Romanulu, iunie 1875 (Anul 19)

1875-06-01

480 principe, ocolita de tàcere si de nópte, va puté, suprstituindu-se cons­tint­el po­­porului românu. So’lö vegetiere §i se’la salve! Am­ trebui pentru acésta ua naivitate, uä neseiingä asoluta a bi­tiéiul g’a röuluĭ, cari nici ca mai suntu de timpii nostriĭ. „Regenerarea unui poporu,ca­r’a­­cea­a a unui individe, au este ade­­varata, nu este putinciosa de catü déca va concura ela ensugi, prima și cea mai singura regula a restaurarii so­­cietatiloru moderne. „Déca acesta este mu­l adevéra pen­­tr’unii popora, este mai cu sema pen­­tru Románi. Fara ca se fi traite, de m­ulta ânca era consoling el s’a respon­­sabilitagil a sunatu pentru dentil. Atâtea desordine le-­au datu speriinga anticipate a lucruriloru omenesci. Cred inca ca ei im­pinga acésta solinga pene la rafinare, fiindu ca s'au de­­prinsu a dispretui totu, prin nevoia­­ Sa suferi totu. Yorö lua dérü parte ei ön§ii la regenerarea loru, vor­ pre­­gati-o prin ense si m­änele loru, nu voru primi-o ca unii uriasu, sau ea nu va fi de catü un momélá. Gen­a ce le trebuie acum este un lege Villa, §’a­­cea­ a ei numai §’o potü da.“ Diarulu d-loru ministriĭ repeta as­­tadi din nou la adresa nostru acu­­zarea de: „Ilustrulu Strousberg“. D’acestä provocare, ce ne silesce a reaminti ca totu reala a venitu din inalta autoritate data lui Ambron se predea depositulu, respundemu, conformu promisiunii, Ilustrulu Ambron cu Husira episto­­la din dosaru. Si generarele Martinez Campos va pleca la Barcelona. Generarele Cabrera este asceptata la Madrid. Unii decretii regale ordona ca re­­magigele mortale ale amiralului Bar­­caregni sa fie depuse in Panteonul­ de marina. Carligtii distruge fortificatiunile de la Astigarraga, construite de liberali. Citima in Vocea Govurluiului de la on -1- Tu­rh­lorp flfl 21, 22 si 25 ale curuntei s’au judecatu dinaintea consiliului de resbelu de aci d-nii colo­­nelii Galitz, locot-colonelii Gorjanü si ca­­pitanü Hacek. Consiliul­ a condamnatu pe celü d’antaiti la degradare si isgonire din funcgiune, éra pe cei­ 1-algi doui ’i-a achitatu de inculparea ce plana asu­­pra-le”. Alegerea Mitropolitului. Corpurile leghűtőre, intrunite as­­ta­ si cu Sin­odulu, au procedatu la a­­legerea Mitropolitului­­ primatu alü Romaniei. Resultatul­ este : Eminen­­gia sea Calinica, Mitropolitulu epar­­hiei Moldovei si Sucevei, 10­6 voturi; Eminen­gia »sea losifu, episcopulu de Argegiü, 84. Se proclama déjit ca Mi­­tropolitu-primata alu Romaniei En.­sea Calinicu Miclescu, care in cate­­va cuvinte multumesce membriloru Sinodului si Camereloru pentru in­­crederea cu care lau onoratü. Mai aie­ ua scrre importante din strainatate. In ultimele­­ fiare ce pri­­mirama pene ’n momentul­ punerii supt presa, nu gasimú de catü urma­­tórele: Foiele ministeriale din Spania nega ca vasula englesa London ar­ fi des­­barcatü arme la 1 iunie pe coata cantabrica. Un telegramo oficiale anuncia ca carligtii au atacatu posigiunile de la Esquinzo cu patru baterii si cu forte importante, dérii au fostu reaping­ cu vigóre de trupele liberale, cari le-au causatu perderi insemnate. Carligtii s’au retrasu la spatele intariturelorü­ l^iarulu l­ imparcial crede ca comi­­siunea insarcinata d’a formula basele constitutionale este favorabile ideiei d’a acorda drepturi electorale la ori­ce contribuabile care platesce 25 franci pe anu s i d’a admite ore­ eari capaci­­tati fara nici un plata de contcribu­­tiune. Se asigura ca generarul­ Jovellar, actualulu ministru de resbelü, va relua in curénd la comanda armatei de Nord. Serbaterea statutului constitutio­­nale s’a celebratü in tota Italia cu solemnitatea obicinuita. Stanga republicana intrunindu-se la Paris, presedintele i-a facutü cu­­noscuta mortea d-lui de Rémusat g’a adauga: „D. de Rémusat nu face parte din acesta grupa, dérü apargine Republi­­cei prin consiințirea cugetata a libe­­rului si eminintelui séu spiritu, prin adesiunea sincera gi caldurósa a voia­­ge­ sele. „ Asociándu-ne cu durerea publica, vomü manifesta justa si profunda re­­­­cunoscinta pe care partita republicana I o datoresce ómenilor­ ilustrii, cari i-au i­ndus si in ultimii ani unii concursii pregiosű si decisiva.“ Intrunirea s’a acociata in unanimi­­tate cu aceste cuvinte ale prese dinte­lui s’a decis a se se ’nscrie in proce­­suli-verbale. Gazetta transilvaniei comunica: Ro­mânii de religiunea greco-catolica din arch­idiocesa Albei-Iulia se vor­ intruni intr'una congresa archidiocesiana. Primul congresa,­­lice fóla din Bragiov, s’a tanutu la 1­ 5 Iuniu 1873 si s’a o­cupatü cu cestiuni scolastice. Secundula, adica cele convocatü acum pentru f­iua de 16 Iuniu s. n., se va ocupa cu afaceri administrative-eclesiastice. ROMAN­ULU, 1 IUNIU 1875. ADAMAHEI REMITATILOIU. Sedinta de Vineri, 30 Maiu. 1875. Snpt pre§ediiifca d-luí D. Ghika ?i cuín­­deplinirea formalitätilorü ordinäre, jedin^a se deschide la óra 12 f, fiindü presintí 97 d-ní deputa^i. Samarulu ge din^ei precedinte se citesce §i se aproba. Intre comunicari s’afla uä petitiune a mai multoru locuitori din Valcea, cari se tân­­guiescu ca nici pene acum nu s’afi pusu in posesiunea pamênturilor, pe cari au fostu improprietari›1. Se citesce mesagiulu domnescu pentru convocarea colegiul­ui electorale, care are se alega pe mitropolitulu-primatu alu Roma­niei. D. Gr. Ventura declara ca are se facu un observatiune, care ii e inspirata de citi­­rea unui­a Jiaru. Ii pare rea ca d. ministru de justitia nu e presiune, dérü spera ca gi d. ministru de interne, care e aci, va lua ma­­suri. Nu va fi d-sea care se marginesca presa, fiindu­ca ua presa inteliginte se mar­­ginesce ea Gusagi. dérü crede ca e de datoria fia­carui deputatü d’a releva insultele ce se arunca camerei intregi, gi cari se reflecta gi asupra d-sele in speciale, ca deputatii. E permisa a se discuta totu in t éra acesta, déru nu crede ca va fi permisa a se insulta corpurile constituite. Apoi d. Ventura ci­tesce cate-va aliniate dintr’unu articula din Alegatorulu libera, gi critica acela articula pentru ca, dupa cum crede d-sea insulta camera gi pe deputati prin espresiunile gi comparatiunile sale zoologice gi numesce pe autorit omü de carciuma; apoi, termi­­nandu, cere ministeriului ca se fia stricta in aplicarea legilorü asupra autorului men­­tionatului articula. D. C. Bottiac declara ca unul­ din cele mai mari merite ale guvernului actuale este ca nu face procese de presa si nu da ascul­­tare calomnielorü iei. Libertatea presei este neaparata regimului parlamentarü, d-sea nu pote aproba darea in judecata a auto­rului, pentru ca pedepsa cea mai aspra ce se póte da unui asem­enea om, este dispre­­tura publica. Nu se póte tagadui ca presa nóstra s’a mai moderata, s’a mai imbuna­­tatitu; cela ce a scrisu acela articula trebuie se fia una novice, ’fine-te bine dorit, d-le Catargi, nu da pe nimeni in judecata pen­tru delicte de presa. Nu e demnu de ca­mera se s’ocupe d’asemeni lucruri, gi se mira cum una deputatii inteliginte se nelinistesce d’asemenea scrieri. Terminandu, d. Bolliac cere inchiderea discusiunii. D. Ministru de interne declara ca este de opiniunea d-lui Bolliac gi ca n’a facutu pro­cese de presa, cusé candü presa trece peste margine, d-sea nu póte de catu a o da in judecata. Presa s’a degradatu, nu spune de catu calomnii gi infamii, d’acea­ a nu e sus­­tinuta de catu de cei ce facu oposifna. D. Balliae, pianul a mea nu e sus­cinuta de epositia. Un voce. E sustin­uta de guvernu, (ila­­ritate). D. Ministru de interne (continuându) de­clara ca va da in judecata pe tóte­­ fiarele ce vor­ trece peste margini. D. V. Pogora regreta ca propunerea d-lui Ventura a fostu sustinuta de pe banca mi­nisteriale. D-sea n’a cititü articululu de care e vorba si nici nu citesc e­ijiave romane, pen­tru ca n’are ce se invet­e din ele. D. mini­stru, continue d. Pogora,­­zice ca trebuie ca presa se aiba margine; pentru redactorii nostrii cnse nu e nici ua margine. Nu suntu de parere d’a’i da in judecata: trebuie se’i lasama cu imaginatiunea lorü; acesta e mi­ J­ loculu celu mai si­urü d’a’i perde. D. Al. Candiano-Popescu ,sice c’a auijita pe represintantele col. IV de Vlagca adre­­sandu ministeriului Catargi laude pentru ca nu face procese de presa. Faptele dau d-lui Bolliac cea mai cruda desmintire: sunt­ astarji douí gliaristí, cari gemü in temnit ä, unulü la Vacaresci, altul­ la Bra­­ila. E cé­dérü ca nu e esadha e’acestü gu­vernu nu face procese de presa. Nu me preocupü cuse d’acésta, ci de cuvintele trise de pe banca ministeriale. Presa e oglinda $érei, espresiunea su­­ferintelorü gi dorintelor­ méle. (Scomotü, intreruperi). VS auunciü ca plamanii d­­rostra nu suntu la ’nalt imea rabdarii mele. Cum indrasnesce d. ministru a­­ zice ca nu este presa, gi cä urechia ministeriala este inchisä la cerintele­­«reseí? Acesta de­­clara^iune este neconstitutionale, pentru ca intr’unu statu constitutionale presa e or­­ganulu care lumineza pe ministiii, candu ei nu se mai afla in facia cu represinta^i­­unea nationale. Protesteza contra acestora cuvinte in numele de nunita›si acestei ma­­jorita^T. D. Pogorn 4ice ca nu citesce «Imre. A­­césta nu e seriosü. D-sea e represintantele fetei; cum póte dérü se facu legi, pentru a éra acésta, pe care n’o cunosce ? séa este inspirata de duhulu santa, ale caruia mi­racle le respectama, dérü nu credemü in ele. In numele minoritati­ declara ca esiste­na presa : sunta organe servile cari es­­prima idei servile, pentru ca suntä gi ó­­mení servilí; este uä presä cu condicul ä, näscutä spre a fi sluga, dérü este gi uä presä puestä, demnä gi leale, care esprime ideiele gi suferintele cerei, gi nenorocire guvernului care n’o ascultä. Parlamentulü trebuie se fiä mai presusü de coterit; trebuie se declare ca esistä g’ua presa buna. Acesta declaratiune este nece­­saria pentru demnitatea parlamentului, ne­­cesaria pentru respectulü seü in dérá gi ’n strainatate. Ministeriul­ Catargi va trece, dérà presa, dérà ^éra, déra natiunea va rǎ­­mane (aplause), pentru ca sunt o­ameni cari lucreza nu numai pentru presiute, ci si pentru viitoru, pentru copiii nostrii. D. Ministru de justitia declara ca pe ne­­dreptu e acusatu ministeriulu de inamicii ale libertatii presei; din contra, ministeri­ulu póte fi acu­sata de pre multa toleranta, cum a gi <jisit-o d. Ventura. Ministeriulü énsé nu intelege ca sa lase in neaplicare legile, caci suntu lucruri in cari nu va lasa se se treca marginele bunei-cuviinte. Sunt douí­­ jiarigti arestaH, pentru c’au lovit o persona sacra gi inviolabile a Domnitore­­lui, gi declara ca gi d’aci inainte va lovi cu rigore pe cei ce vor­ face ca dengii. Asemenea ministeriumu nu va permite ca Adunarea nationala se fia trasa la baza u­­nei prese fara frGti gi va usa, candü va crede oportuna, de dispositiunile legii. Delictele se pedepsesc, atunci candu in­­trunesc­ doua conditiuni: imoralitatea gi periclulu sociale. Periclulu ce potü produce aceste atacuri nedemne e de discutatii, dérü candu vom­ intruni conditiunea imoralitatii gi periclulu, guvernulu nu va esita unu momentu d’a le lovi. Se cere inchiderea discusiunii gi, punan­­du-se la vota, se primesce. D. Al. Catargi­u zice ca plugariĭ, cari l’au alesu pe d-sea, nu citescu 4iarei p­­indu­ ca sciü c’acei carĭ striga mai m­ultu pentru libertate gi poporu nu ’gi indepli­nescu datoriele catre terá gi mai alesu cea mai importante datoria: imposituru sän­­geluĭ. A mentionatu acésta, pentru ca are a vorbi despre recrutaria facutä in Ilfovü in anulü acesta. Comparandu numerulü de recruti ce se ieü din judecia cu acela ce se iea din capitale, d-sea zice ca repartitiu­­nea este injusta, e d’ua inchitate flagrante, pentru ca judeciula, care are un poporati­­une cata si capitala, dä de 4 ori mai mult í recruti de catü densa gi ’i da pe tofci, pe candu cei din oragiu se escluda supt dife­­rite cuvinte. Nu acusü consiliulu de revi­­sta d’aceste abusurĭ... Uu voce. Consiliulu alege, gi prin urmare elt e responsabile de scutirile nedrepte. D. Al. Catargi. Da, consiliulu alege, casé celu din Ilfovu a procedatu asta-felu in catu merita multcumirile mele. De ce mĕ intrerupeíi, d-le Vernescu ?... D. G. Vernescu. Nu v’amu intrerupt eu. D. Al. Catargi.... cändu pe d-vostra, ca membru alu consiliului de statu gi autorit alü legii de recrutare, vé potü acasa mai m­ulta de catu ori­cine pentru aceste abu­zuri cari decurgu din lege. D. G. Vernescu. Ve inceta^i, n’amu fa­cutu-o eu. Terminandu, d. Catargi propune ca la confectionarea nouei legi de recrutare sé se prevede ca reparti­ciunea se se faca pe comune. D. M. Cogalnicenu declara ca ce stia pusa inainte de d. Catargi este fórte seriosa d-sea a pusa mana pe rana, déru la con­­clusiuni s’a departatu fórte de premisele séle. Legea recrutarii e din 1868 si nu facuta de consiliulu de statü, cum pretinde d. Catargi. Sf regula cea mare e ca s’a man éinutu acea lege care e contraria legii de armare generale; ea e causa tuturoru abu­zurilor­; ^erannlü platesce impositulu sän­gelui pentru ori­cine altula, caci ela n’are mij lóce d’a se scuti ca oragianii. Miijloculu de vindecare arü fi d’a vota catu mai cu r­uda uä lege de chiamare la este, nu de recrutare. Mai ’nainte nu se lua din fie­care sata de catü doua tineri, asta­ í se in intrega tinerime gi­zerarila platesce pentru to­i. Déca d. Catargi se interesé de popo­ratiunea ruralé, se staruiasca a se vota le­gea care se afla in sectiuni. D. Ministru-presedinte declara ca se facu multe nedreptugi cu recrutarea sa scutescu mulgi din oragie. Staruie gi d-sea a se stu­­dia legea, care e de m­ultu depusa la biu­­ronica camerei. D. Al. Catargi marturisesce ca n’a scrutit ca se afla depusa ua asemenea lege si se declara multumita. D. G. Vernescu cere arginga pentru le­gea de recrutare. Punându-se la votu, prin sculare si ve­­dere, opinia d-lui Vernescu s’admite. Ne­mai­fiindu nimicit la ordinea zilei, ge­­dinca se ridica la 1­1 ore, anunciandu-se cea viitóre pentru a doua­­ zi. CRONICA JUDICIARA. Inaintea tribunaleloru romane se desbate unu procesü interesanta supt tóte punctele de vedere. Interesanta prin consultatiunile ilustratiunilorü a trei barouri: francesii, italiana s i germana, cari figureza in causa, in­teresanta -i prin noua lumina ce a­­runca asupra tendintelor­ anti-ro­­mane ale societatii caselorü ferate ro­mane §i care dovedesce ua­ data mai multa péne la evidin^a cum statulu nostru este mistificata §i cum acea societate pretinsa asta^i romanésca ›i care are in capula sca una comitatü de administratiune, in care figureza tóte notabilitatile nóstre oficiale, re cusa Justitia romana in bloca in tóte neintelegerile sale privitóre la con­­structiunea si esploatarea drumului nostru de fera, in catu nu farä cu­­vent­ a advocatulu d-loru Lenglet­ti Zavatzki a­­]isü inaintea cu$ií de Craiova: „tending asta^i este d’a ne condamna se cautama nu numai in­­spiratiunile nóstre politice la Berlin, deru §i­­nsa§i justi›ia, societatile fun­­date de straini, cu garantia guver­­nului nostru, au devenitu, mult umita complesin›ei puternicilorü­­ jilei, una adeverata statu in statu“. Eco care a fostu in acesta pro­cesu consulta spunea principalelor­ i­­lustratiuni ale baroului francesci : Consultatiunea baroului francesci in procesulu d-nii Lenglet - Zawatzki, con­tra societattii actionarilor a caselorü­­ferate romane, pentru plata unei sumi de bani resultandü din lucrarile esecu­­tate pe linia Tecuci- Romanü. Advocatii sunt semnati, consultati de d­­nii Lenglet - Zawatzki din causa unei ho­­tariri a curgii de casagiune d­in Bucuresci cu data din 13 Aprile 1874, si dupa ce au conferita asupra sea, suntu de parerea ur­­matoreloru resolugiuni: Consultangii au inchiriata cu compania drumuriloru de ferü romane unu contractü de ’ntreprindere, prin care ei s’au obligat a esecuta deosebite lucrari pentru severgi­­rea liniei Tecuci-Romana. Dupa cuprinderea articolului 14 al­ contractului, compania a stipulat­ ca tote contestagiunile cari ar­ pute nas­ce cu o­­casiunea esecugiunii sale vor a fi judecate de tribunalele berlinese, suprstituindu ast­­felü jurisdictiunii romane , regulata com­­petinte din causa scaunului sociale ale companiei stabilita in Romania, un juris­­dictiune pura conventionale. Dupa severgirea lucrarilor­ in terminulü­fisata prin contractu, gi primirii liniei, a­­tata de compania catai gi de guverna, com­­pania s’a refusata de a achita soldatii re­­clamata de consultanti, de gi dupa starile de simuagiune inchiriate de chiarü proprii­lor ingineri ramanea datorata intreprinza­­torilor­, deosebita de caugiunea de 170,000 franci, uä suma de 780,000 franci. La 15 Martie 1873, societatea caseloru ferate române, printr’uä suplica adresata presedintelui secțiunii a II-a a tribunalu­­lui de Ilfovü a chiamatu pe d-nii Lenglet & Zawatzki ’naintea aceleiași secțiuni a a­­celui tribunalu spre a se vede osandigt­a ’t­rembursa (intorce) uä ore­ care suma pe care unii domnü Bonnet va reclama de la 4isa societate, in virtutea unei cereri principale, pentru lucrari coprinse in pre­­vederile contractului trecutu cu consul­tantii. Asta­felu chiamagi ’naintea jurisdicgiu­­nii române, spre a esecuta contractul­ lor, d-nii Lenglet & Zawatzki gi déngii, in vir­tutea unei suplici insucigiate presedintele aceleași secgiuni a aceluiași tribunalu, au citatu compania drumuriloru-de-ferü ro­mane ’naintea jurisdicgiunii deja sesisate de legiunea in garangiä, spre a obtine plata soldului pregului lucruriloru lora d’a opune pe calea reconventionale cererea loru de plata, la cererea in rembarsmentu a carora era obiectula. La 20 Martie 1873, tote pargile citate se infadigiazä in regula, gi­ec§ carí fura atitudinea si pretengiunile fiä­ earta din ele. Bonnet, reclamantulu principale asupra celei d’autain instange (actiuni, proceduri) reclama pregula d’atâtea 4>le fi0 munca. Compania, pirita la acesta äntâiu acti­­une, contesta elactitudinea cifrelor­ gi ca reclamanta in garan­ia ceru, in eseeugiune­a contractului séu cu consultangii, recursii contra lorü pentru condemnagiunile ce aru fi pronunciate contra ier énságí. D-nii Lenglet & Zawatzki, piinfi in ga­­ran­ta, formarä reconventionale cererea pentru plata soldului pregului lucruriloru lorü gi ar findi in vedere conexitatea cere­­rii reconventionale g’a acgiunii pentru plata de ei intentata, ei conchiserä cerandu juim­­giunea instangielorü (aegiunilor­). Compania contesta acesta functiune prin deosebite mi­jlóce, de prisosü s a se mai a­­minti aci, dérü farä de a invoca incompe­­titi­a tribunaleloru romane. Printr’uä decisiune din 20 Aprile, tri­­bunalulu de Ilfova: 1. Statuanda asupra celei d’antaiü ce­reri principale, acorda condemnagiunea lui Bonnet contra companiei, pentru ua suma de 17,000 franci. 2. Statuanda asupra­­ cererii in garangiu acorda recursa companiei contra consul­­tangiloru pentru casula unde arü fi dove­­dita mai târ­ jiu la regularea socoteliloru, ca acesta suma urmeza a fi pusa in sar­cina lorü. 3. Refusä d’a statua asnpra cererií re­convengionale formatä de aeegtia. 4. Respinge cererea in junegiune de den­­gií formatä. Asupra apelului facuta atäta de d. Bon­net catü gi de consultangi, secgiunea a III-a Curgix de apelu din Bucuresci reforma acesta decisiune, declara cererea reconven­tionale admisibile, pronunga innegiunea ce­­ruta gi, evocandu fonduru in stare de a fi judecata, dete pe deplina dreptate totu-

Next