Romanulu, noiembrie 1875 (Anul 19)
1875-11-26
1062 ROMANULU 26 NOEMBRE, 1875 munte, cari se hranescu cu pâne de pvésti, parasescu în genere casa părintescu pe la vârsta de 15 ani și se dau haiduciei atâta în Ungaria câtu și’n Polonia. Acésta este oă tradițiune a țărei: trebuie, $icü Pocuțienii, (ca și burghesii din Paris) ca junețea să’și facă ale iei. In adeverü, pe la vârsta de 24 ani, cei din acești bravi munteni cari n’au fostu spânzurați reintră în satuidlorii, se ’nsura c’uă tetă, onestă și devind ómenii cei mai pucinici din lume, séd celd puțind din Pocuția. Tóte aceste sunt forte interesante, dard nu ne explică cum Pocuția, avea drepturi asupra Bucovinei. E că c’ajungemd. Era vă dată und rege aid Poloniei anume Ladislav Iagellon, cari avea de vecindi unu principe aid Moldaviei anume Alesandru. Deci acestd rege, aflându-se ’ntr’uă <fi fórte strîmtoratd, se duse și striga a fumeia vecinulă sed Moldoven.—împrumută-mi, îi zise, uă sumă bună de bani, ce ți-o voi d ’napoia, capitald și dobândă.—Fórte bine, răspunse Moldavului. Suntd la mine destui Evrei, prin cari iți potd face afacerea, daca vei chepășui plata, căci cunosci zicerea: nu este chie Zășiă, nu este Evreu.P’atâta se rămâie, respinse regele Poloniei; nu ied mare lucru din Pocuția, ți-o dademanetu. Fiind lipită cu districtu’ți din Bucovina, vei ocupa-o culesnire, vei ține-o derd pene la deplina desfacere. Astd-feld s’a ’nchiriatd afacerea : principele Moldovei dete banii și Pocuția i-se dete în emanetă. Deci se ’ntâmpla că după domnia lui Alesandru fură adese tulburări în Moldova. Polonii nu găsiră nici uădată că plătindd banii principele acestei țări era destul d de stabilită spre a da distanță bună și valabilă desfacere. Se mai spune adâncă că socotelele între ambele țări erau forte complicate, din causa unui feld de suzeranitate a Poloniei asupra Moldovei. Faptul în fine este că ’ntr’uă Zi Polonii intrară ’n Pocuția, fără se facă scomoto și fără să plătescă banii cu carii ’i împrumutase Alesandru pe temeiul acestui emanetd. Fiecare principe moldavă reclama Pocuția la suirea sea pe tronu, și din acesta decurseră vesbele, în cari Polonia perdu uneori mulți ómeni, deji în fine păstră Pocuția și nici vă dată nu mai plăti banii. E că ce puturămoi aduna în privința raporturilor Pocuției cu Moldova. De mai suntd și alte fapte, voind fi încântați se le aflămd. Lucrurile fiind, precum le espuserămd, Moldavia ar fi fostă în dreptd s’ocupe Pocuția și soție până la deplina plată a sumei cu care a fostă împrumutată pe acest demanetd pe Ladislas Iagellon, derd cancelaruld Kaunitz avea alte idei, a cărord supistanță ecoo : — Predecesorele med ți-a luată bani împrumut pe carii nu ți i-a mai ’napoiatd, dérd ș’a luată nopți emanetară. Deci, amd dreptuld se urmezd d'a nu vă plăti; și, spre compensare, se vă ied judeciuld vecină, adică Bucovina. Quia nominor leo. (Fiinducă mă numescu led). Nu sunt aceste propriele séle cuvinte, déru uă traducere liberă a faptului. Greșiți eramd derd d’a Ziße mai adineori că argumentulu dreptului are aceași valore ca și argumentulu conveninței? NII Se zicem fi acum ceva despre procedere , ea este totl atât d de ’ndestulătore : „înalta opiniune a A. V., Zicea Thugut către Kaunitz la 3 Februarie 1773, pare în totdea sulu cu desăvârșire nemerită, și anume , cum că este cu multd mai ușior d a susține uă luare ’n stăpânire imediată, decâtă a ajunge la accesiune din partea Porții, și că prin urmare ar fi mai bine, décá la cea mai de aprópe bună ocasiune, fără nici uă reservă , fară putea lua în stăpânire celd puțind partea însemnatată în schița de plană ce mi s’a trămisu." Cuventulu acum aparține ânsuși cancelarului, care va însuma programa. E că ce scria Kaunitz la 6 ianuarie 1775: „Mijlocele ce le propuneți pentru a ajunge la scopulu nostru consistă ; în frică, corumpere faste mijloce contvingetóre.“ „Afară d’aceste s’arătămu ministeriului turcesc, c’afacerea este seriosă și gravă. Acesta se va pricepe din ocuparea efectuată a districtului bucovinend, prin declararea ce veți face că, până ce nu ne vomă învoi cu Pórta prin vă transacțiune amicală, noi suntem d tare și ne’ndouies hotărîți a ne ține în stăpânirea bucății de pământd...... „In privire la corumpere, părerea d-vóstra e pe deplină întemeiată, că la Turci avariția și iubirea de argintă este und mijlocol aprope neapărată spre a ajunge la scopul d nostru. „Sunteți deja autorizate a face promisiuni de bani ș’asceptă numai părerea d-vostră despre “quantum și quomodo* într’astă privință.” Und altă pasagiu aici aceași epistole ne va iniția cu vederile generale ale curții din Viena din acea epocă în privința cestiunii Oriintelui. „Intactă cu situațiunea presinte a Porței, politica nostră secretă trebuie se consiste fără ’ndouială în aceaa ca imperiulu turcesc să se susțină în Europa pe câtă se va putea mai îndelungată , sed, în cele mai rău casă , c’acestd imperiol celd puțind se nu fiă răsturnatu vrnă dată de către Ruși singuri și acesta fără conlucrarea necesariă a nóstru. “ IV. Planula sugerată de către Thugut s’a esecutatd puntd cu puntd. Acvilele imperiale ocupară Bucovina, și Porța consimți în fine la desmădurarea Moldaviei. Cea după urmă epistolă a lui Thugut conține compturd amănuntă aici chieltuielilor destraordinare ce costa negocierea. „Dragomanului Porței 10.000 lei Lui Taher-Aga, comisard ai Porței pentru demarcare :.....................................3,100 lei etc. etc. etc. Acesta complot , care se urcă la 15,000 lei, nu conține gratificarea lui Reis-Effendi, (ministrul afacerilor străine). Thugut scria în acesta privință : «Fiindu-mă atâti după usura introdusă la Portă pentru asemenea ocasiuni, cât și pentru a întreține afecțiunea personale a lux Reis Effendi, pentru înalta Curte, ama aflată că ară fi bine ca se ne îngrijimă de a’x da și lux ună presentă proporționări, m’amă gândită ce așî pute se vă propună în acesta privință. In taină dragomanală Porții însușî mi-a adusă a-nainte de acesta, arezându’mî totu d’nă dată și calea pe care ară trebui s’o apucă pentru a ajunge să servescă înmodă plăcută pe d. Reis Effendi.» Era vorba și d’ună pumnalu de cingetare c’und césornicol la mâneru. «Fiindăcă Reis Effendi este ună deosebită cunoscetoră de petre scumpe, ară fi pete folositori déca brilantele cari se voru pune pe tecă la locurile însemnate, și déca n’ară fi tocmai d’uă valure peste mesură de mare, toți șî se fiă bine transparenți și strălucitore, întocmai precum ară fi de dorită, ca, considerând disposiția aprópe copilaresca a lui Ismail Bey pentru asemenea lucruri, Intrega esecuțiune se fia de gusta bună și delicată.» Cea după urmă epistolă a lui Kaunitz este de la 4 Augusta 1775 : «Pentru câștigarea comisarilor turcesc!, comandantului din Hotin, și altora persone cari poți ave vr’uă influință însemnată în realisarea presintei afaceri, s’a deschisă d-lui baronă Barco la casa guberniale din Lemberg ună credită de 30.000 fl. «Cuțitulă pentru Reis Effendi l’amă comandată și va fi gata peste șase săptămâni și, precum speră, Reis Effendi va fi pe deplină mulțămită de el.» V. Două personagie puteau împedeca realisarea planului cancelariei vienese: mareșialulă Romantzov și principele Ghika. Unul ii comanda oștirile ruseșci cari veniau să impuse Turcilor pacea de la Kuciuk-Kainargi elfi ocupa încă Moldova. Celalalta era principele sau cum se zicea atunci Voevodulu acelei provincii; în unire cu boiarii, el lucra din tóte puterile spre a opri desmădurarea Moldaviei. Cancelarulu de Kaunitz scria la 7 Februarie 1775 : «Deși politica rusescă nu’și permite a lucra fățișă în contra intențiunilor nóstre, totuși nu pate fi nici năîndoială despre uneltirile iei secrete, și este chiară de presupusă că Ghika este încuragiată de Rusi a lucra în contra nostră. Acesta încuragiare va fi venindă case maximultă din partea principelui Repnin și a altor generări, de câtă din partea mareșalului Romantzov, căci acestuia,precum credă a vă fi încunoșetințată confidențială, noi i-amă făcută mă presentă de 5000 galbeni și uă tabacheră de aură împodobită cu briliante, în urma cărora amă primim probe sigure despre buna atitudine a domnului mareșală.» Lasamit, ca totü-deuna, răspunderea acestoriî afirmări corespondinței publicate de Guillaumin. Acesta corespondință adaugă, cu data de la 21 Februarie din același ană : " «Cea mai importantă împrejurare, care amă să ve comunică în privirea acestei afaceri, consistă în acea că divanul din Iași a trimisă țnă recursă formală la Petersburg, cerândă protecțiunea rusescă contra întreprinderiloră nóstre. «Răspunsulă se va amâna însă de către curtea din Petersburg, eră cândă va fi dată, elă se va mărgini ae spune că, după ce armata rusescă ieșită din Moldova și acestă provincie s’a redată Porții, ea a intrată iarășî supt protecția acesteia, și Rusia nu se póte amesteca în acesta afacere, ci este nevoită a o lăsa Porții, ca să dea măsurele ce va afla de cuviință.» VI. Este de însemnată că nici mă Moldova nu nu figureza pe listele de corumpere. Lucrarea se făcu și fără dânșii. «Uă remunerațiune ce s’arăta lui Ghika, cândă întréga afacere va fi regulată, ară fi uă chiăltuială zadarnică și fără folosă, și anume cu atâtă mai multă, fiindăcă de la acestă Grecă falsă și necredinciosă, pentru orîce bunătăți ale Maiestății-loră, fără îndonială nu putemă accepta, alta decâtă ingratitudine.» Acesta de sicurit este cea mai onorabilă atestare ce Ghika putea se obție. Aceaași epistolă urmeză: «De altă parte, considerândă cum lumea ’să judecă aci, nu va fi greu în viitorii, déca elü arü merge cu nerușinarea pene a arăta într'una ori altă afacere vr’uă purtare neplăcută, séü aru face se tremure de frica pedepseloru, pe cari amu îndemna Porta sé i le dea, séu află face ca *via facta* fără a intra cu Porta în acestă privință în vr’una deosebită impegno, se simțiscă cea mai înaltă disgrațiă.» Aceste frase enigmatice nu ne parti d’uă autoritate ’ndestulătore spre a face se cară pe cela care le-a scrisu respunderea despre cele ce s’au urmat, adecă despre uciderea lui Grigorie Ghika. Sunt a énsé să rea coincidință, fiindu c’acea negociare, întemeiată pe duplicitate, începută prin violență, urmărită prin corupțiune, avu dreptu epilogulă ucidere. In orice casa, aru fi fostu mai înțeleptu se nu fi venita, prin celebrarea unei serbări centenarii, se scormoneseu acele sânge și acelu noroiu. Aceste suvenire arü fi desceptata puțina interesa în Occidinte déca centenariulu anesiunii n’arü fi coincidata cu fundarea unei universități germane în Bucovina, adecă c’unii nofi proiectu alü germanisării în Europa orientale. Cea a ce-a prinsu fórte bine autorele broșiurei, înscriindu ln capul publicării sale asupra răpirii Bucovinei aceste semnificătore cuvinte: Politica germană in prainte. Ambii cei mai cutezători ai Austriei nu vor putea aplauda anesări cari au dreptu resultata d’asemena cultura germană în țările absoluta străine Germaniei prin poporațiunea și istoria lorü. Déca Bucovina ar fi rămasa Moldaviei n’arü fi astăzi la Cernăuți uă universitate germană. Times Zice : «Pe cândă tóte privirile erau îndreptate spre Orivnte cu îndouială și temere, nepărindă decâtă întunerică și turburare, confusiune politică și conflictă financiară; pe cândă toți se ’ntreba ă care va fi sfîrșitulă tuturoră acestoră lucruri, și péne la ce puntă Englitera va fi îngagiată în ele, guvernulă regine! făcu ună actă care va atrage privirile lumii. Nu s’a asceptată parlamentul, nu s’a încunoșttințată opiniunea publică, nu s’a pregătită prin alusiuni misteriase nici cetatea nici țera sa ceva remarcabilă; națiunea s’a desceptată într’uă diminuță pentru a găsi c’a câștigată ună rolă ș’ună interesă directă în siguranța și prosperitatea unei țări depărtată, și pentru a constata cu totă universală că politica ie în cestiunea orientale a intrată într’uă nouă fașă... Acesta se va considera ca uă demonstrare și ceva mai multă chiară , ca uă declarare de intențiune și ca ună începută de națiune. Este imposibile a separa în cugetarea nostră cumpărătorea canalului de Suez de cestiunea raporturilor viitore ale Englitezei cu Egiptul, saă sortea Egiptului de umbrele cari se ’utindă asupra imperiului otomană... Acésta cumpărătore trebuie se fiă privită mai ântâiă ca ună actă causată de dorința forte naturală d’a lua uă parte într’uă întreprindere utile care se ofere, care promite a fi profitabile în ea însășî, fără nici uă umbră de bănuială, și care este de cea mai înaltă importanță pentru comercială englesü. «Posesiunea canalului de Suez este un mare putere politică, care trebuie se intre în calculele nóstre în tote desbaterile relative la cestiunea Orientului. Securitatea Egiptului face parte din politica nostră; națiunea engleză nu se va da înapoi in facia acestei respunderi.» Gametta națională din Germania se esprimă astăfelă: «Ne pare că acestă actă alu Englitezeî nu pate decâtă se complice cestiunea orientală, care deja nu conține nimică pacifică, nimică satisfăcători. Engliteza s’a pus în modală acesta ca totală afară de uă regulare pe calea pacifică a dificultăților Turciei, astăfelă cum ară voi imperiurile aliate, și ’n același timpă și-a manifestată intențiunea de a se despărți cu totală de politica care, în ceea ce privesce binele Europei, este resultatulă nouei organizări a Germaniei. Calea ce-a luată în Egipt, pare a arăta că voiesce să se isoleze politicesce și ’n acea parte. Germania, în ceea ce se atinge de Egiptă, este singura putere capabilă de a cîntări interesele politice cu cea mai mare imparțialitate. Se sperămă că noua cale pe care a intrată Englitera nu este în aparință decâtă continuarea direcțiunii de care amă vorbită mai sus, și că va fi posibile a ajunge la oă înțelegere pacifică cu dânsa, în sensul acelei politice de pace și de ecilibru pe care o represintă Germania și aliații săi.» Ne oprimă aei pentru a fi cu reproducerea acestoră aprecieri, din cauza lipsei de spadu, fiarele din Francia nu ne-am sosită a<Ji, s’au făcuta atâtea venituri? întră cui pungă au intrata colosalele sume împrumutate ? Noi șoimai ce s’au făcutu și unde s’au grămăditu, déru considerațiuni ce se impunu câte uă dată omului ne facü se tăceau. Totu ce putemu spune este că déca guvernanții vorü stărui a merge totu pe calea funestă pe care au apucata, că catastrofă va supraveni neapărata; că ei, cari au făcuta ce le-au ordonata străinii se robescă țera pe calea economică se voru omorî pe șinele cu propriele aceste arme; că desordinea în finanțe le va mânca capul. Totu ce putemu spune și cea a ce totă țera scie este că împrumuturi se contracteza necontenita, făr’ă să se dea națiunii semă, fără să se scie déca ele sunt justificate, déca s’au făcut a și se faca se implinescu goluri reali, și déca aceste goluri, ânsuși cânda n’ar fi imaginare, s’au produsa de cause binecuvântate, pentru că prin falsificarea represintațiunii naționale controlulu țărei este distrusă, pentru că consilierii tronului, responsabili după Constituțiune, sunt neresponsabili înaintea unora camere aduse de dânșii. Când guvernulu nu lasă națiunea se și alege în libertate represintanții iei, a cărora cea mai înaltă misiune este controlulu puterii esecutive atâta în manipularea banilor publici cât și în iaplicarea legilor și, suntema în dreptu a bănui buna sea credință, suntema în dreptu a bănui că veniturile țărei nu se aréta tote și chiăltuielele se exagereză; că cu pămână se sustragu banii publici, éra cu cea 1 alta se facu chiăltuieli inutili și chiar imorali, fiindu-ca pentru ce alta s’arü răpi țărei una dreptu mare constituționala, dreptulu de controla, prin falsificarea Constituțiunii? care altulü arü fi interesulü guvernului să se pună în rebeliune făcită cu națiunea și cu legile țărei ? Din abusiva administrare și abusiva manipulare a dinarilor publici a venita desordinea și perturbațiunea în finance; din roua manipulare și roua administrare provine need* -4 librările bugetelor și acele enorme deficite ce se acoperă cu noul imposite sau cu împrumuturi noul, cari nu se mai sfirșesca și cari nu se ne ducă la falimentu. Remediul acestei desordine, acestei perturbări, ar fi într’uă administrațiune onestă și capabilă, dérit uă asemenea administrațiune nu pate să esiste fără alegeri libere, fără uă represintați, care să aibă curagiula a Zdle puterii esecutive : pene aci și nu mai departe. Ni se va zice, s’a Zisit chiar că déca nu s’a lăsata libertatea alegeriloru, acesta sa făcuta în interesula stabilității; pentru că déca guvernulu n’arü fi ingeratü, s’arü fi alesu uă majoritate care aru fi pusu tronulu in periculo. Acésta e eterna spusă a despoțilorfi ș’a mișeiloră; e cuventulu stereotipa alu tuturoru tiraniloru; pe acesta să justifică tóte lovirile de stată și de constituțiune; supt asemenea proteste s’a vitei’zisa de la începută societăților ü esercițiula drepturiloru și libertăților a popóreloru. Acestea sunt: consiliurile ce camarila le da lui Ludovic XVI; ministrulu Buckingham lui Carol I; cabinetulu Bulgarii lui George I; și s’a vezutü unde a ajunsü Ludovic XVI și Carol I, și unde era să ajungă George I, déca n’arü fi avuta inteligința să se sustragă la timpii de supt influință réa-facétóre a unui perversu dinastica ca Bulgaris s’a chiăma ín consiliurile séle una barbata onesta ca Tricupi, republicana prin religiunea sea politică, déru, mai presusü de credința sea și de simțimintele sale, Elena. Detronarea lui Ludovic XVI, onești dinastici, nu s'a fácutit de represintațiunea țărei într’uă stare difj^r lucruri normală, ci de Francia rădicată că unü singurii omü în contra a unusprezece secol! de tiranie. Carol I fu depusă de poporul englesa revoltata în contra jafurilor și cruzimilorü comise de ministrul Buckingham, în urma bătăiei de la Neseby, unde oștirea regală fu sfărâmată de națiunea înarmată ca să=și recupere libertățile călcate in piciure Transacțiunea anglo-egiptenă în privința istmului de Suez. Supt acestă titlu incepemu a<Jx a reproduce aprecierile celoră m u însemnate Zare din Europa asupra acestei importante ce stim fix, care este la ordinea Z de! în tóte cercurile diplomatice . Politica guvernului e uă politică de resbunare. — Urmare 1)— In ce s’au chialocuita sutele de milióne pe cariera le datoreză ? Industria nóstr á este pre mai prosperă, comercială mai înflorită, agricultura mai încuragiată, instrucțiunea mai desvoltată decâta atunci când a bugetulu chiar tuielelorü era cu douo treimi mai micü de câta celü care se află astăzi, și cânda, după ce se satisfaceau tóte servițiele publice, mai rémânea în tesaura unii escediate? Din contra, una din ramurile cele mai active ale industriei nóstre naționali, tutunul, este stinsă prin monopola, comercială lovita prin convențiunea comercială cu Austria, agricultura ucisă prin imposite fără mineri și fără măsură, cari au omorita pe agricultorii, cânda aceiaa ce prin imposite facü stări, cumpără domeniiri, construiesc casteluri și asigură capitaluri însemnate la băncile străine. Starea țărei e infioratóre; tristețea e pe tóte feciele și disperarea în tóte animele. Și atunci, déca nimica nu s'a făcuta pentru acésta țară; décá starea iei materială este mai înapoiată decâta altă dată, ce 1) A vede Românulă de ieri.