Romanulu, martie 1876 (Anul 20)
1876-03-01
SERVICIUl[ TELEGRAFICI] ALU «ROMANULUI». Insbruk, 11 Martit. — Dieta Tirolului a fost închisă din causa conduitei neleale a majorității sale 1). Buda Pesta. 11 Martik — Președintele ministeriului d. Tisza, respira^ca de la interpelarea în cestiunea Criintelui, face aceleșî declarațiunî pe cari le-a făcută ieri în conferința partitei liberale 2), d-sea ar Ji să ancă că consideră ca forte neprobabile eventualitatea nesuccesului pacificării și eventualitatea intervenirii Serbiei; deră cându s’ară întâmpla casulă din urmă, Serbia ară înceta speranțele nóstre și uă asemenea procedere din partea iară tulbura și înțelegerea dintre puterile europene. Paris, 11 Martid.— D. Thiers a declarată primă epistolă că opteză pentru cameră. Luni (adică a<10 se vor alege președinții definitivi ai ambelor camere și ceilalți membrii ai biurourilor. Reproducemii după edițiunea de dimineță a numarului președinte următorele : Senatulă, în ședința de azi, s’a ocupată cu tarife generale vamale. La art. I din lege, d. Bosianu a propusă următorulă amendamentă, susținută de d. Ionescu și combătută de d-ni miniștrii de justițiă și de resbelă, precum și de invocatură guvernamentală d. Panaită Radu : «Propusă ca rasa vamală a zaharului rafinată brută ș’a merisit să se facă întocmai după convențiunea ce avemă cu Austria.» Majoritatea de 35 bile negre contra a 21 voturi s’aă respinsă. Legea s’a votată în totală. Apoi, după votarea ș’altoră proiecte neînsemnate, uă majoritate de 29 voturi contra a 21 aă respinsă indigenat.ulă d-soră frați Christofi și Ahilea Cerlenti. Societatea creditului funciarii românii. Duminecă a fostă alegerea a doui membrii în locul ă celor doui trași la sorți spre a fi înlocuiți cu alții, conformă statutelor. Ră eșită la sorți d-nii Dumitru Ghika și Lazără Calenderu. S’aă alesă în locu-le : D-nii Dumitru Ghika cu 626 voturi și d. Procopie Gazotti cu 473, din 692 votanți. ROMANULU, 2 MARTIU 1876 "■ 11 ............... ' " .Hin... m . »» Francia.“ In ajunul ările în care s’aă întrunită nouele camere, s’a ținută la Versailles un numerosă adunare de deputați și senatori, facândă parte din câte trele grupe ale stângii, spre a delibera in privința crisei ministeriale ce nu era încă curmată. După uă scurtă desbatere, adunarea a luată, după propunerea d-lui Henri Brison din estrema stângă, următorea decisiune: „Senatorii și deputații republicani sau întrunită ani, 7 Martie, în ospelulă des léservoirs. „Preocupați de cestiunea ministerială care interesa țera cu atâta cuvântă. Întrunirea, compusă fără distincțiune de membrii cari formavu majoritatea republicană a celor două adunări, declară că sprijinul acestei majorități nu va fi dată de câtă unul cabinetă omogenă și decisă a administra țera intr’ună sensă cu tăria republicană, conformă spiritului Constituțiunii și voinței națiunii.“ Procesula-verbare al acestei întruniri este semnată de d. Schoelcher, decană de vârstă între cei adunați, și de d. Marcellin Pellet, celă mai tânără membru al Adunării, ca secretară. Cu ocasiunea transmiterii puteriloru de către biurouru vechiei adunări biurouriloru provisorii ale nuoeloru adunări, scrmu din telegrama serviciului nostru că d. Audiffret-Pasquier a rostită câteva cuvinte forte favorabile Republcei. D. Gaulthier de Rumilly, președintele de verstă ară senatului, mulțumindă d-lui Audiffret- Pasquier pentru urările sale binevoitóre, zise: „Senatulu va fi gardianulă credinț) Alusiunea la faptulu că majoritatea clericală a făcută unu protestă contra Constituțiunii și apoi a părăsită sala ședințeloru. A vedea telegrama serviciului nostru din Românulu de Sâmbătă. 2) A vedea telegrama servițiului nostru din Româniilu de Duminecă ș i corespondința nostră din Viena de mai la vale, dositală Constituțiunii republicane, care singură pote da ferii ordinea, libertatea și uă pace durabilă. (Aplause). “ D. Raspail, președintele de vârstă al Adunării, pronuncia urmatorea alocuțiune: „Uă oră nouă începe acei pentru Francia. Tóte partitele trebuie să tacă înaintea marei manifestări a sufragiului universală. „Interesult patriei comandă unirea pentru a ajunge la desvoltarea prosperității ș’a libertății Republicii.“ (Forte bine).“ Guvernulă, prin organul d-lui Dufaure, adause și dânsulă : „Constată că Constituțiunea republicană a fostă afirmată de votulă țârii și acum e treba senatului ș’a camerii d’a’i asigura viitorulă“. Apoi membrii fiecărei adunări s’aă retrasă în localele lor respective. Centrală stângă a ținută oă întrunire în care și-a alesă biuioulă, compusă astă-feră: d. Bardoux președinte ; d-nii Marcere, Christophle și Bethmont vice-președinți; d-nii Chiril și de Rémusat secretari. Se asigură la Versailles că în primele ședințe publice se voră depune pe biurourile ambelor camere doua propuneri identice, prin cari se cere amnistiarea condamnaților. Comunii. Propunerea din cameră e supt scrisă de d-nii Louis Blanc, Madier-Montjau, Naquet, Talandier, Georges Perin, Lockroy, Ordinaire, Raspail tatălă și ființă. Propunerea din senată e semnată de d-nii Victor Hugo, Peyrat, Schoelcher, Laurent-Pichat și Esquiros. Mai multe ziare au răspândită scomptată și publicată chiară relațiuni despre uă între vorbire ce s-ară fi urmată între d. Jules Simon și mai mulți senatori din centrală dreptă. Le Siécle, care se inspiră de la d. Jules Simon, declară că aceste scompte sunt neexacte. țiarul le Soir a publicată mă manifestă, prin care declară că părăsesce partita bonapartistă și trece în partita republicană. Trei fiare bonapartiste din departamente au încetată. Marea Britanie.—Ia camera lor- Zilorăună membra a presintată uă petițiune prin care cere retragerea circulării în privința sclaviloră cari fugă pe vasele engleze. Lord Cairns, marele cancelară, a susținută că circulara era necesară, din causa obligațiunilor, ce are Englitera prin tratate și că e imposibilă a o retrage acum, dară adauge : „Suntemă pe cale d’a face mă pasă importantă, care va prepara întrucâtăva momentul în care ară pute fi destinată Engliterii d’a termina, cum a avută privilegiulă d’a și începe, desființerea unei sisteme abominabile, care a fostă spre blestemulă și rușinea omenirii.“ După orecare desbatere, în care mai vorbescă câțiva oratori și pentru și contra, petițiunea e respinsă. Morning-Lost publică urmatorea telegramă din Berlin cu data de 7 Martie „Principele Serbiei sa îngagiază ca și principele Muntenegrului către puterile Nordului a retrage sprijinulă sâă insurgenților și a esercita influința sea în favarea păcii. In schimbă, puterile garanteză pe principi contra oricărei revoluțiuni la dânșii.“ Scene scomotase s’aă întâmplată in Englitera cândă Don Carlos a pusă piciorulă pe pământul ă iei și pretutindeni pe unde a trecută și unde s’a oprită. La Folkestone unde a desbarcată și s’a pusă în calea ferată, la stațiunea Tunbridge pe unde a trecută și chiară in Londra unde s’a oprită, a fostă primită cu fluieri și burete. Spania.—S’aă presintată camereleră diferite petițiuni, unele in favorea unității religiose, altele pentru desființarea privilegieloră (fueros) în provinciele basco-navarese. Un telegramă din Cuba anuncă că trupele spaniole ară fi câștigată uă mare victoria în contra unui șefă flibustieră. Austro-Ungaria — Relativă la tulburările cari s’aă întâmplată în Kragujewatz (Serbia) cu ocasiunea alegerilor comunală, Fremdenblatt din Viena află că provocarea ar fi venită din partea unui studinte, care rădicândă stindardură naționale și rostindă ună discursă contra guvernului, s-ară fi pronunciată pentru Republică. Intervenindă forța armată în încăierare, studintele a fost împușcată și mai mulți cetățeni au fost arestați. Sârbii din Neoplanta se pregătescă a serba cu mare pompă a 50 aniversară a nașcerii lui Miletici, deputată în camera maghiară. Acestă serbare, care se va face în Aprile, nu este decâtă uă manifestare în favorea ideieloră ce apără curagiosală deputată contra Ungurilor și pentru naționalități. CORESPONDINȚA PARTICULARA A ROMANULUI Viena, 8 Martie, 1876. Prorogarea parlamentului.—Pacificarea Bosniei și Herzegovinei.— Interpelarea deputatului sârbă Dr. Polit, desvoltată în camera maghiară la 4 Martie st. n., în privința notei comitelui Andrassy pentru reformele din Turcia.— — Parlamentulă austriacă s’a amânată pe timpă nedeterminată. Prorogarea parlamentului în același timpă cândă camera maghiară lucreză în permanență și cândă resolverea cestiunii vamale cu Ungaria se asceptă pe tota ora, a provocată uă nemulțămire generale. Afară de acesta cuvântarea ministrului austriacă, Unger,—personă bine vâzută la curte,—ținută în ultima ședință a parlamentului, n’a avută efectură dorită spre a linișci spiritele agitate, pentru că trecândă repede și obscură peste stadiul negocierilor între Pesta și Viena, același misteră planeta și astăzi asupra atitudinii cabinetului Auersperg în acesta privință ca și pânâ acum. Din acestă pantă de vedere, poporațiunea capitalii presupune că parlamentulü s’ar fi amânată cu snopii ca cabinetul Auersperg, liberându-se cu modulă acesta de influința deputaților, se pute lucra ascunsă și în liniște pentru îndestularea Maghiarilor “. — Relativă la revolta din Bosnia și Herzegovina, sosescă aci diferite sciii de sensațiune, din cari se vede că pacificarea proiectată la „cornulă de aură“ urmeza ca iuț01a melcului. Baronul Rodich, guvernatorele Dalmației, îndată după sosirea sa acasă, a pus în lucrare instrucțiunile primite de la Viena pentru trimiterea refugiaților ( la căminele lori, ale căror muimură în Dalmația sa trcă la 17,000 și în Croația la 40,00), ordin 4 Mariiia călătorită la Cetinje cu anume misiune pentru potolirea resculii. In același timp,fiarul Kelet Népe afirmă că pricipele Milan ar fi trimisă și elă ! Cetinse pe colonelul Alimpics q se închiăiă ună actă de alianță onsivă și defensivă intre Serbia și Mntenegru, și că numitulă colonelă își înmânată principelui Nikita sipulațiunile tratatului, din care e fragemă pe cele mai de căpetenie, curinse în articolele 6 și 9, și anume In articolulu < se prevede că la casă cândă aliaț voră reeși învingători, atunci Marenegrulă se ia Herzegovina impreuă cu Sutorina, ord Serbia sâ anecsee Bosnia. In articolul sludiații se îndatorescă reciproca a nu achiăia nici unulă pace fără consirțimântulă celui alt, ci a purta resbeilă pena la cea din urmă picătură « sânge. — La 4 Mart st. n., deputatulă serbă dr. Michai Polita adresată guvernului ungrescă in camera din Pesta urmatóre interpelare, privitóre la nota cornelui de Andrassy: Domniloră, iterpelarea ce ’mi permită a o desvolta, stându în strânsă legătură cu posițiunea internațională a Ungariei, vâ to să se’mi dați atențiune. „Adevarată că în privința încurcăturilor orientale s’aă mai desvoltată aici interpelări, deză nu e mai puțină adevarată că respunsurile guvernului n’au fostă în stare se lămurescă situațiunea, căci în acelă timpă ânsuși d. primă-ministru a afirmată c’acestă cestiune fiindă tocmai în tratare între cabinetul din Pesta și Viena nu póte respunde. „Prin urmare terminându-se acele tratări, că suntă convinsă că resultatul ălară este nota comitelui Andrassy: „Mulți, póte, se bucură că comitele Andrassy, și printr’insulă monarchia nostră, am avută norocirea d’a lua inițiativa la introducerea in Turcia a reformelor la cari pe urmă a aderată și Rusia împreună cu Germania; cu tóte aceste case, că nu ma temă a afirma că nota comitelui Andrassy n’are nici măcară meritulă d’a fi oă invențiune nouă, căci e intru tate identică cu Hati- Humay unulă. „Nota comitelui Andrassy renunță cu desăvârșire la politica monarhiei nóstre d’a nu se amesteca în afacerile altor state, căci ea nu însemneză altă decâtă uă intervenire. Ințelegă ca Rusia și Germania se procedă astăfelă, deri nu înțelegă nicidecum ca ună diplomată maghiară se nu vedă că acestă notă e uă intervenire destulă de pronunciată în profitul Turciei. „Ei bine, că sciă că ânsuși d. prim-ministru a declarată că fără consign țimentulă guvernului ungurescă nu se va întâmpla nici uă intervenire; însă acestă declarațiune nu ne garantată întru nimică că intervenirea în cestiune nu s’ară fi făcută chiară cu învoirea guvernului ungurescă, pentru că, mai repetă că dată, nota comitelui Andrassy e în faptă să inten ențre în contra unei eventuale acțiuni a Serbiei în favorea resculei. „Da, d-lorü, e ună faptă notoria că pentru casulă cândă Serbia sa vă mișca, atunci Ungaria nu se va întârzia d’a interveni, trăgândă la graniță ună mică cordonă de trape și cerândă Rusiei ca sa poruncescă la Belgrad și astă-felă écé că rescula ară înceta la momenta. Ensa, d-loră, ună astă-felă de pasă ară fi fórte greșită, fiindă reeșita lui forte problematică, căci vădată poporele revoltate, ele, nu predau ascultare. De altmintrelea acestă cestiune o lasă două cam-dată neatinsă, mărginindu-mâ numai in a întreba: de unde provine atâta neîncredere în Serbia și de unde atâta ostilitate în poparele creștine din Orienta? (Scomotă, protestări, contraziceri). Ce-ară strica Ungariei déca Bosnia, în loc de paștalîcă, ară forma ună Stată creștină și déca Serbia fară elibera de supt epitropia turcescă ? (Scomotă, întreruperi, fără a se mai pute înțelege ceva....), ...„Da,isvorul acestei antipatii dateză din ura ce întâmpină naționalitățile din Austro-Ungaria (Scomotă, strigări,...) și că protesteză ca naționalitățile de la noi sâ se privescă de inamice chiară în contra patriei loră. „ D’ună timpă încot se râspândescă totă felulu de vuiete, scornituri și proclamațiuni imaginare, ce se pretindă c’ară circula printre poporațiunea din părțile sudice ale Ungariei. Aceste faime provină d’acolo fiindăcă în confiniele militare, elementulă maghiară e pre rară, astăfelă că aventurării din acele părți facă din patriotismul ă maghiară că meseria implénda colonele Ziaristicii din Pesta cu scornituri și astăfe să seducă opiniunea guvernului. „Ce e dreptă, guvernulă e obligată a se informa despre părerile locuitorilor din confiniele militare, ânsa tocmai din acestă puntă de vedere ară trebui se fiă cu mare băgare de somn și se nu proceda cu ușuurință trăgându-și informațiunile sale de la organe de rea-credință și nereale. „Naționalitățile sunt credinciose patriei loră și ară fi uă nebuniă a crede că Serbia tinde a se mări pe socotela Ungariei; deric cu tóte aceste declară sinceră] că poporală sârbă ară fi pusă la uă probă pre anevoiosă într’ună resbelă între Ungaria și Serbia: ună atare resbelă ară pute ave consecințele cele mai funeste. (Scomotă). Prin urmare târâmulă celă mai sigură pentru Ungaria e neutralitatea, ferindu-se d’a scote castanele din focă în profitul Turciei sau altor state europene, căci finanțele sale nu suntă asia de înfloritare ca să potă face serviciă polițienescă în interesul Turciei. „Avândă dejü în vedere importanța internaționala a notei comitelui Andrassy datată din Budapesta, 30 Decembre și emisă în causa reformelor pentru Turcia, întrebă pe d. prim-ministru : „I. Conlucrata și guvernul ă [maghiară la nota comitelui Andrassy din 30 Decembre, relativă la reformele turcesci ? „II. Aprobă guvernulă ungurescă principiul de intervenire în afacerile interne ale Turciei pronunciată în nota comitelui Andrassy ? „III. Ce atitudine va observa guvernul ungurescă déca pacificarea n’ară succede și revolta ară lua totă mai mari dimensiuni, amestecându-se chiară și Serbia în revoluțiune ? “ Interpelarea d-lui Polit a revoltată asupră’și totă Ziaristica evreonemțască din Pesta și Viena, supt cuvântă că ară dori sâ pipăie pulsură Austro-Ungariei în privința Serbiei. Totă lumea ascepta cu nerăbdare râspunsulă d-lui prim-ministru Tisza, despre care nu voim întârzia ave încunoșciința. X. Convențiunea comercială închiriată cu Austro-Ungaria a începută sâ’și dea rudele . Nemții vagabonzi și iotă ce buna nóstra vecină nu mai póte conține în hotarele sale, ca nefolositoră, aă începută se trecă la noi spre a’și căuta hrana cu cuțitură în mână, în lipsă de uă profesiune sau meseriă onorabilă. In noptea de Duminecă spre Luni, pe la 3 ore, s’a comisă ună dublu asasinată pe calea Mogoșioiei, la maghernița de florăriă de peste dramă de Slătari, alături cu pofta casei de depuneri și consemnațiuni. E co cum s’a săvârșită crima : Este mai multă timpă de cândă mă Lasă (Numță) fără căpătei, se pripășise la Zisa florării, unde i-se dedea adăpostire și hrană, după ce stăpânură acestei prăvăliere, printr’un presimțimântă, se opusese a’să primi. Acésta ospitalitate ânsa, Namțului o plăti cu cea mai criminalâ ingratitudine. Câtă timpă a fostă adăpostită și hrănită, se pare că el, n’a cugetată altă ceva de câtă cum se urmaréscu pe bine-facătorii séi, unde își puneaă cea-a ce agonisiaă Ziua din munca loră, pentru ca că dată cândă îl va veni bine, să’i jăfuiască, și la casă de trebuință, sâ’i și ucidă, ca crima sâ nu laseră urmă vină. In noptea de Duminecă spre Luni, Numțulă pândi dâră pe dour din bine-făcâtorii sâi cari locuiau in magherniță pânâ ce adormiră, și, armându-se cu ună toporă, isbi ântâiă pe unulă, care râmase mortă la momentă. Celălaltă tovarâșă, care dormia în altă odăiță, deșteptânduse de scomptă și de ună mugetă înfiorătură, voi se trece îndată în des-