Romanulu, septembrie 1874 (Anul 18)

1874-09-01

768, ; , ; ; ; , „D. G. Balgar­is, fiiul­ primului-mi­­nistru, primii-secretarü al­ legațiunii din Berlin.“ După cum se vede, tóte aceste le­­gațiuni, desființate de cameră supt mi­nisterială Deligeorge, ca ne trebuinciuse, nu s’aă reînființată acum cu altă scopă și pentru altă necesitate de câtă ca să se echivernisescá rudele și protegrații miniștrilor­. In cee­a ce priveșce capacitatea acestoră înalți funcționari, corespon­­dintele, —e vorba față de Grecia, — adauge: ,Printre acești diplomați, numai doui, d-nii Simos și Braila, suntă ameni de talentă și de merita recunoscută, cei­l­alțî se distingă prin presumpțiunea și prin dibăcia lor­. Ei suntă de tote­­ partitele, vorbescă răă de rege către republicani, stau în forte bune rela­­țiuni cu camarila și atacă furișă pe miniștrii, în facia cărora se prosternă cu umiliri.“ Cu alte cuvinte suntă ameni pru­­dințî și de f­acemă treburi, cum se nu­­mescă și pe la noi cei cari se strecura supt tóte guvernele, de­și, cândă cade m­ul și, se declară partizani înfocați ai celui care vine. Cum sunt­ aleși și mănținuți în posturi acești aginți diplomatici, totă asemenea sunt­ aleși și menținuți și cei­l­alți funcționari. Ast­ă­feră cores­­pondintele mai țlice: „Prefectură din Atene, d. Dracopulo, este considerată ca inamovibile, Hindu­­că e considerata că face parte din că­­peteniele camarilei. Secretarulă­ gene­­rale­ală prefecturei și procurorele­ ge­­nerale suntă acuzați de falsuri în scri­suri publice. — »D. Comanduros, care a voită se concedieze pe toți acest­ ómeni coțcari, nu s’a putută ’nțelege cu regele, care făcea în totă­da­una să cestiune de cabinetă. Uitam­ă a vă spune âncă că m­estulă d. Bulgaris și cu colegulă stă nu mai puțină onestă, d. Nicolopulo, a pusă in funcțiunile administrative peste 300 rude. Orî-ce talente, tote ori, nimică, daca nu face parte din "cama­rilă sau deca nu este rudă de ori-ce gradă cu unulă din miniștrii.“ Tote acestea, repetămă, se petrecă in Grecia, de unde dinastia regelui Oton a fostă isgonită tocmai fiindă­ că intro­dusese și patrona uă asemenea sistemă de guvernă, și cu tote acestea junele urmaș să pare că nu voiesce se fie semă de acesta președinte ală suve­ranității naționale, din care purcede și cu care se potü manțina tote cele­­l­alte­­monstrațiuni pentru Republică. Astă­­felă în urma unei neî nțelegeri între ge­­nerarele Zaballa și generarele Mo­­riones, acesta din urmă dându’și demi­­siunea, armata ar­ fi strigată, tră­iască Republica. Demisiunea lui Mo­­riones n’a fostă încă primită și opi­­niunea publică se manifestă în tave­­re’í, „ca singurulă omă in care tru­pele mai du încredere“. Vomă vede pene­le ce pundtă se voră realisa a­­ceste speranțe ale diferitelor­ cores­­pondințe, mai cu osebire în urma mi­­celor, darii numeraselor­ înfrângeri ce suferă carlist­l de câte­va­­ zile. Spa­nia este țara în care tată ce pare si­­cura pute deveni într’ună momentă imposibile, și, din contra, imposibilele se pute transforma în realitate. Marele scriitor­ Victor Hugo a a­­dresată că epistolă președintelui con­gresului din Geneva pentru pace și libertate, pe care n’o putemă repro­duce ații din lipsă de spad­u. Princi­palele puncte ce stabilesce autorulă­i ei este acesta, că ’n urma victoriei Germaniei, ună duelă este inevitabile intre Republică și imperiă, între mo­narh­ia germană și Statele­ Unite ale Europei. Apoi adauge că Francia are dreptul­ asupra Alsaciei și Lorena, tindă­ că lumea nu voiește micșiora­­­ea Franciei. ț­iarulă­le Siecle anunță că meda­­la oferită de junimea română d-lui După cum amă mai cjisă, din cele ce spună corespondințele din Spania către fiarele străine, mai în­tótá pe­­­­ninsula ce simte ună mare revirimentă­­ în favorea Republicei. Chiară și ’n rân­­durile armatei, în care pronunciamen­­tele pentru cutare sau cutare dinas­­tia erau proverbiale, acum se facă de­ la Englitera, guvernul­ se ocupă, prin uă comisiune de legist­, cu re­forma judiciară, în care partea cea mai principală este introducerea în cadă a ministeriului publică, ai că­rui magistrați se vor­ numi public prosecutori. Puterea judiciară din Englitera n’are instituțiunea ministeriului pu­blică. Es este cee­a ce se numeșee at­torney general, totă ună feră de pro­­curore, dari urmăririle sale sunt­ li­mitate numai în cozuri de crime de înaltă trădare, de sedițiune, sex în coșuri de crime și delicte privitore în diferitele administrațiuni ale statu­lui, cum postii, telegrafe, vămi, mo­­netărie etc. Dreptul­­i de urmărire în tote cele­l­alte crime și delicte apar­ține numai cetățianilor­. Comisiunea însărcinată cu studiarea reformei ju­diciare și-a făcută raportul­ sed și se pronunță pentru înființarea ministe­rialui publică. Cuvintele principale pentru cari se cere acestă inovațiune suntă doar:­r că urmărirea unui de­­lictă sau unei crime costă a stârji forte multă pe ună cetățiană care ară cere-o de la attorney general, pe cândă mi­­nisterială publică o va face gratis; și 2 că se va aduce și uuă mare ser­ Sk'^ura TrfÄ Ul­im^'Aor« vagabuniji cari cutreieră oraș­ele mari din Englitera, întreprimi­ndü totă felulă de escrocherii și fapte rele. ROMAN­ULU, 1 SEPTEMBRE, 1874 Thiers, s’a presintată destinatorelui împreună c’una albumu, care conține peste 1000 semnături. Intr’ună nu­mără viitoră vomă reproduce atâtă cuprinderea adresei câtă și respunsulă fostului președinte al­ Republicei fran­­cese. Tulburările anunțate de servițiul­ nostru telegrafică că s’ară fi întâm­­plată, cu ocasiunea­­ jilei de 4 Sep­­tembre, în mai multe localități din Francia, n’au avută nici ună carac­­teră seriosă, după câte vedemă în ultimele ziare sosite din Francia. A­­fară de orașele Mézes și Périgueux, unde autoritățile unui regime ce se numesee republicană au întrebuin­țată armele contra unoră atrapa­­mente de cetăți auto cari nu faceau de câtă se se manifesta în favorea aces­tui regime, strigândă trăiască Repu­blica, în tote cele­l­alte părți a dom­nită calmulă celă mai mare. La Répubvlite frangaise reproduce scirea respândită că materialele Mac- Mahon s’a lăsată de ideia d’a face uă cälătoria și ’n departamentele din sudul­ Franciei, precum a făcută în Bretania. Fata republicană repetă că președintele Republicei a luată acestă otărîre și ’i urâtă se nu regrete și densulă ocasiunea ce avea, ■ — și pe care o perde, — d’a face cunoscință cu Francia, spre a ’i merita încrede­rea și a i-se asigura repausulă. Guvernul­ Franciei se află în tratări diplomatice cu guvernul­ Engliterei în privința tunelului proiectată­­ pe supt canalul­ La Manche. Uă telegramă din Atehia, cu data de 3 Septembre, anunță că orașele Pally și Klo­wang, situate pe costa occidentale, ar aă supusă Olandezilor ă­și negocieza condițiunile acestei su­puneri. JLU OOILUUId­­­ T-J.­­,4-« 4-1*. ultramontană a acusată pe președin­tele cabinetului și pe alți doui miniș­trii pentru trădare și conspirațiune în contra religiunii de stată. Camera a respinsă în unanimitate acesta a­­cusațiune. SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA. Ședința, din I § Augustă, 1874. Președinte: Dr. A. Fetu. Membrii pre­­­­­inți: N. Ionescu, V. A. Urechiă, Al. O­­­­dobescu, G. Liouîi, A. Tr. Laurianu, los. Hodosiu, G. Bartici, I. Caragiani, Al. Ro­­­­manu, I. C. Massimu, P. S. Aurelianu. Procesul- verbale ală ședinței precedinte­­ nefiindii­terminată, citirea lui s’amână pe ședința viitare. D. președinte invită pe membrii a trece la ordinea zileî și, Hindu că d. Urechiă avea cuventură âncă din ședința trecută, îlu invită a intra ’n discusiune asupra re­­visiunii dicționarului. D. Urechiă^aretă c’a cerută , cuventulă în ședința precedinte în urma vorbirii d-luî Bariță, parte pentru că se simția obligată de moment nositatea cestiunii în desbatere, deră mai alesă provocată de vorbele d-lui Bariță. D-sea declară că n’a fostă în țeră cândă s’a votată, în 1870 (ședința de la 4 Augustă) laude dicționarului elaborată de comisiunea lesicografică. Acesta ține se se scle. D-sea nu voiesce se intre ’n des­batere asupra dicționarului, căci nu o vede posibile, fără prealabile statuare asu­pra altui punctă. întrebă deră pe societate, de ’nțelege, pr in revisiunea dicționarului și p’a ortografiei, de care s’a servită cu multă consecință comisiunea mesieografică. D. U­­rechiă nu se ’ndruiesce c’acestă revisiune a ortografiei trebuie se preocupe societatea academică. Cândă acesta se va desbate, d-sea ’și va spune anuarulă scă, căci nu e din ce’ ce aă aprobată ortografia urmată de comisiunea lesieografică. D-sea crede c’a ’ntreba, cum facă alte academii în revisi­­unile dicționarelor­ respective, nu pote fi inutile. Esperiența societăților, analoge, mai bătrâne, ne póte servi și conduce. Yeră-se cum a procedată și cum procede academia francese. Apoi d-sea citeză câte­va din revisiunile dicționarului francesc după Ambroise-Firmin-Didot. 1) A fostă una timpă — nu de multă — cândă aca­demia francese scria phantome, phantasti­­que, phrénésie, etc. Apoi a scrisă fără pic, și St. J­euve, în Nouveaux essais (Tome XI) ne spune că aă de gândă se scrie nimfe, fu­ste, diftongue. Aud­iți! Și noi scriemă pene și alfabeta cu ph:­alphabeta! «Et l’étymologie ? Ya-t­on s’écrier, dit St. Be­livé. Mais cette étymologie, on s’en est bien cearté... Et puis cette raison qu’il faut garder aux mots tout leur apparen­ afin de maintenir lenr étymologie, est par­­faitement vaine, car, pour íme lettre de plus où de moins, les ignorants ne sau­­ront pas mieux reconnaitre l’origine du mot, et les homm­es instruits la reconnait­­ront toujours.» 2) Déca St. Feme are dreptate in genere, oo­uu in lociuU «Ir­­imî, pavii oouuu ocv du­VI­n temă datori a nu îngreuna scrierea îi tu­bei cu litere parasite? Poporală română trebuie se pășescă răpede, fórte răpede. Elă n’are timpă de perdută ca Francesa, câte 8—10 ani, ca se ’nvețe ortografia limbeî sale. Liberalismulă, democrația ne ceră se nu face mă uă limbă scrisă, ună felă de mistică scriere a limbei. Nu este a voi ignoranța d’a nu primi de esem­plu duplicarea consolelor.... Am fr! Maî ieri, aci se imputa unul colegă din cei mai i­­luștriî greșeli de duplicare, și voiți ca se­ impuneți acestă flagelă poporului care trece clasele primare ? Nu intru ’n detalie. A­­ducă numai în treceri acestă observare. Déca se va admite prealabile revisiunea ortografiei, voiă avé s’aducă cu totă res­­pectulă observațiunile mele în meritul­ lu­crului. Eă speră că, orî­ează de divergiute 1) Observations sur Vorthographe frangaise. 2) Nouveaux tssNs, p. 216. ară fi con­clusiunile mele d’ale onor, comi­­siuni lesicografice, voră fi ascultate, de­și sală­câtă de iritabile este filologia nu nu­mai la noi, ci și ’n corporațiunî mai betrâne. Îmi amintescă a fi citită că Roger-Collard, într’uă a fi, nevoindă a primi introducerea în dicționară a neologismului ceser, es­­clama: s’il entre, je sors­ «De va intra, că îmi iert peserin și ești, daca opiniunea mea nu va fi victoriosă!» Dér rogă se abordămă Gestiunea prealabile a ortografiei, cum se face de ori­ce academia, când­ e vorba d’uă nouă edițiune a dicționarului sef. Cum se procedeină? Artă susținută cu d. Odobescu sé se alegă uă comisiune care se­­ facă revisiunea. Și’n acestă casă esperiența altoră corporațiunî e utile. Academia fran­cese, la a treia edițiune (1740), intrată mai de demultă în discusiunea simplificării orto­grafiei, sch­imba, după neterminate desbateri, ortografia vorbelor, ca accroistre (accroître) advocat, apostre, bienfaicteur, abysme, laid, etc., ect. Dară ret­eadă că lucrul­ merge anevoiă, își delega puterile nu unei comi­­siuni, — cum, pentru mai mare garanție, re ceremă — ci unui singură membru, lui Oliver. Acesta, intr’uă epistolă către preșe­dintele academiei (1 ianuarie 1836), zicea: «à propos de l’Académie, il y a six m­ois qu’on delibére sur l’orthographe, car la volonté de la compagnie est de renoncer, dans la nouvelle édition de son dictionnaire, à l’or­­thograph­e suivie dans les éditions précé­­dentes;.... mais le moyen de parvenir à quel­­que espèce d’uniformité? Nos délibérations, dépuis six mois, n’ont servi qu’a faire voir qu’il était impossible que rien de systématique partit d’une compagnie. En fin, comme il est temps de se mettre à imprimer, l’Académie se determina hier à cet é gard». Vedeți?... Și vreți se credeți că noi o se simă mai în stare d’a ne pune toți de acordă desbătendă stanțe pe de vorbă după vorbă dicționarulă? Nu ne propuserămă u­ă bărbată unică, ci uă comisiune, pentru mai multă garanția, ș’acea comisiune se ne aducă propunerile sale încă ’n sesiunea acesta asupra orto­grafiei. In timpulă cândă pene și Francesiî, cari și-au consacrată ortografia prin atâtea secte gloriose literaiie, se gândescă și lu­cră spre a’șî simplifica scrierea; atunci, cândă s’a creată societăți cu mii de membrii in Francia și Synteza, cari ’mpingă acade­­miele de limbă din î­ns­puteri la simplificarea ortografiei, căci chiară publică cărți cu or­tografia cea nouă; nu în acestă timpă amă trebui —repet cea-a ce­­ Jiseî — se neglijem Gestiunea ortografiei. Trecendă apoi la partea a doua a cuvân­tării sale, d. Urechiă arată că nu merită se fiă lăsată intre membrii nelucrători, căci d-sea și-a făcută datoria, a scrisă literele N și O cu cari fusese însărcinată de socie­tate. Provocată de vorbele d-lui Bariță, d. Urechiă cit­iee corespondința preschimbată între d-sea și delegațiune. D. Urechiă adauge apoi că nu face să reclamă asupra comisiunii lesicografice, ci lasă aprob­ării adunării procederea iei. Déca ânse comisiunea lesicografică ară­ta a ’nțe­lege că neprimirea lucrării mele a fostă din cauză că nu merită, atunci ași cere cu res­pectă onor. societăți se rânduiască uă comi­­siune care se cerceteze și se raporte. Ve promită că la minută, cândă mi s’ară proba FOIȚA „ROMANULUI“ PERULA MISE­R­IEI I­ IV. Trecu­tă lună. Martea ne mai fă­­cea dă dale sele, se mirară locuitorii din Vicq, din Fresne și din Condé vețendă că nimeni din ei nu murise. Mirarea se mări la sfirșitul­ lunii ur­­matore, cândă veni vestea că nimeni nu murise în Valenciennes, în Donai, în Lilie, în totă Flandra. M­ ieî­nă­ dată nu se pomenise ase­menea lucru, și, cândă veni anulă nou, se văd­u prin calendare că totă așta se ’ntemplase în Francia, în Bel­gia, in Olanda, la Nemți, Svrdi și Muscali.­­ Anulă trecu și s’adeveri că de cinci­­spre-d­ece luni nu se ivise n lumea nfcrogă­nă singură marte. Toți bolna­vii se tămăduiserâ fără ca doctorii sé scie cum și pentru ce, cea­a ce nu ’i impedeca da se săli de tóte vindecă­rile. Amilii acesta trecu, ca și celă din­­ li A vedé migaânule trucutu. I nainte, fără mórte, și cândă veni a­­nulă noă, de la ună capătă alu lumii pene la celă­l­altă, ómenii se ’mbră­­țișiară, veseli caă devenită nemuri­tori.­­ Se făcură serbări publice, și ’n­­ Flandra fură sărbători cum nu se vă­­­ 3 puseră de cândă e lumea. , Baui* Flamanți nu se mai temeau ’ c’o se rnara de indigestiune, nici de podagră, nici de apoplesiă, băură și ’ mâncară câtă le fu chiefură. Se socoti că n trei zile fie­care omă mâncase­ră baniță de grâă, afară de carne și de legume, și băuse­ră toci- Í tare de bere, afară de rachiurile de­­ ienupere și de drojdii. 1 _ Mărturisescă că, mie unuia, nu ’mi - I vine a le crede pe tate, dară totuși j este ’nvederată că nici­ vă­ dată lumea­­ n a fostă asta de fericită, și nimeni nu putea ghici că Miseria era causa a­­cesteei veselii a unei lumi întregi. Și Miseria nu se lăuda... de modestii. Totuia merse bine ’n timpă de­­ zece, două-țeci, trei-zeci de ani. Dere, după­­ trei-zeci de ani, se vedeaă adesea bă­­­­trâni d’uă sută­­ jece ș’uă sută două-1­­ zeci de ani, care este ’n genere versta gârbovirii. Acești bătrâni, de totă ne­putincioși, fârâ memoria, orbi, surți, ne mai puteadă nici gusta, nici pipăi, nici mirosi, nesimțitori la ori­ce plă­cere, începeau a găsi că nemurirea nu era ună bine atâtă de mare câtă se credea î nainte. Ii vedeai terându-se la sare, indouiți pe toiagulă soră, cu fruntea pleșiu­­vită clătinândă în veci din capă, cu ochii stinși, tușindu, scuipândă, ne mai avăndă carne pe óie, jigăriți, sbîr­­ciți și semănândă a uesce grozavi melci teVetori. Femelele erau și mai oribile de­câtă bărbații. Bătrânii cei mai slabi ședeau în paturi și n’ar fi găsită casă ’n care să nu fiu cinci­seă șapte paturi în cari mormăiaă unchieșii, nevățjendu’și stră­nepoții și pe fii strănepoților­. Ba chiară la trebuință se ’i adune ’n nesce mari spitaluri, unde fie­care generațiune era ocupată se ’ngrijescá pe cele ce veniseră ’naintea iei și cari nu se puteau scăpa de viață. Afară d’acestea, fiindă­ că nu se mai­­ faceau testamente și nu mai erau moș­teniri, generațiunile cele nouî n’aveau nimicit alüi lora, tóte bunurile erau­ de dreptu ale strămoșilor ii séü ale pârințiloru strămoșilor­, carii nu se puteai­ bucura de densele. Supt nesce regi neputincioși, guver­nele se slăbiră, legile ’și perdură pu­terea și a scurta timpu nemuritorii asigurați d’a nu merge ’n iada, se dădară cu tóte crimele: predau, fu­­rați,­ necinstiați, ardeau, dérui vai ! nu puteau omori! In fie­care regata strigatuîu de „se trăiesei, Maria-tea!“ deveni una stri­­gatü de resvrătire și fu opritu, supt pe­depsele cele mai severe, afară de pe­­depsa cu mórte. Nu era destulă atata: ómenii și a­­nimalele nu mai muriau, și peste pu­țină pámântulö fu atâtă de plină de locuitori, în­câtă nu mai putu să’i hră­­nescá.Se m­­u o femete grozavă, și óme­­nii räteciați prin câmpii, jumătate goi, ne mai avendu unde se se adapostésc a­ suferină d’un fóme ne’mblănzită, i far’a a pute muri.­­ Déca Miseria ară fi cunoscută a­ ‘ ceste nenorocirî dem­­ne de plânsă, n’ar fi fi voită să se prelungésca, chiară pen­tru a ’și scăpa vieța. Dérè obicinuită de multă cu neajunsulă și cu bula, și ea și Faro nu suferiră mai puțină de câtă cei-l­alțî: mai toți ajunseseră cu totulă surțli și orbi, și Miseria nu pre ’nțelegea cele ce se ’nteroplaă îm­­prejuru’î. Atunci ómenii iși puseră atâta râv­nă ca să caute Marțea, cum nu pu­neai­ înainte ca să fugă de densa. Aler­gară la otrăvile cele mai necunoscute, la machinele cele mai uciijetóre, dérai și machinele și otrăvile nu putură de­câtă să vătame corpuri, fără se lă nimicesca. Se porunci să se facă resbóie spăi­­mântatóre, națiunile se ’nvoiră a și face una alteia binele d’a se ucide, d’a năvăli una asupra alteia, deră își făcură m­ă răă grozavă fără se is­­butescá a ucide ună singură oină. S’adunâ ună congresă pentru morte. Medicii veniră din cinci părți ale lu­mii: veniră albii, veniră galbenii, ve­niră cei cu faclă negră și cei cu fă­­clă arăndă, și toți împreună căutară

Next