Romanulu, septembrie 1874 (Anul 18)
1874-09-01
768, ; , ; ; ; , „D. G. Balgaris, fiiul primului-ministru, primii-secretarü al legațiunii din Berlin.“ După cum se vede, tóte aceste legațiuni, desființate de cameră supt ministerială Deligeorge, ca ne trebuinciuse, nu s’aă reînființată acum cu altă scopă și pentru altă necesitate de câtă ca să se echivernisescá rudele și protegrații miniștrilor. In ceea ce priveșce capacitatea acestoră înalți funcționari, corespondintele, —e vorba față de Grecia, — adauge: ,Printre acești diplomați, numai doui, d-nii Simos și Braila, suntă ameni de talentă și de merita recunoscută, ceilalțî se distingă prin presumpțiunea și prin dibăcia lor. Ei suntă de tote partitele, vorbescă răă de rege către republicani, stau în forte bune relațiuni cu camarila și atacă furișă pe miniștrii, în facia cărora se prosternă cu umiliri.“ Cu alte cuvinte suntă ameni prudințî și de facemă treburi, cum se numescă și pe la noi cei cari se strecura supt tóte guvernele, deși, cândă cade mul și, se declară partizani înfocați ai celui care vine. Cum sunt aleși și mănținuți în posturi acești aginți diplomatici, totă asemenea sunt aleși și menținuți și ceilalți funcționari. Astăferă corespondintele mai țlice: „Prefectură din Atene, d. Dracopulo, este considerată ca inamovibile, Hinducă e considerata că face parte din căpeteniele camarilei. Secretarulă generaleală prefecturei și procurorele generale suntă acuzați de falsuri în scrisuri publice. — »D. Comanduros, care a voită se concedieze pe toți acest ómeni coțcari, nu s’a putută ’nțelege cu regele, care făcea în totădauna să cestiune de cabinetă. Uitamă a vă spune âncă că mestulă d. Bulgaris și cu colegulă stă nu mai puțină onestă, d. Nicolopulo, a pusă in funcțiunile administrative peste 300 rude. Orî-ce talente, tote ori, nimică, daca nu face parte din "camarilă sau deca nu este rudă de ori-ce gradă cu unulă din miniștrii.“ Tote acestea, repetămă, se petrecă in Grecia, de unde dinastia regelui Oton a fostă isgonită tocmai fiindă că introdusese și patrona uă asemenea sistemă de guvernă, și cu tote acestea junele urmaș să pare că nu voiesce se fie semă de acesta președinte ală suveranității naționale, din care purcede și cu care se potü manțina tote celelaltemonstrațiuni pentru Republică. Astăfelă în urma unei neî nțelegeri între generarele Zaballa și generarele Moriones, acesta din urmă dându’și demisiunea, armata ar fi strigată, trăiască Republica. Demisiunea lui Moriones n’a fostă încă primită și opiniunea publică se manifestă în tavere’í, „ca singurulă omă in care trupele mai du încredere“. Vomă vede penele ce pundtă se voră realisa aceste speranțe ale diferitelor corespondințe, mai cu osebire în urma micelor, darii numeraselor înfrângeri ce suferă carlistl de câteva zile. Spania este țara în care tată ce pare sicura pute deveni într’ună momentă imposibile, și, din contra, imposibilele se pute transforma în realitate. Marele scriitor Victor Hugo a adresată că epistolă președintelui congresului din Geneva pentru pace și libertate, pe care n’o putemă reproduce ații din lipsă de spadu. Principalele puncte ce stabilesce autorulăi ei este acesta, că ’n urma victoriei Germaniei, ună duelă este inevitabile intre Republică și imperiă, între monarhia germană și Statele Unite ale Europei. Apoi adauge că Francia are dreptul asupra Alsaciei și Lorena, tindă că lumea nu voiește micșioraea Franciei. țiarulăle Siecle anunță că medala oferită de junimea română d-lui După cum amă mai cjisă, din cele ce spună corespondințele din Spania către fiarele străine, mai întótá peninsula ce simte ună mare revirimentă în favorea Republicei. Chiară și ’n rândurile armatei, în care pronunciamentele pentru cutare sau cutare dinastia erau proverbiale, acum se facă de la Englitera, guvernul se ocupă, prin uă comisiune de legist, cu reforma judiciară, în care partea cea mai principală este introducerea în cadă a ministeriului publică, ai cărui magistrați se vor numi public prosecutori. Puterea judiciară din Englitera n’are instituțiunea ministeriului publică. Es este ceea ce se numeșee attorney general, totă ună feră de procurore, dari urmăririle sale sunt limitate numai în cozuri de crime de înaltă trădare, de sedițiune, sex în coșuri de crime și delicte privitore în diferitele administrațiuni ale statului, cum postii, telegrafe, vămi, monetărie etc. Dreptuli de urmărire în tote celelalte crime și delicte aparține numai cetățianilor. Comisiunea însărcinată cu studiarea reformei judiciare și-a făcută raportul sed și se pronunță pentru înființarea ministerialui publică. Cuvintele principale pentru cari se cere acestă inovațiune suntă doar:r că urmărirea unui delictă sau unei crime costă a stârji forte multă pe ună cetățiană care ară cere-o de la attorney general, pe cândă ministerială publică o va face gratis; și 2 că se va aduce și uuă mare ser Sk'^ura TrfÄ Ulim^'Aor« vagabuniji cari cutreieră orașele mari din Englitera, întreprimindü totă felulă de escrocherii și fapte rele. ROMANULU, 1 SEPTEMBRE, 1874 Thiers, s’a presintată destinatorelui împreună c’una albumu, care conține peste 1000 semnături. Intr’ună numără viitoră vomă reproduce atâtă cuprinderea adresei câtă și respunsulă fostului președinte al Republicei francese. Tulburările anunțate de servițiul nostru telegrafică că s’ară fi întâmplată, cu ocasiunea jilei de 4 Septembre, în mai multe localități din Francia, n’au avută nici ună caracteră seriosă, după câte vedemă în ultimele ziare sosite din Francia. Afară de orașele Mézes și Périgueux, unde autoritățile unui regime ce se numesee republicană au întrebuințată armele contra unoră atrapamente de cetăți auto cari nu faceau de câtă se se manifesta în favorea acestui regime, strigândă trăiască Republica, în tote celelalte părți a domnită calmulă celă mai mare. La Répubvlite frangaise reproduce scirea respândită că materialele Mac- Mahon s’a lăsată de ideia d’a face uă cälătoria și ’n departamentele din sudul Franciei, precum a făcută în Bretania. Fata republicană repetă că președintele Republicei a luată acestă otărîre și ’i urâtă se nu regrete și densulă ocasiunea ce avea, ■ — și pe care o perde, — d’a face cunoscință cu Francia, spre a ’i merita încrederea și a i-se asigura repausulă. Guvernul Franciei se află în tratări diplomatice cu guvernul Engliterei în privința tunelului proiectată pe supt canalul La Manche. Uă telegramă din Atehia, cu data de 3 Septembre, anunță că orașele Pally și Klowang, situate pe costa occidentale, ar aă supusă Olandezilor ăși negocieza condițiunile acestei supuneri. JLU OOILUUId T-J.,4-« 4-1*. ultramontană a acusată pe președintele cabinetului și pe alți doui miniștrii pentru trădare și conspirațiune în contra religiunii de stată. Camera a respinsă în unanimitate acesta acusațiune. SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA. Ședința, din I § Augustă, 1874. Președinte: Dr. A. Fetu. Membrii preinți: N. Ionescu, V. A. Urechiă, Al. Odobescu, G. Liouîi, A. Tr. Laurianu, los. Hodosiu, G. Bartici, I. Caragiani, Al. Romanu, I. C. Massimu, P. S. Aurelianu. Procesul- verbale ală ședinței precedinte nefiindiiterminată, citirea lui s’amână pe ședința viitare. D. președinte invită pe membrii a trece la ordinea zileî și, Hindu că d. Urechiă avea cuventură âncă din ședința trecută, îlu invită a intra ’n discusiune asupra revisiunii dicționarului. D. Urechiă^aretă c’a cerută , cuventulă în ședința precedinte în urma vorbirii d-luî Bariță, parte pentru că se simția obligată de moment nositatea cestiunii în desbatere, deră mai alesă provocată de vorbele d-lui Bariță. D-sea declară că n’a fostă în țeră cândă s’a votată, în 1870 (ședința de la 4 Augustă) laude dicționarului elaborată de comisiunea lesicografică. Acesta ține se se scle. D-sea nu voiesce se intre ’n desbatere asupra dicționarului, căci nu o vede posibile, fără prealabile statuare asupra altui punctă. întrebă deră pe societate, de ’nțelege, pr in revisiunea dicționarului și p’a ortografiei, de care s’a servită cu multă consecință comisiunea mesieografică. D. Urechiă nu se ’ndruiesce c’acestă revisiune a ortografiei trebuie se preocupe societatea academică. Cândă acesta se va desbate, d-sea ’și va spune anuarulă scă, căci nu e din ce’ ce aă aprobată ortografia urmată de comisiunea lesieografică. D-sea crede c’a ’ntreba, cum facă alte academii în revisiunile dicționarelor respective, nu pote fi inutile. Esperiența societăților, analoge, mai bătrâne, ne póte servi și conduce. Yeră-se cum a procedată și cum procede academia francese. Apoi d-sea citeză câteva din revisiunile dicționarului francesc după Ambroise-Firmin-Didot. 1) A fostă una timpă — nu de multă — cândă academia francese scria phantome, phantastique, phrénésie, etc. Apoi a scrisă fără pic, și St. Jeuve, în Nouveaux essais (Tome XI) ne spune că aă de gândă se scrie nimfe, fuste, diftongue. Audiți! Și noi scriemă pene și alfabeta cu ph:alphabeta! «Et l’étymologie ? Ya-ton s’écrier, dit St. Belivé. Mais cette étymologie, on s’en est bien cearté... Et puis cette raison qu’il faut garder aux mots tout leur apparen afin de maintenir lenr étymologie, est parfaitement vaine, car, pour íme lettre de plus où de moins, les ignorants ne sauront pas mieux reconnaitre l’origine du mot, et les hommes instruits la reconnaitront toujours.» 2) Déca St. Feme are dreptate in genere, oouu in lociuU «Irimî, pavii oouuu ocv duVIn temă datori a nu îngreuna scrierea îi tubei cu litere parasite? Poporală română trebuie se pășescă răpede, fórte răpede. Elă n’are timpă de perdută ca Francesa, câte 8—10 ani, ca se ’nvețe ortografia limbeî sale. Liberalismulă, democrația ne ceră se nu face mă uă limbă scrisă, ună felă de mistică scriere a limbei. Nu este a voi ignoranța d’a nu primi de esemplu duplicarea consolelor.... Am fr! Maî ieri, aci se imputa unul colegă din cei mai iluștriî greșeli de duplicare, și voiți ca se impuneți acestă flagelă poporului care trece clasele primare ? Nu intru ’n detalie. Aducă numai în treceri acestă observare. Déca se va admite prealabile revisiunea ortografiei, voiă avé s’aducă cu totă respectulă observațiunile mele în meritul lucrului. Eă speră că, orîează de divergiute 1) Observations sur Vorthographe frangaise. 2) Nouveaux tssNs, p. 216. ară fi conclusiunile mele d’ale onor, comisiuni lesicografice, voră fi ascultate, deși salăcâtă de iritabile este filologia nu numai la noi, ci și ’n corporațiunî mai betrâne. Îmi amintescă a fi citită că Roger-Collard, într’uă a fi, nevoindă a primi introducerea în dicționară a neologismului ceser, esclama: s’il entre, je sors «De va intra, că îmi iert peserin și ești, daca opiniunea mea nu va fi victoriosă!» Dér rogă se abordămă Gestiunea prealabile a ortografiei, cum se face de orice academia, când e vorba d’uă nouă edițiune a dicționarului sef. Cum se procedeină? Artă susținută cu d. Odobescu sé se alegă uă comisiune care se facă revisiunea. Și’n acestă casă esperiența altoră corporațiunî e utile. Academia francese, la a treia edițiune (1740), intrată mai de demultă în discusiunea simplificării ortografiei, schimba, după neterminate desbateri, ortografia vorbelor, ca accroistre (accroître) advocat, apostre, bienfaicteur, abysme, laid, etc., ect. Dară reteadă că lucrul merge anevoiă, își delega puterile nu unei comisiuni, — cum, pentru mai mare garanție, re ceremă — ci unui singură membru, lui Oliver. Acesta, intr’uă epistolă către președintele academiei (1 ianuarie 1836), zicea: «à propos de l’Académie, il y a six mois qu’on delibére sur l’orthographe, car la volonté de la compagnie est de renoncer, dans la nouvelle édition de son dictionnaire, à l’orthographe suivie dans les éditions précédentes;.... mais le moyen de parvenir à quelque espèce d’uniformité? Nos délibérations, dépuis six mois, n’ont servi qu’a faire voir qu’il était impossible que rien de systématique partit d’une compagnie. En fin, comme il est temps de se mettre à imprimer, l’Académie se determina hier à cet é gard». Vedeți?... Și vreți se credeți că noi o se simă mai în stare d’a ne pune toți de acordă desbătendă stanțe pe de vorbă după vorbă dicționarulă? Nu ne propuserămă uă bărbată unică, ci uă comisiune, pentru mai multă garanția, ș’acea comisiune se ne aducă propunerile sale încă ’n sesiunea acesta asupra ortografiei. In timpulă cândă pene și Francesiî, cari și-au consacrată ortografia prin atâtea secte gloriose literaiie, se gândescă și lucră spre a’șî simplifica scrierea; atunci, cândă s’a creată societăți cu mii de membrii in Francia și Synteza, cari ’mpingă academiele de limbă din însputeri la simplificarea ortografiei, căci chiară publică cărți cu ortografia cea nouă; nu în acestă timpă amă trebui —repet cea-a ce Jiseî — se neglijem Gestiunea ortografiei. Trecendă apoi la partea a doua a cuvântării sale, d. Urechiă arată că nu merită se fiă lăsată intre membrii nelucrători, căci d-sea și-a făcută datoria, a scrisă literele N și O cu cari fusese însărcinată de societate. Provocată de vorbele d-lui Bariță, d. Urechiă citiee corespondința preschimbată între d-sea și delegațiune. D. Urechiă adauge apoi că nu face să reclamă asupra comisiunii lesicografice, ci lasă aprobării adunării procederea iei. Déca ânse comisiunea lesicografică arăta a ’nțelege că neprimirea lucrării mele a fostă din cauză că nu merită, atunci ași cere cu respectă onor. societăți se rânduiască uă comisiune care se cerceteze și se raporte. Ve promită că la minută, cândă mi s’ară proba FOIȚA „ROMANULUI“ PERULA MISERIEI I IV. Trecută lună. Martea ne mai făcea dă dale sele, se mirară locuitorii din Vicq, din Fresne și din Condé vețendă că nimeni din ei nu murise. Mirarea se mări la sfirșitul lunii urmatore, cândă veni vestea că nimeni nu murise în Valenciennes, în Donai, în Lilie, în totă Flandra. M ieînă dată nu se pomenise asemenea lucru, și, cândă veni anulă nou, se vădu prin calendare că totă așta se ’ntemplase în Francia, în Belgia, in Olanda, la Nemți, Svrdi și Muscali. Anulă trecu și s’adeveri că de cincispre-dece luni nu se ivise n lumea nfcrogănă singură marte. Toți bolnavii se tămăduiserâ fără ca doctorii sé scie cum și pentru ce, ceaa ce nu ’i impedeca da se săli de tóte vindecările. Amilii acesta trecu, ca și celă din li A vedé migaânule trucutu. I nainte, fără mórte, și cândă veni anulă noă, de la ună capătă alu lumii pene la celălaltă, ómenii se ’mbrățișiară, veseli caă devenită nemuritori. Se făcură serbări publice, și ’n Flandra fură sărbători cum nu se vă 3 puseră de cândă e lumea. , Baui* Flamanți nu se mai temeau ’ c’o se rnara de indigestiune, nici de podagră, nici de apoplesiă, băură și ’ mâncară câtă le fu chiefură. Se socoti că n trei zile fiecare omă mâncaseră baniță de grâă, afară de carne și de legume, și băuseră toci- Í tare de bere, afară de rachiurile de ienupere și de drojdii. 1 _ Mărturisescă că, mie unuia, nu ’mi - I vine a le crede pe tate, dară totuși j este ’nvederată că nici vă dată lumea n a fostă asta de fericită, și nimeni nu putea ghici că Miseria era causa acesteei veselii a unei lumi întregi. Și Miseria nu se lăuda... de modestii. Totuia merse bine ’n timpă de zece, două-țeci, trei-zeci de ani. Dere, după trei-zeci de ani, se vedeaă adesea bătrâni d’uă sută jece ș’uă sută două-1 zeci de ani, care este ’n genere versta gârbovirii. Acești bătrâni, de totă neputincioși, fârâ memoria, orbi, surți, ne mai puteadă nici gusta, nici pipăi, nici mirosi, nesimțitori la orice plăcere, începeau a găsi că nemurirea nu era ună bine atâtă de mare câtă se credea î nainte. Ii vedeai terându-se la sare, indouiți pe toiagulă soră, cu fruntea pleșiuvită clătinândă în veci din capă, cu ochii stinși, tușindu, scuipândă, ne mai avăndă carne pe óie, jigăriți, sbîrciți și semănândă a uesce grozavi melci teVetori. Femelele erau și mai oribile decâtă bărbații. Bătrânii cei mai slabi ședeau în paturi și n’ar fi găsită casă ’n care să nu fiu cinciseă șapte paturi în cari mormăiaă unchieșii, nevățjendu’și strănepoții și pe fii strănepoților. Ba chiară la trebuință se ’i adune ’n nesce mari spitaluri, unde fiecare generațiune era ocupată se ’ngrijescá pe cele ce veniseră ’naintea iei și cari nu se puteau scăpa de viață. Afară d’acestea, fiindă că nu se mai faceau testamente și nu mai erau moșteniri, generațiunile cele nouî n’aveau nimicit alüi lora, tóte bunurile erau de dreptu ale strămoșilor ii séü ale pârințiloru strămoșilor, carii nu se puteai bucura de densele. Supt nesce regi neputincioși, guvernele se slăbiră, legile ’și perdură puterea și a scurta timpu nemuritorii asigurați d’a nu merge ’n iada, se dădară cu tóte crimele: predau, furați, necinstiați, ardeau, dérui vai ! nu puteau omori! In fiecare regata strigatuîu de „se trăiesei, Maria-tea!“ deveni una strigatü de resvrătire și fu opritu, supt pedepsele cele mai severe, afară de pedepsa cu mórte. Nu era destulă atata: ómenii și animalele nu mai muriau, și peste puțină pámântulö fu atâtă de plină de locuitori, încâtă nu mai putu să’i hrănescá.Se mu o femete grozavă, și ómenii räteciați prin câmpii, jumătate goi, ne mai avendu unde se se adapostésc a suferină d’un fóme ne’mblănzită, i far’a a pute muri. Déca Miseria ară fi cunoscută a ‘ ceste nenorocirî demne de plânsă, n’ar fi fi voită să se prelungésca, chiară pentru a ’și scăpa vieța. Dérè obicinuită de multă cu neajunsulă și cu bula, și ea și Faro nu suferiră mai puțină de câtă cei-lalțî: mai toți ajunseseră cu totulă surțli și orbi, și Miseria nu pre ’nțelegea cele ce se ’nteroplaă împrejuru’î. Atunci ómenii iși puseră atâta râvnă ca să caute Marțea, cum nu puneai înainte ca să fugă de densa. Alergară la otrăvile cele mai necunoscute, la machinele cele mai uciijetóre, dérai și machinele și otrăvile nu putură decâtă să vătame corpuri, fără se lă nimicesca. Se porunci să se facă resbóie spăimântatóre, națiunile se ’nvoiră a și face una alteia binele d’a se ucide, d’a năvăli una asupra alteia, deră își făcură mă răă grozavă fără se isbutescá a ucide ună singură oină. S’adunâ ună congresă pentru morte. Medicii veniră din cinci părți ale lumii: veniră albii, veniră galbenii, veniră cei cu faclă negră și cei cu făclă arăndă, și toți împreună căutară