Romanulu, februarie 1876 (Anul 20)

1876-02-01

* «I * # ♦ ANULU ALU DOUE­ PIECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA A­N­U­N­Ț 1­U­R­I Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deto — — — — paginea III, 6 lei. — A se adresa: IN ROM­ANIA, la administrațiunea­­ ziarului. LA PARIS la Havas, Laffite et C­ nne,8 Place de la Bourse, LA LONDON, la d. EugeneMicoud,No. 81-A Fleet Street, Loudon E. LA V1ENA, ’> la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articlele nepublicate se ardű. 20 RANI ESEMPLARULU Redacțiunea ți Administrațiunea strada l­ órmei No. 1a Din causa serbătorii de Luni Șiarul nu va a­­pare Marți. mmm 31 CA RIN DAR 1 12 FAUKAR Ceea ce părea de necrezut l­a să­vârșit; parătăria constituțională e fapt împlinit : vot, rosvot, și d. Ca­­targi rămâne cap de cabinet, dar pe căt­âncă ? Aci e cestiunea. Noi stăruim a crede că cârpela nu mai pare se ție. Acest cabinet, pin­gelit cu d. Strat, care cu câte­va z­ile în urmă a combătut din tote pute­rile creditul cerut de d. Mor­escu, și cu d. Carp, urmașul credincios al d-lui Maiorescu, minus talentul și cu­noștințele acestuia, nu dă nici o ga­ranție de soliditate; conține din con­tra destule elemente de disolvere. Dar publicul trebuie să fie negre­șit forte curios de a afla cum s’au săvârșit aceste evoluțiuni: cum cabi­netul e astăzi blamat, mâne des bla­­mat, astăzi demisionat, mâne des­­demisionat, astăzi displvat, mâne­re­­închiegat prin descântecul magic al două monosilabe, titrat, Carp. Tóte aceste vicisitudini s'au desve­­luit pe deplin ieri într 'o ședință secretă a chiămaților, ședință secretă pe cât pate să fie, când ori­care chiă­­mat are câte un amic doui intimi cu cari vorbesce, și fie­care amic din aceștia câte un amic doui cu cari asemene vorbesce , adevărat se­cret de Policinel. Mai nainte însă de a desvelui ce s’a petrecut în ședința secretă, se DUMINECA, LUNI 1, 2 FEBRUARIU, 1876. LUMINEZA­ TE ȘI VEI FI A­B­O­N­ANTELN­T­E In­ capitale, unu anii 48 lei; șe­se luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lunii 4 lei. In districte: unu anii 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 l­u;­­m lună 5 lei. Pentru tote terele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea «Juirialni. LA PARIS, ța d-niî Darras-Hallegntin 5, rue de l’ancienné comedie, și Havas, Laf­fite et G nie, 8 Place de la Bourse. LA V1ENA, la B. G. Popovicl, 15 Fleisohmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU SERVICIULU TELEGRAFEJU ALE »ROMANULUI» Londra, 10 Febmarie. — Din corespon­­dința urmată în privința rescumperării ac­­țiuniloru canalului de Suez resultă că Re­­divulă a oferită la 25 Noem­bre Enghiterei de a’î vinde dreptulu scă de 15 8 din ve­niturile nete ale canalului de Suez. Derby a refusat­ acesta propunere ca fiindă in­compatibilă cu integritatea imperiului o­­toman, și ca lipsindă pe­rectivulă de con­­trolu asupra canalului. Asemenea, cores­­pondința conține depeșele ministrului En­­glizeriî la Roma și depeșele ambasadorilor englesi de la Viena și Berlin. Depeșa am­basadorului de la Roma către Derby ra­portă că Venosta ară privi posesiunea de către Englitera cu voce preponderantă în afacerile Canalului ca forte avantagiosa in­­­tereselor­ comerciale ale tuturor­ națiuni­­lor”. Ambasadorulu Enghitezei de la Viena, raportă : Andrassy consideră că cumpă­rarea acțiunilor­ ar­ fi totă atât și de avan­­tagiosă comerciului Austriei ca și comer­­cialul englesă și că e fericită d’a avea con­vingerea că n’a esistată în Orientă se­ Occidentă un singură cestiune in care in­teresele Austriei și ale Engliterei se nu fi fostă identice. Depeșa ambasadorului de la Berlin s zice că Bismark ară privi cumpăra­rea acțiuniloră ca uă nouă și importantă garanții­ a păcii Europei. Berlin, 10 Februarie. — După admite­rea finală a noului codă penală, Reich­sta­­gulă a fostă închisă printr’ună mesagiu imperială. Viena, 11 Februarie. — Comitatulă eco­nomică din camera deputațiloru a admisă cu 16 voturi contra 8 convențiunea de co­­m­erciă încheiată cu România. Asupra a doue propuneri ale minorității cerândü a­­mânarea s’a trecută la ordinea­­ Jileî. Constantinopole, 11 Februarie. — Se confirmă că Porta a primită definitivă re­formele cuprinse in proiectură austriacă, derii că amendoza puntală privitoră la în­trebuințarea contribuțiunilor­ directe ale provinciei oră, fiindă­că proiectul ă ară in­troduce prin acesta ex-abrupt o uuă regimnă escepțională în Bosnia și Herzegovina. Porta consimte cnse a spori pentru Bosnia și Herzegovina suma alocată pentru lu­crări de utilitate publică. Se asceptă în cu­­rândă iradea prin care se va ordona pu­nerea la esecutare a proiectului, lămurim că Senatul, după ce greșise pe semne a da un vot naintea că­ruia țara remăsese uimită de plă­cută surprindere, văzând a doua zui guvernul resturnat, își veni în obi­­cinuita’i fire, și spăimântându-se de propria’i operă, nu cred­u că póte se repare mai bine pacostea ce făcuse, de­cât dând un al douile vot de blam d-lui Maiorescu, lămurind bine de astă dată că în guvern și în capul cabinetului mai cu osebire are cea mai mare încredere. Dar faptele pentru care d. Maio­rescu era atât de aspru blamat fu­seseră comise prin consiliul de­­ mi­niștrii , apoi în ședința în care se desbătuse interpelarea d-lui Deșliu, guvernul întreg, prin vocea primu­lui ministru și prin a celui de la lu­crările publice, se făcuse solidar cu acele fapte? Rés votul Senatului nu repara clar absolut nimic, pe cât timp d. Maiorescu remânea blamat, blamat remânea întregul guvern; nu­mai la cas când Senatul ar fi mers cu eroismul până a da un răsvot și în privirea d-lui Maiorescu, blamul putea se fi­ înlăturat. Dar cine caută numa­i un protest spre a se reagăța cu ori­ce preț de putere, nu se teme de a pecătui contra logicei. Se venim acum la mult intere­santa ședință secretă. Ieri dimineță tot Bucuresciul scia că d. Dumitru Ghika fusese însărci­nat cu formarea cabinetului. Miniș­trii din fostul cabinet se felicitai­ — ca tot­de­una în asemene ocasi­­une — că în fine au­ scăpat. In mai puțin de două ore însă fa­cia lucrurilor se schimbă. La deschiderea ședinții Camerei, tot marele cancelar se presinta pe banca ministerială, anunețând că, în urma răsvoiului Senatului, ori­ce ideie de blam rădicându-se de­asupra ministeriului, Domnitorul i-a cerut să’și retragă demisiunea; d-sea a ru­gat pe Domnitor să-i permită a con­sulta Camera mai nainte de a­i da un răspuns. Spre a se face acestă consultațiune, cerea ședință secretă, după obiceiul adoptat de cât­va timp. In ședința secretă marele cance­lar vorbi deschis. D-sea spuse că chiar în urma răsvoiului Senatului își mănținuse demisiunea. Ast­fel Dom­nitorul — care avusese deja o între­vedere infmctuosă pe semne cu d. Bozianu, vice-președintele Senatului— însărcina pe d. Dumitru Ghika cu formarea noului cabinet, fiind chiar desemnați cei trei primi membrii , a­nume dd. Dumitru Ghika, Boerescu și eroul de la Predeal. Cu tote aceste d. Dumitru Ghika nu putu se formeze un cabinet. A­­tunci Domnitorul rechiăma pe d. Ca­­targi, cerendu’i se recompune un n­ou cabinet, sau mai exact se recârpescă pe cele vechili. Spre a putea răspunde la acestă cerere, d. Lascar Catargi propunea chiămaților se aprobe sau se desa­­probe combinațiunea prin care cele trei locuri vacante se înlocuiau în modul următor : d. I. Bălăcianu la esterne, d. Strat la financie, d. Carp la instrucțiunea publică. Marele cancelar termina picând că d-sea nu ține de loc la putere, e sătul, dar previne pe chiamați că daca se va retrage d-sea, Camera va fi probabil disolvată și „atunci, domnilor, nu ve mai întâlniți cu densa. “ In scurt, probul și onorabilul d. Catargiu, puse pe chiamați pe tărâ­mul intereselor personale,­­ficându-le, ori mănțineți-mă pe mine, acordân­­du-mi tot ce vă cer, ori Camera se va disolve, regimul teșcherelelor va înceta, și atunci d-vostră, cari nu sunteți aleși, ci chrămați, nu mai reveniți aci. E să supt ce curate și constituțio­nale auspicie nobilul cancelar își re­compuse cabinetul. Lua apoi cuvântul d. Dumitru Ghika. Forte supărat contra d-lui Catargiu, care spusese că d-lui nu putuse compune un cabinet, ripostă cu iritare că nu este exact că n’a putut se compune un cabinet; n’a voit se­ compuse: „Se’țî aduc acum îndată <zece bărbați cari se guver­neze țara,­­Jise d. D. Ghika, dar nu voia. Ce creiji d-tea, d-le Catargiu, că daca Domne feresce astăzi te ar lovi damblava, n’ar mai fi cine se gu­verneze acestă țară?“ Ast­fel vorbin­d. Dumitru Gh­ika, arătând apoi cât e de grea situați­u­­nea, și cum voiesce se lase se mergă până în capăt pe aceia cari au făcut-o. D-sea mai adause intre altele : „cât era oposițiunea în Cameră eram mult mai tari; ne st­­ingeam unul lângă altul spre a lupta în contras; de când oposițiunea a demisionat, ne-am divisat; s’a format dintre noi oposițiune, și ast­fel ne-am slăbit cu totul. Venind acum alt ministeriu, pate se fi­ nevoit se disolve Camera, — și noi putem s’o mărturisim, căci suntem între noi,— daca se va di­solve Camera, puțini dintre d-vostră vor mai redobândi mandatul de de­putat.“ Contra d-lui Catargi vorbiră d d. G. Manu, Aristide Pascal și G. Bră­­tianu. D. Manu ijise între altele : o schim­bare de persone nu este de ajuns, și nu va ușura de­loc greua situați­­une în care ne aflăm ; din contra va complica-o. Sistema trebuiesce schim­bata. Sistema teșcherelelor, ar fi țiis d-sea, ne-a făcut cel măi mare zeu, cel mai mare discredit, aducând aci tot felul de omeni, căci, — trebuie s’o mărturisim — acesta nu este represin­­tațiunea țerei. Ori­ cine și póte face o ideie de fur­tuna ce un asemene limba giă­rădică. D. Aristide Pascal vorbi totuși în același sens , când am făcut interpe­larea mea d-lui Maiorescu,­­jise d-sea, n’am țintit la o schimbare j de per­sone, ci la o schimbare de sistemă. Și d. G. Manu, și d. Pascal con­­chideau pentru respingerea cererilor d-lui Lascar Catargi, și pentru for­marea unui cabinet care se schimbe sistema. D. G. Brătianu vorbi asemene con­tra d-lui L. Catargi, ânsă cam in alt sens, combătând, spre exemplu, intrarea in cabinet a unei persone din administrații­ne, a d-lui Bălă­­cianu, ca neconstituțională, și cerând ca fie­care grup din Cameră să dea câte un represintant în cabinet. Dar teșcheriașii și cu patronul lor trebuiră se aibă dreptate: tunete de aplause acoperiră vocea marelui can­celar, când sdrobi pe d. G. Manu supt mânia d-sele, afirmând că nu e sis­temă mai morală, mai conservatore și mai constituțională de­cât a dom­niei sale. Erășî in tunere de aplause se vota apoi tot ce ceru marele can­celar ; alt­fel chlamații puteau se fie disolvați, și alt guvern ne mai dân­­du-le póte teșelierele, nu era nici o speranță să se mai întélnescă cu man­datul de deputat. In resumat : Ros votul Senatului n’a făcut ân­­tâiu pe d. Catargiu să’și retragă de­misiunea. D. Dumitru Ghika a fost însărci­nat cu formarea cabinetului; ânsă o­­posițiunea pasionată ce întâmpina între devotații d-lui Catargiu o com­binare Ghika-Boerescu, făcu peste putință formarea acestui cabinet. D. D. Ghika trebui să renunțe de a’l forma. D. Lascar Catargiu reveni atunci, luând de pretest fășiș răsvotul Se­natului ; chlămații ’și satisfăcură tóte cererile, căci știind de unde ’și țin mandatul, erau și curi de a’l perde pentru tot­de­una prin căderea ce­lui care le­­ dedese­­aeă ce a ajuns regimul constitu­țional la noi, și cum se dispune și pentru ce degradate interese perso­nale se dispune de sortea acestei ne­norocite țări. Dar Domnitorul ce face?.... As­tăzi, la declararea de resbel făcută de oposițiunea ce s’a format în Ca­meră, d. Catargiu a respuns că Dom­nitorul așeră de prerogativele art. 93 din Constituțiune. Ca se vedem dacă Domnitorul se povățuieșce în acest as de voința țarei, singura busolă pentru o Dom­nie bună și dreptă, se examinăm următorea cestiune. Când a apărut adresa prin care o­­posițiunea invita pe toți alegătorii independenți se nu merge de astă dată la vot, organul „marelui par­tid conservator - democratic- liberal“ a observat că, dacă „acesta deci­­siune este reală și seriosă, atunci ea probeza slăbiciunea oposițiunii“. Cuvintele și argumentele chiar sunt de prisos când vorbesc faptele, încercarea s’a făcut; alegătorii au fost chrămați cu mari efortări la vot de guvern și de organele săle, și invitați cu multă moderațiune de o­­posițiune se se abție. Resultatele a­­cestei încercări sunt coprinse în în­­suși Monitorul de fem­­­ecă-le. La Dâmbovița din 125 alegători n’au venit la vot de cât ,27, din cari 23 au ales Senator pe d. M. Mărgăritescu, vestitul casier delapi­dator. In acest colegiu 1 de senatori, 100 alegători au ascultat de oposițiune, și 27 de funcționari sau subordinați ai administrațiunii au ascultat de gu­vern, de organele și de agenții lui. La Brăila, la colegiul 1 de sena­tori, din tot numărul votanților, n’au mers la vot de­cât numai 13, nici pe jumătate câți au mers la Dâmbo­vița. Și cei 13 au ales cu unanimi­tate pe cine? Re­d. Ștefan Petro­vici. — Mai aud­it­a cine­va vro­dată de d. Stefan Petrovici ? La Botoșani, cu unanimitate de 20 votanți, s’a ales d. lón Ciolac. Să se observe că aceste resultate sau dobândit la colegiul 1 de sena­tori, colegiul cel mai ultra-conserva­tor. Chiar în acest colegiu, imensa majoritate, în proporțiune de cinci la unu, a ascultat de oposițiune. O simplă adresă publică a oposi­țiunii a avut cu neasemănare mai multă înrîurire asupra alegătorilor, de­cât guvernul cu tote organele și cu toți agenții lui, de la prefect până la pomelnic. Și pe cine a găsit guvernul să facă a fi numiți de cei câți­va supuși ai administrațiunii? Pe d. M. Mărgări­­tescu, delapidatorul de bani publici, a cărui cestiune este încă pendinte la curtea de corupturi, și pe d. Ște­fan Petrovici! De unde și până unde d. Ștefan Petrovici! La colegiul 1 de deputați, tot co­legiu, conservator, iarîurirea oposiți­unii a fost și mai mare. Să nu mai vorbim de d. Teodor Weissa sau Weiss la Buzău, unde nu s’a mai pomenit neam de neam de alegător; să nu mai vorbim de d. Scarlat Rossetti la Tuto­va, de d. E­­frem Gherman la Teleorman etc., toți aleși cu unanimitatea celor câți­va prestați. Să observăm însă că la colegiul 1 de Argeș, abia 33 alegă­tori au mers la vot și aceia nu­mai fiind­că guvernul reușise a dobândi de la d. Ion Cantacuzino se i se puie candidatura, lucra de deplâns pentru d-sea. La alegerile din urmă, adver­sarul d-lui Ion Brătianu întrunise 37 voturi, pe când acum abia au venit toți 33 la vot; regimul a mai perdut și din devotații lui, de atunci până acum. Învățământul cel mai mare însă, și de astă-dată, ca și în alegerile ge­nerale din urm­ă, îl dete colegiul­, colegiul conservatorilor de Ilfov. Din peste patru sute de alegători ai acestui colegii­, abia el merseră să alegă pe d. D. I. Manu. Când să alese d. Vernescu luară parte la vot vre 300 alegători, din cari 99 votară pentru d. D. Ghika. De astă-dată însă oposițiunea ceru printr o simplă adresă alegătorilor se nu merge la vot, și nu mai mer­seră nici chiar cei 99 ai d-lui D. Ghika, cu tot căldurosul apel ce le făcu în numele d-sele organul „ma­relui partid conservator-democratic-li­beral.“ Chiar de la alegerile din Main până astăzi, „marele partid" a mai perdut 50 la sută din parti­­zanii săi, întrebăm pe ori­cine, întrebăm pe însuși Domnitorul, cu tine e țara? Oposițiunea consiliază pe alegă­tori să mergă la vot, și se duc 300. După opt luni, oposițiunea consili­ază pe aceiași alegători să nu mergă la vot, pe când guvernul și cu tot „marele partid" îi conjură se merge; numai 61 se duc se voteze. Cine este clar ascultat în acesta țară, chiar de alegătorii colegiului 1, guvernul cu „marele partid,“ sau o­­posițiunea ? Faptele vorbesc cu o elocință sdro­­bitore; acum putem întreba : óre semn de slăbiciune a fost abținerea oposițiunii, sau un mijloc eficaciü de a proba că țara totă este cu dânsa, iar nu cu camarila domnitare? Și daca țara este cu oposițiunea, cum se face că acesta oposițiune, supt uri regim­­is­constituțional și parlamentar, este pusă la index? D. Catargi a ijis-o astăzi în Ca­meră . Domnitorul, întemeindu-se pe art. 93 din Constituțiune (într’un spirit care nu e de loc al­ Consti­­tuțiunii) chiamă la putere pe cine i place Mariei-Sele, (apoi aceștia chia­­mă în Camere pe tine le place­lor). Dar acesta este curat guvernământ personal. Printr o asemene sistemă, Domni­torul asum­eză asupră’și totă respu­n­­d­erea situațiun­ii; mai mult de­cât atât: Domnitorul desfide țera, câci de­și vede lămurit că țara este cu oposițiunea, mănține cu ori­ce preț contra țărei pe favoriții Mariei-Séle? Constatăm numai situațiunea, pen­tru ca mâne poimâne, daca țera ia rândul iei va rupe-o cu principele Carol, să se scie bine că principele Carol a rupt-o ântâiu cu dănsa. Noi o putem zice acesta in totă franch­eța, ca neice simplii specta­tori, siliți de regimul bunului-plac a ne abține de la lupta constituțională, pate tocmai pentru ca dorința de-a învinge, și puterea ce dă sprijinul țărei, se nu ne tîrască a restabili cu ori­ce preț regimul constituțio­nal și parlamentar, contra guvernă­mântului bunului­ plac. Spațiul ne silesce a amâna la nu­­merile vii­tore des­baterea marei ces­­tiuni a suveranității României fa­­ciă cu isbirile pe cari i­ le dă Austria. Asemene și cestiunea Înarmării de către eroul de la Predeal. Asemene și cestiunea Tulceanov etc. O ast­fel de grămădire de cestiuni ardiate și scabros, pare a denunța apropiatul desnodământ al unei situa­­țiuni, care a ajuns la ultimul grad al complicării iei.

Next