Romanulu, februarie 1876 (Anul 20)
1876-02-01
* «I * # ♦ ANULU ALU DOUE PIECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA ANUNȚ 1URI Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deto — — — — paginea III, 6 lei. — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS la Havas, Laffite et C nne,8 Place de la Bourse, LA LONDON, la d. EugeneMicoud,No. 81-A Fleet Street, Loudon E. LA V1ENA, ’> la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articlele nepublicate se ardű. 20 RANI ESEMPLARULU Redacțiunea ți Administrațiunea strada l órmei No. 1a Din causa serbătorii de Luni Șiarul nu va apare Marți. mmm 31 CA RIN DAR 1 12 FAUKAR Ceea ce părea de necrezut la săvârșit; parătăria constituțională e fapt împlinit : vot, rosvot, și d. Catargi rămâne cap de cabinet, dar pe cătâncă ? Aci e cestiunea. Noi stăruim a crede că cârpela nu mai pare se ție. Acest cabinet, pingelit cu d. Strat, care cu câteva zile în urmă a combătut din tote puterile creditul cerut de d. Morescu, și cu d. Carp, urmașul credincios al d-lui Maiorescu, minus talentul și cunoștințele acestuia, nu dă nici o garanție de soliditate; conține din contra destule elemente de disolvere. Dar publicul trebuie să fie negreșit forte curios de a afla cum s’au săvârșit aceste evoluțiuni: cum cabinetul e astăzi blamat, mâne des blamat, astăzi demisionat, mâne desdemisionat, astăzi displvat, mânereînchiegat prin descântecul magic al două monosilabe, titrat, Carp. Tóte aceste vicisitudini s'au desveluit pe deplin ieri într 'o ședință secretă a chiămaților, ședință secretă pe cât pate să fie, când oricare chiămat are câte un amic doui intimi cu cari vorbesce, și fiecare amic din aceștia câte un amic doui cu cari asemene vorbesce , adevărat secret de Policinel. Mai nainte însă de a desvelui ce s’a petrecut în ședința secretă, se DUMINECA, LUNI 1, 2 FEBRUARIU, 1876. LUMINEZA TE ȘI VEI FI ABONANTELNTE In capitale, unu anii 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lunii 4 lei. In districte: unu anii 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lu;m lună 5 lei. Pentru tote terele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea «Juirialni. LA PARIS, ța d-niî Darras-Hallegntin 5, rue de l’ancienné comedie, și Havas, Laffite et G nie, 8 Place de la Bourse. LA V1ENA, la B. G. Popovicl, 15 Fleisohmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU SERVICIULU TELEGRAFEJU ALE »ROMANULUI» Londra, 10 Febmarie. — Din corespondința urmată în privința rescumperării acțiuniloru canalului de Suez resultă că Redivulă a oferită la 25 Noembre Enghiterei de a’î vinde dreptulu scă de 15 8 din veniturile nete ale canalului de Suez. Derby a refusat acesta propunere ca fiindă incompatibilă cu integritatea imperiului otoman, și ca lipsindă perectivulă de controlu asupra canalului. Asemenea, corespondința conține depeșele ministrului Englizeriî la Roma și depeșele ambasadorilor englesi de la Viena și Berlin. Depeșa ambasadorului de la Roma către Derby raportă că Venosta ară privi posesiunea de către Englitera cu voce preponderantă în afacerile Canalului ca forte avantagiosa intereselor comerciale ale tuturor națiunilor”. Ambasadorulu Enghitezei de la Viena, raportă : Andrassy consideră că cumpărarea acțiunilor ar fi totă atât și de avantagiosă comerciului Austriei ca și comercialul englesă și că e fericită d’a avea convingerea că n’a esistată în Orientă se Occidentă un singură cestiune in care interesele Austriei și ale Engliterei se nu fi fostă identice. Depeșa ambasadorului de la Berlin s zice că Bismark ară privi cumpărarea acțiuniloră ca uă nouă și importantă garanții a păcii Europei. Berlin, 10 Februarie. — După admiterea finală a noului codă penală, Reichstagulă a fostă închisă printr’ună mesagiu imperială. Viena, 11 Februarie. — Comitatulă economică din camera deputațiloru a admisă cu 16 voturi contra 8 convențiunea de comerciă încheiată cu România. Asupra a doue propuneri ale minorității cerândü amânarea s’a trecută la ordinea Jileî. Constantinopole, 11 Februarie. — Se confirmă că Porta a primită definitivă reformele cuprinse in proiectură austriacă, derii că amendoza puntală privitoră la întrebuințarea contribuțiunilor directe ale provinciei oră, fiindăcă proiectul ă ară introduce prin acesta ex-abrupt o uuă regimnă escepțională în Bosnia și Herzegovina. Porta consimte cnse a spori pentru Bosnia și Herzegovina suma alocată pentru lucrări de utilitate publică. Se asceptă în curândă iradea prin care se va ordona punerea la esecutare a proiectului, lămurim că Senatul, după ce greșise pe semne a da un vot naintea căruia țara remăsese uimită de plăcută surprindere, văzând a doua zui guvernul resturnat, își veni în obicinuita’i fire, și spăimântându-se de propria’i operă, nu credu că póte se repare mai bine pacostea ce făcuse, decât dând un al douile vot de blam d-lui Maiorescu, lămurind bine de astă dată că în guvern și în capul cabinetului mai cu osebire are cea mai mare încredere. Dar faptele pentru care d. Maiorescu era atât de aspru blamat fuseseră comise prin consiliul de miniștrii , apoi în ședința în care se desbătuse interpelarea d-lui Deșliu, guvernul întreg, prin vocea primului ministru și prin a celui de la lucrările publice, se făcuse solidar cu acele fapte? Rés votul Senatului nu repara clar absolut nimic, pe cât timp d. Maiorescu remânea blamat, blamat remânea întregul guvern; numai la cas când Senatul ar fi mers cu eroismul până a da un răsvot și în privirea d-lui Maiorescu, blamul putea se fi înlăturat. Dar cine caută numai un protest spre a se reagăța cu orice preț de putere, nu se teme de a pecătui contra logicei. Se venim acum la mult interesanta ședință secretă. Ieri dimineță tot Bucuresciul scia că d. Dumitru Ghika fusese însărcinat cu formarea cabinetului. Miniștrii din fostul cabinet se felicitai — ca totdeuna în asemene ocasiune — că în fine au scăpat. In mai puțin de două ore însă facia lucrurilor se schimbă. La deschiderea ședinții Camerei, tot marele cancelar se presinta pe banca ministerială, anunețând că, în urma răsvoiului Senatului, orice ideie de blam rădicându-se deasupra ministeriului, Domnitorul i-a cerut să’și retragă demisiunea; d-sea a rugat pe Domnitor să-i permită a consulta Camera mai nainte de ai da un răspuns. Spre a se face acestă consultațiune, cerea ședință secretă, după obiceiul adoptat de câtva timp. In ședința secretă marele cancelar vorbi deschis. D-sea spuse că chiar în urma răsvoiului Senatului își mănținuse demisiunea. Astfel Domnitorul — care avusese deja o întrevedere infmctuosă pe semne cu d. Bozianu, vice-președintele Senatului— însărcina pe d. Dumitru Ghika cu formarea noului cabinet, fiind chiar desemnați cei trei primi membrii , anume dd. Dumitru Ghika, Boerescu și eroul de la Predeal. Cu tote aceste d. Dumitru Ghika nu putu se formeze un cabinet. Atunci Domnitorul rechiăma pe d. Catargi, cerendu’i se recompune un nou cabinet, sau mai exact se recârpescă pe cele vechili. Spre a putea răspunde la acestă cerere, d. Lascar Catargi propunea chiămaților se aprobe sau se desaprobe combinațiunea prin care cele trei locuri vacante se înlocuiau în modul următor : d. I. Bălăcianu la esterne, d. Strat la financie, d. Carp la instrucțiunea publică. Marele cancelar termina picând că d-sea nu ține de loc la putere, e sătul, dar previne pe chiamați că daca se va retrage d-sea, Camera va fi probabil disolvată și „atunci, domnilor, nu ve mai întâlniți cu densa. “ In scurt, probul și onorabilul d. Catargiu, puse pe chiamați pe tărâmul intereselor personale,ficându-le, ori mănțineți-mă pe mine, acordându-mi tot ce vă cer, ori Camera se va disolve, regimul teșcherelelor va înceta, și atunci d-vostră, cari nu sunteți aleși, ci chrămați, nu mai reveniți aci. E să supt ce curate și constituționale auspicie nobilul cancelar își recompuse cabinetul. Lua apoi cuvântul d. Dumitru Ghika. Forte supărat contra d-lui Catargiu, care spusese că d-lui nu putuse compune un cabinet, ripostă cu iritare că nu este exact că n’a putut se compune un cabinet; n’a voit se compuse: „Se’țî aduc acum îndată <zece bărbați cari se guverneze țara,Jise d. D. Ghika, dar nu voia. Ce creiji d-tea, d-le Catargiu, că daca Domne feresce astăzi te ar lovi damblava, n’ar mai fi cine se guverneze acestă țară?“ Astfel vorbind. Dumitru Ghika, arătând apoi cât e de grea situațiunea, și cum voiesce se lase se mergă până în capăt pe aceia cari au făcut-o. D-sea mai adause intre altele : „cât era oposițiunea în Cameră eram mult mai tari; ne stingeam unul lângă altul spre a lupta în contras; de când oposițiunea a demisionat, ne-am divisat; s’a format dintre noi oposițiune, și astfel ne-am slăbit cu totul. Venind acum alt ministeriu, pate se fi nevoit se disolve Camera, — și noi putem s’o mărturisim, căci suntem între noi,— daca se va disolve Camera, puțini dintre d-vostră vor mai redobândi mandatul de deputat.“ Contra d-lui Catargi vorbiră d d. G. Manu, Aristide Pascal și G. Brătianu. D. Manu ijise între altele : o schimbare de persone nu este de ajuns, și nu va ușura deloc greua situațiune în care ne aflăm ; din contra va complica-o. Sistema trebuiesce schimbata. Sistema teșcherelelor, ar fi țiis d-sea, ne-a făcut cel măi mare zeu, cel mai mare discredit, aducând aci tot felul de omeni, căci, — trebuie s’o mărturisim — acesta nu este represintațiunea țerei. Ori cine și póte face o ideie de furtuna ce un asemene limba giărădică. D. Aristide Pascal vorbi totuși în același sens , când am făcut interpelarea mea d-lui Maiorescu,jise d-sea, n’am țintit la o schimbare j de persone, ci la o schimbare de sistemă. Și d. G. Manu, și d. Pascal conchideau pentru respingerea cererilor d-lui Lascar Catargi, și pentru formarea unui cabinet care se schimbe sistema. D. G. Brătianu vorbi asemene contra d-lui L. Catargi, ânsă cam in alt sens, combătând, spre exemplu, intrarea in cabinet a unei persone din administrațiine, a d-lui Bălăcianu, ca neconstituțională, și cerând ca fiecare grup din Cameră să dea câte un represintant în cabinet. Dar teșcheriașii și cu patronul lor trebuiră se aibă dreptate: tunete de aplause acoperiră vocea marelui cancelar, când sdrobi pe d. G. Manu supt mânia d-sele, afirmând că nu e sistemă mai morală, mai conservatore și mai constituțională decât a domniei sale. Erășî in tunere de aplause se vota apoi tot ce ceru marele cancelar ; altfel chlamații puteau se fie disolvați, și alt guvern ne mai dându-le póte teșelierele, nu era nici o speranță să se mai întélnescă cu mandatul de deputat. In resumat : Ros votul Senatului n’a făcut ântâiu pe d. Catargiu să’și retragă demisiunea. D. Dumitru Ghika a fost însărcinat cu formarea cabinetului; ânsă oposițiunea pasionată ce întâmpina între devotații d-lui Catargiu o combinare Ghika-Boerescu, făcu peste putință formarea acestui cabinet. D. D. Ghika trebui să renunțe de a’l forma. D. Lascar Catargiu reveni atunci, luând de pretest fășiș răsvotul Senatului ; chlămații ’și satisfăcură tóte cererile, căci știind de unde ’și țin mandatul, erau și curi de a’l perde pentru totdeuna prin căderea celui care le dedeseaeă ce a ajuns regimul constituțional la noi, și cum se dispune și pentru ce degradate interese personale se dispune de sortea acestei nenorocite țări. Dar Domnitorul ce face?.... Astăzi, la declararea de resbel făcută de oposițiunea ce s’a format în Cameră, d. Catargiu a respuns că Domnitorul așeră de prerogativele art. 93 din Constituțiune. Ca se vedem dacă Domnitorul se povățuieșce în acest as de voința țarei, singura busolă pentru o Domnie bună și dreptă, se examinăm următorea cestiune. Când a apărut adresa prin care oposițiunea invita pe toți alegătorii independenți se nu merge de astă dată la vot, organul „marelui partid conservator - democratic- liberal“ a observat că, dacă „acesta decisiune este reală și seriosă, atunci ea probeza slăbiciunea oposițiunii“. Cuvintele și argumentele chiar sunt de prisos când vorbesc faptele, încercarea s’a făcut; alegătorii au fost chrămați cu mari efortări la vot de guvern și de organele săle, și invitați cu multă moderațiune de oposițiune se se abție. Resultatele acestei încercări sunt coprinse în însuși Monitorul de femecă-le. La Dâmbovița din 125 alegători n’au venit la vot de cât ,27, din cari 23 au ales Senator pe d. M. Mărgăritescu, vestitul casier delapidator. In acest colegiu 1 de senatori, 100 alegători au ascultat de oposițiune, și 27 de funcționari sau subordinați ai administrațiunii au ascultat de guvern, de organele și de agenții lui. La Brăila, la colegiul 1 de senatori, din tot numărul votanților, n’au mers la vot decât numai 13, nici pe jumătate câți au mers la Dâmbovița. Și cei 13 au ales cu unanimitate pe cine? Red. Ștefan Petrovici. — Mai audita cineva vrodată de d. Stefan Petrovici ? La Botoșani, cu unanimitate de 20 votanți, s’a ales d. lón Ciolac. Să se observe că aceste resultate sau dobândit la colegiul 1 de senatori, colegiul cel mai ultra-conservator. Chiar în acest colegiu, imensa majoritate, în proporțiune de cinci la unu, a ascultat de oposițiune. O simplă adresă publică a oposițiunii a avut cu neasemănare mai multă înrîurire asupra alegătorilor, decât guvernul cu tote organele și cu toți agenții lui, de la prefect până la pomelnic. Și pe cine a găsit guvernul să facă a fi numiți de cei câțiva supuși ai administrațiunii? Pe d. M. Mărgăritescu, delapidatorul de bani publici, a cărui cestiune este încă pendinte la curtea de corupturi, și pe d. Ștefan Petrovici! De unde și până unde d. Ștefan Petrovici! La colegiul 1 de deputați, tot colegiu, conservator, iarîurirea oposițiunii a fost și mai mare. Să nu mai vorbim de d. Teodor Weissa sau Weiss la Buzău, unde nu s’a mai pomenit neam de neam de alegător; să nu mai vorbim de d. Scarlat Rossetti la Tutova, de d. Efrem Gherman la Teleorman etc., toți aleși cu unanimitatea celor câțiva prestați. Să observăm însă că la colegiul 1 de Argeș, abia 33 alegători au mers la vot și aceia numai fiindcă guvernul reușise a dobândi de la d. Ion Cantacuzino se i se puie candidatura, lucra de deplâns pentru d-sea. La alegerile din urmă, adversarul d-lui Ion Brătianu întrunise 37 voturi, pe când acum abia au venit toți 33 la vot; regimul a mai perdut și din devotații lui, de atunci până acum. Învățământul cel mai mare însă, și de astă-dată, ca și în alegerile generale din urmă, îl dete colegiul, colegiul conservatorilor de Ilfov. Din peste patru sute de alegători ai acestui colegii, abia el merseră să alegă pe d. D. I. Manu. Când să alese d. Vernescu luară parte la vot vre 300 alegători, din cari 99 votară pentru d. D. Ghika. De astă-dată însă oposițiunea ceru printr o simplă adresă alegătorilor se nu merge la vot, și nu mai merseră nici chiar cei 99 ai d-lui D. Ghika, cu tot căldurosul apel ce le făcu în numele d-sele organul „marelui partid conservator-democratic-liberal.“ Chiar de la alegerile din Main până astăzi, „marele partid" a mai perdut 50 la sută din partizanii săi, întrebăm pe oricine, întrebăm pe însuși Domnitorul, cu tine e țara? Oposițiunea consiliază pe alegători să mergă la vot, și se duc 300. După opt luni, oposițiunea consiliază pe aceiași alegători să nu mergă la vot, pe când guvernul și cu tot „marele partid" îi conjură se merge; numai 61 se duc se voteze. Cine este clar ascultat în acesta țară, chiar de alegătorii colegiului 1, guvernul cu „marele partid,“ sau oposițiunea ? Faptele vorbesc cu o elocință sdrobitore; acum putem întreba : óre semn de slăbiciune a fost abținerea oposițiunii, sau un mijloc eficaciü de a proba că țara totă este cu dânsa, iar nu cu camarila domnitare? Și daca țara este cu oposițiunea, cum se face că acesta oposițiune, supt uri regimisconstituțional și parlamentar, este pusă la index? D. Catargi a ijis-o astăzi în Cameră . Domnitorul, întemeindu-se pe art. 93 din Constituțiune (într’un spirit care nu e de loc al Constituțiunii) chiamă la putere pe cine i place Mariei-Sele, (apoi aceștia chiamă în Camere pe tine le placelor). Dar acesta este curat guvernământ personal. Printr o asemene sistemă, Domnitorul asumeză asupră’și totă respunderea situațiunii; mai mult decât atât: Domnitorul desfide țera, câci deși vede lămurit că țara este cu oposițiunea, mănține cu orice preț contra țărei pe favoriții Mariei-Séle? Constatăm numai situațiunea, pentru ca mâne poimâne, daca țera ia rândul iei va rupe-o cu principele Carol, să se scie bine că principele Carol a rupt-o ântâiu cu dănsa. Noi o putem zice acesta in totă francheța, ca neice simplii spectatori, siliți de regimul bunului-plac a ne abține de la lupta constituțională, pate tocmai pentru ca dorința de-a învinge, și puterea ce dă sprijinul țărei, se nu ne tîrască a restabili cu orice preț regimul constituțional și parlamentar, contra guvernământului bunului plac. Spațiul ne silesce a amâna la numerile viitore desbaterea marei cestiuni a suveranității României faciă cu isbirile pe cari i le dă Austria. Asemene și cestiunea Înarmării de către eroul de la Predeal. Asemene și cestiunea Tulceanov etc. O astfel de grămădire de cestiuni ardiate și scabros, pare a denunța apropiatul desnodământ al unei situațiuni, care a ajuns la ultimul grad al complicării iei.