul celei mai românesce poporațiuni. „A aflată statură,Jice Pester Lloyd, că inimiciția, că ura unei mari grupe de locuitori e ună periclu pentru dénsule, și are cunoscință că aceste disposițiuni le-a produsă uă scala precare: deci nu pote, nu’i e permisă se tolereze uă asemenea scală, fiă în Iago, în Debrețină, în Sibilă séu oriunde“. Dére cine plăteșce pentru întreținerea scólelorü, dé ea nu acea „mare grupă de locuitori“ îndreptă d’a cere ca copiii loră se ’nvețe ’ntr’onsele limba părințiloră și strămoșiloră? Care e periclulă ce-ară resulta d’aci ? D’asemenea lucruri nu voră se scie stăpânii: voința le e legea, arbitrariulă dreptatea. Serbările, festivitățile obicinuite la Românii de peste Carpați, și care suntă ună mijlocă de ’ntreținere, de respândire a simțimintelor naționale, suntă, déca nu oprite, împedicate, bănuite și privealiiate. 05’ ’ vlah, onoarea cu tncolorulă românescă suntă interzise d’a servi ca dovadă c’acele serbări suntă românescî. Fiecare studiu de română e privită ca ună stâlpă ală înființării Daco- României și d’aprópe urmărită în tóte mișcările ce face. Ceva mai multă, ministrulu instrucțiunii a ordonată uă severă examinare a tutoră părțilorfi române, mai cu semă a celoră aduse din România. La cederii Maghiarii mai umblată pentru funcțiunea linielor ferate , vomă observa cu Gazeta Transilvaniei, déca se temă și de cărțile didactice de la noi, care numai politice nu potă fi? Și ce resulta din luarea unoră asemenea precauțiuni, de câtă scopul ă vedimü d’a opri orice desvoltare a elementului română ? Nu mai vorbimă despre luarea mnicelor ajutore ce se dau unorscule, despre profesorii ce se impună pretutindeni după interesele locale și naționale maghiare, spre a propaga că patria se numeșce Ungaria, că limba patriei e limba ungurescă. Vomă nara ună faptă care va șterge ori ce umbră , de -ndouială. Studiații români de la scala preparatore ăia Deva fură denunțați, de câte vai foi maghiare, că escelăză prin simțimintele, serbările și manifestările loră române, inspirate de unele cărți importate din Bucuresci. Ministrulu instrucțiunii se cutremură și pe dată trimite să anchetă ca se constate acele tendințe de „daco-românismă“. Ei bine, etă resultatulu cercetărilor“. Reproducemă enseși cuvintele comunicatului guvernului maghiară, publicată în organulü séu oficiale : „Nu suntă întemeiate denunțările făcute ’n contra elevilor români, pentru că ei progresază 'n învățarea limbei unguresc!. „Simțimintele loră suntă patriotice. La maiale și alte festivități nu ’ntrebuințeză tricolorului naționale românii și nici mi cântă versuri naționale. „Adevărată că ’n biblioteca scalei preparatóre se află unele cărți române, care suntă suspecte, case s’au luații măsurile necesarie pentru ’nlăturarea și intermcerea lorii. Cei ce sară simți nemulțumiți cu acestă comunicată, sunt ă invitați a trimite infomațiuni exacte despre starea literalul“. Ca conclusiune resulta din acestea? Că tinerii români sunt nevoiți a învăța numai unguresce, daca vară să se lumineze,daca nu preferă se rămâie inculți. Că sistema de maghiarisare a făcută progrese atâtă de ’nsemnate, încâtă s’a constatată cu scrupulositate că, la serbările lor intime, nu mai portă tricolorulă română, nici nu mai intoneza versuri și arii naționale. Că orice carte din România va fi înlăturată și interzisă, cum fu mai multă timpă interzisă și Românului d’a pătrunde peste fruntarie. In fine ca acesta inersițiune va continua cu turbare, căci guvernulă invită pe orî cine nu va fi mulțămită cu constatările sale, sei facă totă fe- f lună de denunțări în acestă privință. Uă poporațiune de trei milione de Români contribuie, cu munca și viața WMij iw ur/w umura UUIC j la Rotori:A tuielele, pentru ea ’n schimbă să n’aibâ scule române, să n’aibă cărți române, să n’aibă profesori și impiegați români. Drepturile îi se nega, limba li se proscrie, de nume nu li se pomenesce. Trei milióne de Hoți, puși supt biciulă unguresc«, ținuți supt jugulă templui, supt jugulă despotismului! Ș’acelă poporă, care comite asemenea crime, stigmatisate de principiile dreptului, de tendințele libertății, de simțimintele umanitare, acelă poporă se proclamă, prin: derisiune, amică și protectoreală rlomânilor, eră guvernală română, țară animă, fără doză de naționalitate, se prosternă la piciorele maghiare spre a primi prețul propriei sale umiliri! Națiunile, care voră pestea altoră națiuni, nu merită se porte acestă nume ’n seclul ală XIX-lea, și zadarnice le voră fi ’ncercările, căci națiunile au drepturi imprescriptibile, peste care nu e permisă cuiva se trecă multă vreme cu ușiurință. Câtă despre Ungaria n parte, conduita sea de a fi e ’ndouit de culpabile, după noi, fundă c’abia ieri alaltă ieri scăpâ de fugă, și nu trebuie să uite cât de amară e pânea Botului, udată ’n lacrime, mâncată cu obidă. Cine, uădată tiranisată, ajunge tare spre a tiranisa la rândulu săă, dă lumii să ’nțelegă că merita sartea de mai nainte, eră nu pe cea din urmă. Cugete bine la acestea guvernulă din Buda Pesta, ș’apoi ve$ă care e și opiniunea publică despre sistema’ actuale. Noi unii vomă terminat cu urmatórele cuvinte ale fótei Augsburger Allegemeine Zeitung, care ne pară cu totulă juste și nemerite: „Lucrurile ce se petrecă în Ungaria începă a lumina din ce în ce mai multă opiniune a Europei despre natura, caracterul și existența statului maghiară. Era ună timpă cândă Ungaria se bucura de simpatiile Europei, pentru că era considerată ca purtătore a stindardului libertății ’n contra absolutismului austriacă. Nimeni nu presupunea atunci că — reabilitânduse ’n drepturile sale —o va ’ntroduce la rândulü séü unui absolutismă cu multă mai aspru decâtă absolutismuîă austriacă introdusă de guvernul lui Bach. Astăzi énsé.... în Ungaria domnesce ună absolutismă de rasă, ascunsă supt false aparințe constituționale“. Publicazămii în numărul de la 2 ale cuvintei uă circulară a ministrului de externe al Spaniei. Din acestă documentă oficiale, adresată agințilort spanioli acreditați pe lîngă curțile europene, oricine a putută se vedea cotă de ínfioratóre suntă actele acelora fiére cu figură de omeni, cunoscute sub numele de carliști. A rădica armele în contra patriei, a o devasta prin incendiă și jefuire, a ucide cu lașitate ostatici și prisoniali, cea cum ințelegă resbelulă abia pretinșii apărători ai „dreptului divină, ai tronului și ai altarului“. Tóte cruzimile, tóte infamiele comise de dânșii sunt descrise de ministrul spaniole cu durerea animei și cu simțul de umanitate înspăimântate. Recomandămă acestă adtă cugetării tutoră cititorilor noștrii, și în speculară de la Pressa, ca să vădă faptele acelora pe cari i-aă sprijinită atâta timpă, și contra cărora s’aă declarată în fine numai atunci,cândă am văzută că și Germania se rădică ’n contra lorö. Acesta schimbare de vederi a demonstrată că dată mai multă că cugetulă și consciința celoră de la Pressa nu în România, ci laJlorim., JUUUuuvtivn MIUV/4UÍ I4l lÄUBli u citii UUUHU impresiunea ce s’accepta, și aici sciiile date de presa europănă spună că recunoscerea guvernului din Madrid de către marele puteri se póte considera ca faptă îndeplinită. Ca modulă acesta, carliștii vor fi considerați d’acinainte ca rebeli și, grația patriotismului vitezei națiuni, grația nouelor forțe ce ’i va procura acestă recunoscere, fanaticii tronului voră pute fi învinși, era Spania pusă ’n posițiunea’și relua regulata conducere a destineloru sele. Inregistrămă cu plăcere luarea unei măsuri pe care Românulu a fostă celă d’ântâră care s’o propage cu stăruință, atâtă în întrunirea ziariștiloră din 1871, câtă și ’n colónele sale: introducerea exercițielor militare ’n scalele publice. Monitorele oficiale publică regulamentulă privitoră la acestă măsură — elaborată de miniștrii de resbelă și instrucțiune publică — pe care ’să vomă reproduce ’n numărulă viitoră. D’uăcamdată cvedemă de datoriă a face uă observațiune, care nu trebuie trecută cu vederea. Primul articlu ală regulamentului prescrie că „instrucția militară este obligatoriu pentru toți elevii din scalele publice, fiă primare, fia secundare“ . Voimă a atrage atențiunea celora ce voră fi chiămați se puie ’nesecutare disposițiunile regulamentului, semnalându-le c’uă rea aplicare, c’uă exagerată solicitudine ară produce efecte cu totulă contrarie de cele ce s’ascepta. Prin cuvântul de „obligatoriu“ se nu cumva se se ’nțelegă că elevii din scale vară trebui se fiă distrași de la alte studie, nu mai puțină „obligatorie,“ în esclusiva favore a instrucțiunii militare. Predilecțiunea tineriloră elevi pentru eserciție de felul acesta nici nu póte fi pusă la ’ndouielá: se nu se tindă dérit a se inspira credința că nota dobândită pentru densele are vr’uă valore în diferitele studie ale cla RBONAMENTE In Capitale: unuí anu 48 lei; șese luni 24 lei;rei luni 12 lei; uă ,una 5 lei. In Districte: un anu 58 lei; șese luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă, lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Halgrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d. Drain 9, rue Drouot. LA VIENA la d. B. G. Popovici, Fleich*markt, 15, sei respective, căci atunci dintr’uâ, măsură salutariă ne vomă pomeni peste câtă va timpă c’uă adevărată calamitate pentru instrucțiunea din țară. Ținemă dorit a ruga pe cei chramați să aplice, sau se priveghiă de aplicarea regulamentului în cestiune, a nu lăsa se se strecóre nici ună neajunsă. Directorii sculelor, în speciale au datoria de a observa ca exercițiele să nu se facă de câtă în timpulu recreațiunii, înainte sau după eșirea din clasă, sărbatórea, și chiară atunci nu în dauna învățământului. Întărirea fisicului, iubirea mânuirii armelor, era nu prepararea pentru manevre sau resbelă are ’n vedere acesta măsură: prin urmare trebuie realisată încetă și treptată, fără forțările și penalitățile cari ară pute face dintr’casa uă plagă mai multă asupra țării, cum s’a făcută din iițiosa aplicare a altoră legi și regulamente. Reproducemă următorele din edițiunea de dimineța a numărului predinte: — Ministrulu de externe al Franciei pregătește elementele necesare pentru cartea galbenă, care se va ’mpărți deputaților la reintrunirea camerei. Principele de Hohenlohe, ambasadorele Germaniei la Paris, a anunțații verbalminte ministrului de externe, d-lui duce Decazes, intențiunea Germaniei d’a recunosce guvernulu spaniole. Nota relativă la acesta afacere n’a presintatü-o încă. Se crede că acestă inițiativă a Germaniei va fi urmată de celelalte puteri. ,«r«-ASîîî”y<td.incutiile.,c01stilul umia sp rere relațiuni despre Spania: carliștii au arsa stațiunea de la Vinaixa, pe linia ferată Lerida- Taragona. Tote casele incendiate de carliști la Terei au arsa fără să potă fi scăpate. Temerea devine și mai mare și Barcelona pentru arătarea în ținuturile vecine a 2000 carliști, pe cându în apropiere nu se află nici oă trupă. Părăsindu cetatea Olof, carliștii au întâlnită colona de post-gardă a lui Mola, care s’abătută în retragere după ce a perdută vre 20 de soldați. Trupele republicane n’au găsită nici unaoma validă pe unde aă trecută, fiindu toți luați în cetele carliste. Consiliulu miniștrilor a acordată schimbarea pedepsei cu morte a autorelui tentativei de a incendia primăria din Grenada. Banca ipotecară vrea să facă apelă înaintea tribunalelui supremă ală justiției pentru decisiunea d-lui Camacho. Banca Parisului va sprijini acesta reclamațiune. Don Alfonso se alia la Acala de Chisbert și are hitețiunea d’a ataca din nou orașiul Teruel. Guvernul a luat măsuri de precauțiune. Atențiunea publică a fost d escitată de fiarele alioniste, cari declară că nici regina Isabela, nici bărbatulă seu nu trebuie și nu se potu întorce ’n. Spania, chiară daca Don Alfonso ară deveni rege, căci s’asigură că Don Alfonso ară fi declarată că refu să se intre ’n relațiune cu personele care au causată căderea mamei sale. — Generalele Garibaldi e greă bolnavă. Municipalitatea din loma s’a oferită a’i trimite ună medică. Numărul„ societăților’ă disolvate ’n Florenza, în urma arestărilor făcute, e de trei fzeci și șase. In privința arestărilor de la Riadni, L'Independance belge se esprime astăferă: „Perchisițiunile și arestările ce au făcută autoritățile italiane la Roma, Florenza și ’n Romagne au acreditată în străinătate cele mai sinistre rumori despre situațiunea internă a regatului. Propagatorii acestoră aserțiuni se facă mai cu semă clericalii, cari spună că mă noă 93 are se isbucnescă ’n peninsulă, că după spoliarea bisericei a urma spoliarea particularilor și că persecuțiuni de totă felulă se voră întinde de la cleră pănă la oricine va posede bunuri supt sóre, în fine ună adevărată cataclismă sociale. Din fericire, lucrurile nu suntă delocă asta de seriese. Déca s’a descoperită vr’ună completă raazziniana sau socialistă — căci pen’a