Romanulu, noiembrie 1875 (Anul 19)

1875-11-26

1062 ROMANULU 26 NOEMBRE, 1875 munte, cari se hranescu cu pâne de pvésti, parasescu în genere casa pă­­rintescu pe la vârsta de 15 ani și se dau haiduciei atâta în Ungaria câtu și’n Polonia. Acésta este oă tradițiune a țărei: trebuie, $icü Pocuțienii, (ca și burghesii din Paris) ca junețea să’și facă ale iei. In adeverü, pe la vârsta de 24 ani, cei din acești bravi munteni cari n’au fostu spânzurați reintră în satuid­lorii, se ’nsura c’uă tetă, onestă și devind ómenii cei mai pucinici din lume, séd celd puțind din Pocuția. Tóte aceste sunt­ forte interesante, dard nu ne explică cum Pocuția, avea drepturi asupra Bucovinei. E că c’a­­jungemd. Era vă­ dată und rege aid Poloniei a­nume Ladislav Iagellon, cari avea de vecindi unu principe aid Moldaviei a­nume Alesandru. Deci acestd rege, aflându-se ’ntr’uă <fi fórte strîmtoratd, se duse și striga a fume­ia vecinulă sed Moldoven.—împrumută-mi, îi zise, uă sumă bună de bani, ce ți-o voi d ’napoia, capitald și dobândă.—Fórte bine, răs­punse Moldavului. Suntd la mine des­tui Evrei, prin cari iți potd face a­­facerea, daca vei chepășui plata, căci cunosci zicerea: nu este chie­ Zășiă, nu este Evreu.­P’atâta se ră­­mâie, respinse regele Poloniei; nu ied mare lucru din Pocuția, ți-o dad­emanetu. Fiind­ lipită cu distric­­tu’ți din Bucovina, vei ocupa-o cu­les­­nire, vei ține-o derd pene la de­plina desfacere. Astd-feld s’a ’nchiriatd afacerea : principele Moldovei dete banii și Pocu­ția i-se dete în emanetă. Deci se ’ntâmpla că după domnia lui Alesan­dru fură adese tulburări în Moldova. Polonii nu găsiră nici­ uă­dată că plătindd banii principele acestei țări era destul d de stabilită spre a da distanță bună și valabilă desfacere. Se mai spune ad­âncă că socotelele între ambele țări erau forte compli­cate, din causa unui feld de suzera­nitate a Poloniei asupra Moldovei. Faptul­ în fine este că ’ntr’uă Zi Po­lonii intrară ’n Pocuția, fără se facă scomoto și fără să plătescă banii cu carii ’i împrumutase Alesandru pe te­­meiul­ acestui emanetd. Fie­care principe moldavă reclama Pocuția la suirea sea pe tronu, și din acesta decurseră vesbele, în cari Polonia perdu une­ori mulți ómeni, deji în fine păstră Pocuția și nici­ vă­ dată nu mai plăti banii. E că ce puturămoi aduna în privința raporturilor­ Pocuției cu Moldova. De mai suntd și alte fapte, voind fi încântați se le a­flămd. Lucrurile fiind, precum le espuse­­rămd, Moldavia ar­ fi fostă în dreptd s’ocupe Pocuția și so­ție până la de­plina plată a sumei cu care a fostă împrumutată pe acest d­emanetd pe Ladislas Iagellon, derd cancelaruld Kaunitz avea alte idei, a cărord supistanță eco­o : — Predecesorele med ți-a luată bani împrumut pe carii nu ți­ i-a mai ’napoiatd, dérd ș’a luată nopți e­­manetară. Deci, amd dreptuld se ur­­mezd d'a nu vă plăti; și, spre com­pensare, se vă ied judeciuld vecină, adică Bucovina. Quia nominor leo. (Fiindu­că mă numescu led). Nu sunt aceste propriele séle cuvinte, déru uă traducere liberă a faptului. Greșiți eramd derd d’a Ziße mai adineori că argumentulu dreptului are aceași valore ca și argumentulu conveninței? NII Se zicem fi acum ce­va despre pro­­cedere , ea este totl atât d de ’ndes­­tulătore : „înalta opiniune a A. V., Zicea Thugut către Kaunitz la 3 Fe­­bruarie 1773, pare în totd­ea sulu cu desăvârșire nemerită, și a­nume , cum că este cu multd mai ușior d a susține uă luare ’n stăpânire ime­diată, de­câtă a ajunge la ac­cesi­une din partea Porții, și că prin ur­mare ar­ fi mai bine, décá la cea mai de aprópe bună ocasiune, fără nici uă reservă , fară putea lua în stăpânire celd puțind partea însem­­natată în schița de plană ce mi s’a trămisu." Cuventulu acum aparține ânsuși cancelarului, care va însuma pro­grama. E că ce scria Kaunitz la 6 ia­­nuarie 1775: „Mijlocele ce le propuneți pentru a ajunge la scopulu nostru consistă ; în frică, corumpere faste mijloce con­­t­vingetóre.“ „Afară d’aceste s’arătămu minis­­teriului turcesc, c’afacerea este se­­riosă și gravă. Acesta se va pricepe din ocuparea efectuată a districtului bucovinend, prin dec­lararea ce veți face că, până ce nu ne vomă învoi cu Pórta prin vă transacțiune ami­cală, noi suntem d tare și ne’ndouies h­otărîți a ne ține în stăpânirea bucă­ții de pământd...... „In privire la corumpere, părerea d-vóstra e pe deplină întemeiată, că la Turci avariția și iubirea de ar­gintă este und mij­locol aprope ne­apărată spre a ajunge la scopul d nostru. „Sunteți deja autorizate a face promisiuni de bani ș’asceptă numai părerea d-vostră despre “quantum și quomodo* într’astă privință.” Und altă pasagiu aici aceași e­­pistole ne va iniția cu vederile ge­nerale ale curții din Viena din acea epocă în privința cestiunii Oriintelui. „In­tactă cu situațiunea presinte a Porței, politica nostră secretă tre­buie se consiste fără ’ndouială în acea­a ca imperiulu turcesc­ să se susțină în Europa pe câtă se va putea mai îndelungată , sed, în cele mai rău casă , c’acestd imperiol celd puțind se nu fiă răsturnatu vr­nă­ dată de către Ruși singuri și acesta fără con­lucrarea necesariă a nóstru. “ IV. Planula sugerată de către Thugut s’a esecutatd puntd cu puntd. Acvi­lele imperiale ocupară Bucovina, și Porța consimți în fine la desmădu­­rarea Moldaviei. Cea după urmă e­­pistolă a lui Thugut conține compturd amănuntă aici chieltuielilor d­estraor­­dinare ce costa negocierea. „Dragomanului Porței 10.000 lei Lui Taher-Aga, comisard ai­ Porței pentru demar­care :.....................................3,100 lei etc. etc. etc. Acesta complot , care se urcă la 15,000 lei, nu conține gratificarea lui Reis-Effendi, (ministrul­ afaceri­­lor­ străine). Thugut scria în acesta privință : «Fiindu-mă atâti după usura introdusă la Portă pentru asemenea ocasiuni, cât și pentru a întreține afecțiunea personale a lux Reis Effendi, pentru înalta Curte, ama aflată că ară fi bine ca se ne îngrijimă de a’x da și lux ună presentă proporționări, m’amă gân­dită ce așî pute se vă propună în acesta pri­vință. In taină dragomanală Porții însușî mi-a adusă a-nainte de acesta, arezându’mî totu­ d’nă­ dată și calea pe care ară trebui s’o apucă pentru a ajunge să servescă în­­modă plăcută pe d. Reis Effendi.» Era vorba și d’ună pumnalu de cingetare c’und césornicol la mâneru. «Fiindă­că Reis Effendi este ună deose­bită cunoscetoră de petre scumpe, ară fi pete folositori déca brilantele cari se voru pune pe tecă la locurile însemnate, și déca n’ară fi tocmai d’uă valure peste mesură de mare, toți șî se fiă bine transparenți și strălucitore, întocmai precum ară fi de dorită, ca, considerând disposiția aprópe copilaresca a lui Ismail­ Bey pentru aseme­nea lucruri, Intrega esecuțiune se fia de gusta bună și delicată.» Cea după urmă epistolă a lui Kau­nitz este de la 4 Augusta 1775 : «Pentru câștigarea comisarilor­ turcesc!, comandantului din Hotin, și altora persone cari poți ave vr’uă influință însemnată în realisarea presintei afaceri, s’a deschisă d-lui baronă Barco la casa guberniale din Lemberg ună credită de 30.000 fl. «Cuțitulă pentru Reis Effendi l’amă co­mandată și va fi gata peste șase săptămâni și, precum speră, Reis Effendi va fi pe de­plină mulțămită de el­.» V. Două personagie puteau împedeca realisarea planului cancelariei vie­­nese: mareșialulă Romantzov și prin­cipele Ghika. Unul ii comanda oștirile ruseșci cari veniau să impuse Turci­­lor­ pacea de la Kuciuk-Kainargi­­ elfi ocupa încă Moldova. Cela­l­alta era principele sau cum se zicea a­­tunci Voevodulu acelei provincii; în unire cu boiarii, el­ lucra din tóte puterile spre a opri desmădurarea Moldaviei. Cancelarulu de Kaunitz scria la 7 Februarie­ 1775 : «De­și politica rusescă nu’și permite a lucra fățișă în contra intențiunilor­ nós­­tre, totuși nu pate fi nici năîndo­ială des­pre uneltirile iei secrete, și este chiară de presupusă că Ghika este încuragiată de Rusi a lucra în contra nostră. Acesta în­­curagiare va fi venindă case maximultă din partea principelui Repnin și a altor­ ge­nerări, de câtă din partea mareșalului Ro­mantzov, căci acestuia,­­precum credă a vă fi încunoșetințată confidențială, noi i-amă făcută m­ă presentă de 5000 galbeni și uă tabacheră de aură împodobită cu briliante, în urma cărora amă­­ primim­ probe sigure despre buna atitudine a domnului m­are­­șală.» Lasamit, ca totü-de­una, răspunde­rea acestoriî afirmări corespondinței publicate de Guillaumin. Acesta corespondință adaugă, cu data de la 21 Februarie­ din același ană : " «Cea mai importantă împrejurare, care amă să ve comunică în privirea acestei a­­faceri, consistă în acea că divanul­ din Iași a trimisă țnă recursă formală la Pe­tersburg, cerândă protecțiunea rusescă con­tra întreprinderiloră nóstre. «Răspunsulă se va amâna însă de către c­urtea din Petersburg, eră cândă va fi dată, elă se va mărgini a­e spune că, după ce armata rusescă i­eșită din Moldova și a­­cestă provincie s’a redată Porții, ea a in­trată iarășî supt protecția acesteia, și Ru­sia nu se póte amesteca în acesta afacere, ci este nevoită a o lăsa Porții, ca să dea măsurele ce va afla de cuviință.» VI. Este de însemnată că nici m­ă Moldova nu­ nu figureza pe listele de corumpere. Lucrarea se făcu și fără dânșii. «Uă remunerațiune ce s’ară­ta lui Ghika, cândă întréga afacere va fi regulată, ară fi uă chiăltuială zadarnică și fără folosă, și a­nume cu atâtă mai multă, fiindă­că de la acestă Grecă falsă și necredinciosă, pen­tru orî­ce bunătăți ale Maiestății-loră, fără îndonială nu putemă accepta, alta de­câtă ingratitudine.» Acesta de sicurit este cea mai o­­norabilă atestare ce Ghika putea se obție. Acea­ași epistolă urmeză: «De altă parte, considerândă cum lume­a ’să judecă aci, nu va fi gr­eu în viitorii, déca elü arü merge cu nerușinarea pene a ar­ăta într'una ori altă afacere vr’uă purtare ne­plăcută, séü a­ru face se tremure de frica pedepseloru, pe cari amu îndemna Porta sé i le dea, séu află face ca *via facta* fără a intra cu Porta în acestă pri­vință în vr’una deosebită impegno, se sim­­țiscă cea mai înaltă disgrațiă.» Aceste frase enigmatice nu ne parti d’uă autoritate ’ndestulătore spre a face se cară pe cela care le-a scrisu respunderea despre cele ce s’au urmat, adecă despre uciderea lui Grigorie Ghika. Sunt a énsé să rea coincidință, fiindu c’acea negociare, întemeiată pe duplicitate, începută prin violență, urmărită prin corupțiune, avu dreptu epilogu­lă ucidere. In ori­ce casa, aru fi fostu mai înțeleptu se nu fi venita, prin celebrarea unei serbări centenarii, se scormoneseu acele sân­ge și acelu noroiu. Aceste suvenire arü fi desceptata puțina interesa în Occidinte déca centenariulu anesiunii n’arü fi coin­­cidata cu fundarea unei universități germane în Bucovina, adecă c’unii nofi proiectu alü germanisării în Eu­ropa orientale. Cea­ a ce-a prinsu fórte bine autorele broșiurei, în­­scriindu ln capul­ publicării sale a­­supra răpirii Bucovinei aceste semni­­ficătore cuvinte: Politica germană in prainte. Amb­ii cei mai cutezători ai Austriei nu vor­ putea aplauda a­­nesări cari au dreptu resultata d’a­semena cultura germană în țările ab­soluta străine Germaniei prin popo­­rațiunea și istoria lorü. Déca Bucovina ar­ fi rămasa Mol­daviei n’arü fi astăzi la Cernăuți uă universitate germană. Times Zice : «Pe cândă tóte privirile erau îndreptate spre Orivnte cu îndouială și temere, nepă­­rindă de­câtă întunerică și turburare, con­­fusiune politică și conflictă financiară; pe cândă toți se ’ntreba ă care va fi sfîrșitulă tuturoră acestoră lucruri, și péne la ce puntă Englitera va fi îngagiată în ele, gu­­vernulă regine! făcu ună actă care va a­­trage privirile lumii. Nu s’a asceptată par­lamentul, nu s’a încunoșttințată opiniunea publică, nu s’a pregătit­ă prin alusiuni m­is­­teriase nici cetatea nici țera sa ce­va re­marcabilă; națiunea s’a desceptată într’uă diminuță pentru a găsi c’a câștigată ună rolă ș’ună interesă directă în siguranța și prosperitatea unei țări depărtată, și pentru a constata cu totă universală că politica ie­ în cestiunea orientale a intrată într’uă nouă fașă... Acesta se va considera ca uă demonstrare și ce­va mai multă chiară , ca uă declarare de intențiune și ca ună începută de națiune. Este imposibile a se­para în cugetarea nostră cumpărătorea ca­nalului de Suez de cestiunea raporturilor­ viitore ale Englitezei cu Egiptul­, saă sor­tea Egiptului de umbrele cari se ’utindă asupra imperiului otomană... Acésta cum­­părătore trebuie se fiă privită mai ântâiă ca ună actă causată de dorința forte na­turală d’a lua uă parte într’uă întreprin­dere utile care se ofere, care promite a fi profitabile în ea însășî, fără nici uă umbră de bănuială, și care este de cea mai înaltă importanță pentru comercială englesü. «Posesiunea canalului de Suez este un mare putere politică, care trebuie se intre în calculele nóstre în tote desbaterile re­lative la cestiunea Orientului. Securitatea Egiptului face­­ parte din politica nostră; națiunea engleză nu se va da înapoi in fa­cia acestei respunderi.» Gametta națională din Germania se es­­prim­ă astă­felă: «Ne pare că acestă actă alu Englitezeî nu pate de­câtă se complice cestiunea o­­rientală, care deja nu conține nimică paci­fică, nimică satisfăcători. Engliteza s’a pus în modală acesta ca totală afară de uă regulare pe calea pacifică a dificultăților­ Turciei, astă­felă cum ară voi imperiurile aliate, și ’n același timpă și-a manifestată intențiunea de a se despărți cu totală de politica care, în cee­a ce privesce binele Europei, este resultatulă nouei organizări a Germaniei. Calea ce-a luată în Egipt, pare a arăta că voiesce să se isoleze poli­­ticesce și ’n acea parte. Germania, în cee­­a ce se atinge de Egiptă, este singura pu­tere capabilă de a cîntări interesele politice cu cea mai mare imparțialitate. Se sperămă că noua cale pe care a intrată Englitera nu este în aparință de­câtă continuarea direcțiunii de care amă vorbită mai sus­, și că va fi posibile a ajunge la oă înțele­gere pacifică cu dânsa, în sensul­ acelei politice de pace și de ecilibru pe care o represintă Germania și aliații săi.» Ne oprimă aei pentru a fi cu reproduce­rea acestoră aprecieri, din cauza lipsei de spad­u, fiarele din Francia nu ne-am sosită a<Ji, s’au făcuta atâtea venituri? întră cui pungă au intrata colosalele sume împrumutate ? Noi șoimai ce s’au fă­cutu și unde s’au grămăditu, déru considerațiuni ce se impunu câte uă dată omului ne facü se tăceau. Totu ce putemu spune este că déca gu­vernanții vorü stărui a merge totu pe calea funestă pe care au apucata, că catastrofă va supraveni neapă­rata; că ei, cari au făcuta ce le-au ordonata străinii se robescă țera pe calea economică se voru omorî pe șinele cu propriele aceste arme; că de­­sordinea în finanțe le va mânca ca­pul­. Totu ce putemu spune și cea­ a ce totă țera scie este că împrumuturi se contracteza necontenita, făr’ă să se dea națiunii semă, fără să se scie déca ele sunt­ justificate, déca s’au făcut a și se faca se implinescu goluri reali, și déca aceste goluri, ânsuși cânda n’ar­ fi imaginare, s’au pro­dusa de cause bine­cuvântate, pen­­tru că prin falsificarea represinta­­țiunii naționale controlulu țărei este distrusă, pentru că consilierii tronu­lui, responsabili după Constituțiune, sunt­ neresponsabili înaintea unora camere aduse de dânșii. Când­ guvernulu nu lasă națiunea se­­ și alege în libertate represin­­tanții iei, a cărora cea mai înaltă mi­siune este controlulu puterii esecu­­tive atâta în manipularea banilor­ publici cât­ și în iaplicarea legilor și, suntema în dreptu a bănui buna sea credință, suntema în dreptu a bănui că veniturile țărei nu se aréta tote și ch­iăltuielele se exagereză; că cu pă­mână se sustragu banii publici, éra cu cea 1 alta se facu chiăltuieli inutili și chiar­ imorali, fiindu-ca pentru ce alta s’arü răpi țărei una dreptu mare constituționala, dreptulu de controla, prin falsificarea Consti­­tuțiunii? care altulü arü fi intere­­sulü guvernului să se pună în rebe­liune făci­tă cu națiunea și cu legile țărei ? Din abusiva administrare și abu­­siva manipulare a dinarilor­ publici a venita desordinea și perturbațiu­­nea în finance; din roua manipulare și roua administrare provine need* -4 librările bugetelor­ și acele enorme deficite ce se acoperă cu noul impo­site sau cu împrumuturi noul, cari nu se mai sfirșesca și cari nu se ne ducă la falimentu. Remediul­ acestei desordine, aces­tei perturbări, ar­ fi într’uă admi­­nistrațiune onestă și capabilă, dérit uă asemenea administrațiune nu pate să esiste fără alegeri libere, fără uă represintați, care să aibă curagiula a Zdle puterii esecutive : pene aci și nu mai departe. Ni se va zice, s’a Zisit chiar­ că déca nu s’a lăsata libertatea alege­­riloru, acesta sa făcuta în intere­­sula stabilității; pentru că déca gu­vernulu n’arü fi ingeratü, s’arü fi a­­lesu uă majoritate care aru fi pusu tronulu in periculo. Acésta e eterna spusă a despoțilorfi ș’a mișeiloră; e cuventulu stereotipa alu tuturoru ti­­raniloru; pe acesta să justifică tóte lovirile de stată și de constituțiune; supt asemenea proteste s’a vitei’zisa de la începută societăților ü eserci­­țiula drepturiloru și libertăților a po­­­­póreloru. Acestea sunt: consiliurile ce ca­marila le da lui Ludovic XVI; mi­­nistrulu Buckingham lui Carol I; ca­­binetulu Bulgarii lui George I; și s’a vezutü unde a ajunsü Ludovic XVI și Carol I, și unde era să a­­jungă George I, déca n’arü fi avuta inteligința să se sustragă la timpii de supt influință réa-facétóre a u­­nui perversu dinastica ca Bulgaris s’a chiăma ín consiliurile séle una barbata onesta ca Tricupi, republi­cana prin religiunea sea politică, déru, mai presusü de credința sea și de sim­­țimintele sale, Elena. Detronarea lui Ludovic XVI, o­­nești dinastici, nu s'a fácutit de re­­presintațiunea țărei într’uă stare difj^r lucruri normală, ci de Francia rădi­cată că unü singurii omü în contra a unu­spre­zece secol! de tiranie. Ca­rol I fu depusă de poporul­ englesa revoltata în contra jafurilor­ și cru­­zimilorü comise de ministrul­ Buc­kingham, în urma bătăiei de la Ne­­seby, unde oștirea regală fu sfărâ­mată de națiunea înarmată ca să=și recupere libertățile călcate in piciure Transacțiunea an­glo-egiptenă în pri­vința istmului de Suez. Supt acestă titlu incepemu a<Jx a repro­duce aprecierile celoră m u însemnate Z­are din Europa asupra acestei importante ce s­­tim fix, care este la ordinea Z de! în tóte cer­curile diplomatice . Politica guvernului e uă politică de resbunare. — Urmare 1)— In ce s’au chialocuita sutele de mi­­lióne pe cari­­era le datoreză ? In­dustria nóstr­ á este pre mai pros­peră, comercială mai înflorită, agri­cultura mai încuragiată, instrucțiunea mai desvoltată de­câta atunci când a bugetulu chiar tuielelorü era cu douo treimi mai micü de câta celü care se află astăzi, și cânda, după ce se sa­­tisfaceau tóte servițiele publice, mai rémânea în tesaura unii escediate? Din contra, una din ramurile cele mai active ale industriei nóstre na­ționali, tutunul­, este stinsă prin monopola, comercială lovita prin con­­vențiunea comercială cu Austria, a­­gricultura ucisă prin imposite fără mineri și fără măsură, cari au omo­­rita pe agricultorii, cânda aceia­a ce prin imposite facü stări, cumpără domeniiri, construiesc­ casteluri și asigură capitaluri însemnate la băn­cile străine. Starea țărei e infioratóre; tristețea e pe tóte feci­ele și dispe­rarea în tóte animele. Și atunci, déca nimica nu s'a făcuta pentru acésta țară; décá starea iei materială este mai înapoiată de­câta altă­ dată, ce 1) A vede Românulă de ieri.

Next