Romanulu, decembrie 1875 (Anul 19)

1875-12-08

1102 în a s’abține de carne de rîmături. Acela care a scrisă acele pagine se vede clara că nu este una ultramontanű. țiarulă Débats va recunosce, în multe pasaje, uă parte din propriele séle doctrine. Ela este ensé una spiritu judiciosu ș’ună omu care s’a datü ostenela d’a studia cestiunea despre care își permite d’a întreține publiculü. Autorul, după ce descrie primele ’ncercări făcute supt auspiciele principelui Carol pentru a germanisa Moldova și Valachia,— ale principelui Carol impusă Românilor, de către Napoleon III,— elă urmeză astfelü. (Aci ^iarulü Le Monde reproduce din <Jisa broșură de la cuvintele: „în 1866, temându-se de aceste tentative, Constituanta înscrise în Constituțiune unü articlu prin care declarâ în modă clară și formală că teritoriul României este nealienabilă și nici uădată nu va putea fi colonisată cu popare de gintă străină “, și sfiișasce cu frasca, „ punea pe Românii la discrețiunea Germanilor, cari, prin favorea ce rădica Gestiunea evreiescă, puteaă se ’ncepá mișcarea loră spre Oriunte. “ In urma acestei lungi citațiuni, autorele articlului închiăiă: Vomă reveni asupra broșurei anonimului autoră, căci ea conține învățăminte d’uă însemnătate capitală. ROMANULU 9 DECEMBRE, 1875 țiarele centrului dreptă ș’ale dreptei moderate din Francia își varsă totă veninulă asupra colegilor o loră din estrema drepta cari s’aă unită cu grupele stângii pentru alegerea senatorilor. Respunsurile éuse ce primescă din partea organeloră stângeloră suntă din cele mai sdrobitore. E că de exemplu cum se esprimă Journal des Débats, unul din cele mai moderate ale centrului stângă: „Pentrum ateptă înțelege-va, în fine, greșala cea comisă ? Neputânda funda monarhia a voită se facă ună guvernă de etichetă republicană, déra pe care se pute mâna numai densulă, escludându și pe legitimiști și pe republicani. Spre a-și ajunge acestă scapă himerică, sa sprijinită cândă pe republicani pentru a combate pe regaliști, cândă pe regaliști pentru a înlătura pe republicani. Din nefericire, a sosită ziua în care acești aliați intermitenți au înțelesă că erau și unii și alții înșelați. Atunci și-aă dată mâna și centrală dreptă a rămasă singură cu neputința’!. Dreptá pedepsa pentru uă abilitate prea desbrăcată de scrupule. In politică ca și în morală numai francheța e resplătită.“ Apoi mai la vale printr’ună altă articlu după ce arătă avansurile ce stângele dă făcută întotodeuna centrului dreptă, cu totá nesinceritatea ce acesta grupă le-a arătată adesea, și cum, chiară în ajunul alegerii senatorilor, grupele stângii nă voită să se înțelegă cu centrală dreptă, apoi țice: „Centrală dreptă se credea tare și a refuzată înțelegerea; elă își pusese încrederea într’uă coalițiune parlamentară, lucru.... mai nestabilă decâtă nisipul pustiului sau de câtă valurile Oceanului. S’a arătată ne’nduplecată ș’a rădicată nesce pretențiuni cari indicau netedă voința d’a rupe cu noi.... Ce? ne $ică acum: mergeți cu legitimiști! ?! Nu sciți că ei urăscă opera de la 25 Februarie, și că n’aă altă dorință de câtă d’a o resturna ? — Oscima. Déri și noi amă fostă mișcați și indignați cândă amă văzută pe centrală dreptă, pe centrală dreptă ,ficându-se constituțională și mergăndă cu semeție contra nóstru cu acești legitimiști și cu acești bonapartiști de cari vorbesce acum în nesce termeni atâtă de justi... Déca legitimiștii suntă cea a ce (jicsț*) pentru ce v’ați aliată cu dânșii? Pentru a ne strivi de ficură. Cu voi, legitimiștii erau dérit forte periculoși; dérit, cu stânga, suntă multă mai puțină. Ară fi trebuită ca stângele se împingă prea departe delicateța purismului lora ca se nu primescă a avea cu legitimiștiuă înțelegere d’uă Zle în care nu se face nici d’uă parte nici de alta nici ună sacrificiu de principiu; așta în câtă trebuie ca fiarele centrului dreptă se fiă d’uă naivitate rară pentru ca se califice de miserabilă, de cinică, de rușinosă, de scandalosă, alianța ce amă închiriată cu amicii loră de ieri. „Ce lucru facemă noi, pe care se nu’să fi făcută voi deja ? Ore omenii, printr’uă gradă interioră, ară consfinți pene într’atâtă acțiunile ce comită, în câtă aceste acțiuni ară fi lăudabile și oneste cândă le faceți voi, și nedrepte și imorale cândă noi suntemă nevoiți, pentru a ne salva, a ve împrumuta procedurile? Centrală dreptă gândea, cu nobilitatea ce caracterisă tóte concepțiunele în cari interesul propriu este în jocă, că era de interes, pentru salvarea lucrului publică, d’a înlătura pe centrulă stângă din senată și d’a face se intre în numără mare numai densulă ș’ai sei. Centrulă stângă, mai modestă, credea că’și avea loculă în senată, alături cu centrulă dreptă, s’a cerută dérü i s’a refulată. Atunci, și-a luată inima ’n dinți și s’a decisă a fi bătută. Deri aliații centrului dreptă aă venită la stânga și să ținsă: Credeți că iubimă pe centrulă dreptă? Câtă lumea nu! Votați pentru noi și vomă vota pentru d-vostră. Avăndă și noi slăbiciunea sau naivitatea d’a crede că e necesară pentru salutea Republicei ca centrală stângă se fiă represintată în senată, și fiindă că convingerea nóstrá asupra acestui pantă este totă atâtă de energică ca și convingerea cu care centrală dreptă se onoră ănsuși, n’amă eșutată a primi alianțe cu cari s’a glorificată contra nóstru. Fără îndouielá, ni se face imputare pentru aceste alianțe, dérü déca e cineva care nu póte se ne facă imputări, e centrulă dreptă. Se póte se regaséscá imorale, dérü numai centrală dreptă e oprită d’a zice acésta... Et nunc eru dimini !“ Dilele acestea au circulată la harsa. Parisului scomptură despre schimbarea cabinetului și chiară vă listă cu numele nouilor miniștrii. Se plăcea că d. Buffet va ceda loculă d-lui Audiffret-Pasquier și portofoliulă de interne d-lui Dufaure; că d. Cornescu d. Waddington va fi numită ministru de justiție, că d. Leon Renault ar rămânea ministru de poliție, transformată în ministeră de siguranța publică; și în fine că portofoliul d-lui de Meaux ară trece în mânile d-lui de Lavergne, era că ceilalți miniștrii, d-nii Decazes, De Cissey , De Montaignac și De Caillaux ș’ară păstra locurile ce ocupă. Miniștrii ar fi ținută chiară mă consiliă supt președința mare și ale lui, pentru a examina situațiunea ce s’a făcută cabinetului prin alegerea senatorilor. Tablettes d'un Spectateur, după care estragemă aceste informațiuni, țice că miniștrii cari nu ș’au pusă candidatura, adică d-nii Leon Say și Dufaure, fară fi abținută cu totul ă d’a emite vr’uo părere. Cu tote acestea, se scie că d. Leon Say crede în sine că nu este nici putință omenescă nici de folosă pentru dirigiarea afacerilor statului d’a începe în faca țarei marea luptă electorală „c’ună cabinetă astă-felă cum e constituită a<fi și c’uă programă politică ca cea pe care d. Buffet a practicată-o sistematică de 6 luni.“ Déru, éră și, de altă parte, se crede el mareșia lulă Mac-Mahon „ară fi decisă a face alegerile c’ună ministeră conservatoră,“ că n’ară fi propusă d-lui Audiffret-Pasquier se compune cabinetulă, precum s’au<jise, și că doresce se mărite pe d. Buffet în capulă afacerilor”. Ceva mai multă, se zice „c’ară fi obținută de la d. Buffet chiară asigurarea că nu va face Gestiune ministerială nici după alegerea celor 75 senatori, nici cu ocasiunea cestiunii stării de asediu." „Este sigură,Jice Tablettes, că președința își va da silințe supreme pentru a înlătura oă crisă ministerială. Aeeșiva ? Ni se afirmă că doar membrii din cabinetă au votată lista stângii. Ni se dă ca din ce în ce mai positivă că d. Leon Say e decisă a se retrage din ministeriu, deca d. Buffet ară remâne în capulă afacerilor. Forța lucrurilor va fi superiora voinței ómeniloru....“ țfiarulă L' Evenement crede că crisa ministerială va începe pate după terminarea alegerii celor 75 senatori. S’a vorbită multă de unele fiare că ducele d’Aumale, lăsându’și comanda la Besanson și venindă la Versailles, ară fi putută se aibă de resultată câștigarea a câtorăva membrii din centrală stângă. Erore mare. Ducele d’Aumale s’a înapoiată la postură său fără se fi ținută conciliabule cu nici uă grupă alta de câtă cu dreptă și ceva mai multă : s’a înapoiată forte descuragiată și supărată. Urcându-se in vagonă,—în ziua cândă se aleseră d. de la Rochette ș’alții din drepta,—se zice c’ară fi adresată amicilor, cari ’i încongiurat aceste cuvinte : „Singura diferință între d. Guizot care conducea politica regelui Ludovic Filip și ’ntre cei cari condă politica nostra, este că d. Guizot a făcută ca se plece regele în trăsură, pe cândă ceilalți ne facă se plecămă cu calea ferată“, adică mai grabnică. Aproposite de calea ferată, VEvenement zice că unul din redactorii săi aflându-se din întâmplare într’ ună vagonă în care erau mai mulți membrii din centrală dreptă, unulă din aceștia ds’ar fi exprimată astfelă către d. Bocher: „ Ne-a lipsită energia; trebuia se fi suprimată sufragiulă universală și presa.“ In adevără, centrală dreptă și drepta moderată sunt furiose de înfrângerea ce a suferită. In ședința de la 15 Decembre, cândă a fostă ală șaselea scrutină, prin care s’aă alesă 18 senatori de pe lista stângei, între cari 3 legitimiști, membrii centrului dreptă ș’ai dreptei moderate au recursă la cele mai estreme mijloce, ca se potă întârzia sosirea orei triumfului definitivă; dérii în vană le-aă fostă tóte încercările și silințele, căci e că cum aă procedată și ce resultată aă avută . Biuroarele stângeloră, văzendă prea marea împărțire a voturilor, care s’a urmată în precedentele scrutinuri, numai din causa că membrii dreptei moderate și ai centrului dreptă intervenină pe lîngă unii deputați din estrema drepta și din centrulă stângă, și stărui să se schimbe numele de pe listă, aă decisă ca d’aci înainte să se dea deputaților din grupele stângii buletine în plicuri sigilate. Astăfelă doar din aceștia au și ’nceputu se îndeplinescu acesta însărcinare lîngă tribuna adunării. Pe cândă se depuneaă biletele în urnă, președintele întrerupe votarea și zice: „Mi-se semnaléza (negreșită din dreptá) că se aduce uă atingere libertății și secretului scrutinului, prin distribuirea buletinelor în plicuri sigilate, care se face la piciorele tribunii. Legea electorală dispune că buletinele trebuiescă preparate afară din sala de votare. Prin urmare invită pe membrii cari distribuiescă listele a face acesta operațiune afară din sală.“ In urma acestor cuvinte, membrii în cestiune se conformă invitării președintelui și scrutinulă continuă. După terminarea lui însă d. Paris din centrală dreptă propune anularea, pe motivul că s’a săvârșită în condițiuni cari atingă libertatea și demnitatea votului. D. Gambetta, luândă cuvăntulă, restabilesce adevărulă în faptele relatate inexacră de preopinentulă săă. Zicendă că în ceea ce privesce distribuirea, totă asia aă urmată și adversarii, era lu ceea ce se atinge de punerea buletinelor în plicuri sigilate, acesta nu s’a făcută ca uă impunere deputaților, căci erau liberi să se serve cu altele desigilate, pe cari le putea găsi pe mesele așezate într’adinsă pentru acestă scopă, întreruptă necontenită de membrii dreptei și chiar de d. Buffet, d. Gambetta i-a replicată astă-felă: „d. Buffet voies ce se devie ministrul„ întreruperiloră perpetue...“ La aceste cuvinte mai multe voci din drepta strigă: „la ordine, la ordine;“ era d. președinte Audiffret- Pasquier, cu spiritul de imparțialitate ce’lă caracterisă în îndeplinerea acestei înalte sarcine, pune la locul ă loră pe cei carii făceau apelă la autoritatea ma. „Reclamați asprimea președintelui, le răspunde. Regretă vivacitatea cuvinteloră colegului nostru; darii era în dreptul ă săă cândă se plângea de întreruperi, cari suntă oprite de regulamente.“ (Numerose aplaude în stânga). D. Gambetta continuă atunci argumentarea sa, și propunerea d-lui Paris pusă la votă se respinge cu 334 voturi contra 321. Prin urmare încă mă triumfă peste triumfal scrutinului de senatori, care a avută de resultată în acea zi alegerea următorelorü persone: Generalele Chabron, Lantrey, generalele Letellier Valaré, Carnot Jatard, Gouin și Lepetit din central- stângă; Corbon, Scherer Edmond, Cremieux, de Tocqueville, Rampont (din Jenne), Morin Paul și Testelin din stânga republicană ; Littré, și Schérer Kestner din uniunea republicană; Hervé de Sassy, cornitele de Douhet și vicomitele de Sorgeril, din estrema drépta, ensé de pe lista stângii. D. Albert Grevy a depusă în cameră în numele comisiunii, raportul ă săă asupra cercetării proiectului de lege pentru presă și pentru rădicarea stării de asediu, care s’a și împărțită deputaților. Raportul, după ce amintesce diferitele fase parlamentare prin cari a trecută cestiunea rădicării stării de asediu, și după ce esamineză succesivă artidele proiectului presintată de guvernă, apoi conchide astăfelă: „In loculă principielor consacrate prin marele legi ale monarcieî, prin acelea ale Republicei și prin ale d-vóstre, vi se cere a pune de urgință nesce regule cari amintescu pre mult pe acelea ale imperiului agravate în mai multe punte. Circumstanțele în cari este adusă acestă proiectă, tendințele ce aréta, nu permită a ne amăgi asupra caracterului său. Opiniunea publică l’a judecată și calificată. Veți respinge dorü, domniloră, acesta lege de escepțiune.“ Comisiunea propune apoi: s să mă proiectă de lege într’ună singură articolă pentru rădicarea stării de asediu și ală 2-lea respingerea pură și simplu a proiectului presintată de guvernă pentru presă. Totă două dată cere ca Adunarea să se pronuncie separată asupra fiecărui proiectă , dând b case prioritate celui pentru rădicarea stării de asediu. Raportul este însoțită de mai multe anexe, între cari uă listă de Ziarele suprimate în virtutea stării de asediu și una de Ziarele oprite d’a se vinde pe strade și ’n locuri publice. Prima listă conține 33 Ziare și secunda 75 ; ambele case, Zice la République franțaise, sunt necomplete, căci dup’uă lucrare particulară recentă, publicată și nedesmințită de nimeni, numărul interziceriloră pronunciate numai de la 24 Mas încoa se urcă la 163. Deși amă mai are de reprodusă și alte informațiuni despre mersul afacerilor politice din Francia, ne oprimă casé pentru a fi aci, spre a da locă și orecăroră noutăți din celelalte state. țiatul Abenpost din Viena zice că negocierile dintre cele trei curți nordice asupra cestiunii orientului ar fi avută ca resultată uă o înțelegere perfectă. Uă telegramă din Constantinopole cu data de 14 Decembre anuncă că mai mulți miniștrii turci recomandă sultanului d’a respinge programa reformelor preparate de cabinetele nordice și d’a chiăma atențiunea puterilor asupra reformelor ei ce propune Turcia. Puterile amice, adauge telegrama, caută din contra a consilia pe sultanulă se n’asculte povețele miniștrilor săi, puindu-i in vedere că programa curțiloră nordice conține în diferite puncte cereri mai modeste decâtă concesiunile Porții și că poporațiunile chreștine, neavându uă încredere îndestulătore în făgăduielele Porții, vădă mai multă garanție în programa puteriloră. Se vestesce din Ragusa cu data de 15 că aprovisionarea Trebinjei s’a făcută fără împedicare, că 10 batalioni au pornită spre Popovo s’atace pe insurgenți, și că Liubibratkci, care se afla la Ragusa, a pornită în contră-le. Se telegrafieZa din Londra cu data de 14 și 15 , d-nii Stephen Cave și colonelă Stokes, membrii misiunii speciale pentru Egiptă, au plecată în Ziua de 12 Decembre. Lord Derby a recunoscută pe d. Otway ca aginte ală posesorilor de obligațiuni turce pe lîngă Porto. D-sea v a fi presintată în acesta calitate ambasadorilor englezi din Paris și Constantinopole. E probabil e că va fi însoțită și de președintele comitatul lui franceză, cu care va lucra în unire. Linia telegrafică între Teheran și Indii e întreruptă. Telegramele se trăiaită prin Turcia și suferă prin urmare orecare întârziare țfiatulă oficială din Madrid publică decretele prin cari se numescă: generală Quesada comandante-șefă ale armatei de Nord și Martinez Campos comandante ale armatei din Navara. Armatele din centru și Catalonia, ne mai fiind nici trebuinciose, s’aă alipită la armata din Navara. Quesada va comanda aripa stângă și Martinez Campos aripa drepta. Bombardarea cetății Hernania^ reîncepută cu vioiciune. Ziarele ministeriale ies în rasă apelulă la arme ce face Tristany in Catalonia; ele declară că carlismul e sfirșită. MONOPOLUL TUTUNULUI. In articolulf1 ce s’a publicată de Românulă de la 27 Noembre, neamă servită cu cifrele regiei, pentru ca basândă critica chiară pe densele, să putemă învedera câtă de neexadă era raportulă consiliului de administrațiune către adunarea acționariloră, neesactitate pe care n’ară fi avută curagială s’o puie înainte, deca ministerial de agricultură ară fi avută obiceiul d’a publica statistici anuale relative la agriculturură și la comerciă. Déc’am voi, ca prin ochi, rî^ încredințămă de efectele desastrose ale acestui monopolă, n’amă avea de câtă să ne transportămă în câte-va districte sau piuși, spre a vedea comune întregi căzute în sărăcie, cari au fostă nevoite să se lapede de cultura tutunului și s’o înlocuiască cu altă ceva; astăfelă că munca de sumă de ani ce aă întrebuințată o în a prepara pamântulu și a’să face favorabilă crescerii tutunului, a fostă nimicnicită, într’un singură zir pentru câte-va milióne cari au servită spre împlerea unei părți din golul fiscului. In asemenea coșuri, numai sălbatecii, guvernele și feciorii de bani gata procedeza toți totă într’ună felătaiă arborulă și mănâncă fructele. Lăsândă lasă parte orice considerațiuni economice privitore la monopolă — căci astăzi nu este în jocă punerea sau nu a acestui imposită greșită, — se cercetămă numai perceperea, spre a ne încredința de ce ea se face în limitele cuviinței. Totă comparațiune ne va lumina mai multă decâtă ori ce alte raționamente; de aceaa o și facemă. Tiindă comptă de poporațiune precum și de venitulă impositului tutunului, găsimă că anulă 1875 ală regiei nóstre se póte compara cu anulă 1861 ală regiei din Francia. In Iranda Poporațiunea era de 40 milione. Venitulă brută ală tutunului era de 183 milióne. La noi Poporațiunea este de 4,500,000, adică 9 g. Venitulă brută ală tutunului este de 18,700,000, aprópe totü 9 g. Pân’aci proporțiunea se susține; daci înainte casé este greă. Căci, comparândă produsulă neto, adică ceaa ce rămâne în ladă fiecărui stată, după ce mai ântâiă s’a scăzută cumpărătorea tutunului și tóte cele l’alte chiăltuieli ale regiei, a rămasă ;