Romanulu, ianuarie 1875 (Anul 19)

1875-01-01

=— fjubeciuuim mi ttOMANÜLÜ 1 IANÜARIU 1875 ö vota de surprindere din partea oftțiunii, care ară fi rímia?31 ° ma‘ itate : propunerea vacanței chiarü , trecută de câtă c’uu majoritate doua voturi, căci stânga, fórte îndată, părăsise ședința în urma tulul prin cari se mărginea cercerea actelor a anchetei din 1867 în ■ilia, numai la acele ce am fi voită imbrnî acelei comision! parlamentare puse la disposițiunea camerei ac*]e. Vomă explica mai bine acestă fcă curiosă cândă vomă vorbi des a legea măsuri escepționale de sinanță publică, a căreia consecință asceptată a fostă elă. R resultatulă sesiunii se reduce astă la prelungirea provisoriului finanțară până la Martin, la acesta lege ■coniană, care ofere ună campă îniSă de studii și aprecieri, respinsă i totale de șase secțiuni și admisă de trei numai cu modificațiuni radiale, și la verificarea titlurilor neerminatâ încă. Intr’adeverü, din 482 alegeri date a cercetare, comisiunea a presintatăamerei 416 necontestate și 40 numai din cele 66 contestate. Camera anulată pené acum 6, a supusă oanchetă parlamentară și judiciară 10 i la balotagul 4. Oposițiunea pene tcum numără 220 deputați, fără partea din centru, care se pleca către stânga. Pe câtă se vede dură, resulatele dobândite nu corespundă speranțeloră ce da sistemulă terra: înocmirea listeloră cu adausuri și stereri clandestine, terórea și ademenirile de totă felulă nu putură face și a Italia minunea de a crea oă mare naivitate devotată și a năduși oposipunea, care mâne pote deveni majoritate constantă în condițiunile in tari se găsesce astăzi. Nu puțină a venita in ajutorul oposițiunii casa«mase înscrierea de către prefectură a 66 alegători în colegiul de la Avelino, și adusese anularea alegerii l-lui Bresciamorra, care întrunia maoritatea fără aceste înscrieri ilegale, procedere din partea camerei care a adusă imediata demisiune a minorității din comisiunea verificatóre. Se mai susține încă că la Terame ară dispărută nese telegrame ministeriale, prin cari se ordona de a împereca mergerea impiegațiloră bănuiți la votă, și câ ună prefectă ară fi retușată voia de a merge la colegiulă degeriloiă unde era înscrisă unui ingineru-capo, arbitrară prevăzuta de sedicele penale. Posițiunea ministeriului se îngreuie »stofelit pe ce -i merge mai multa, ți speranțele sistemului Qerra pare că nu se mai re$imp decâtă pe golurile se lasă alegerile anulate și cele însouite; oposițiunea susține că temerea de Învingerea îndemnată pe ministeeriă a ține în portofoliă legile importante și a uu presiuni camerei de câtă pe acea draconiană, măsuri excepționale de siguranță publică, menită a ’i pune la disposițiune miijloce electorale puternice, dora naufragată mai ’nainte de a ajunge în furtuna discnsiuniloră din parlamentă : drepta și stânga, confrați și oposițiune au respinsă legea miaghettiană in secțiuni și a probată ca suntă în contra nemărginitei prepotențe polițienesci care Incurca a se introduce pe ittrigă la patria lui Dante și a marelui Cavour, find rulă corespondinței nu ne perreproduce în întregulă iei legea pensițiunile domiciliare , desființarea asociațiunilor, închiderea stabilimentelor industriali căzute în suspiciune polițienască, numai după capriciură și propriele sale convening, fără a da sema nimănui, și în oricare provincia sau orașă cu asociațiuni de brigaiți, camorloti mafioși și.... altele ■ care vrea să mică facultate nedefinită și periculosă;—cu alte cuvintea pune astăfelă, o mai repetimă, persóna, lucrurile și industria la disposițiunea absolută a unui polițaiăarecare: Neapoli, de esemplu, în care a esistată și va esiste multă timpă încă Camorra, va trebui să tremure la orice încrețitură de sprâncena a poliției transformată în agențiă electorală. — „Băgați de somă, ad zisă d-lă Mancini la adresa d-lui Gerra, presinte în secțiunea VIII, băgați de somn, și opriți-vă pene mai este timpă, căci apucaturele și încercările d-vestre dau dreptul ă a crede că ministerială a devenită morferia di vendetto....“ „Toți recunoscă, o Jice presa liberală, că acesta lege s’ară pute reduce la două articule forte simple : să restabilesce monarhia absolută a Burbonilor.—Statutulu este sfărâmată.“ . Și cu tote acestea ministerială a isbutită să se respingă moțiunea prin care deputatul Speciali a cerută să se cerceteze din nou actele și documentele anchetei parlamentare la Palermo în 1867, de vreme ce calulă de bătaiă pentru susținerea legii monstruase este Sicilia și strea lucrurilor de acolo. Și astcă feră camera nu va ave în cercetare decâtă acele acte și documente ce va găsi de cuviină comisiunea parlamentară din 1867, cu tote că acele lucrări—adese mai nainte în cameră—oricine a putută să le cerceteze și să iea chiară și note cari vor servi la discusiunea uű î\_i\j cv pw PnijlîdU irpwoö. turele unora personagie influinte în partitură care are puterea în mână de 14 ani. Spațiulă nepermițându ne a continua de astă dată, terminămă cu oficiasa Opinione, cuprinsă de mare focă și dragoste pentru noi, și căreia datorescă urmatorea crudă apostrofare: „Ce felo, d-le,—îmi d-la P., o mică Italiană cu știință de carteromanescá, întrândă pa ușiă în mână c’uâ fóiá câtă ună șervetă — fiarele d-vóstre și prescriptele verbale spună că respunsulă la discussul tronului a avută 18 voturi în contra’! și corespondința italiană din Bucuresci spune că nimeni n’a luată cuvântula și s’a votată cu unanimitate. Pe cine se credeam 11“ Zimbetulă cu care amă întâmpinată furtunasa apostrofare a fostă énaö îndata interpretata de istețulă Italiana prin cuvintele urmatore: „Capisco... Fabbrica patentata“. VintilA P. S. „Englifcera,—fice telegramă din Constantinopole, — invită pe Porta să acordeze firmanulă care se conceda pricipatelor„ dreptulă de-a inchiria tratate de comerciu“. Suntenm derutată la începută și ratificarea se impune din ce în ce mai multă !?... Chirotconia de arehiereă a părintelui archimandrită Genadie, eclesiarchul Sfântei Mitropolii din Bucuresci, anunciată pentru astăzi, s’a amânată pentr’uâ altă $irea facultății de filosofie și litere, împreună cu mai multe catedre de la facultatea de drept, de la universitatea din Iași, luându-i-se și dreptul de a mai conferi grade de doctoră. (Art. 158, 174, 175). Cestiunea deșănțării universității ieșene este un ideiă care de câtuva timpă frământă creierii mai tuturoră acelora carii caută a se insinua în grațiele puterii. Mai multă încă, ea e astăzi ună felă de casă de bătaia, pe care încalecă toți câți alergá după favorite și sprijinulü străinilor, influinți atâtă din afară, câtă și din întru. Lucrul este destulă de simplu : Universitatea din Iași, deși supt ună altă nume, își are originea în sînulă partitei naționale, care chiară dinnainte de 1848 s’a gândită seriosă la desceptarea spiritului naționale, prin așezăminte de înaltă cultură. Desființată pentru momentă de Domnitorul Mihailă Sturdza, care se spâimântase de progresele și ideiele ce naturalminte trebuia se producă, ea fu din nou înființată supt domnia lui Grigore Ghika, mai presuse de tote pe un basă națională. Legislațiunea din 1851 prevedea oă mulțime de îmbunătățiri cari, din causa evenimentelor ș’a lipsei de mijloce, rămăseseră î n stare de teomiă. De aceaa la 1860, prin inițiativa domnului Mihailă Cogălnicenu, — pe atunci ministru de culte și instrucțiune publică, — se puse cea de pe urmă petră la ridicarea acestui edificii naționale, declarându-se deplina și definitiva organisare a universității ieșene prin cumpărarea unui locală, prin completarea facultăților de dreptă, filosofii și șciințe și prin crearea celoră de teologie și medicină, la care se prevedeaă prin lege liuariie necesare, atâte pentru salariile profesorilor, câtă și pentru deosebitele colecțiuni trebuitore mai cu semă facultății de medicină. „Negreșită, Zicea d. Cogălniceni în raportul ă söa către Vodă-Cuza, negreșită, pre înălțate Dómne, că vomă avè de biruită multe greutăți, înainte de ce universitatea nóstra n’ajungă la depitiecatea altora asemene institute. Easă trebuie se facemă ună începută, trebuie s’avemă energia d’a merge înainte... Și țara și ’nălțimea vóstru acceptă acésta de la aceia, cărora le-ați făcută onorea de a ’i chiăma în consiliulă vostru...“ Acesta este pe scurtă istoriculă fundării universității din Iași. Creată, organisată și completată în timpuri de renașcere națională, universitatea ieșână este frudtura osteneleloră partitei naționale, resultatulă unei munci semi-seculare a rromânilor, și, mai presusă de tóte, fiica legitimă a geniului românescă, deșceptată după uă napte îndelungată și vivificatil la focură sacru ală rateloră libertății. Cum era cu putință, prin urmare, ca acastă instituțiune se nu fia eminaritate națională și se nu producă idei românesci ? Era imposibile ca profesorii iei să puse stavilă cuvintelur generale, care p’atunci străbătuse pene și ’a umila colibă a sáténului. Ca și ’n trecută, dérü tobă așia și ’n viitoră, misiunea dascăliloră, chiamaațla servila altarulă acestui templu ală sciinței, trebuia se fiu acésta: a învăța junele generațiuni sö cunoscu drepturile poporului română ca națiune și ca statu a le ,r é și iubescá, înainte da tóté, adulți, se contribuie la birea patriei prin iubirea 'uminarea poporului, onestă, laboriósa, independinte, déra mai multă națională. Nu tăgăduimă cu solința în sine nu este cosmopolită și fără patria, déra acésta este numai în teoriă, căci, dé ea venimă la practică și la aplicațiune, datoria fiecăruia este, înainte de tóte, a avé în vedere, mai cu semn în țara nóstra, drepturile și nevoiele legitime ale poporului. N’am fi ajunsă încă în timpulă cândă se învățămă schiița pentru schiță, astea pentru arte, d’uă-cam-dată le învățâmă pentru a contribui la deșceptarea și progresul geniului intimă ală poporului română, fără distincțiune de posițiune socială. IV. Acestea fiindă caracterulă și originea universității din Iași, este lesne de înțelesă acum că ea trebuia se -și atragă ura și săgeții« șchlei străinismului, și mai cu osebire ura și săgețile șefului iei, care, în adevere, n’a perdută nici uădată ocasiunea d’a o combate, fie ca profesore, fie ca deputată, și astăzi in calitate de ministru. Ca profesore, prelegerile, conferințele și publicațiunile sale suntă încă prospete în memoria tuturoră. Ca deputată, cine nu’șî aduce aminte de celebra d-sere filipică din sesiunea anului 1871, cândă propunea carierei desființarea mai multoră catedre de la facultatea de dreptă și de litere, pe cari le lasa de politice, naționaliste și incompatibile cu regimele actuale? Nereușindă atunci, astăzi,—când are și pita și cuțitură în mână,—voiesce a da lovitura de grație, mai alesă câ ’n acesta se vede favorisată și de credința deșartă ce ’și-au formată unii că, sfârâmându-ne universitatea, se va strivi și partita națională din România de dincolo de Milcovă. Dórui d-sea are și amici politici în acesta scală; cum se facă déru ca să nu ’i loveícá și pe dânșii? Déc’arü desființa universitatea iu totală, ară provoca, póte, uă mare furtună. De aceaa și-ar‘sta să facă mai bine uă lege, prin care, supt protestă d’a reorganisa învâțământuri superiore, se înlătură pe toți cei displăcuți mie, fiă din ură personală, nu din rivalitate de idei și credințe. Cu modulă acesta, voiă strivi monstrulă care mă înspăimântă, voi desființa focarulă scării naționaliste. Pentru acesta scapă, se menține facultatea de sciința, ca școla de aplicațiune, facultatea de dreptă se știrbesce, desființându-se vre patru catedre și luându-i-se puterea de a conferi gradulu de doctoră; în fine se desființezi cu totulu facultatea de filosofia și litere.ică și catedrele desființate : De la facultatea de filosofie și litere: Catedra de istoria universală critică, profesore N. Ionescu. Catedra de istoria și literatura romană, profesore A. Vizanti. Catedra de literatura latină, profesore N. Chintescu. Catedra de literatura elenă, profesore I. Caragiani. Catedra de literatura franceză, profesore V. Challiol. Catedra de filosofie, profesore C. Leonardescu. J De la facultatea de dreptă: Catedra de dreptă naturale, profesore St. Șendre. Catedra de dreptă constituționale și administrativă, profesare G. A. Urechiă. Catedra de econmia politică și financie, profesore A. I. Gheorghiu. Catedra de medicină legală, profesori suită considerantele d-lui iorescu pentru desființarea acei catedre ? Espunerea de motive, în cea-a privesce facultatea de filosofie și lit <Jice : a) . „Lipsa zis frecventare a facetăților filosofice și de stiințele exacte“.... și b) . „Țara n’are destui profesori cu înaltă cultură pentru a ocupa catedrele a doua facultăți de filosofie și litere." In ceea ce privesce facultatea de drept că, deși nu spune nimică, vomă explica noi causa. Se vedemö valorea acestora alegațiuni. Facultățile de filosofie și la puțini elevi, vice d. ministru. Asta este, dară în același timp, vomă întreba : a cui este vina? Ori cine scie că pretutindeni, nu numai la noi, aceste facultăți, prin natura studieloră ce se predau în ele, suntă din cele mai puțină frecventate. Causa este ușiară de ghicită, îndată ce vomă considera: 1) greutatea studieloră și 2) lipsa unei perspective sigure și reale într’ună viitoră apropiată. Nu toți învăță numai pentru amerea sciinței. Cei mai mulți se gândesc« d’uă-cam-dată sâ’șî facă uă carieră, pentru ca ’n urmă, posițiunea sociale fiindu’l asigurată, se se potá ocupa și cu specialitatea la care se dedică. Studiaților facultății de dreptă, ca și celorfl din facultatea de medicină, legea le asigură uă mulțime cu cariere. Ce viitoră ascepta casé p«. c:l ce facă studie literarie? Ce drem,nu li se asigură? Nici unulfi. omguru d. Maiorescu recunosce acesta, cândăm ioe : și «Una din cursele acestui fapt« este chiar legea instrucțiunii care, după ce înființeză, facultățile filosofice și de științele exacte, le face precum inutile pentru organismul« scólelor», necerând« pentru nici una din catedrele învățământului public« titluri academice. Din contra, prin art. 367, cerem de exemplu de la profesorii scólelor secundare numai absolvirea chiar« a acestora scole , așia încât« un« elev«, cV abia ești« din liceu, are astăzi dreptul« d’a si presinta la cot curau pentru a fi profesori de liceu.» De aceaa—vomă adăugi noi spre mai multă lămurire — cei mai mulți j nu’și mai dudeaă ostenela d’a urma cursurile superiore de facultate, pe câtă timpă și cei cu liceulu și cei cu universitatea erau considerați cu aceleași drepturi, pe același picioră di egalitate. De unde se vede că reala esista chiară în mecanismul vechiei legi de instrucțiune și pentru a cărui îndreptare d. Maioreseu trebuia să propune, ca mijlocu de imbunetațire, nu desființarea facultății de litere și filosofia din Iași, ci obligațiunea pentru viitorii profesori secundari de a absolvi mai întâie cursurile facultăților, specialității respective la care se destină a fi profesori. Ala douilea argumentă al d-lui Maiorescu este sau produsul« unei iritațiuni intelectuale, sau espresiunea unei impulsiuni a negrei invidie. D-sa adeverită proverbiale în artea de a distribui epitete insultatore. Toți omenii nostrii, mari prin sehnțe și meritele lor, nu plutescă nici doul bani alăturea cu savanții (?) admiratori ai capului nouei direcții. Cine nu și aduce aminte de vestita d-sele demisiune de la societatea academică din Bucuresci, prin care lovia în atâția birouți stimați ai acestui înaltă corpă literară? Cine n’a citită în „criticele“ desele alusiunile și insinuaț * muitQ -1 _______>-v 7^ -- l*~rr,