Romanulu, octombrie 1874 (Anul 18)
1874-10-01
960 țiarulă Germania scrie, după nesce informațiuni din Compenhaga, urmatorele : «Poporațiunea din Schleswig a găsită un nouă ocasiune d’a ’și manifesta simțimintele anti-prusiane : era vorba d’a alege unu deputat» pentru Reichstag. Krüger întruni pe alegeton și le aduse la cunoscință cuvintele cari l’au făcută a rei’sa jurămentulu. Primulu cuventu,fise, a fostu că articululu V din tratatulü de la Praga, dă locuitorilorü din [Schleswig dreptula d’a alege între Danemarca și Prusia. Programa politică a d-lui Krüger fu adoptată de alegătorii săi și vigurosulu apărătoru alü drepturilor Schleswigului și alese, pe candü candidatura germană, I. Ritter, n’a pututu întruni de câte 33 voturi. Acestă alegere probătă vă dată mai multa că germanismula nu face procese în Danemarca și că Schleswigesii renană legați de patria lor, de care au vota se -i se pare prin violință.» Gluvernul Olandei a presintată Statelor generali unii memoriu în privința bugetului Indielorü. Noul ministru alü colonieloră declară prin acesta e spunere că espedițiunea în contra Atehinesiloru a gásit-o la venirea sea la putere în cea mai bună stare, că supunerea insulei Sumatra nu mai póte fi d’a$I înainte pusă în îndouiali, și că, déca nu s’arü fi data mijiloce d’a continua lupta, tóta preponderanța Olandei în arhipelagulu indiana s’arü fi perdutü. Ministrul nu nega case că pericule nu se mai potrivi,mai cu semn fiindă semn de crescânda înverșiunare cu care continuă d’a se lupta Atcinulü propriu -isa;dera speră că nu va mai fi necesitate d’uă a treia espedițiune până la definitiva lui supunere. Pall-Mall-Gazette din Londra publică urmatorea telegramă din Berlin, cu data de 5 Noembre : «Se asigură în cercurile diplomatice că relațiunile dintre cabinetele rușii și spaniole au luat unü caractere cu totul cordiale. Se crede că recunoscerea guvernului din Madrid de către Rusia se va anuncia în curânda în modă oficiale. «Acesta cestiune preocupă adî tată atențiunea principelui Gorciacoff.» Amu vorbitu ieri despre una din cestiunile cari se agită ații mai multa la Englitera, cestiunea separațiunii bisericei de Statu, ș’am fi arétatu opiniunile cari suntu în desbatere în privința resolverii acestei cestiuni. Estragemü acum, dintr’uă corespondință din Londra a Independentei belgice, și cele următore : La 4 Noembre s’a ținută la Manchester un ă meeting“ alű societății „Liberationiștilorn“, care are de scop emanciparea bisericei de Stata, și care se compune în majoritate de liberali înaintați și de moderați. După ce președintele a arătata scopul a societății, că nu tinde a distruge biserica, ci, din contra, a ’I dauă nouă putere, scoțend’o din împedecările în cari 0 ține Statuia, după ce și alți oratori au mai cuvântată în același sensa, apoi meetingura a votată urmatórea resoluțiune: «In starea actuale a evenimenteloru și ’n condițiunea actuale a bisericeloru, meetingulu vede, probe evidinte despre imposibilitatea d’a se menține sistema in vigore. Meetingulu crede demit că este de datoria celora cari reclamă separațiunea nu numai d’a’șî urmări scopulti cu vigóre, derű ș’a convinge țeza despre necesitatea mesurii, și acesta nu în interesulu unei secte, dera în interesulu naționale.» «Constantinopole, 23 Octombre, 1874. «In acesta momenta s’a făcută una pasa colectivă din partea celoră trei puteri mari ale Nordului. Primii dragomani ai ambasadelor, Austriei, Germaniei și Rusiei, ’mi-au comunicata uă instrucțiune identică din partea șefilorB d loru în privința dreptului Principatelorădunarene d a mchiaia convențiuni comerciale cu puterile străine. Amüonarea vă trimite vădată cu acesta copia după acestă instrucțiune. «Dintr’ensa resultă, precum veți vede ascelința vostră, că în vederea intereseloră lor materiale ș’a posițiunii Principatelor, cabinetele din Viena, Berlin și St. Petresburg declară că au dreptul d’a închiria cu densele convențiuni directe și speciale de vamă, tarife și comerciü. Aceste cabinete ne asigură înse în același timpă că transacțiunile ce au să interviă nu vorü ave caractera politică. Valorea ce are pentru guvernulü imperiale orice comunicare din partea celor trei puteri amice și aliate cu S. Portă, îî impune datoria d’a împlini pe câtă se pate dorințele lorü. Neama ținută totodeuna de acesta principiu, așia încâtă, cândă cabinetulu Vienei a luată inițiativa propunerii d’a acorda Principatelor dreptul unora convențiuni comerciale cu străinătatea, prima nostră cugetare fu d’a căuta uă combinare de natură a concilia drepturile S. Porți cu esigințele situațiunii. «Guvernulu imperiale scie să aprecieze interesele mai multă sau mai puțină directe, mai multă sau mai puțină importante, cuprinse în acesta cestiune, elă nu necunosce nici aceste interese și nici necesitatea care decurge dintr’casele supt punctul de vedere ale unei determinări politice. Elü n’ară lipsi d’a se asocia cu ideia soluțiunii în cestiune, daca ea n’arü trece peste scopuri speciale ce se pare că ’și propune d’a ajunge. «Aü declarată în adevaru cele trei puteri* candu aț făcută pasulu lorü, că nu vor atinge întru nimica legăturele ce unescu Principatele cu curtea suzerană—și primimu acésta declarare cu satisfacțiune. Însă totă suntemă siliți a ve ’ntreba déca noua lovitură ce are a se da tratatului din Paris nu va ave același efectă, a și loviturele precedinte, și daca nu va veni să <fi, în care voința omenilorü va fi neputincioșii, spre a opri curentulü ce se va fi creații printr’una șiră de infracțiuni.. «Acesta reflesiune nu ne este provenită dintr’uă rea interpretare asupra propunerii (?) principatelor. Cunoscema întinderea prerogativelor de cariere se bucură supt raportură administrativă și comerciale. Admitema încă că puterile, ale cărora supuși întrețină relațiuni cu Moldavia, Valachia și Serbia, voiesc să țină comptit de considerațiunile ce resultă din condițiiunile particulare ale acestora principate ; însă ne-aru fi greă a trage de aciuă conclusiune, care ară pune cestiunea p’una tărâmă cu totulu altulu decâtu acela alu tratatelorü. «Fiindăcă se cuvine a se face abstracțiune de punctulu de dreptu ș’a se evita asta;’elü uă discusiune care ne-am conduce la necesitatea de a face apelă la opiniunea individuală a fiecărei din părțile contractante ale tratatului din Paris, noi nu vedem de câtă uă parte numai a cestiunii : acea-a de ună resursă prealabile ală guvernului princiare către curtea suzerană. Evidat e că propunerea nostră lasă drumul deschisă pentru ori ce transacțiune legală avenda de scopă de a asigura resultatul, la care vorü să ajungă cele trei cabinete de Nord in interesulu surașiloră lora. Inconvenientele ce resultă din lipsa de îngagiaminte contractate și basate pe desvoltarea progresivă a caselor de comunicațiune, se pot înlătura după opiniunea S. Porți cu desăvârșire, fără ca să fiă necesitate de a căuta una toremă de acțiune afară din tratate. Nu este, precum se pare a se presuma, numai u c cestiune de formă, care ne impune atitudinea nostră în acestă împrejurare. Principele cancelar (Gorciacoff, Bismarck și cornitele Andrassy), pare să fie asigurată că nesce considerațiuni mai superiore ne impună datoria de a nu ne abate de la linia de conduită ce ne-am trasă, încă dintru începută. Ne măgulimü cu speranța că Alteța Sea (Escelența Sea) va primi aceste observațiuni cu aceașî realitate cu care noî ne esprimămu ideiele nóstre. «Vă rogă se daui citire presinteî depeșî prințului cancelarii (ministru de esterne ală Moj. Sele împăratului și rege), și să ’i lăsați copie după densa, déca Alteța Sea (Esc. Lea) o va dori: «Primiți etc. (După Pressa). ANCHETA DE LA FOCȘIANI Bueurescî, 30 Octombre, 1874. D-lul redactare alü Românului. Domnule redactare. Ați avutu póte ocasiunea se vedeți, că, de câte ori s’a adusă vă sdruncinare magistraturei nóstre, ma cu deosebire de către nesce miniștrii ,chiămați prin meritele și cunoscințele domnielor, loru a o consolida și ocroti, amia recursă la ospitalitatea Ziarului d-vóstre spre a critica mesajele luate de putere pentru a isbi în independința celei mai înalte puteri a statului, care este justiția. Causa tăcerii mele de astă-dată n’a fostă alta decâtă înalta stimă și simpatie, bine meritate de către ambii frați Opreanu, stimă și simpatie cari au facut a se concureză seria de articole atâtă politice câtă și juridice întru apărarea și justificarea purtării exemplare și eminaminte corecte a probului și inteligintelui magistrată Remus Opreanu. De atunci credeama, né marturisescu c’uă părere de rea egoistă, că lucrurile s’au potolită și că guvernul a trecută și cu acésta ocasiune la faimósa și gloriósa ordinea ijilei, cândă d’uă-datâ véi uiü din întâmplare în isiarul. Pressa de la 29 ale cuvintei unu felu de respunsu forte cuviinciosű, forte urbană și desbracatü de ori-ce pasiune, facutü în formă de replică la articululü cutezătoru alü d-lui Missir, care și-a permisă se arate în doctrină pură cum trebuie să fie interpretată Constituțiunea spre a fi respectată. Nu potü pași, d-le redactare, la emiterea ideielor mele asupra afacerii Opreanu, pânâ ce mai ântâiă nu vom pune în vederea cititorilor —fiindă-că la cititori s’a facutü apela de către Pressa—maniera aristocratică și estetică cu care combate uă doctrină de dreptü, susținută cu atâta talenta și seriositate de către multü stimatulu nostru confrate d. Missir. Intr’adevĕrü, autorulu articulului din Pressa procede prin a aréta «ziarului d-vóstre cum trebuie să discute în modü cuviinciosű actele și ideiele supremilor magistrați, și acesta normă de conduită Ziaristică o desvolta în urmă cu atâta consecință cândă părăsesce ferâmuri politice cu una dispreță suverană, spre a îmbrățișa cu multă curioasă pe acela al sciinței, pe care urmăresce pe d. Missir. Nu me mira de acésta antinomiă de idei și fapte, condu scri pertinamente că replica Ziarului Pressa nu este decâta continuațiunea frumusei și sublimei antinomii condamnată de toți fisiologiștii, dera preconisată prin raportulüeminuntelui și savantului procurore generale după lângă înalta curte de casațiune, că adică póte esista oă rațiune coptă și rescoptă în același timpü. Vădată edificați cititorii asupra etichetei păstrată in discusiune de Ziarulu oficiosu, se ’mi fiă permisă și mie, nici juvenilulă, dérit nici coptură și mai puțină răscoptură contradictoră ală raportului și articulului din Pressa, se așternu părerea mea asupra acestei importante cestiuni, care de sigură va remâne neștârsă din cronica nostra judiciară. Nu voiă insista asupra informațiunilor luate și relatate de trămisulă estraordinară ală consiliului de miniștrii. Tótá lumea scie ce va serică un asemene procedere făcută în cabineta cu concursuluameniloru de ocasiune, cari nu lipsescă în asemene circumstanțe. Nu voi insista asemene multă asupra deducțiunilor trase din acele informațiuni de către trimisulă ministeriului, mărginindume numai întru a constata că greșita apreciațiune aci nu póte proveni decâtă din împrejurarea că inaltulă magistrală ală dreptului și a înstrăinată de multă domeniilă combinațiunii fapteloră. In acestă privință s’a răspunsu și fără replică îndestulă și pe largă de stima bilulă Ziară ce redactați. Voiă câta oasé cu tótu umilința a discuta doué pretinse abateri din lege comise de multă regretatura magistrată Remus Opreanu: 1. Procurorele Opreanu, ^ice onorabilulu delegata alu ministeriului, și-a permis a se facă instrucțiunea causei Nicolaidi, pe cânda densulă nu avea de câtă dreptula d’a urmări. Asupra punctului acestuia simță că fericire nespusă că cadă de acorda în dreptă cu savantulü profesore și trimisă ală ministeriului; nu potű énsé se me împedecă d’a nu da uă desmințire formale în fapta și a sfida pe stimabilula raportareală ministeriului se ne arate, — după cum era de datoria d-sele s’o facă, — se ne arate una acta de instrucțiune propria -isai făcuta de procurorelegenerale de la Focșiani afară din competința sea. Astfelü înțelegemu noiuă anchetă seriosa, și astafelü suntem încredințați cu toții c’a înțelesă s’o aibă și ministeriulul, căci nu putem crede că mai alesă actualul ministru ală justiției a pututu avea trebuință se cunoscu prin organula trimisului speciale ală consiliului de miniștrii care este diferința între facultatea d’a urmări și acea-a d’a instrui ună delictă, și cărora aginți aparțină aceste doua facultăți. Nu ministeriula a voita să scie ce anume acta a făcuta Remus Opreanu, și déca acela actă anume articulata și probata prin dosare, era nu prin afirmări gratuite, constituie una actă de urmărire sauună actă de instrucțiune. Inexactă dară în faptă acésta relatare, ea n’are decâtu meritulă d’a ne explica acum pentru ce s’a pusa atâta întârziare în publicarea multă asceptatei anchete. 2. Procurorele Opreanu, adaugă autorulu anchetei, nu putea să urmaréscá pe prefectura Nicolaidi, fără autorisațiunea prealabilă a consiliului de miniștrii. Acimé simța fórte desolată d’a nu pute împărtăși opiniunea eminintelor profesore de drepta, fără onse a crede că acela care ară susține contrariulu este abătuta din lege. Trebuie sé facema celu puțina onore controversei, deși noi suntemu autori saț a crede că opiniunea savantului d. Viorenu nu este îmbrăcișiată de nici unu jurisconsulta de la noi, nici chiară de Pressa, după cum vomă avé cnore se arazămă mai la vale. Pentru mine mulți, cestiunea nu presintă nici uăndouiélá și nu pota de câtu séme unescu întru totu cu argumentațiunea solidă și judiciósa a confratelui meu d. Missir, care are pe lîngă tote și meritulă d’a fi creata. In acestă controversă susceptibilă numai de două sisteme, țină alü treilea sistemă, care este apanagiulü Pressei și pe care ’la voia boteza : sistemulu de stagnațiime și de vecinică acceptare. Intr’adevĕra, a ce conchide jurisconsultul Pressei, după ce crede c’a distrusă sistemulu d-lui Missir? La dorința d’a ave câtă de curendă uă lege, care se pune în practica articlulu 29 din Constituțiune. Acesta sistemă are numai una merita , acela adică că, aparțiinda Tressei oficiase, ela póte fi realisatü prin răpedea propunere și mai răpedea votare a corpuriloru legiuitóre; ela este buna în mânele puternicilora de la Pressa, dérii nu prețuiesce nimica în mânele jurisconsultului care ține misiunea d’a interpreta să lege asta-felű cum este, erü nu d’a privi unu gola în legislațiune, care, cela puțină d’uă-cam-dată, cu tóte promisiunile și dorințele Pressei, nu se va împle nici uă-dată, fiindu fórte comoda pentru unii guverna d’a ave garantată impunitatea aginților sel administrativi. Apoi seriosa taxeza jurisconsulții de la Pressa de imorale sistemulű d-lui 1 Missir, care tinde la posibilitatea represiunii unui aginte administrativa ? Serioșii pretindă a ajunge la un egalitate între judecători și agenți administrativi, pe cândfl în sistemulű d-lorü ' acești din urmă nu potu fi urmăriți nici-uă dată, neesistând o lege, era cel d’ântâiă potü, după uă denundare făcută ministeriului justiției, care este datoră a da ordine ministeriului publicu se fiă urmăriți și pedepsiți (vedl j art. 496 pr. pen.)? Fără ’ndouielá, a 11 I cesta monstruosă anomală nu se póte esplica în dreptu pura, ci numai prin gustul a ce’lu putemu ave după împrejurări d’a pune în ierarhiă pe ună prefectu ped’asupra unui judecätoru de curte. In zadarii dibaciiciariști de la Pressa se punu supt scutulu opiniunii savantului și multa respectabilelui actuale prima-președinte alü înaltei curți de casațiune asupra art. 22 din Constituțiune în materie de căsătorie. Nu existe aci nici uă comunitate de idei. Intr’adevĕra, pe cânda în materia căsătorielora Constituanta n’a abrogata nimica din disposițiunile codului civile, ci numai a adăugata formalitatea religiósa, care römâne a se legifera, fără ca până atunci să rămâne în suspensiune efectele juridice ale unei căsătorii civile, apoi în casula nostru, Constituanta, prin art. 29, al. 1, abrogà íntr unu modu formale art. 492 procedura penală, desființându cu desăverșire autorisațiunea I prealabilă. Pe cânda Pressa voiesce se stea și se privescu la aginți administrativi cum comitu delicte fără a’l pute pedepsi, primula-președinte al casațiunii voiesce ca vă căsătoria numai civile să-și produca efectele sale până se va legifera în privința ceremoniei religiose. Pentru onórea dorit a juridicului sistema consacrată de Inaltul, magistrata în materie de căsătorii, se înlăture măruța Pressa asociațiunea în comunu a unora idei cu totul disparate. Condamnata acesta sistema bastarda pe téremuri morale și sociale, se esaminama una momenta déca elü se póte întemeia pe testulu legii sau se ínneca chiara ín favoritulű licide vivificatorii ale spiritului ieí, atâta de plăcut a autorului articulului din Pressa. Acesta diara susține că desființarea autoritațiunii prealabile este subordinată unei legi posteriore; într’alte cuvinte, daca voimü se simți logici, acea lege posteriore va pute sa facă se reînvieze acea sublimă garanția din Constituțiunea anului VIII din Francia, condamnată de tóte spiritele secolului și chiarü de pacturu nostru fundamentale. Intr’ deverit, cine voiesce a citi cu luare-aminte și seriosu art. 29 din Constituțiune, va găsi că autorisațiunea este desființată fără nici uă condițiune de timpu sau de locu. Acesta este principiul,acesta este călăuza legislativei cânda va veni se voteze legea prin care va precisa cazurile și modul a urmăririi; aceste din urmă face obiectulu codului și al procedurii în acestă privință, pe când acela d’ântâiă este una principia constituționale imutabile până la oă nouă Constituantă. Eea pentru ce legiuitorulu lea și deosebită facénda dintr’casele doua aliniate, era nu unulți singura cu clausă de subordinațiune. Se pașimă acum și la spiritulu, adecă la voința legii. Déca Constituanta arü fi lăsata posibilitatea reînființării autorisațiuni prealabile prin legi posteriore, cum, cânda prin art. 131 desființază consiliula de statu, nu s’a gândit a sé desemne autoritatea care să’lü înlocuiască pentru darea de asemeni autorisațiuni ? Cum legiuitorele posteriori, care prin legea din 12 iulie 1866 a distribuita tóte atribuțiunile consiliului de statu, nu s’a gândita și la acesta importantă misiune pe care o avea acela înalta corpa? Inepta, neprevedetorui a fosta legiuitorele d’atunci ? |f|Din tóte acestea v’ați pututu convinge, d-le redactare, că singurulu sistema morale și constituționale este alü d-lui Missir, pe care ’la împărtășiți și d-vóstru, și că totu mai bine este sĕ ne adapamți cu atmosfera salutariă a șc0lei, cânda suntemu mai apropiați de densa , de câta sĕ’l uitáma folósesc, când a ne aflamu mai depărtați. Primiți, d-le redactare, espresiunea distinsei mele considerațiuni. D. Giani. Nota lui Rarifi-Pașa, ministrul de externe ale Turciei, către escelențele lorü Rachid-Pașa, Kiamil-Pașa și Aristarchi-Beiă, represintanții săi de la Berlin, Petersburg și Viena: ROMANULU, I NOEMBRE, 1874 Primiriü de la d. senatoră Deșliu următorulă apelă către membrii sena«