Romanulu, iunie 1876 (Anul 20)

1876-06-11

510 Francia. Alegerea d-lui Buffet de către senată ca senatoră inamovibile n’a fostă considerată de ministeru ca uă manifestare ostilă; <Jarele oposițiunii de tóte nuanțele s’aă grăbită a declara că acestă alegere n’are ună caracteră ostile; ministerulă va remână deja la postură săă; ensă dacă senatulă nu va vota proiectul, votată deja de cameră pentru darea gradelor universitare numai de către facultățile statului, va considera acestă votă ca ună actă de oposițiă, pentru că acelă proiectă face parte din programa ministerului. Anglia. — In camera comunelor , făcându-seră interpelare în privința scomotelor despre cedarea insulei Helgoland către Germania, d. Disraeli a răspunsă că aceste scomote sunt cu totul neîntemeiate. Turcia. — Se scie că după omorîrea consulului francesă și celui germană de la Salonic, guvernul otomană, supt presiunea opiniunii publice europene, a constituită ună tribunală marțiale pentru a judeca pe autorii acelei crime cari aă plătită faptulă loră cu spânzuratarea. Autoritățile din Salonic au fost acuzate că nu s’au depusă energia cerută ROMANULU, 11 IUNIU 1876 oru cari voru fi desemnați din partea aceora cari voră voi se se supuie, pentru ao supune la aprobarea guvernului imperialu.» telegrama. Botoșani, 7 Iunie. Redacțiunii ROMANULUI. Bine-voiți a insera în colonele stimabileli d-vóstra (fiară protestoală dată de alegătorii col. IV de Botoșani contra ingerințelor și a miijlocirilor, coruperare cu cari s’a paraisată și înăbușită votulă nefericițioră săteni. E că testul ă protestului depusă pe biuroulă electorale și transmisă în același timpă și d-lui ministru de interne. „In fadia ingerințeloră de totă felul și în facia amenințăriloră ce amă suferită din partea mai multoră alegători și alte persone private ce s’aă introdusă în colegială nostru, suferindă insulte chiară din partea președintelui care, purtândă haina de preotă, s’a aliază pe faclă cu autorii tumultului și ai necuviințelor, suptsemnații alegători săteni și numai săteni amă fostă nevoiți a ne retrage de la acestă nenorocită și degradatare operațiune, amă protestată la biurcă definitivă făcăndu-vă și d-vóstra cunoscută.“ Acestă protestă a fostă suptsemnată de ună însemnată numără de alegători, cari s’a retrasă din camera alegerilor, blestemândă pe autorul principală ală crimei de corupțiune, care acum este deputatulü col. IV de Botoșani, Primiți, etc. etc. Teofila Oncea. Reproducemă după edițiunea de diminața a numărului precedinte ur rmatorele : s Bruxelles, 16 Iunie.— țfiarulă le Nord scrie, că din limba giulă miniștriloru și din aprobările presei engleze se constată, că Anglia tinde la pacificarea peninsulei balcanice prin îmbunătățirea sortei chreștinilor. Oricine pate fi mulțumită vă vendă că 1a cabinetul Britaniei apucă pe acestă cale. Rusia va întâmpina cu plăcere acestă politică fiindă că pentru ea e indeferentă a sei cine va esecuta reformele necesare ameliorării posițiunei chreștiniloră. Dacă cabinetulă j Britaniei dispută numai dreptul de inițiativă atunci pate fi stemă despre simpatia și conlucrarea Rusiei și în fine a tuturor puterilor”. Berlin, 17 Iunie.— In cercurile diplomatice se vorbesce că principele de Bismark, nn înțelegere cu cornițele Andrassy ar fi refuzată propunerea principelui Gorciakoff care tindea ca puterile nordice seotărască chiară de acum atitudinea ce voră lua în casulă când o armistițiulă na vă fi primită să vară espira fără nici ună resultată întrucâtă priveșce potolirea răsculei din Turcia. Antwerpen, 17 Iunie.— Capii partitei liberale publicândă uă proclamațiune ceră schimbarea legii electorale supt motivă că alegătorii din oraș se ară fi copleșiți prin cei rurali. In fine, proclamațiunea declară că nu e compatibile cu prevederile constituțiunei ca puterea să se afle în mânele clericalilor, și că tulburările numai atunci vor înceta când clericalii se vor retrage de la putere. Constantinopole, 17 Iunie.— Numirea lui Safvet-pașa de ministru pentru afacerile străine a fost primită cu mare bucurie atâtă de Turci, câtă și de partea chreștină. Safvetpașa avendă că matură concilianță și fiindă forte onestă se bucură de uă mare popularitate atâtă în întrucâtă și în afară. Ragusa, 17 Iunie.—Insurgenții de supt comanda voivodului Kazan atacândă trupele turcesci din sătulă ALapasa„Jji”Bosnia, nă Jsgonită j>emele între cari 125 pusei de sistema nouă. Turcii au perdută cu acestă ocasiune 200 morți. In același timpă uă altă bandă de insurginți comandați de Golub am bătută asemenea trupele turcesci ce staționa la Petrovaț. Agram, 16 Iunie.— țiarului Obzor i-se telegrafieză că la 14 ale cuvintei insurginții împresurândă orașiul Arampașa, in apropiare de Grinec- Planina a avută uă luptă înverșunată cu garnisona turcesca de acolo, care, după că bătălia de mai multe ore,, a trebuită să părăsască orașiul. Perderile pentru ambele părți sunt considerabile căscândă și comandantele insurgenților. Walzatovici ună , fostă căpitană în armata Austriacă, pentru a împedica acea crimă și din acestă causă au protestată la ambasadorii cu teritorii străine; ambasadorii Franciei și Germaniei au găsită aceste pedepse neîndestulatare și după stăruințele lor, sentința curiei marțiale s’a casată, eră membrii ei să primită ordine d’a veni la Constantinopole, spre a se pronuncia din nou asupra acestui faptă. Murad s’a făcută forte populară în Constantinopole prin afabilitatea d’a saluta pe poporă în trecerea sa pe cândă Abdul-Aziz rămânea imposibile și nici nu ’și pleca ochii spre supușii săi. Noului guvernă i se impută ca să fi ascunsă tesaurele lui Abdul-Aziz și se dă ca motivă ală acestei procederi tema de a nu fi nepădită de reclamațiunile creditorilor Porții. Se zice că Murad era datoră vre cincisprezece milione înainte de a se urca pe tronă. Herzegovina și Kosilia. — Un telegramă din Ragusa anundță că insurginții ar fi decisă a refuza amnistia și armistițiul, ce li s-a oferită de sultanulă. Corespondința politică dă câteva amănunte asupraotărîrei luate de capii insurginților și din Bosnia la uă adunare cehă avută în Kostainitza, îndată după detronarea fostului sultană, cum și asupra atitudinea ceaă decisă a ține în fația celui actuale, acelă țară arătă și pretențiunile lor pentru independință care singură îi va mulțămi și-i va face să depuie armele. E că cum se esprimă corespondința politică : „La 6 Iunie, cei mai principali dintre insurgenți s’aă întrunită în adunare la muntele Germetz. Convocarea fusese făcută de Ostoja Jajtzanin, bosniacă de naștere, cunoscută și respectată pretutindeni ca un veliqui junak (mare erou). Toți voivozii răspunseră la invitațiune și desbaterea începu îndată. „La Țarigradă (Constantinopole), sultanul Abdul-Aziz a fostă detronată, și pe tronă s’a suită Murad. De sigură că noulă sultană va intra „Cum trebuie să ne purtămă noi în fația acestei noui situațiuni?“ Acesta era cestiunea principală pe care avea s’o resolve adunarea. Se emiseră mai multe păreri, însă acea care întruni majoritatea voturilor ă fu a lui Pelagitz. «Ce s’a întâmplatu? 4ase Pelagitz. A căzută unii sultanii ș’a veniții altuld. Nimicii mai mulții. Acestă schimbare pate se satisfacă pe Turci, case pe noi nu ne atinge nici decum. Noi mi vomoi intra în relațiune de câtă cu an la care ne va da independința, și Murad nu ne-o va da. Se urmăriiî dera lupta, se luptămiî pene cându vomi pute.» Acestă decisiune a fost trimisă la Cettinge, pentru ca insurgenții din Herzegovina se aibă cunoștință de densa. Pe d altă parte, guvernul turcescă întăresce concesiunile acordate de fostulă guvernă, pe lângă amnistia și armistițiu; în acestă privință, guvernatorilor din Bosnia și Herzegovina li s’a adresată următorea telegramă : «Prin telegrama mea de la ... . v’amu »nunei.iu amnestia acordată de M. S. I. Murad , insurginții«K» din Bosnia și Herzegovina și măsurile decretate prin ordine suverană în privința lord. Décă acesta telegramă nu face mențiune de ultimele reforme acordate de guvernulu imperială, causa o că ele sunt deja câștigate de poporațiunile din Bosnia și Herzegovina și că comisiunile reformelor sunt însărcinate cu deplina lor executare pe baza instrucțiunii date președinților lord. Bine-voiți dér a adauge la proclamații cea ce sunteți însărcinați a publica că aceste reforme suntd și rămână menținute in totă întregimea lor. Nu e trebuință se mai spună caia timpulu celoru șese septemâni acordate insurgințiloru pentru a se supune ș’a reintra în căminurile lord. Escel.-vostră nu va neîngriji nimicd pentru a’i face se profite de binefacerile ce le-ad fostă acordate de guvernulu imperială. „Comisiunea trebuie dorit se se ocupe, fără intânjiare și forțe activii, cu punerea în e seculare a reformelor, conformă cu instrucțiunile și puterile ce ad. Autoritățile locale voi asculta cu dreptate și bună-voință ■ cererile și plângerile legitime ale delegați Declarațiunica Lordului Derby făcută în camera senioriloru. Pentru lămurirea declarațiunii Lordului Derby privitóre la Orientă publicată într’unul din numerile precedinte, reproducemă în estrasă urmatórele comentarii ale ziarului Noua pressă liberă din Viena : „La 15 Aprile 1856 Anglia, Francia și Austria aă închiriată la Paris una tratată prin care s’aă obligată mutuală a apăra vntregitatea imperiului otomană garantată cu 1 ijile mai ’nainte de către puteri ș’a considera orice sfâșiare a păcii de la Paris ca ună casus belli. Acestă tratată s’a închiriată în urma neîncrederii ce aveau puterile contractante în privința Rusiei de la semnarea păcii de la Paris, căci plenipotențiarii Rusiei semnaseră tratatul de la Paris numai fiind împinși de presiunea necesității și în speranță că sosindăună timpă favorabilă, atunci Rusia va sdrobi acestă stavilă ce’i împedica realisarea scopurilor sale în priunte. In adevĕrű nu multă dup’aceia Rusia și ’ncepuse a ataca cele mai însemnate punte ale tratatului de Paris, ură puterile cari închiriase tratatul de la 15 Aprile 1856 aă lăsată cursă liberă acestei opere de sobolu a Rusiei. Austria slăbise prin resbelulă din 1859 și Anglia adormise după răsbelulă Crimeii, prin urmare, tratatulă menită d’a înfrunta cuceririle ruseșci în Turcia s’a dată uitării. Astăfelu la 30 Decembre, 1870, când principele Gottschakoff făcu declarațiunea că Rusia nu se mai crede obligată observa stipulațiunile păcii de la Paris privitore la neutralizarea Mării Negre, atunci cele trei puteri contractante, fiind impedicate prin resbelulă franco-germană nu și-au putută pune în lucrare stipulațiunile prevăute în tratatul ă lară de la 15 Aprile 1856. Ceră acé că acelă tratată reînviindă după șase ani, Lordula Derby declară susă și tare că elă a rămasă obligatoră pentru puterile contractante și că elă prevede dreptul de intervenire. Considerăndă acesta cestiune după simplicitatea iei, se pare ca unii să fiă de părere că Derby ar fi recunoscută dreptură de intervenire ală puterilor nordice, înse tocmai pentru înlăturarea acestoră false interpretări, ministrul Britaniei a lămurită în d’ajunsă lucrură jscendă că garanțiele stipulate se estindă și asupra României și Serbiei și că asta’eră tratatulă din 15 Aprile 1856 nu obligă pe nici una dintre puterile contractante la uă intervențiune intre Turcia și statele tributare. Uă mistificare In urma acestei explicări e imposibilă, căci Lordul Derby voia se a jică că în casă cândă s’ară nasce ună resbelă între Serbia și Turcia n’are a se amesteca nimene, și din contră cândă Rusia ară alerga în ajutorulu Serbiei, atunci acésta împrejurare e ună casus belli pentru Austria, Francia și Anglia. Esplicațiuni mai lămurite de câtă acestea nu s’aă făcută nici uă dată în parlamentul Angliei. Din aceste dezăne paternă explica și tonul (ziarelor) pruso-germane și mai cu osebire ale Corespondinței provinciale, organă semioficiale, care (fice că întâlnirea împăraților) la Ems formeza ună noă episodă în istoria lumii, ceea ce cu alte cuvinte nu însemneză altă decâtă că Germania începe a lua altă posițiă în faca Gestiunii orientale de cum luase acum trei săptămâni. In fada acestcoră evenimente numai încape nici vă îndouiala că Germania n’ară fi lăsată pe Rusia isolată. In câtă despre Francia ală cărui ministru de esterne șovăia între reminiscințele Crimeii și între amagirile ruseșci, acolo încă a începută a lua avăntără politică precisată și mai resolută în privința cestiunei orientale. Se pmotele că principele de Wales împreună cu d’Aumale și Cissey, cari precă la băile de la Dinan, tindă a pune petra fundamentale la oă aliandă franco- engleză, corespundă întru tote dorințelor apartitei moderate republicane, care este nemulțămită cu vederile ducelui Decazes. Se scie că de mai multă timpă se urmeză negocieri între Londra și Versailles, cari de bună semafură are ună resultată bună, deorece partita republicană, partiti domnitore, nu va privi cu nepăsare la mersul crisei orientale. Terminândă, <jia rusă vienesă țfice că nimică nu va pute menține pacea Europei decâtă numai, cum ar fisă d. Derby, uă declarațiune colectivă a Franciei, Austria« pyl -A».«HewaiOei Buchî ojiU néndu’i categorică că ele sunt decise a îndeplini cu sinceritate stipulațiunile tratatului de la 15 Aprile 1856. Circulara d-lui ministru al deiltelarü și instrucțiunii publice către toți d-iiii membrii ai comisiunilor însărcinate a asista la esamenile generali ale scólelor publice și private din țară în anală scolastică 1875 1876. Domnilorü, Ați bine-voită a actepta nobila și frumósa misiune d’a asiste ș’a priveghia la esaminele generale ale scólelor publice și private din țriră. Mulțumindu-vă mai din ’nainte pentru acesta, vă rogă a’mi permite ca, pe lăngă adresele personalice fiecare din d-vostră ați primită, să mai adaugă și prin acesta câteva cuvinte destinate, speră, a face frecare lumină asupra dreptului d-vostră și asupra intențiunilor mele. Momentulă esameneloră generali, în cari să esprime și se resume tota labórea, totă studiulă, totă progresulă de peste ană alu școlariloră, este celă mai interesante și celă mai solemnă, atâtă în viuața școlarului, câtă ș’a profesorului ș’a scólei chiară. Cu ce ochiă pătrunzătorii, cu ce animă deseapta, cu ce spirită linișcită trebuie dorit să căutați a coprinde acestă momentă, cu iațăJa și precisiunea unei fotografii instantanee, ca să Zieh așia, în adevărata și sincera lui manifestațiune, spre a vă pute face apoi observațiunile d-vóstru juste și profunde în studiul cu care ați bine-voită a vă însărcina. De îndată înțelegeți, d-nii mei, că dorința și intențiunea guvernului este și de astă-dată spre a nu blosa pe alții, d’a nu face din acesta sacră datoria avta numai împlinirea unei formalități banale, d’a se zice numai, și încă cu emfase că , totulă merge câtă să pete mai bine; că deși unele părți ale sale lasă ceva de dorită, dară că, în genere, învățămăntulă publică pr’osperă — scala și prin urmare viitorulă națiunii este asigurată. Nu, d-loră, ceea ce doresce astăzi guvernămentală actuală este cu toată altăceva. Dați’mi voiă a mă explica în puține cuvinte. Noi credemă și suntemă convinși că conșciința națională a ajunsă deja, prin propia sea instituțiune, a cunosce, în ceea ce concerne învățământul, publică, că mă răăesiste simți necesitatea unor reforme eficace, a dori și a cere îndreptarea, îmbunătățirea și desvoltarea gradată a învățământului în tote ramureW lui, și prin acesta a pune ună fundamentă noă și solidă la edificiul resistenței și prosperității naționale. Acestă punte de vedere ală națiunii vă-dată recunoscută, cea mai principală din datoriele unui guvernămentă, care, după noi, are dreptulă a se crede naționale-liberale, este: de a se identifica pe d’uă parte cu națiunea în vederile ei, în dorințele ei legitime; eră pe d’alta, a căuta prin tote raijlócele de cari pute dispune, d’a ajunge câtă mai curendă la realizarea, măcară în parte, a acestoră dorințe, a acestor aspirațiuni. Pentru acesta, ministerială culteloră și ală instrucțiunii publice a provocată mai întâiă tóte corpurile profesorale din țară ca, până a nu se despărți în vacanțele ce vinii, să țină conferințe, se discute și se’și formuleze ideiele și observațiunile asupra programelor viitore. Este asemenea decisă a convoca la zinai consiliulă generaleasă instrucțiune, (care în trecetü, fiă Ză, nu s’a convocată de doni ani) pentru a studia și a desbate împreună tote cestiunile cele mari, cari domină materia reformei și desvoltării învățământului publică și privată. De aceste idei și principie condusă ministerială, adresându-se către d-vóstru, vă ruga ca, cu ocasiunea esamenelor, generali la cari veți lua parte, să bine-voiți d-vóstru, cari cei d’ântâiă sunteți chrămați a studia cestiunea la facia locului, ca să z’că asta, să nu omiteți d’a vă ocupa și preocupa mai cu sémn, pe lângă cea-a ce este și de cea-a ce ară trebui să fiă pe lângă stare presintă, și de abi stricte viitoare. Veți bine-voi a face din referatele d-vóstra nu numai nesce tabele mistice sau descriptive, ci mai multă nesce memorande critice și raționate cari se pot a servi de elemente sigure la studiul- practică și reală ală gestiunii. Astafela dorit, veți bine-voi a întinde câtă se va putea mai multă cerculă observațiunilor ă d-vestra. Nimică din ceea ce interesă directă sau indirectă învățământulă publică sau privat nu va putea fi considerată ca străină misiunii d-vóstra. Cestiuni de învățământă propriu zisă: ordinea și materia de programe, numărul și combinarea orelor de studii etc. Cestiuni de intreținere materiale și de locale, de salubritate și de nutrimentă și, mai presus, de tote, cestiuni atingătóre de disciplina școlară și profesorală, de condițiuni și garanții de moralitate; în fine, cestiuni de acelea pe cari numai inteligința și perspicacitatea d-vóstrá le’fie concepe, și numai patriotismul acelă adevărată le póte susține. In asemene condițiuni, d-nii mei, sperândă în tóte lurainele d-vóstrá, în tóte simțimintele nobile de cari ați fostă și sunteți inspirați, că vă promită că referatele ce veți adresa ministerialul nu se voră pune la dosaru, ci voră deveni obiectulă studiului nostru celă mai seriosă— puntulă de plecare ală investigațiunilor științifice și practice totă-d’uă-dată, care trebuie să procedă reformei și desvoltării învățământului naționale, pentru că numai astă-feră preparați și înarmați să ne putemă presinta câtă mai neîntâiziată ’naintea națiunii înaintea corpurilor leguitóre și să’i zicemă: écé situațiunea, éce a^nedium, écé salutea! * Și atunci, fiți și cum d leră că Măria-sea Domnitorulă și țara și guvernământulă vă voră fi pururea recunoscători pentru asemene meritase serviții ce veți fi adusă sântei cause a culturei și a progresului naționale. Primiți, vă rogă, încredințarea celei mai distinse stme și considerațiuni. Ministru, O. Chițu. No. 4.992. 1876, Iuniă 7.