Romanulu, decembrie 1874 (Anul 18)
1874-12-04
ANULU ALU OPTU SPRE fIECELE VOIESCE ȘI VEI PUTE O l ce cereri pentru România, se adresază la administrațiunea z iariul nr . ANDNICRI. In pagin ÎV, spatiule 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. A ee adresa LA PARIS : la d. Órain 9 rne Drouot. LA LONDRA: la d. Eugbne Micoud, No. 12, Peters Street, Islington. LA VIENA: la d-nii Haasenstein si Vogler Wailfischgasse 10. erisorile nefrancate se refusă LA BANI ESEMPLARULU. SERVICIULU TELEGRAFICII ALU ROMANULUI. Berlin, 14 Decembre. — In procesul si comitelui Aruim, procurorele a relevații circumstanțele su greutatore pentru acusatii, în considerarea posițiunii sale publice, a marelui num8ru și a eminentei importanțe a documintelor sustrase de dênsuli, propuindu se fiă condamnații la doul ani și jumătate de inchisore, însé fără perderea drepturiloru civile, căci nu voiesce a lăsa se se confirme bănuidla cu urmaresce scopuri interesate. Redacțiunea și Administrațiunea strada Domnei No. 144 DECEMBRE: 1874 ^ LUMINEZATE ȘI VEI FI ABONAMENTE In Capitale: unii ane 48 lei; §éee Iuni 24 lei trei luni 12 lei; nă lună 5 lei In Districte: in anii 58 lei; șase luni 29 leî trei luni 15 lei; uă, lună 6 leî. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestrul franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Hal“grain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d. Drain 9, rne Drouot. LA VIENA la d. B. G. Popovici, Freichmarkt, 15 Articlele nepublicate se vor fi arde Edițiunea de dimineraf BICURESCI,, 11DEEA la darea de semn a ședinței de astăzi, publicată, mai la vale, se va citi că forte mică discusiune asupra unei cestiuni de cea mai mare însemnătate. Guvernul cere a se mai vinde din noă bunuri de ale statului pentru suma de ziece milione. Și acestă nouă înstrăinare de bunuri, pentru uă sumă atât de mare, n’o cere în scopul de-a se face uă lucrare estra, ale cărei folosit se compenseze venitulö anuală și progresivă ce se stinge, ci pentru trebuința momentană de-a se ecilibra bugetul. Cestiunea prezintă, prin natura sa, două rase: una financiară și alta economică. Pe lângă acestea guvernulă s-a creată uă a treia, a formei, voindă să o sustragă de la votul senatului. Ca considerațiune prealabilă, numai ultima parte a cestiunii sa desbătută astăzi; și după ce d-nii Leon Eraclide și Al. Florescu a susținută a să trimite proiectul de lege la secțiuni, după cum prescrie regulamentară pentru orice proiectă care trece prin ambele camere, d. ministru de financie, întovărășită ca totu de una de colegulă săă de la interne, saă combătută, și majoritatea s’a închinată a se trimite cestiunea în desbaterea comisiunii bugetare, deorece e vorba numai de ecilibrarea bugetului. Astăfelă cestiunea a fost redusă d’uâcamdată la proporțiunile unui simplu amănuntă bugetară. Negreșită că temerea de amesteculă senatorilor, dispuși prin natura lucrurilor, a se opune înstrăinării bunurilor statului, n’a contribuită puțină la luarea acestei decisiuni. Să sperămă énse că, pe de oă parte interesul guvernului de a proba senatorilor, că ține sema și de dânșii, eră pe de altă parte și opiniunea comisiunii bugetare, voră îndrepta proiectul de lege pe calea însemnată de Constituțiune și de regulamentele Adunarilor”. Privindă acum ună momentă cestiunea din punctul de vedere financiară, constatămă că solința marelui financiară ală omenilor, ordinea constă în a-și mânca capitalul în chiăltuieli e unice. Acesta este sclința financiară a tutoră risipitorilor: — esperiența d-lui Mavrogheni trebuie s’o scie acesta, după cum scie negreșită că totă acesta este și solința de care se conducă cel puși pe cale de-a se ruina, și cari română pentru totu-de-una ruinați, déca nu li se presintă ocasiunea de-a compensa din venituri cu totulă estraordinare cea-a ce aă risipită. Ia scurtă sclința, financiară, prin care s’a ruinată în România uă clasă agă, este acea-a prin care se ilustreza d. Mavrogheni ca ministru de financie. De unde ne asceptamă, ca convingerea de mare și unică financiară, formată până și în cele mai înalte locuri, să se afirme acum prin vr’uă combinare mai ingeniosa, mai dibactă, mai eficaciă, ne pomenimă c’uă propunere pe care nici ună fecioră de boiară ruinată, nici ună novice în solința d’a satisface chiăltuieli nemăsurate n’ară fi fostă incapabilă d’a o găsi, fără casé să fi avută cutesarea d’a o și propune Camereloră. E că’l dorü marea solință financiară, care l’a recomandată pénă în cele mai înalte locuri, ca unicul ministru de financie ce are România. Negreșita că cineva póte să’și vend Jă moșia cu scopă d’a face ună mare și producătoră oferă în capitală; póte chiară să ven<lară moșiă ca să deschidă pe alta mai bună ună canalu, să’și facă usine etc.; póte în fine să’și vândă moșia spre a întrebuința banii într’uă speculă importantă, care să’i raporteze mai multă în puțină timpă, și astăfelă, după ce’și va termina comercială, să’și recumpere uă moșiă mai bună de câtă cea vândută; tóte acestea pot ă se fiă d’uă bună combinare financiară, și celă care le face, sft meri Its Ili udo pentru oc.pa cita so» sea financiară. A ’și vinde cnsé moșia numai cu scopă de a’și îndestula chiăltuieli în disproporțiune cu venitulă; a ’și vinde moșia spre a pute da parade scomotóse; a ’și vinde moșia spre a pute întreține în jurul săă ună personală numerosă și scumpă, spre a trimite amici se cǎlétoréscu și se petrece pe chieltuiala sea, este a se ruina, este a nu ave cea mai superficială din calitățile ce se ceră unui bună financiară. Marele financiară al regimului propune acum se se ventru moșii de 10,000,000, în mniculă scapă de a se solda chiăltuieli curente , lăsăm ă pe oricine se judece în care din categoriale de mai susțicată se fie clasificată. Pentru prima oră cândă s’a decisă a se vinde din bunurile statului, în vederea unei necesități imperiase, s’a dispusă a se vinde numai acelea cari prin mica loră întindere, sau prin degradarea la care erau supuse, nu puteaă se dea statului de câtă ună venită ilustriă. In acestă scopă s’a și fișată anume întinderea maximum a unei moșii, care se pute pune în vânzare. S’amai $isă atunci că este bine a se vinde aceste bunuri de mică valore fiecare, nu numai pentru că prin numerasa loră íngreuiezá fără mare folosit administrațiunea, darii și pentru ca potă se fiă cumpărate de mici proprietari, cari se le cultive singuri, facându-le se producă mai multă și se le și îmbunăscâiască. Ei bine, bunurile prevăzute prin acea lege s’au vândute, ceva mai multă , moșii și mai mari s’au vendută, prin culpabilulă artificiă de a le despărți în două trupuri, cari, luate separată, nu întreceaă maximulă de întindere prevăzută de lege. Acum este déjit vorba de a pătrunde, prin cele 10 milióne cerute, în corpură compactă ală mareloră prea pritați; este vorba de-a rupe de osebirea făcută de vechia lege, și de-a nu mai avea nici ună fren în ruinarea deplină a averii statului, prin Întrebuințarea fondului său imobiliară la chieltuielele curente bugetare. Vă dată porniți pe calea de-a ecilibra bugetală prin veniserea de bunuri de ale statului, esperiența și natura lucruriloră ne spună ca acestă espediență nu se va părăsi decâtă după vinderea celei mai de pe urmă moșii, și atunci, ne mai avândü cu ce ne acoperi chiăltuielele, vomă ajunge îndată mai rea decâtă este astăzi Ungaria.Sperămă că celă puțină asupra acestei cestiuni se voră găsi mulți în Cameră și în Senată cari să cugete ca noi; căci, încă vădată, este destulă ca într’ună ană doul să se ia deprinderea de-a se acoperi deficitulă cu vindere de bunuri de ale statului, pentru ca miniștrii se nu mai aibă nici uă grijă pentru viitoră : „daca va fi deficită, vomă vinde bunuri și ecilibruri se va restabili“; vă dată acestă mijlocă de ecilibrare admisă, admise voră fi și deficiturile, fără nici vă simai slan IoanU4«**n Să nu se credá că péne și creditulă de care se bucură statulă nu este în mare parte datorită numeróselor sale bunuri : Incepu-se pe oă scară întinsă, cum propune d. Mavrogheni, înstrăinarea loră, și se voră vede curenda efectele. Deși mesagiul tronului asigura „că țara... inainteza cu maturitate în desvoltarea morală și economică“, totuși, în mijloculă acestei fericiri în care nota de cândă suntă la putere ómenii ordinii, nu există ună singură omă, nici chiară d. primă-ministru, care să nu recunosca miserjÉsitn care au ajunsă țăranulă română.Martea cea numerosă și mai producătóre a națiunii. Probă suntă urmatórele cuvinte din expunerea de motive cu care d. prim-ministru însociesce proiectul de lege pentru înființarea magasielor de reservă : „Amă văzută, orice d. ministru, țărani bântuiți de secetă, cari, spre a’și procura hrana, se fiă nevoiți a merge să se împrumute cu dobândi forte onerese atâtă de bani câtă și producte, la cari în urmă dobânda transformându-se în muncă, și dobânda la dobândă iarăși în muncă, să ajungă ca să nu mai aibă nici timpulă materiale spre a se plăti de dobânda fișată pentru măană, astăfelă că datoria loră, în loc d’a se licida, crescea din ce în ce mai multă pene sau ruinații cu desăvârșire, veniléndu-li-se vitele și totă cealaltă avere.“ E că starea țăranului română desscrisă de însuși primul-ministru, contra asigurării dată prin discursul tronului despre generala înflorire a țărei. Déru are seceta sau numai seceta se fiă adevărata causă a acestei desăvârșite ruini ? Nu, negreșită, căci tată d. ministru constată că, în cursă de 10 ani, „n’amă avută a deplora nici ună ană generalminte secetosă“, ci numai „secete parțiale“. Unde déra trebuie căutată causa acestei desăvârșite ruine a țăranului română ? Nicăieri de câtă numai în părintesca îngrijire cea avută pentru densula pretinsulă guvernă ală înfloririi și salvării nóstre naționale. De patru ani de zile, tote legile cu cazi de primă-ministru a „îmbunătățită țara“ au fostă legi împilătore și ruinatóre pentru țăranulă română. Spuie oricine care trăieșce la țară ce este pentru țărână legea pogonăritului de vii, legea monopolului de tutună, legea timbreloră, legea licențeloră, legea comunală,oi etc., etc. Partea de munte și podgoriele sa brănină mai multă cu produsele din livezile de pruni și din vii, pe cari le negustoriaă prin cârciumile lor. Tasa pe pogane și licențele, venite peste otâșnițe sau embaticuri, peste legea băuturelor, spirtase și peste patentele de comercianți, aă storsă țăranului ultimulă bană ce ară fi avută agonisită, și l’aă pusă în neputință de-a mai acoperi numai cu MIU’US.reju dări, grele mai cu semn din punctul de vedere ală nedreptei repărțiri. La câmpă erau judecie întregi, ca Dâmbovița, Vlașca, Fălciu etc., unde țăranul se ’ndeletnicia cu cultura tutunului. Legea monopolului i-a secată cu totulă acestă isvoră de avuție. Apoi, și la câmpă și la munte, de se va ține sema de modulă aplicării tutoră legiloră, chiară și a celoră cari ară fi putută ave resultate bune, decalară fi aplicată cu onestitate și cu prudință, oricine va zice că desăvârșita ruină a țăranului trebuia se vie cu pași grabnici. Déca s’a pusă în lucrare legea de prestațiune pe la sate, țăranul a fost luată la îndeplinirea acestei îndatoriri tocmai în timpul muncii, n’a fostă cruțată de câtă cu dare de mită, și în orice casă pusă se lucreze întreită și împătrită mai multă de câtă prevede legea. Beneficiele acestei legi nu s’aă revărsată apoi adesea de câtă asupra unei’ă favoriți ai puterii, și țăranulă română n’a servit de câtă se facă, nu muncă după lege, ci beilică, cu vreme și fără vreme, unde cerea interesulă favoriților și unde ’să conducea biciuia dorobanțiloră, pe cândă recoltarea se prăpădea pe câmpă. Legea tocmielelor agricole nu se mai póte numi lege de tocmieli, ci de impuneri și de jafuri in contra țăranului. Fără scirea și învoirea lui, se așternă învoieli, peste puterea omenesca d’a se îndeplini, se legaliseza îndată de ună primară nealesă de locuitori, și se esecută cu dorobanțură de ună supt prefectă abusivă. Nepăstuiții își caută dreptatea sa , așia numiții judecători de pace; dorü ș’adjudecata se face în lipsă, sentința se dă contra loră, și se esecută cu grăbnicia prin mijloce barbare. Atunci li-se vândű și boă, și vécá, și velință, și căldare; atunci nu mai rămâne în ograda țăranului, din urgia dorobanțului, nici purcelă, nici găină, nici mălasă în tronă. Nefericiții jefuiți pornescă cu plângeri la prefectă, la procuroră, la ministeriu, dérii, pornindă pe acésta cale, trebuie se se lipsescá de pânea de tóte filele ca se plutescá tasele de timbru. Adauge-se apoi la tóte acestea noua lege comunală, și se va vede că țăranulă română este nu numai ruinată cu desăvârșire, déja va deveni, a începută deja se devie și fugară peste Dunăre, peste fruntarie, spre a -și agonisi esistința. Acestea fiind, forte pe scurtă, adevăratele cause ale stării de miseriă în care se găseșee astăzii țăranulă, este vădită că nu reînființarea pătulelor de reservă îlă va pute mântui. Boula este mai adâncă, și măsurele de vindecare trebuiescă să fie mai radicale. Reînființarea magasielor de reservă nu va ave altă resultată, decâtă reînviarea unoră îmormântate abuzuri, cari au spaimentatü satele supt regimur regulamentară, prin urmare va fi on nouă calamitate. Reînființarea magasieloră de reservă este supunerea flăcărui țărână la uă nouă contribuțiune anuală de 20 lei celă puțină, fără ca să ’i mai potă reincasa vr’uă dată, sau să se foloséscă din el la casă de lipsă, căci este cunoscută de totă țara mulțimea și friciloră cu două piciore, cari mistuiau productele din magasiele de reservă, în cari țăranii turnaă mereă, fără să le puta umple, și pentru care mistuire se întocmiaă legiuitele procese-verball, totă asta precum sa voră întocmi și acum, după art. 22 și 28 din proiectulă d-lui primă-ministru. Reînființarea magasieloră de reservă va face sa dorobanțură să fie Muscalii vecinică în căminulă țăranului, și ca suptprefectură se aibă un nouă sorginte de abusă. Consulte-se toți țăranii mai bătrâni, cari au apucată timpii de tristă memoriă al pătulelor de reservă, și se va vede daca se va găsi vreunulți macara, care sa primescu bucurosti reînființarea loră. Este de datoria corpuriloru legiuitóre dorit, ca în starea in care se afla a<fi țăranulă, se fiă cu multă atențiune cândă e vorba de a’i pune noule sarcine, fia și supt cuvântă d’a’i îmbunătăți sartea, pentru ca nu îmbunătățirea se nu fiu ceva din acelea, despre cari postulă <ice. De îmbunăățiri rele suntemă sătul. Damagasiele de reservă țera este sătulă, căci ele aă săturată pe oricine, afară de țărână.