Romanulu, august 1875 (Anul 19)

1875-08-01

/ * * * * ANULU ALU NOU E-SPRE­ DECESEA l­ HIMIII——MWH—W«—I ■ [UNK]1111­ 11'-------------­ VOIESCK SI YKV PI ÍE 0;!-(« cererii pentru România se adre­­sé d la administrațiunea «parului. ANUNCIUR I­n pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 batr­. In pagina III, linia petit 0 lei. A se adresa LA PARIS: la Ha­pas, Laffita , C­ nne, 8 Place de la B­ourse. LA LONDRA s la d. Eugéne Miooud, No. 81 A Fleet Street, London, E. C. L4 \IENA: la d-niíHaasenstein și Vogler, Wallfischgaase 10. Sei horlle nefrancate se tefusü. 20 BANI E8EMPLAKULU. Redaețiimea șt Administra timioa Strada Ptfmnet, No. 14 Edițiimea de sóra VINERI, 1 AUGrtTSTU 1875. ■— JggjjjÉlglIIBIIBggfflM LUMINEZA­TE ȘI YEI~FI ABONAMENTE In Capitale: un anii 48 lei; jeso luni 24 lai; trei luni 12 lei; uă­ lună 5 lei; In Districte : un anü 58 lei; ș«­se luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei; Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fie 20. Austria și Germania pe trimestru, franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Halle graine, rue de l’Ancienne comne, die 5, și la Havas, Laffite, C­ nne, Place de la bourse 8. LA VILA’A : la d. B. G. Popovici, Fleisch markt, 15. Articulele nepublicate se vor­ arde. BUGUKn, 31 Cuptor! 12 Augustă Convențiunea austro-română 1) Restringerea suveranității nóstre interiore. După partea curat politică, pe care am tratat’o în articolul­ din urmă, prima cestiune ce se impune cercetă­rii nóstre, este aceea a însemnate­lor „servituți positive“, prin cari convențiunea alieneza României, în favorea Austriei, uă parte din exer­cițiul suveranității sale interiore. După ce văzurăm în articolul din urmă cum departe de­ a se fi adus prin acesta convențiune vre­un avanta­­giu politic României, i s’au dat cele mai grave isbiri, și acesta numai din causă că puterile occidentale nu pu­teau se privescă cu nepăsare ten­dințele Austro-Germaniei de-a’șî a­­servi Orientul pe tărâmul economic, după ce constatarăm prin urmare is­­birile date suveranității nóstre este­liere, cară se constatăm și gravele restrîngeri pe cari consilierii princi­pelui Carol de Hohenzollern le-au­ admis la îasășî suveranitatea nostră interioră. Nu vorbim de servituțile publice na­turale (servitutes juris gentium mu­e­­cessariae 1, 2) căci­­ acestea sunt as­tăzi atât de consacrate de us și de dreptul internațional, în­cât nu mai au nevoie se fie stipulate prin tra­tate, spre a fi observate în relațiu­­nile internaționale. Forte barbari a trebuit să ne cred­a pe noi Românii ministrul Ungur, ca se simtă trebu­ința de-a stipula anume mai multe asemeni servituți. Ne-a făcut și a­­cestă onore. Ceea ce ne preocupă pe noi, sunt „servituțile positive voluntărie (ser­vitutes juris gentium voluntariae),“ prin care consilierii principelui Carol de Hohenzollern au admis în favorea Austriei ne mai pomenite „drepturi restrictive liberului exercițiu al suve­ranității teritoriale“ a României. „A­­ceste servituți au de obiect exclusiv drepturi suverane.... Efectul lor con­stă, candü a face pe un Stat străin să se bucure de ore­cari drepturi su­verane într'un alt teritoriu, cându a'î interzice pe propriulu seu teritoriu e­­xercițiul unui dreptü suveran 3­u. Admiterea unor asemeni servituți, chiar­ între State egale în­ puteri, este de nu periculosă, cele mai pu­țin injositare, de aceea astăzi în ge­nere nu se mai admit. Cu catu dar un Stat slab este mai mult dator să se feresca de-a le admite în favorea unui­a mai tare, tot­de­una dispus­a usa de puterea sea spre a da aces­tor servituți cea mai largă aplicare posibile. Și nu Austria este aceea care și-a făcut și’și va face vr’aă dată scrupul de-a usa și adusa de pute­rea sea fac­ă cu un Stat mai slab. Exemplul Bucovinei, sfâșiată prin co­rupere și trădare din corpul Româ­niei, este destul de dureros pentru a nu lăsa pe nici un adevărat Român să se amăgiască în privirea actelor politice de cari este capabile Austria. A deschide dar astăzi aceleiași Aus­ 1 2­3­1­2­3 tine amestecul în însuși exercițiul su­veranității nóstre interiore , — prin nesce servituți ce ajung la „estrema limită,“ care după Heffter e „respec­tul mutual ce națiunile îl datoresc independinței lorü“r—este ni se pare a face un pas uriaș spre deplina a­­servire a României către Austria, este a ne lega formal se nu îngrijim de propriile nostre interese naționale, de­cât ast­fel cum voiesce și permite Austria, sau mai exact Germania; căci după cum rezultă din corespon­dența diplomatică publicată de gu­vernul englez, ordinelor­ de la Ber­lin s’au supus consiliarii principelui Carol de Hohenzollern Încheind con­­vențiunea cu Austria. Ceea ce dă acestor restrîngeri ale suveranității nóstre interiore mai multă gravitate, și lasă se se vadă precugetări periculose pentru țară, este că unele, depărtându-se de dis­­posițiunile cari fac­ în genere obiec­­tulu tratatelor de comerciu, resorv cestiuni de atribuțiunea esclusivă a codicelui nostru civil sau comercial, — legi de cari Austria afectă de a nu ține nici un semn — sau iubesc­ de nulitate alte disposițiuni de legi românesci, cerute de interesul națio­nal, interes pe care singură națiu­nea română are autoritate de-a’l a­­precia. * Spre a putea judeca mai bine des­pre aceste restrângeri, vom reproduce chiar d­ici articolele sau alineatele cari le stipuleza, fie ele de natură a putea figura într’un tratat de co­merciu, fie ele do uă natură cu to­tul diferită. Restrângerile încep chiar de la finele articolului ântâim Art. I.— Va fi plins și o ntrăgă libertate de comercia și de navigațiune intre supușii Monar­chiei austro-ungare și aceia ai principatului Ro­mâniei, cari vor­ pute së se stabilesca fil-care pe teritor­iulu celui­l­altu statu­. Supușii M.-sele impératulu-rege in România și supușii A­­ séle principele României in Austro-Ungaria, séu de s’arü stabili în porturile orașiele ori veri-ce alte locuri din ambele teritorie, seu de arü re­­sida acolo In modu provisoriu, nu voru fi supuși, în esercițiulii comercialuî séu alu industriei loru, la nici una drepta, imposita, taxi sau patentă, supt orî-ce denumire arü fi, altele sau mai ré­­dicate de catü cele ce voru fi percepute de la na­ționali; privilegiele, scutirile, imunitările și fa­vorite de ori-ce natură de cari s’arü bucura, în materii de comerciu și de industrii, supu­și a uneia din înaltele părți contractante, vom­ fi co­mune supușilor­ celer­l-alte. Se’nțelege că prin acestă disposițiune nu se deregi la legile și or­donanțele în vigore în statele celor­ două înalte, părți contractante..... și aplicabile tuturor­ strainilor, în generale: 1. In Austro-Ungaria, la legile relative la comercialii de colportați­ și la exercițiul­ far­maciei, și 2. In România, la legile și prescripțiu­­nile relative la prohibițiunea d’a dobândi și poseda imobile rurale {ve(l art. IV). (La art. I s’au adaus următorele prin protocolul final.) Prin cuvintele „bunuri i­­mobile rurale“ înserate la ultimulü aliniatü alü art. 1, nu s’a ’nțeles­ a se esclude casele și construcțiunile de ori-ce felu stabilite pe aceste bunuri imobile rurale și cari suntü d’ul­potrivă supuse aceleași restricțiuni. Se înțelege în același tim­p­, între cele două părți contractante, că, prin disposițiunea aces­tui articulo, nu s’a voita a se deroga la dreptu­rile fie­cărui guvern, de a lua prin legi și re­glemente tdtă măsurele necesarie de polițiă și de siguranță, și mai cu semi acelea relative la sta­bilirea ori­cărui individ­ în­că comună rurale cu autorisațiunea numai a consiliului munici­pale; totuși aceste legi și ordonanțe nu voru pute împedeca în nici unu modü libertatea de comerciu și nu voru trebui se atingă drep­turile și privilegiile stipulate reciprocă prin convențiunea de fadă în favorea naționa­­lilor a celor­ două țări. Art. II (ultim aliniat adaus de protocolul fi­nal). Plenipotențiarul­ românu declară că gu­­vernulü séu are intențiunea d’a revoca, în cele mai scurta timpu șî ’nainte de esecutarea acestei convențiuni, regulamentulü care cere astăzi ca acela care trece fruntaria se aibă a­­supra lui ore-care sumă de bani. Art. III.—Supușii fiă-căreia din cele două înalte părți contractante vor­ fi scutiți, pe terito­riul­ celeî-l-alte, de orî-ce serviți! militară, pe uscată și pe mare, atât­ în trupa regulată cât­ și în garda națională. Ei vor­ fi aseme­nea dispensați de ori-ce funcțiune oficială obli­gator, judiciară, administrativă său municipală, de locuința militară, de ori-ce contribuțiune de resbeli, de ori-ce rechizițiune sau presta­­țiune militară de ori­ ce natură ar­ fi, afară totuși de servițiele cari sunt­ atașiate posesi­unii sau locațiunii de imobile, precum și de prestați­unile sau rechisițiunile militare la cari sunt­ supuși toți naționalii în calitatea lor­­­ de proprietari său de locatari de imobile. Ei nu vor­ pută fi supuși, nici personale nici pentru mobilele să! imobilele lorü, la alte da­torii, restricțiuni, taxe sau imposite, de cât­ a­­celea la cari vor­ fi supuși și naționalii. Art. IV.—Românii în Austro-Ungaria și Aus­triac! și Ungurii în România vor i avă reci­proc! dreptul­ de a dobândi și poseda bunuri de ori­ce felu, mobiliare sau imobiliare, și vor­ pută dispune liber! de dânsele prin cumpără­­tóre, vindere, donațiune, permutațiune, contract de căsătorii, testament­, succesiune și prin ori­ce alt­ act­, în aceleași­ condițiuni ca naționa­lii, fără a plăti drepturi, contribuțiuni și taxe altele sau mai urcate de­cât­ acelea la cari sunt­ supuși naționalii în virtutea legilor­. (Ultim alineat adaus de protocolul final). Este bine înțeles­ că prin disposițiunile aces­tui articol cele două înalte părți contractante nu înțeleg­ de b­eü a deroga la restricțiunile făcute de ultimulu alineat­ alți art. I, în pri­vința dreptului d’a dobândi și poseda bunuri imobile rurale. Art. V.—Cele două înalte părți contractante iau îndatorirea de a nu împedeca comercialu re­ciproc! al­ supușilor­ lor! prin nici o prohi­­bițiune de importațiune, de esportațiune sau de transit­. (Escepțiune se face numaî în privirea arme­lor, munițiunilor de resbelü, și în ce privesc e­­poliția sanitară). Art. XXI.—Dăca una din cele două anai părți contractante crede necesar­ a stabili, searaface se se stabilesca de către autoritățile municipale și al­tele, un! drept! non sau un! supliment! alü drep­tului de accesă său de consumațiune asupra unui articol! de producțiune sau de fabricațiune națio­nală prevăzut! prin convențiunea de faciă, ar­ticolul! similar! străin! va pute fi imediat! gra­vat! la importațiune d’un­ drept­ egale. Prin urmare mărfurile din teritoriul­ uneia din cele două înalte părți contractante nu vor­ fi posibile, la intrarea lorü în teritorială celei-l­alte, de nici una dreptă de accisă sau de consumațiune, supt ori­ce numire ar­ fi: deca mărfurile de aceași natură nu simtă nici propuse nici fabricate în acesta ultimă țară. (Protocolul final conține asupra acestui ar­ticol următorul alineat): Cu tote acestea, aceste drepturi (ale comune­­lor­) nu vor­ pute fi superiore taxelor­ ce­lora mai ridicate preventute de legile rom­âne astăzil în vigore. Maximul­ drepturilor! despre cari este vorba in acest! cas! este regulat! de legile române, precum și prin art. 85 din legea de la 25 Noembre 1871. Fie­care din aceste" articole con­ține câte o servitute voluntară, câte o restrângere a exercițiului suverani­tății nóstre interiore. En se replica stăruitore pe care partizanii conven­­țiunii o opun și obiecțiunilor privi­­tore la aceste servituți este­ recipro­citatea. Deci, ar trebui se ne considerăm forte onorați că împărăția austriacă consimte către noi la aceleași servi­tuți voluntare, la cari consimțim și noi faciă cu dânsa. Asta ar fi negreșit în cazul unei reciprocități reale, dar o reciprocitate de care nu pate se profite exclusiv de­cât numai una din părți, o recipro­citate, care nu este de­cât sarcine pentru uă parte și beneficie pentru cea­l­altă, de­cât restrîngeri ale su­veranității interiore de­uă parte, și avantagie politice de cea­l­alta, nu este reciprocitate, ci un înșelăciune demnă de diplomația austriacă, care a găsit, din nenorocire pentru Româ­nia, complici servili în consilierii principelui Carol de Hohenzollern." Vom examina una câte una aceste servituți; și ori­cine va recunosce că ele nu iubesc, de­cât numai intere­sele și drepturile suverane ale Româ­niei, pentru cel mai mare folos al intereselor­ austriace, și fără se potă atinge întru nimic exercițiul suvera­nității interiore­­ a Austriei. Tot din acesta cercetare se va vedea că a­­colo unde reciprocitatea putea să aibă consecințe egale pentru ambele părți, Austria n’a primit-o, ci ne-a impus numai nouă servitutea , fără condi­­țiunea reciprocității. Articolul inteia este corect, până la locul pe care ’1 însemnarăm prin puncte de suspensiune: el se găsesce ast­fel redactat în mai multe tratate de comerciu. De aci nainte înse, ié un caracter special de amestec în e­­xercițiul suveranității nóstre interiore; ne prescrie ce legi putem se urmăm de-a aplica, și prin urmare ce legi nu ne mai este permis se aplicăm. Nu este vorba aci numai de legi re­­­lative la comercia­léu navigațiune, ci chiar de legi sociale, cerute de intere­­sul conservării nóstre naționale. Res­trângere exercițiului suveranității nós­tre interiore devine clar cu atât mai umilitare și periculosă , prin urmare și purtarea consilierilor principelui Ca­rol cari le-au admis pe tote cu atât mai criminală către țară. Desfidem se ni se pute arăta un singur tratat de comercia, fie elu în­cheiat între cea mai puternică împă­răție și cel mai neînsemnat Stătuleț indipendent, care se conține asemeni clause. Se ne prescrie nouă un Stat străin, se ne prescrie nouă Austria, — in privirea căreia trebuie să fim neînce­tat descepți, — ce legi trebuie și ce legi nu trebuie se aplicăm în țara nostră! Dar unde s’au mai văd­ut a­­semeni monstruose servituți interna­ționali? Consilierii principelui Carol de Hohenzollern pretind cu mare svon că apără și afirmă suveranitatea Sta­tului român ; dar are acesta suvera­nitate se apără și se afirmă autori­­zând pe Austria se interzică României exercițiul unor drepturi suverane pe propriul lor teritoriu? Ni se va opune de sigur și aci re­ciprocitatea. Ense mai cu sem­ă în acest arti­col, reciprocitatea este o nedemnă în­șelăciune, după cum vom vedea în­dată. Dând lucrurilor adevăratul lor nume, — căci numai cei cu intențiuni rele și reprobabile simt trebuința de a o as­cunde—în acest prim articol nu este vorba pentru România de­cât numai și numai de Evrei. Străinii se bucură în­­ România, mai mult de­cât ori­unde, de tote avantagjele pe cari dreptul f­to­dera­veiesce se le asigure în reua­­țiunile internaționale. Ca în ori­ce Stat civilizat, singur exercițiul­ drepturi­lor politice le este interzis. Noi n’a­­vem în privirea „străinilor în ge­­­­nere,“ nici chiar acele disposițiuni restrictive pe cari le menține Austria pentru densa în art. I al conven­­țiunii. Pentru Evrei­ensc * cestiunea se schimbă, după cum odinoră na­țiunea română a crezut că trebuie se se garanteze contra Turcilor,­­ a­tunci puternici, și le-a interzis cu to­tul chiar stabilirea în țară, asemene crede astăzi că interesul conservării sale îi comandă de-a se garanta co­tra Evreilor, al căror număr, în ra­port cu poporațiunea română, a în­trecut de mult acea proporțiune, după care uă năvălire străină nu este un­ pericol social și național pentru un popor. Așta dar, nu în privirea „străinilor în genere,“ ci numai în privirea Evreilor există în mai multe legi și ordonanțe restrîngeri de acelea pe cari le desființeză articolul â’ntâiă, nelăsând de­cât una singură în vi­gore : prohibițiunea de­ a poseda imo­bile rurale. Cașul nu este casă de loc identic pentru Austria, unde Evreii se bu­cură de­­ cea mai perfectă egalitate de drepturi, unde nu existe nici o­ lege restrictivă în privirea lor­. Prin urmare, ce reciprocitate pute se fiă aci între România și Austria? Pentru Austria când s’a stipulat men­­ținerea legilor relative la colporta­­giu și la exercițiul farmaciei, s’a mănținut tot, căci nu mai sunt altele, pentru România când s’a­­­ stipulat numai menținerea prohibițiunii de­ a poseda imobile rurale, s'a desființat tot căci mai este și prohibițiunea de-a po­seda imobile urbane, și articole din legea licențelor­, și articole din le­gea monopolului tutunurilor­, și ar­ticole din legea poliției rurale și mă­surile privitore la invasiunea Evre­­escă. Ce reciprocitate este dar aceea care în Austria nu pote atinge câ­tuși de puțin exercițiul suveranității sale interiore, șî în România o res­trânge în modul cel mai grav, căci interzice esercițiul mai multor legi in plină vigore astăzi, și cari­­ sunt impuse de interesul conservării nós­tre naționale ? Avem dar tot dreptul„se­­ zicem că acesta reciprocitate este, că nedemnă înșelăciune, căci numai României sin­gure i se impune in favorea Austriei restrângerile cele mai umili­ta­re și mai periculose ale suveranității­ sale interiore. Cu tote aceste, nici însășî evi­dența n’a oprit pe consiliații princi­pelui Carol de Hohfm­zn î­n de­ a susține, că prin protocolul final s’au mănținut tóte disposițiunile din le­gile nóstre în privirea Evreilorü. Dar daca acesta a fost reala in­­tențîune a represintanțiloni Austro- U­­gariei și al principelui Carol de Hohenzollern, pentru ce in loc de-a înșira la frase contradictorie, n’au­­ fis scurt, și lămurit: „Se înțelege că prin acesta dispo­sițiune nu se derogă la legile­­ și or­donanțele în vigore în Statele celor două înalte părți contractante,­­și a­­plicabile străinilor.“ Asta este stipulat in tratatul de comerciu al Austriei cu Rusia, ceea ce ínsemneza în aplicare, menținerea­­ tutor legilor și ordonanțelor ruseșci contra Evreilor. " fel Este dureros pentru noi de-a con­stata că­­ adausul făcut de protoco­lul final la articolul I nu e de­cât uă amară­ dezidere pentru Româ­nia. Acest adaus, după ce lămuresce că prin „imobile rurale“, se înțeleg Din 29 Noembre 1871 No. 262; Din 14 Februari! 1875 No. 328; Din 14 Februari! 1875 No. 330; Din 19 Februari! 1875 No. 376; Din 25 Februari! 1875 No. 420; Din 25 Februari! 1875 No. 421; Din 26 Februarie 1875 No. 425; Din 20 Marti! 1875 No. 588; Din 20 Marti! 1875 No. 589. 1) A vedé Romatudu de la 25 și 27 Iuliu. 2) A vedea Leffter, dreptul internațional pu­blic al Europei § 43. 3) A vedé pentru tóté pasagiele intre guilemele tot Heffter § 43.

Next