Romanulu, octombrie 1874 (Anul 18)

1874-10-01

960 ț­iarulă Germania scrie, după nesce informațiuni din Compenhaga, urma­­torele : «Poporațiunea din Schleswig a găsită un nouă ocasiune d’a ’și manifesta simțimin­­tele anti-prusiane : era vorba d’a alege unu deputat» pentru Reichstag. Krüger întruni pe alegeton și le aduse la cu­­noscință cuvintele cari l’au făcută a re­­i’sa jurămentulu. Primulu cuventu,­­fise, a fostu că articululu V din tratatulü de la Praga, dă locuitorilorü din [Schleswig dreptula d’a alege între Danemarca și Prusia. Programa politică a d-lui Krüger fu adoptată de alegătorii săi și vigurosulu apărătoru alü drepturilor­ Schleswigului și alese, pe candü candidatura germană, I. Ritter, n’a pututu întruni de câte 33 vo­turi. Acestă alegere probătă vă­ dată mai multa că germanismula nu face procese în Danemarca și că Schleswigesii renană legați de patria lor­, de care au vota se -i se pare prin violință.» Gluvernul­ Olandei a presintată Statelor­ generali unii memoriu în privința bugetului Indielorü. Noul­ ministru alü colonieloră declară prin acesta e spunere că espedițiunea în contra Atehinesiloru a gásit­-o la venirea sea la putere în cea mai bună stare, că supunerea insulei Su­matra nu mai póte fi d’a$I înainte pusă în îndouiali, și că, déca nu s’arü fi data mijiloce d’a continua lupta, tóta preponderanța Olandei în arh­i­­pelagulu indiana s’arü fi perdutü. Ministrul­ nu nega case că pericule nu se mai potr­ivi,­mai cu semn fiindă semn de crescânda înverșiunare cu care continuă d’a se lupta Atc­i­­nulü propriu -isa;­dera speră că nu va mai fi necesitate d’uă a treia es­­pedițiune până la definitiva lui su­punere. Pall-Mall-Gazette din Londra pu­blică urmatorea telegramă din Berlin, cu data de 5 Noembre : «Se asigură în cercurile diplomatice că relațiunile dintre cabinetele rușii și spani­ole au luat­ unü caractere cu totul­ cor­diale. Se crede că­ recunoscerea guvernului din Madrid de către Rusia se va anuncia în curânda în modă oficiale. «Acesta cestiune preocupă adî tată aten­țiunea principelui Gorciacoff.» Amu vorbitu ieri despre una din cestiunile cari se agită ații mai multa la Englitera, cestiunea separațiunii bisericei de Statu, ș’am fi arétatu o­­piniunile cari suntu în desbatere în privința resol­verii acestei cesti­uni. Estragemü acum, dintr’uă cores­­pondință din Londra a Independentei belgice, și cele următore : La 4 Noembre s’a ținută la Man­chester un ă meeting“ alű societății „Liberationiștilorn“, care are de scop­ emanciparea bisericei de Stata, și care se compune în majoritate de liberali înaintați și de moderați. După ce președintele a arătata sco­­pul a societății, că nu tinde a distruge biserica, ci, din contra, a ’I da­uă nouă putere, scoțend’o din împedecă­­rile în cari 0 ține Statuia, după ce și alți oratori au mai cuvântată în ace­lași sensa, apoi meetingura a votată urmatórea resoluțiune: «In starea actuale a evenimenteloru și ’n condițiunea actuale a bisericeloru, mee­­tingulu vede, probe evidinte despre imposi­bilitatea d’a se menține sistema in vigore. Meetingulu crede demit că este de datoria celora cari reclamă separațiunea nu numai d’a’șî urmări scopulti cu vigóre, derű ș’a convinge țeza despre necesitatea mesurii, și acesta nu în interesulu unei secte, dera în interesulu naționale.» «Constantinopole, 23 Octom­bre, 1874. «In acesta momenta s’a făcută una pasa colectivă din partea celoră trei puteri mari ale Nordului. Primii dragomani ai ambasa­­delor, Austriei, Germaniei și Rusiei, ’mi-au­ comunicata uă instrucțiune identică din partea șefilorB d­ loru în privința dreptului Principateloră­dunarene d a mchiaia con­­vențiuni comerciale cu puterile străine. Amü­onare­a vă trimite vă­dată cu acesta co­pia după acestă instrucțiune. «Dintr’ensa resultă, precum veți vede ascelința vostră, că în vederea intereseloră lor­ materiale ș’a posițiunii Principatelor­, cabinetele din Viena, Berlin și St. Petres­­burg declară că au dreptul­ d’a închiria cu densele convențiuni directe și speciale de vamă, tarife și comerciü. Aceste cabinete ne asigură înse în același timpă că transacțiu­­nile ce au să interviă nu vorü ave carac­tera politică. Valorea ce are pentru guver­­nulü imperiale ori­ce comunicare din par­tea celor­ trei puteri amice și aliate cu S. Portă, îî impune datoria d’a împlini pe câtă se pate dorințele lorü. Ne­ama ținută toto­de­­una de acesta principiu, așia în­câtă, cândă cabinetulu Vienei a luată inițiativa propu­nerii d’a acorda Principatelor­ dreptul­ u­­nora convențiuni comerciale cu străinătatea, prima nostră cugetare fu d’a căuta uă com­binare de natură a concilia drepturile S. Porți cu esigințele situațiunii. «Guvernulu imperiale scie să aprecieze interesele mai multă sau mai puțină directe, mai multă sau mai puțină importante, cu­­prinse în acesta cestiune, elă nu necunosce nici aceste interese și nici necesitatea care decurge dintr’casele supt punctul­ de ve­dere ale unei determinări politice. Elü n’ară lipsi d’a se asocia cu ideia soluțiunii în ces­tiune, daca ea n’arü trece peste scopuri speciale ce se pare că ’și propune d’a a­­junge. «Aü declarată în adevaru cele trei puteri* candu aț făcută pasulu lorü, că nu vor­ a­­tinge întru nimica legăturele ce unescu Principatele cu curtea suzerană—și primimu acésta declarare cu satisfacțiune. Însă totă suntemă siliți a ve ’ntreba déca noua lo­vitură ce are a se da tratatului din Paris nu va ave același efectă, a și lovi­­turele precedinte, și daca nu va veni să <fi, în care voința omenilorü va fi neputincioșii, spre a opri curentulü ce se va fi creații printr’una șiră de infracțiuni.. «Acesta reflesiune nu ne este provenită dintr’uă rea interpretare asupra propune­rii (?) principatelor­. Cunoscema întinderea prerogativelor­ de cari­ere se bucură supt raportură administrativă și comerciale. Ad­­mitema încă că puterile, ale cărora supuși întrețină relațiuni cu Moldavia, Valachia și Serbia, voiesc­ să țină comptit de conside­­rațiunile ce resultă din condițiiunile parti­culare ale acestora principate ; însă ne-aru fi greă a trage de aci­uă conclusiune, care ară pune cestiunea p’una tărâmă cu to­tulu altulu de­câtu acela alu tratatelorü. «Fiindă­că se cuvine a se face abstrac­țiune de punctulu de dreptu ș’a se evita asta­­;’elü uă discusiune care ne-am­ conduce la necesitatea de a face apelă la opiniunea individuală a fie­cărei din părțile con­tractante ale tratatului din Paris, noi nu vedem­ de câtă uă parte numai a ces­­tiunii : acea-a de ună resursă prealabile ală guvernului princiare către curtea su­zerană. Evidat e că propunerea nostră lasă drumul­ deschisă pentru ori­ ce trans­­acțiune legală avenda de scopă de a asi­­gura resultatul, la care vorü să ajungă cele trei cabinete de Nord in interesulu su­­rașiloră lora. Inconvenientele ce resultă din lipsa de îngagiaminte contractate și ba­­sate pe desvoltarea progresivă a caselor­ de comunicațiune, se pot­ înlătura după opi­­niunea S. Porți cu desăvârșire, fără ca să fiă necesitate de a căuta una toremă de ac­țiune afară din tratate. Nu este, precum se pare a se presuma, numai u c cestiune de formă, care ne impune atitudinea nostră în acestă împrejurare. Principele cancelar (Gor­ciacoff, Bismarck și cornitele Andrassy), pare să fie asigurată că nesce considerațiuni mai superiore ne impună datoria de a nu ne a­­bate de la linia de conduită ce ne-am­ trasă, încă dintru începută. Ne măgulimü cu spe­ranța că Alteța Sea (Escelența Sea) va primi aceste observațiuni cu aceașî realitate cu care noî ne esprimămu ideiele nóstre. «Vă rogă se daui citire presinteî depeșî prințului cancelarii (ministru de esterne ală Moj. Sele împăratului și rege), și să ’i lă­sați copie după densa, déca Alteța Sea (Esc. Lea) o va dori: «Primiți etc. (După Pressa). ANCHETA DE LA FOCȘIANI Bueurescî, 30 Octombre, 1874. D-lul redactare alü Românului. Domnule redactare. Ați avutu póte ocasiunea se ve­deți, că, de câte­ ori s’a adusă vă sdruncinare magistraturei nóstre, ma cu deosebire de către nesce miniștrii ,chiămați prin meritele și cunoscin­­țele domnielor, loru a o consolida și ocroti, amia recursă la ospitalitatea Ziarului d-vóstre spre a critica me­­sajele luate de putere pentru a isbi în independința celei mai înalte pu­teri a statului, care este justiția. Ca­usa tăcerii mele de astă-dată n’a fostă alta de­câtă înalta stimă și simpatie, bine meritate de către am­bii frați Opreanu, stimă și simpatie cari au facut a se concure­ză seria de articole atâtă politice câtă și ju­ridice întru apărarea și justificarea purtării exemplare și eminaminte co­recte a probului și inteligintelui ma­gistrată Remus Opreanu. De atunci credeama, né marturisescu c’uă pă­rere de rea egoistă, că lucrurile s’au potolită și că guvernul­ a trecută și cu acésta ocasiune la faimósa și gloriósa ordinea ijilei, cândă d’uă-datâ véi uiü din întâmplare în isiarul. Pres­sa de la 29 ale cuvintei unu felu de respunsu forte cuviinciosű, forte ur­bană și desbracatü de ori-ce pasiune, facutü în formă de replică la articululü cutezătoru alü d-lui Missir, care și-a permisă se arate în doctrină pură cum trebuie să fie interpretată Con­­stituțiunea spre a fi respectată. Nu potü pași, d-le redactare, la emiterea ideielor­ mele asupra afa­cerii Opreanu, pânâ ce mai ântâiă nu vom­ pune în vederea cititorilor­ —fiindă-că la cititori s’a facutü a­­pela de către Pressa—maniera aris­tocratică și estetică cu care combate uă doctrină de dreptü, susținută cu atâta talenta și seriositate de către multü stimatulu nostru confrate d. Missir. Intr’adevĕrü, autorulu arti­­culului din Pressa procede prin a aréta «ziarului d-vóstre cum trebuie să discute în modü cuviinciosű actele și ideiele supremilor­ magistrați, și acesta normă de conduită Ziaristică o desvolta în urmă cu atâta conse­cință cândă părăsesce ferâmuri po­litice cu una dispreță suverană, spre a îmbrățișa cu multă curioas­ă pe a­­cela al­ sciinței, pe care urmăresce pe d. Missir. Nu me mira de acésta antinomiă de idei și fapte, condu scri pertinamente că replica Ziarului Pres­sa nu este de­câta continuațiunea frumusei și sublimei antinomii con­damnată de toți fisiologiștii, dera preconisată prin raportulü­eminun­­telui și savantului procurore­ gene­­rale după lângă înalta curte de casațiune, că adică póte esista oă rațiune coptă și rescoptă în același timpü. Vă­dată edificați cititorii asupra etichetei păstrată in discusiune de Ziarulu oficiosu, se ’mi fiă permisă și mie, nici juvenilulă, dérit nici coptură și mai puțină răscoptură contradictoră ală raportului și articulului din Pres­sa, se așternu părerea mea asupra acestei importante cestiuni, care de sigură va remâne neștârsă din cro­nica nostra judiciară. Nu voiă insista asupra informați­­unilor­ luate și relatate de trăm­i­­sulă estraordinară ală consiliului de miniștrii. Tótá lumea scie ce va se­rică un asemene procedere făcută în cabineta cu concursulu­ameniloru de ocasiune, cari nu lipsescă în asemene circumstanțe. Nu voi­ insista ase­mene multă asupra deducțiunilor­ trase din acele informațiuni de către trimisulă ministeriului, mărginindu­­me numai întru a constata că gre­șita apreciațiune aci nu póte proveni de­câtă din împrejurarea că inaltulă magistrală ală dreptului și­ a înstrăi­nată de multă domeniilă combinați­­unii fapteloră. In acestă privință s’a răspunsu și fără replică îndestulă și pe largă de stima bilulă Ziară ce re­dactați. Voiă câta oasé cu tótu umi­lința a discuta doué pretinse abateri din lege comise de multă regretatura magistrată Remus Opreanu: 1. Procurorele Opreanu, ^ice onora­­bilulu delegata alu ministeriului, și-a permis a se facă instrucțiunea causei Nicolaidi, pe cânda densulă nu avea de câtă dreptula d’a urmări. Asupra punctului acestuia simță că fericire nespusă că cadă de acorda în dreptă cu savantulü profesore și trimisă ală ministeriului; nu potű énsé se me împedecă d’a nu da uă desmințire formale în fapta și­ a sfida pe stimabilula raportare­ală minis­teriului se ne arate, — după cum era de datoria d-sele s’o facă, — se ne arate una acta de instrucțiune propria -isai făcuta de procurorele­­generale de la Focșiani afară din competința sea. Ast­­felü înțelegemu noi­uă anchetă seriosa, și asta­felü suntem­ încredințați cu toții c’a în­­țelesă s’o aibă și ministeriulul, căci nu putem­ crede că mai alesă actua­­lul­ ministru ală justiției a pututu ave­a trebuință se cunoscu prin organula tri­­misului speciale ală consiliului de mi­niștrii care este diferința între facul­tatea d’a urmări și acea-a d’a instrui ună delictă, și cărora aginți aparțină aceste doua facultăți. Nu­ ministeriula a voita să scie ce a­nume acta a fă­cuta Remus Opreanu, și déca acela actă a­nume articulata și probata prin do­sare, era nu prin afirmări gratuite, constituie una actă de urmărire sau­ună actă de instrucțiune. Inexactă dară în faptă acésta relatare, ea n’are de­câtu meritulă d’a ne explica acum pentru ce s’a pusa atâta întârziare în publicarea multă asceptatei an­chete. 2. Procurorele Opreanu, adaugă au­­torulu anchetei, nu putea să urmaréscá pe prefectura Nicolaidi, fără autorisa­­țiunea prealabilă a consiliului de mi­niștrii. Aci­mé simța fórte desolată d’a nu pute împărtăși opiniunea eminintelor profesore de drepta, fără onse a crede că acela care ară susține contrariulu este abătuta din lege. Trebuie sé fa­­cema celu puțina onore controversei,­­ de­și noi suntemu autori saț­ a crede că opiniunea savantului d. Viorenu nu este îmbrăcișiată de nici unu juriscon­sulta de la noi, nici chiară de Pressa, după cum vomă avé cnore se ara­­zămă mai la vale. Pentru mine m­ulți, cestiunea nu pre­­sintă nici uă­­ndouiélá și nu pota de câtu séme unescu întru totu cu argumenta­­țiunea solidă și judiciósa a confratelui meu d. Missir, care are pe lîngă tote și meritulă d’a fi creata. In acestă controversă susceptibilă numai de două sisteme, țină alü treilea sistemă, care este apanagiulü Pressei și pe care ’la voia boteza : sistemulu de stagnațiime și de vecinică acceptare. Intr’adevĕra, a ce conchide jurisconsultul Pressei, după ce crede c’a distrusă sistemulu d-lui Missir? La dorința d’a ave câtă de curendă uă lege, care se pune în practica articlulu 29 din Constituțiu­­ne. Acesta sistemă are numai una merita , acela adică că, aparțiinda Tressei oficiase, ela póte fi realisatü prin răpedea propunere și mai răpe­­dea votare a corpuriloru legiuitóre; ela este buna în mânele puternici­­lora de la Pressa, dérii nu prețuiesce nimica în mânele jurisconsultului care ține misiunea d’a interpreta să lege asta-felű cum este, erü nu d’a privi unu gola în legislațiune, care, cela pu­țină d’uă-cam-dată, cu tóte promisiu­nile și dorințele Pressei, nu se va îm­­ple nici­ uă-dată, fiindu fórte comoda pentru unii guverna d’a ave garantată impunitatea aginților­ sel administra­tivi. Apoi seriosa taxeza jurisconsulții­­ de la Pressa de imorale sistemulű d-lui 1 Missir, care tinde la posibilitatea re­­­­presiunii unui aginte administrativa ? Serioșii pretindă a ajunge la un ega­­­­litate între judecători și agenți admi­nistrativi, pe cândfl în sistemulű d-lorü ' acești din urmă nu potu fi urmăriți nici-uă­ dată, neesistând o lege, era cel­­ d’ântâiă potü, după uă denund­are fă­cută ministeriului justiției, care este datoră a da ordine ministeriului pu­­­blicu se fiă urmăriți și pedepsiți (vedl­ j art. 496 pr. pen.)? Fără ’ndouielá, a­ 11 I cesta monstruosă anoma­lă nu se póte esplica în dreptu pura, ci numai prin gustul a ce’lu putemu ave după împre­jurări d’a pune în ierarh­iă pe ună prefectu ped’asupra unui judecätoru de­­ curte. In zadarii dibacii­ciariști de la Pressa se punu supt scutulu opiniu­­nii savantului și multa respectabile­­lui actuale prima-președinte alü înal­tei curți de casațiune asupra art. 22 din Constituțiune în materie de că­­sătorie. Nu existe aci nici uă comu­nitate de idei. Intr’adevĕra, pe cânda în materia căsătorielora Constituanta n’a abrogata nimica din disposițiunile codului civile, ci numai a adăugata formalitatea religiósa, care römâne a se legifera, fără ca până atunci să ră­­mâne în suspensiune efectele juridice ale unei căsătorii civile, apoi în ca­­sula nostru, Constituanta, prin art. 29, al. 1, abrogà íntr unu modu formale art. 492 procedura penală, desfiin­­țându cu desăverșire autorisațiunea I prealabilă. Pe cânda Pressa voiesce se stea și se privescu la aginți­ ad­ministrativi cum comitu delicte fă­ră a’l pute pedepsi, primula-președinte al­ casațiunii voiesce ca vă căsătoria numai civile să-și produca efectele sale până se va legifera în privința cere­moniei religiose. Pentru onórea dorit a juridicului sistema consacrată de Inaltul, ma­gistrata în materie de căsătorii, se înlăture măruța Pressa asociațiunea în comunu a unora idei cu totul­ dis­parate. Condamnata acesta sistema bas­tarda pe téremuri morale și sociale, se esaminama una momenta déca elü se póte întemeia pe testulu legii sau se ínneca ch­iara ín favoritulű licide vivificatorii ale spiritului ieí, atâta de plăcut a autorului articulului din Pressa. Acesta diara susține că desfiin­țarea autoritațiunii prealabile este­­ subordinată unei legi posteriore; în­­tr’alte cuvinte, daca voimü se simți logici, acea lege posteriore va pute sa facă se reînvieze acea sublimă ga­ranția din Constituțiunea anului VIII din Francia, condamnată de tóte spi­ritele secolului și chiarü de pacturu nostru fundamentale. Intr’­ deverit, cine voiesce a citi cu luare-a­minte și seriosu art. 29 din Constituțiune, va găsi că autorisațiunea este desființată fără nici uă condițiune de timpu sau de locu. Acesta este principiul­,acesta este călăuza legislativei cânda va veni se voteze legea prin care va precisa cazurile și modul a urmăririi; aceste din urmă face obiectulu codului și al procedurii în acestă privință, pe când a­cela d’ântâiă este una principia con­stituționale imutabile până la oă nouă Constituantă. Eea pentru ce legiui­­torulu le­a și deosebită facénda din­­tr’casele doua aliniate, era nu unulți singura cu clausă de subordinațiune. Se pașimă acum și la spiritulu, adecă la voința legii. Déca Constituanta arü fi lăsata posibilitatea reînființării au­­torisațiuni prealabile prin legi pos­teriore, cum, cânda prin art. 131 des­­ființază consiliula de statu, nu s’a gân­dit a sé desemne autoritatea care să’lü înlocuiască pentru darea de asemeni autorisațiuni ? Cum legiuitorele pos­teriori­, care prin legea din 12 iulie 1866 a distribuita tóte atribuțiunile consiliului de statu, nu s’a gândita și la acesta importantă misiune pe care o avea acela înalta corpa? Inepta, nepr­e­­ved­etorui a fosta legiuitorele d’atunci ? |f|Din tóte acestea v’ați pututu con­vinge, d-le redactare, că singurulu sis­tema morale și constituționale este alü d-lui Missir, pe care ’la împărtă­șiți și d-vóstru, și că totu mai bine este sĕ ne adapamți cu atmosfera sa­­lutariă a șc0lei, cânda suntemu mai apropiați de densa , de câta sĕ’l ui­­táma folósesc, când a ne aflamu mai depărtați. Primiți, d-le redactare, espresiunea distinsei mele considerațiuni. D. Giani. Nota lui Rarifi-Pașa, ministrul­ de externe ale Turciei, către escelențele lorü Rachid-Pașa, Kiamil-Pașa și Aris­­tarchi-Beiă, represintanții săi de la Berlin, Petersburg și Viena: ROMANULU, I NOEMBRE, 1874 Primiriü de la d. senatoră Deșliu următorulă apelă către membrii sena«

Next