Romanulu, august 1875 (Anul 19)
1875-08-01
/ * * * * ANULU ALU NOU E-SPRE DECESEA l HIMIII——MWH—W«—I ■ [UNK]1111 11'------------- VOIESCK SI YKV PI ÍE 0;!-(« cererii pentru România se adresé d la administrațiunea «parului. ANUNCIUR In pagina IV, spațiul 30 litere petit 40 batr. In pagina III, linia petit 0 lei. A se adresa LA PARIS: la Hapas, Laffita , C nne, 8 Place de la Bourse. LA LONDRA s la d. Eugéne Miooud, No. 81 A Fleet Street, London, E. C. L4 \IENA: la d-niíHaasenstein și Vogler, Wallfischgaase 10. Sei horlle nefrancate se tefusü. 20 BANI E8EMPLAKULU. Redaețiimea șt Administra timioa Strada Ptfmnet, No. 14 Edițiimea de sóra VINERI, 1 AUGrtTSTU 1875. ■— JggjjjÉlglIIBIIBggfflM LUMINEZATE ȘI YEI~FI ABONAMENTE In Capitale: un anii 48 lei; jeso luni 24 lai; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei; In Districte : un anü 58 lei; ș«se luni 29 lei; trei luni 15 lei; uă lună 6 lei; Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fie 20. Austria și Germania pe trimestru, franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Halle graine, rue de l’Ancienne comne, die 5, și la Havas, Laffite, C nne, Place de la bourse 8. LA VILA’A : la d. B. G. Popovici, Fleisch markt, 15. Articulele nepublicate se vor arde. BUGUKn, 31 Cuptor! 12 Augustă Convențiunea austro-română 1) Restringerea suveranității nóstre interiore. După partea curat politică, pe care am tratat’o în articolul din urmă, prima cestiune ce se impune cercetării nóstre, este aceea a însemnatelor „servituți positive“, prin cari convențiunea alieneza României, în favorea Austriei, uă parte din exercițiul suveranității sale interiore. După ce văzurăm în articolul din urmă cum departe de a se fi adus prin acesta convențiune vreun avantagiu politic României, i s’au dat cele mai grave isbiri, și acesta numai din causă că puterile occidentale nu puteau se privescă cu nepăsare tendințele Austro-Germaniei de-a’șî aservi Orientul pe tărâmul economic, după ce constatarăm prin urmare isbirile date suveranității nóstre esteliere, cară se constatăm și gravele restrîngeri pe cari consilierii principelui Carol de Hohenzollern le-au admis la îasășî suveranitatea nostră interioră. Nu vorbim de servituțile publice naturale (servitutes juris gentium muecessariae 1, 2) căci acestea sunt astăzi atât de consacrate de us și de dreptul internațional, încât nu mai au nevoie se fie stipulate prin tratate, spre a fi observate în relațiunile internaționale. Forte barbari a trebuit să ne creda pe noi Românii ministrul Ungur, ca se simtă trebuința de-a stipula anume mai multe asemeni servituți. Ne-a făcut și acestă onore. Ceea ce ne preocupă pe noi, sunt „servituțile positive voluntărie (servitutes juris gentium voluntariae),“ prin care consilierii principelui Carol de Hohenzollern au admis în favorea Austriei ne mai pomenite „drepturi restrictive liberului exercițiu al suveranității teritoriale“ a României. „Aceste servituți au de obiect exclusiv drepturi suverane.... Efectul lor constă, candü a face pe un Stat străin să se bucure de orecari drepturi suverane într'un alt teritoriu, cându a'î interzice pe propriulu seu teritoriu exercițiul unui dreptü suveran 3u. Admiterea unor asemeni servituți, chiar între State egale în puteri, este de nu periculosă, cele mai puțin injositare, de aceea astăzi în genere nu se mai admit. Cu catu dar un Stat slab este mai mult dator să se feresca de-a le admite în favorea unuia mai tare, totdeuna dispusa usa de puterea sea spre a da acestor servituți cea mai largă aplicare posibile. Și nu Austria este aceea care și-a făcut și’și va face vr’aă dată scrupul de-a usa și adusa de puterea sea facă cu un Stat mai slab. Exemplul Bucovinei, sfâșiată prin corupere și trădare din corpul României, este destul de dureros pentru a nu lăsa pe nici un adevărat Român să se amăgiască în privirea actelor politice de cari este capabile Austria. A deschide dar astăzi aceleiași Aus 1 23123 tine amestecul în însuși exercițiul suveranității nóstre interiore , — prin nesce servituți ce ajung la „estrema limită,“ care după Heffter e „respectul mutual ce națiunile îl datoresc independinței lorü“r—este ni se pare a face un pas uriaș spre deplina aservire a României către Austria, este a ne lega formal se nu îngrijim de propriile nostre interese naționale, decât astfel cum voiesce și permite Austria, sau mai exact Germania; căci după cum rezultă din corespondența diplomatică publicată de guvernul englez, ordinelor de la Berlin s’au supus consiliarii principelui Carol de Hohenzollern Încheind convențiunea cu Austria. Ceea ce dă acestor restrîngeri ale suveranității nóstre interiore mai multă gravitate, și lasă se se vadă precugetări periculose pentru țară, este că unele, depărtându-se de disposițiunile cari fac în genere obiectulu tratatelor de comerciu, resorv cestiuni de atribuțiunea esclusivă a codicelui nostru civil sau comercial, — legi de cari Austria afectă de a nu ține nici un semn — sau iubesc de nulitate alte disposițiuni de legi românesci, cerute de interesul național, interes pe care singură națiunea română are autoritate de-a’l aprecia. * Spre a putea judeca mai bine despre aceste restrângeri, vom reproduce chiar dici articolele sau alineatele cari le stipuleza, fie ele de natură a putea figura într’un tratat de comerciu, fie ele do uă natură cu totul diferită. Restrângerile încep chiar de la finele articolului ântâim Art. I.— Va fi plins și o ntrăgă libertate de comercia și de navigațiune intre supușii Monarchiei austro-ungare și aceia ai principatului României, cari vor pute së se stabilesca fil-care pe teritoriulu celuilaltu statu. Supușii M.-sele impératulu-rege in România și supușii A séle principele României in Austro-Ungaria, séu de s’arü stabili în porturile orașiele ori veri-ce alte locuri din ambele teritorie, seu de arü resida acolo In modu provisoriu, nu voru fi supuși, în esercițiulii comercialuî séu alu industriei loru, la nici una drepta, imposita, taxi sau patentă, supt orî-ce denumire arü fi, altele sau mai rédicate de catü cele ce voru fi percepute de la naționali; privilegiele, scutirile, imunitările și favorite de ori-ce natură de cari s’arü bucura, în materii de comerciu și de industrii, supuși a uneia din înaltele părți contractante, vom fi comune supușilor celerl-alte. Se’nțelege că prin acestă disposițiune nu se deregi la legile și ordonanțele în vigore în statele celor două înalte, părți contractante..... și aplicabile tuturor strainilor, în generale: 1. In Austro-Ungaria, la legile relative la comercialii de colportați și la exercițiul farmaciei, și 2. In România, la legile și prescripțiunile relative la prohibițiunea d’a dobândi și poseda imobile rurale {ve(l art. IV). (La art. I s’au adaus următorele prin protocolul final.) Prin cuvintele „bunuri imobile rurale“ înserate la ultimulü aliniatü alü art. 1, nu s’a ’nțeles a se esclude casele și construcțiunile de ori-ce felu stabilite pe aceste bunuri imobile rurale și cari suntü d’ulpotrivă supuse aceleași restricțiuni. Se înțelege în același timp, între cele două părți contractante, că, prin disposițiunea acestui articulo, nu s’a voita a se deroga la drepturile fiecărui guvern, de a lua prin legi și reglemente tdtă măsurele necesarie de polițiă și de siguranță, și mai cu semi acelea relative la stabilirea oricărui individ încă comună rurale cu autorisațiunea numai a consiliului municipale; totuși aceste legi și ordonanțe nu voru pute împedeca în nici unu modü libertatea de comerciu și nu voru trebui se atingă drepturile și privilegiile stipulate reciprocă prin convențiunea de fadă în favorea naționalilor a celor două țări. Art. II (ultim aliniat adaus de protocolul final). Plenipotențiarul românu declară că guvernulü séu are intențiunea d’a revoca, în cele mai scurta timpu șî ’nainte de esecutarea acestei convențiuni, regulamentulü care cere astăzi ca acela care trece fruntaria se aibă asupra lui ore-care sumă de bani. Art. III.—Supușii fiă-căreia din cele două înalte părți contractante vor fi scutiți, pe teritoriul celeî-l-alte, de orî-ce serviți! militară, pe uscată și pe mare, atât în trupa regulată cât și în garda națională. Ei vor fi asemenea dispensați de ori-ce funcțiune oficială obligator, judiciară, administrativă său municipală, de locuința militară, de ori-ce contribuțiune de resbeli, de ori-ce rechizițiune sau prestațiune militară de ori ce natură ar fi, afară totuși de servițiele cari sunt atașiate posesiunii sau locațiunii de imobile, precum și de prestațiunile sau rechisițiunile militare la cari sunt supuși toți naționalii în calitatea lor de proprietari său de locatari de imobile. Ei nu vor pută fi supuși, nici personale nici pentru mobilele să! imobilele lorü, la alte datorii, restricțiuni, taxe sau imposite, de cât acelea la cari vor fi supuși și naționalii. Art. IV.—Românii în Austro-Ungaria și Austriac! și Ungurii în România vor i avă reciproc! dreptul de a dobândi și poseda bunuri de orice felu, mobiliare sau imobiliare, și vor pută dispune liber! de dânsele prin cumpărătóre, vindere, donațiune, permutațiune, contract de căsătorii, testament, succesiune și prin orice alt act, în aceleași condițiuni ca naționalii, fără a plăti drepturi, contribuțiuni și taxe altele sau mai urcate decât acelea la cari sunt supuși naționalii în virtutea legilor. (Ultim alineat adaus de protocolul final). Este bine înțeles că prin disposițiunile acestui articol cele două înalte părți contractante nu înțeleg de beü a deroga la restricțiunile făcute de ultimulu alineat alți art. I, în privința dreptului d’a dobândi și poseda bunuri imobile rurale. Art. V.—Cele două înalte părți contractante iau îndatorirea de a nu împedeca comercialu reciproc! al supușilor lor! prin nici o prohibițiune de importațiune, de esportațiune sau de transit. (Escepțiune se face numaî în privirea armelor, munițiunilor de resbelü, și în ce privesc epoliția sanitară). Art. XXI.—Dăca una din cele două anai părți contractante crede necesar a stabili, searaface se se stabilesca de către autoritățile municipale și altele, un! drept! non sau un! supliment! alü dreptului de accesă său de consumațiune asupra unui articol! de producțiune sau de fabricațiune națională prevăzut! prin convențiunea de faciă, articolul! similar! străin! va pute fi imediat! gravat! la importațiune d’un drept egale. Prin urmare mărfurile din teritoriul uneia din cele două înalte părți contractante nu vor fi posibile, la intrarea lorü în teritorială celei-lalte, de nici una dreptă de accisă sau de consumațiune, supt orice numire ar fi: deca mărfurile de aceași natură nu simtă nici propuse nici fabricate în acesta ultimă țară. (Protocolul final conține asupra acestui articol următorul alineat): Cu tote acestea, aceste drepturi (ale comunelor) nu vor pute fi superiore taxelor celora mai ridicate preventute de legile române astăzil în vigore. Maximul drepturilor! despre cari este vorba in acest! cas! este regulat! de legile române, precum și prin art. 85 din legea de la 25 Noembre 1871. Fiecare din aceste" articole conține câte o servitute voluntară, câte o restrângere a exercițiului suveranității nóstre interiore. En se replica stăruitore pe care partizanii convențiunii o opun și obiecțiunilor privitore la aceste servituți este reciprocitatea. Deci, ar trebui se ne considerăm forte onorați că împărăția austriacă consimte către noi la aceleași servituți voluntare, la cari consimțim și noi faciă cu dânsa. Asta ar fi negreșit în cazul unei reciprocități reale, dar o reciprocitate de care nu pate se profite exclusiv decât numai una din părți, o reciprocitate, care nu este decât sarcine pentru uă parte și beneficie pentru cealaltă, decât restrîngeri ale suveranității interiore deuă parte, și avantagie politice de cealalta, nu este reciprocitate, ci un înșelăciune demnă de diplomația austriacă, care a găsit, din nenorocire pentru România, complici servili în consilierii principelui Carol de Hohenzollern." Vom examina una câte una aceste servituți; și oricine va recunosce că ele nu iubesc, decât numai interesele și drepturile suverane ale României, pentru cel mai mare folos al intereselor austriace, și fără se potă atinge întru nimic exercițiul suveranității interiore a Austriei. Tot din acesta cercetare se va vedea că acolo unde reciprocitatea putea să aibă consecințe egale pentru ambele părți, Austria n’a primit-o, ci ne-a impus numai nouă servitutea , fără condițiunea reciprocității. Articolul inteia este corect, până la locul pe care ’1 însemnarăm prin puncte de suspensiune: el se găsesce astfel redactat în mai multe tratate de comerciu. De aci nainte înse, ié un caracter special de amestec în exercițiul suveranității nóstre interiore; ne prescrie ce legi putem se urmăm de-a aplica, și prin urmare ce legi nu ne mai este permis se aplicăm. Nu este vorba aci numai de legi relative la comercialéu navigațiune, ci chiar de legi sociale, cerute de interesul conservării nóstre naționale. Restrângere exercițiului suveranității nóstre interiore devine clar cu atât mai umilitare și periculosă , prin urmare și purtarea consilierilor principelui Carol cari le-au admis pe tote cu atât mai criminală către țară. Desfidem se ni se pute arăta un singur tratat de comercia, fie elu încheiat între cea mai puternică împărăție și cel mai neînsemnat Stătuleț indipendent, care se conține asemeni clause. Se ne prescrie nouă un Stat străin, se ne prescrie nouă Austria, — in privirea căreia trebuie să fim neîncetat descepți, — ce legi trebuie și ce legi nu trebuie se aplicăm în țara nostră! Dar unde s’au mai vădut asemeni monstruose servituți internaționali? Consilierii principelui Carol de Hohenzollern pretind cu mare svon că apără și afirmă suveranitatea Statului român ; dar are acesta suveranitate se apără și se afirmă autorizând pe Austria se interzică României exercițiul unor drepturi suverane pe propriul lor teritoriu? Ni se va opune de sigur și aci reciprocitatea. Ense mai cu semă în acest articol, reciprocitatea este o nedemnă înșelăciune, după cum vom vedea îndată. Dând lucrurilor adevăratul lor nume, — căci numai cei cu intențiuni rele și reprobabile simt trebuința de a o ascunde—în acest prim articol nu este vorba pentru România decât numai și numai de Evrei. Străinii se bucură în România, mai mult decât oriunde, de tote avantagjele pe cari dreptul ftoderaveiesce se le asigure în reuațiunile internaționale. Ca în orice Stat civilizat, singur exercițiul drepturilor politice le este interzis. Noi n’avem în privirea „străinilor în genere,“ nici chiar acele disposițiuni restrictive pe cari le menține Austria pentru densa în art. I al convențiunii. Pentru Evreiensc * cestiunea se schimbă, după cum odinoră națiunea română a crezut că trebuie se se garanteze contra Turcilor, atunci puternici, și le-a interzis cu totul chiar stabilirea în țară, asemene crede astăzi că interesul conservării sale îi comandă de-a se garanta cotra Evreilor, al căror număr, în raport cu poporațiunea română, a întrecut de mult acea proporțiune, după care uă năvălire străină nu este un pericol social și național pentru un popor. Așta dar, nu în privirea „străinilor în genere,“ ci numai în privirea Evreilor există în mai multe legi și ordonanțe restrîngeri de acelea pe cari le desființeză articolul â’ntâiă, nelăsând decât una singură în vigore : prohibițiunea de a poseda imobile rurale. Cașul nu este casă de loc identic pentru Austria, unde Evreii se bucură de cea mai perfectă egalitate de drepturi, unde nu existe nici o lege restrictivă în privirea lor. Prin urmare, ce reciprocitate pute se fiă aci între România și Austria? Pentru Austria când s’a stipulat menținerea legilor relative la colportagiu și la exercițiul farmaciei, s’a mănținut tot, căci nu mai sunt altele, pentru România când s’a stipulat numai menținerea prohibițiunii de a poseda imobile rurale, s'a desființat tot căci mai este și prohibițiunea de-a poseda imobile urbane, și articole din legea licențelor, și articole din legea monopolului tutunurilor, și articole din legea poliției rurale și măsurile privitore la invasiunea Evreescă. Ce reciprocitate este dar aceea care în Austria nu pote atinge câtuși de puțin exercițiul suveranității sale interiore, șî în România o restrânge în modul cel mai grav, căci interzice esercițiul mai multor legi in plină vigore astăzi, și cari sunt impuse de interesul conservării nóstre naționale ? Avem dar tot dreptul„se zicem că acesta reciprocitate este, că nedemnă înșelăciune, căci numai României singure i se impune in favorea Austriei restrângerile cele mai umilitare și mai periculose ale suveranității sale interiore. Cu tote aceste, nici însășî evidența n’a oprit pe consiliații principelui Carol de Hohfmzn în de a susține, că prin protocolul final s’au mănținut tóte disposițiunile din legile nóstre în privirea Evreilorü. Dar daca acesta a fost reala intențîune a represintanțiloni Austro- Ugariei și al principelui Carol de Hohenzollern, pentru ce in loc de-a înșira la frase contradictorie, n’au fis scurt, și lămurit: „Se înțelege că prin acesta disposițiune nu se derogă la legile și ordonanțele în vigore în Statele celor două înalte părți contractante,și aplicabile străinilor.“ Asta este stipulat in tratatul de comerciu al Austriei cu Rusia, ceea ce ínsemneza în aplicare, menținerea tutor legilor și ordonanțelor ruseșci contra Evreilor. " fel Este dureros pentru noi de-a constata că adausul făcut de protocolul final la articolul I nu e decât uă amară dezidere pentru România. Acest adaus, după ce lămuresce că prin „imobile rurale“, se înțeleg Din 29 Noembre 1871 No. 262; Din 14 Februari! 1875 No. 328; Din 14 Februari! 1875 No. 330; Din 19 Februari! 1875 No. 376; Din 25 Februari! 1875 No. 420; Din 25 Februari! 1875 No. 421; Din 26 Februarie 1875 No. 425; Din 20 Marti! 1875 No. 588; Din 20 Marti! 1875 No. 589. 1) A vedé Romatudu de la 25 și 27 Iuliu. 2) A vedea Leffter, dreptul internațional public al Europei § 43. 3) A vedé pentru tóté pasagiele intre guilemele tot Heffter § 43.