Romanulu, aprilie 1876 (Anul 20)

1876-04-01

290 Următorea telegramă, tipărindu-se greșită în numerala trecută, o reproducemü ar fi corectă: Roma, Aprile. — In alegerile politice făcute de curende, toți miniștrii au fost realeși. Garibaldi declară printr’uă scrisore că primesce daruri de 100,000 fr. ce ’i face regele și națiunea, adâugând că, cu acestă datu, va pute ajuta lucrările ce s’aă întreprinsă la liberă. ALEGERI LIBERE Reproducemă după Alegetorul liberii următorea telegramă din Râmniculă-Sărată, relativă la nelegiuirile comise cu ocasiunea alegerii colegiului I: „Biuroulă definitivă ală oposițiunii cu mare majoritate. Administrațiunea, în esa operațiunea sa, a voită să calce sala alegerilor, pentru a rădica pe doui alegători cu mandate. Amă protestată și Telegrafiată Domnitorului. “ „ Constantina Grádisténu. “ Ni se trimite din Râmnicuță-Sărată spre publicare urmatórea copiă după un telegramă adresată Domnitorului cu ocasiunea alegerii colegiului II-lea : Manuei-Séle Domnitorului Mărin-tea. Autoritatea aici a perdută orice putere. Tóta puterea armată este concentrată supt arme, în piatră, unde este localulă alegerii. Lumea terorisată. Procurorulă, la care neamă adresată,zice că nu este afacerea d-sale. Prefectură, în miijlocul spredei, înconjurată de poliție și aginții săi, presidază aceste ilegalități. Iamă cerută în zadară, formală, în numele promisiunii domnesci, respectarea libertății votului. Starea de asediu continuă, supt dânsa se alcătuiesc o biuioală provisoriu. Protestămă Măriei-vostre: G. Grâdiștenu (senatorii), N. Fleva, Iorgu Mărgăritescu, C. Gotescu, Jremus Opreanu, C. Fleva. Două telegrame, cari ne-a fi anunciată resultatele colegiului II din Oltă și Doljiă, ne spună asemenea că „ingerința și lupta au fostă crâncene”. Citimă în Telegrafulii . D Castelar a depusă în congresul Spaniei că propunere astăfelă concepută: „Considerândă că restabilirea păcii publice și redeschiderea curtenelor o ceră, ca condițiune esențială a liberului exercisiă ală libertăților nóstre, suprimerea imediată a limitelor arbitrare impuse manifestațiunilor celor mai necesare opiniunii naționale, deputații suptsemnați propună deliberațiunilor congresului proiectul ă de lege următoră: „Art. 1. Tote disposițiunile ministeriale decretate asupra exercițiului libertății presei sunt desființate. „Art. 2. Presa este supusă dreptului comună.“ Acestă propunere este semnată de d-nii Castelar, marchizală de Sardoal, Anglada, Romero Ortiz, Candido, Martinez, Pennelas și Nunez de Arce. Prima secțiune a congresului s’a opusă la citirea propunerii. D. Pidal a presintată că altă propunere astăfelă concepută: „Art. 1. Sunt desființate tóte decretele, ordinele și celelalte disposițiuni publicate asupra exercițiului libertății presei, fără concursul corteselor e1. „Art. 2. Guvernul va presinta în celă mai scurtă timpă ună proiectă de lege asupra libertății presei.“ Reproducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedinte urmatorele : Ni se asigură că miniștrii au depusă arji demisiunea în mâna Capului Statului. Cair, 7 Aprile. — Viceregele Egiptului a anunciată oficială constituirea unei case de amortisare cu comisari europeni, precum și crearea unei curți de corupturi cu majoritatea din magistrați europeni. Londra, 7 Aprile. — Cornițele Carnavon, ministrulă Colonieloră, a plecată apoi la Coburg, unde va înlocui pe lord Derby pe lângă regina Madrid, 7 Aprile. — Ministrulă de interne, răspundăndă unei interpelări relativă la uneltirile ultramontane și carliste dincolo de Pyrinei, a zasă că are cunoștință despre ele, dară că vor fi sterile, fiindă că carlismul e mortă. Sant-Petersburg, 7 Aprile. — Diamin de Sant-Petersburg combate opiniunea fiarelor engleze cari atribuiescă preșii ruse tendințe ostile alianței celor trei împărați. Fata rusă declară că se miră de aceste manopere sterile și adauge că nu póte se le esplice nici chiară prin igno ROMANULU, 1 APRILE, 1876 ranta presei engleze în privința stării reale a lucrurilor. Mexico, 7 Aprile. — Réscula esiste mai cu sumă în provinciile Oaxaca și Vera-Cruz. CA SE NU SE UITE. In camera cea precedată pe cea de a ji a „chiămaților“, d. N. Ioanide, băcanului, deputată ală ordinii, strigase în ședință publică: „la primăria capitalei se fură banii contribuabililor“, arătândă și cam cum se fură, eră mărginte municipale, vestitulu sbirit Leonte-Dumitrescu- Iancu-Constantinescu, actuale subcomisară polițienescă în colorea de negru, respundea la alarma d-lui Ioanide prin aceste cuvinte la adresa primarului d’atunci, d. Barbu Vlădoianu, în chiară sala ședințeloră și ’n austulă publică : „ești unu hoții“. Capitala, ca și țara ’ntragă, se indignase și însăși camera d’atunci a d-lui Catargi numită comisiune parlamentară , care se cerceteze și să constate adevărul. Raportul acelei comisiuni toți îlă scimă, căci s’a publicată mai prin tóte ziarele independinte și chiară în broșiuri. Elă desvălia abuzuri grave și conchidea să se da în judecată cei care i le comiseseră. Cu tote că din acea comisiune făceau parte multe notabilități, constatarea totuși rămase la dosară multă timpă și târziiă, după necurmate imputări ale presei și oposițiunii din acea cameră, guvernul se decise în fine a permite luarea ’n cercetare de cameră a acelui raportă, care s’a citită în ședință publică, s’a desbătută, cei încriminați s’aă apărată în cameră și prin «fiatulă Pressa ce avea la disposițiune, dâră care s’a pusă ierăși la chela camerei, după dorința guvernului și ’n urma declarării ministrului justiției că culpabilii erau deja în urmărirea justiției. Ună noă consilii comunale a ’nlocuită pe cele culpabile; d. G. Manu a devenită primară, ca să urmărască negreșită „hoțiele“ dovedite de însuși d-sea ca delegată ală camerei în acea anchetă parlamentară ș’a contractată împrumutur ă de 7 milióne ca să acopere răsipele în banii comunei. Dorfi cei vinovați aă stată în acea cameră până la sfîrșitul ă iei, și unii dintr’ânșii, bine-meritândă teșcherele, aă revenită și ’n cea actuală, aă votată biruri asupra țărei și ’împrumuturi în socotâla iei ș’aă ticluită nenumărate legi ruinatare în tóte privințele. D’atunci și până a<fi, ce s’a urmărită, ce s’a constatată judecatoresce și ce s’a pedepsită, d-loră miniștrii Catargi și Lahovari? Ce-ațî stăruită să se realiseze, d-le primară G. Manu? Noi, cari înregistrămă Silnică totă ce se face în publică, n’amă văzută nici uă urmărire, n’amă auzită nimică pentru îndeplinirea conclusiunilor acelui raportă de acusări grave , totulă s’a pusă „la celă spre selință“ și acusătorii s’aă liniștită, acusații s’aă desvinovățită în taina sistemei domnitore, eră contribuabilii capitalei că să plătască răsipele. Astăzi ânsă, la ora din urmă, cândă legea și dreptatea suntă aprópe d’a reînvina în România, va fi sosită timpulă ca culpabilii să tremure de pedepsa ce ’i ascuptă, căci dreptatea cere să se pedepsescă abusulă, și legea ’să pedepsesce. Împrospătă mă dură acestă faptă, ca să se reveră moralitatea regimului și ’n acastă afacere, și ca cei vinovați să se grăbască a’și da socotâla, căci fiua judecății se apropie. Câtă pentru majoritatea noului Senată, nu’i mai amintimă acestă casă în care dreptatea striga la ceră pân’acum, căci cunosce ca și noi tóte și nenumăratele cașuri de asemene natură, înregistrate în lunga domniă cincinală a dinastiei Catargi, și nu va evita ună momentă a face dreptate pentru toți. N. Al. CRONICA AGRICOLE ȘI ECONOMICĂ. Primavéra din anulü acesta în raportă cu agricultura. — Camătă înaintea societății de agricultură din Viena.— Măsuri propusa pentru a stîrpi ușura. — Camăta în satele nóstre. Necesitatea intervenirii legii. — Importanța crescîndă a scorțal de stejară pentru tăbăciturn pe floră. — Importațiunea acestei substanțe în Germania sporesce pe fiecare an. — Măsuri luate pentru a provoca desvoltarea acestei producțiuni forestiere. — Memoriale d-lui I. Howard privitoră la aprovisionarea Englitezei cu carne.— Măsuri propuse pentru a garanta producțiunea naționale.— Esperimentele d-lui Voleker asupra sfecleloru de zaph&ră. — Grânele mâncate de vermi în Doljiă și Romanați. — Rapiță. pustiită de vermi. — De multă u’ama avută uă primăvară mai priinciósa pentru lucrările agricole ca cea de auulu acesta. In adeverS, ancă din luna lui Februarul, timpulă a permisă se se începă tăiatură viitoră; eră în cele d’ântâiă 408 ale lui Martin plugurile brăsdaă deja pe locurile sventate. Chiară pe acolo unde pământulă a fostă mai apătasă, totă s’a putută începe arăturile la 10 Martie. Pe la 15 ale acestei luni, unele vii erau deja lucrate pe deplină, adecă tăiate, arăcite, cercuite și săpate; în cele mai întinse la aceași epocă se terminase a răcitulu și începuse cercuitulu. Déca timpulă frumósă va urma, apoi de Pasci tóte viile voră fi lucrate. In privirea lucrărilor câmpului sunt localități în țară unde orturile erau deja semenate la 9 Martie și unele chiar răsărite. Acum pe la finitul lunei, credemă că s’aă semănată orturile mai peste totă loculă, cum și grâulă de primăvără. Pentru acestă din urmă cereală nici că putea fi epocă mai favorabilă. Vegetațiunea este atâtă de timpuriu, că pe la 5 Martie la mulți arbuști esotici le dedese frunza, cornută și alunulă înfloriseră ; viorelele prosumaă deja pe alocurea tufișurile. Grânele de tomnadă trecută bine ierna, după câtă amă putută se ne informămă. Rapița, pe care a apucată o vigurosă, cresca cu putere; însă, după câtă aflămă, ară fi fostă atacată în unele localități de nesee viermași. In fine anulă se anundă bine, numai se putemă desface cu orecare folosă reservele de grâne cu cari suntă pline magaziele. — Societatea de agricultură din Viena, una din cele mai însemnate din Europa, caută c’uă mare activitate cari ară fi miijlacele prin cari s’ară pute combate și ’nfrena camăta și cămătarii cari aă căzută pe satele din Austria de susă și de josă ca p’uă adevărată predă. Acești părăsiți economici, cămătarii au ajun să se sleiască pe țărani, luându-le dobândi de 24 și 60 la 100 pentru banii ce le împrumută seă iu numerariă, seă supt formă de vite, de instrumente oratorii, de semențe seă de îngrășăminte. Urmarea unui asemenea regimă economică s’a tradusă prin ruina și suferința aceloră nenorociți, cari au fostă nevoiți se suprscrie asemenea contracte. In urma unei disensiuni interesante asupra mai multor fapte de asemenea natură, societatea a exprimată dorința de a vede că legea intervine pentru a pune mă termină unoră asemenea abuzuri, care au ajunsa se ia caracterul unui adevărată flagelă și producă totă atâta rea ca grindina sau cea mai cruda epizootia. Dobânda de 24 la sută și chiară de 60 a înspăimântată pe agricultorii austriaci, ceară ijice cândă ară puterei că cămătarii noștriî suntă și mai înaintați în artea de a preda; că la noî suntă localități unde țăranii să plătesce 100 la 100 și chiară 200 la 100 ! Ce arăt cu cândă ară alla că uă datoria de 10 lei se preface, după doui ani în 50, după trei în 100, până ce FOIȚA „ROMANULUI“ DOMNIȘIORA CU ROSIER (8) de Amédée Achard. 1) In puține luni, Alesandrina deveni sufletul salonului d-nei de Fougerolles. Era cu atâtă mai văzută, cu câtă se da mai multă la uă parte. Lauda sea era în tote gurele și în flecare <Ji ajungea câte ceva la urechiele d-lui de Mauvezin; dară acesta conduită atâtă de severă observată întreținea uă luptă surdă între d-șora du Rosier și d-na de Fougerolles. Protectarea se simția învinsă și ca micșiorată prin superbulă disprețu și prin renundiarea aceleia pe care o luase de pe drumă. Iritațiunea se arăta uneori și se putea prevede că, între aceste două naturi atâtă de puțină asemănare, are se fiă uă lovitură, care va fi cu atâtă mai violente, cu câtă era asceptată și de una și de alta și pate dorită d’amendouă. D-na de Fougerolles voia se facă actă de autoritate și se restabilască domnia sea sdruncinată. D-șora du Rosier voia se’și mănite superioritatea și s’o stabilască definitivă. Se observaă în tăcere ca doui inamici; totuși Alesandrina, care scia deja totă puterea ce este în răbdare, arăta în tote lucrurile aceași prevenință și uă umare egală. Denșa disprețuia încăierările mici 1) Traducțiune de I. ©. Bibiceacu, . și’și ținea puterile în reservă pentru Ziua de bătaie. Către sfîrșitul anotimpului, după Pascl, d-na de Fougerolles, pe cari accese de vanitate mai dese decâtă de obicei, o împinseseră la orecari chiăltuieli, voi se vede socotelele. In acea zi î-se întâmplaseră perdere de bani, pentru care fusese pre simțitore și caracteru’i se resimția d’acesta. Nici uă dată nu’și aduse aminte atâtă de bine ș’atâtă de cu dreptate cuventulă unui arendașă de la La Bertoche, care zicea despre d-na de Fougerolles că era aspră și violente ca crivățură. Registrele abia fură puse pe mesă și dânsa începu a le restei. Mici esclamări aspre și scurte manifestau necazură săă. D-șora du Rosier luaseră cusătură și șezuse la colțul căminului, prevedea că furtuna are se isbucnască. D’uă dată d-na de Fougerolles puse degetulă p’ună articolă ce se vedea în miijlocul unei pagine și, cum făcuse altă dată cu nota»parfumarului, striga: — Ce e acesta? D-sora du Rosier se pleca pe registru și Jise : — E uă sumă de fiece franci ceamă dată Caterinei ca adausă; biata fată a fostă nevoită să ste două nopți. Era mai multă lucru decâtă crezuse la începută. — Atâtă mai rău pentru ea, îl luase cu trei-eci franci. Nu-i datoramă derii de câtă trei-teci franci și nimică mai multă. — Amă crezută că facă bine. — Ai făcută rău. D-sora du Rosier se reașeirâ ; dară mânia d-nei de Fougerolles se desceptase. Degetele’ slabe fugeau peste colanele de cifre; murmura într’ună modă surdă la fiecare adunare. — E de nesuferită, striga densa în fine, luminări de patru-țzeci franci! patru-tzeci franci pentru uă seră! Ceră ce-ai aprinsă, bine D-Jeule? Tată, d-nă, girandolele și policandrele. — Și cine ți-ai Jisă ? — Asia e obiceiulă. — Obiceiulă e prostă. N’ai, credă, să mă înveți ce trebuie se facă. Dară totală merge asia în casă. E uă spăimântătore desordine, uă sfeterisire nesuferită. Proverbulă are dreptate: „ce nasce din pisică, șoreci mănâncă“! La acastă insultă care’i aducea aminte și pe tatălă și ruina sea, facla d-ș0rei du Rosier se contractă și ochii’ se animară d’ună focă sombru; dară d-na de Fougerolles era orbită de mâniă; socotia cifrele una câte una și recrimina totă. Alesandrina își reluase lucrul și tăcea; cândă ânsă acestă talasă de vorbese liuiști, densa, rădicândă capulă. zise: — Câtă socotiți, d-nă, c’amă chiăltuită peste ce era strictă necesară? — E! dacă mi-ași da ostenela se socotescă, ară fi peste totă vă sută de franci... Și ancă nu vorbescă de câtă de cea-a ce sare în ochi. — Așia dară vă suntă datore uă sută de franci? — Imi ești datare! Cuvântulu e glumețit, și cu ce, dacă bine-voiesci a’mi spune, cu ce pretinzi a’mi plăti? — Cu lâfa mea! — Lafa d-tâleil D-na de Fougerolles privi pe d-sora du Rosier cu nesce ochi plini în același timp și de surprindere și de mânia. — Permiteți, d-nă, relua Alesandrina, nu e adevărata că, d-nei Ledoux îi dați ua suta de franci pentru a va îngriji casa? Amu gâsttți trecută acesta în registrele d-tâle. — E adeverata. — Eu înlocuiescu pe d-na Ledoux. D-na Ledoux aveauă sută franci , dară ea fiindu fiica surorei d-tâle, nu’mi datorați de câta jumătate din lasa ce primia dânsa. Acesta e beneficiul rudeniei și vi’la last. Cincizeci franci pe lună în timpu de șase luni facți trei sute franci. Veți reține cei uă sută ce vö suntu datore și’mi veți da cele-lalte doua sute pe cari le-ama câștigată. Nu’mi va trebui atâta pentru că mă întorcă la Moulins. D-na de Fougerolles se rădici pe jumătate. — Avrei să te întorci la Moulins? — Acolo vom găsi câțiva amici ai familiei mele, Evariste și d-na Deachappelles, spre exemplu, cari ’mi voră da câțiva bani ca să deschidă ună magasină de albituri. Numele meu va fi pe tabla magasinului. Suntă cunoscută la Moulins și nepota d-nei barone de Fougerolles nu va lipsi se aibă cea mai bună clientelă din praș să. — Ai face d-tea acasta? — De sicură... afară de casulă cândă ași preferi se intru la d-na marchisă de Bouneval, care e gata a-mi încredința educațiunea celor d ^ doua copilițe ale sale. Dânsa mi-a și propusă se îndepă din Ziua cândă voiă părăsi otelul d-nei barone. Acastă Zi a §i sosită. D-na de Fougerolles era sdrobită. Alternativa d’a vede pe nepota sea cusătorisă la Moulins și numele seu pe tabla unei prăvălii, seă institutrice la uă domnă dintre amicele sale, îi lovia vanitatea. Dânsa cunoscea îndestulă pe d-ș0ra du Rosier pentru a fi convinsă că nu va întârzia ună momentă s’o facă. Ce scandală nară fi atunci și ce frumose discursuri s’ară face asupra causelor acestei despărțiri! Se va vorbi la Paris, se va vorbi la Moulins și d-na de Fougerolles prevedea că totă acestă scomptă nu va fi în folosul ă séu. Trebuia s’oprască cu ori ce preți^ pe d-șura du Rosier d’a’și pune proiectul în esecutare, dară aci era dificultatea. — îmi vei da negreșită optă Zie? Zise dânsa silindu-se se surîdă. — Cincisprezece, dacă d-na de Fougerolles cere acesta, respinse Alesandrina cu rocală. (Va urma).