Romanulu, iunie 1876 (Anul 20)
1876-06-03
482 ROMANULU, 3 IÜMP, 1876 materia de drept a internaționalii este în genere recunoscută, e de aceași opiniune. Bunkershock admite refusulă ratificării numai în casula cândă negociatorulă a eșitii din cerculă trașii prin instrucțiunile sale. Wattell zice că totu ce mandatarul ii promite , legă pe constituantă (suverană). Klilber susține asemenea că tratatul închiriată de ună plenipotențiară este obligatoriu dac acesta din urmă n’a trecută peste puterile ce avea. Martens merge și mai departe. E că cum se esprimă acesta ilustrațiune : „Ceea ce promite ună mandatară, ministru, etc., mărginindu-se în limitele puterii ce i-a fostă „dată, și pe credința căreia națiunea străină a intrată în negociări „cu densulă, este obligatoră pentru „statulă ce l’a autorizată , chiară „cândă s’ară fi depărtată de la regulele instrucțiunilor” sale secrete. „Dreptul„ gințiloră universală nu re„clamă pentru acestă sfîrșită uă ratificare particulară. Cu tote acestea, „avendă în vedere necesitatea d’a da „ negociatorilor” depline puteri forte „întinse , ’.dreptură positivă ală gințiloră a introdusă necesitatea unei ratificări particulare, pentru „a nu espune Statulă la prejudicii „ireparabile, ce inadvertența saăroua „credință a subalternului ară putea causa.........Motivul„ acestui obiceiă „indică îndestulă că dacă una din „părți oferă în regulă (dument) ratificarea sa, cealaltă nu pate refusa pe „a iei de câtă când” mandatarulă sea „ s' a depărtată de la instrucțiunile ce avea, „și prin urmare merită pedepsă; și „că celă puțină, în regulă, nu de„pinde de liberulă arbitru ală unei „națiuni de a refusa ratificarea sea „pentru simple motive de convenință.“ Cu tote acestea nu vomă esita a mărturi că acestă cestiune a dată nașcere la importante conflicte și a provocată din partea altor publiciști opiniuni diverginte. Dară se examinămă puțină în ce consiste acestă divergință și dacă Galvo pretinde că ratificarea se póte refula, pentru că „în zilele nóstre autoritatea supremă nu se esercită de cătă în limitele prevăzute și fișate de Constituțiunea fiecărei țări, și că puterea legislativă nu mai este ună atribută exclusivă dată coronei, s că pentru că în timpii moderni dreptur convenționale îmbrăcișeză materii cari intră, în tote părțile, în atribuțiunile represintațiunii naționale.* Acestă fostă ministru énsé, împreună cu autorii cari suntă de opiniunea ma, și din cari vomă cita pe Pinheiro Ferreira, nu admite refusulă ratificării suveranului decâtă dacă tratatul n’a obținută „sancțiunea legală ce impune tutoră acteloră de acestă speciă regimulă constituționale ală națiunii în numele căreia a fostă închiriată.“ Chiară și n privința puterii căreia Constituțiunea fiecărui Stată atribuie acestă sancțiune, ceé cum se exprimă mai mulți autori: „puterea publică (Senatulă seă Camera) este, fără îndouială, în principiu liberă și independinte în exercițială dreptului său, dură convenințele intenționale, justele considerațiuni (égards) ce datoresce autorității supreme îi impună obligațiunea da cîntări matură importanța unui refusă de aprobare și de concursă.* Din ceea ce precede rezultă că și acești din urmă autori recunoscă obligațiunea pentru puterea esecutivă de ratificatnă tratată îndată ce acestă actă a obținută sancțiunea legislativă. Singura reservă ce facă se explică forte lesne, pentru că aparține Constituțiunii fiecăruia stat de a determina penă la cepuntă îngagiamintele luate de guvernulü séu potă obliga națiunea. Dară acestă sancțiune constituțională vă dată obținută, cum s ar mai pute refusa ratificarea puterii esecutive ? Este are permisă acestei din urmă a tăgădui cuventură dată și iscălitura pusă ? Ce motive ară mai pute invoca pentru a refusa ratificarea ? „Refusulă nemotivată d’a ratifica ună tratată pate, după împrejurări, <jice Bluntschli, se fiă considerată ca contrariă convenințelor, să aducă evire profundă creditului unul stată și se schimbe în relațiuni ostile raporturile de bună amidă cari există între contractanți.“ „Refusulă nemotivată, adauge leffter, este oă insultă făcută bunei credințe a celeilalte părți, de natură a o nemulțămi și chiară de a provoca oă cerere de despăgubire pentru prejudicială ocasionată.“ Timpii moderni oflă câteva exemple de refusă de ratificare. Din acestă numără este acela ală regeli Olandei care, la 1841, refusa a sancționa tratatul de incorporare a Luxemburgului în uniunea vamală germană (Zollverein). Vomă cita încă pe regele Louis Philippe, care a refuzată ratificarea tratatului închiriată la Londra între Anglia, Francia, Prusia și Rusia pentru exercițială reciprocă ală dreptului de visită și abolițiunea definitivă a comercialul cu negrii. Aceste refușuri înse au fost motivate pe neadoptarea de către corpurile legiuitore a tratatului despre care e vorba. Cu tote acestea represintațiunile adresate ambelor guverne au fostă forte vie și cuvintele de lipsă de bună credință și de violare a cuvântului dată n’au fost cruțate în urma refusului ratificării tratatelorsusă citate. In fadia considerațiunilorăadi espuse, nu rămâne nici nă ’ndouiala că guvernulă română a făcută ună actă de prudință și de înaltă convenință diplomatică ratificândă convențiunea de comerciă închiriată între România și Austro-Ungaria. Ministerial era cu atâtfi mai multă ținută a proceda la preschimbarea ratificărilor convențiunii cu câtă, după Constituțiunea nostră (art. 93, alin. 14), convențiunile închiriate în numele Domnitorului au autoritate îndatoriiore îndată ce sunt aprobate de puterea legislativă. Acestă aprobare fiindă dată, refusul ratificării ar fi fostă nemotivată și ară fi espusă țăra la grave și neprenă vechiă diplomată. Alegerea delegaților– col. IV în Bucuresci. In zilele de 29 și 30 Maiá, alegătorii colegiului IV, așa numiții birnici, cari în orașiej companii marea majoritate a poporațiunii, aleseră 135 de delegați, câte unulți la 50, cari să voteze pe deputatul colegiului IV de Ilfovă, împreună cu delegații sătiani. Ordinea ce-a domniții în alegere, ca și acea din întrunirile publice, o scie tóta capitala și ea dovedesce nădată mai multă câtă e de scumpă libertatea și câtă poporulu scie sĕ profite de densa, treceri dă cu vederea încercările de tulburare din partea celoră cari l’aă jefuită cinci ani, și ’nlăturândă ori ce scandală. Cine atostă la alegeri supt regimulă trecută și sa dusă ș’acum, déea e de bună credință, fia de ori-ce culore politică, nu póte de câtă sé recunăscă că administrațiunea s’a abținută cu totulă de la ori-ce ingerințe și că cetățenii au avută totă acțiunea legală, în câtă și-aă esercitată sacrală soră dreptă în tota libertatea și ’n totă siguranța, mergendá în mare numără la votă, din propria lor voință. In colegială ală IV, e necontestabile, rare ori se potă întruni 50—60 alegători la deschiderea unei secțiuni și la formarea biuroului provisoriă. Supt regimul Catargi, poliția, care ’n filele de alegeri n’avea altă ocupațiune, aducea 10 —20 alegători, îi escorta cu 20—30 bandiți și cu epistații și supt comisarii suburbielor din cari se compuneau secțiunea. Așia la alegerea d-lui Alesandru Catargi d’acum umană, ducendu-mă se voteză la secțiunea a II din culorea Albastră, unde eramă înscrisă și unde vota și suburbia Cărămidariide josă, am văzută tote acestea și, fiind proclamată secretară provisoriă, am îndeplinită atribuțiunile președintelui, căci acesta nu* sc ia carte, am citită legea sam invitată pe cei ce nu erau alegători, în numărul de vre 30, a părăsi sala, remâindă în între vre 20 alegători și restulă epistați, cari erau înscriși fraudulosă în liste și cari pentru delegați aruncau sute de bilete în urnă, netemăndu-se de nici oă răspundere. După alegerea biuroului definitivă, alesă cu 35 voturi, și presidată de Ioniță Rădulescu din suburbia Foișorulu, arendă secretari doui epistați, supt comisarii băjbâiaă pe la ușră și n sala de alegere, împreună cu directorul comisiei, însoțită de toți scriitorii săi, și scriau biletele pentru alegerea delegaților. Mai ’nainte d’a ’mi da votulă pentru delegați, mă suprcomisară m’am invitată să mă ducă afară, căci m’așt cepta comisarulă respectivă, ca să I ’mi spuie ceva; acesta mi-a <Jisit să plecă, ca să mergá lucrurile mai iute, I ș’așia am plecată, cu convingerea că I guvernulă stăruiesce a face ca cole Igială IV, ca tóte cele-l-alte, să fiă luă minciună. Astăzii însă, de la ună ană până I altulă, ori-cipe vede diferința ce este I între guvernulă Mé^á-napte și guvernul națiunii. Chiară la deschiderea I secțiunii erau presinți 71 [alegători, I constatați prin apele nominale de însuși delegatură primăriei, d. Hagi I Pandele, nici ună epistată, nici ună supreamisară, toți cetățeni, în de- plină liniște, în deplină libertate, a fi- I irendă : écé mahalaua cutare, écé cu- I tare, arătândă pe diferiții alegători , veniți de voiă din câte trele suburi biele care compună acea secțiune. I la secțiunea I și a III au fostă și mai mulți alegători, din cauză că localurile de alegeri erau mai apropiate de suburbiele cari votau în ele. Ca procedere și sinceritate a voturii, nici uă falsificare , procese verbale făcute de biurcă, nu aduse gata de la comisie, tablouri de constatarea voturilor, pentru biuroală definitivă și pentru alegerea delegaților, procese de închiderea și redeschiderea secțiunii, listă de anume câțină votată , însemnați cu cruci și pe listele tipărite de primărie, în fine certificatele delegaților , deși onor, primăriă n’a voită să trămită tipărite, totuși s’aă scrisă curată de biurcă și, în temeială art. 19 din legea electorală, s’aă încredințată delegaților aleși. De astă-dată aă luată parte la votă și mai toți preoții din cele trei suburbii și vre câțiva din aceia cari în alegerile trecute erau destulă de cunoscuți. Aceștia înșii, ca criminalii cari ’și mărturescă crimele, se miră de liniștea cetățenilor, cari cinci ani suferiră totă felulă de crime și de onestitatea și lealitatea alegerii din partea majorității. Deputatul ce va eși din sufragiele unoră delegați astă-feră aleși va fi espresiunea sinceră a poporațiunii, ale cărei suferințe voră găsi resunetă în alesul fiiei. Avăndă multă timpă asemene alegeri, în cari tote acțiunea să fie lăsată și garantată cetățenilor, poporațiunea muncitore se va lumina din ce în ce mai multă, se va deprinde și înțelege importanța votului și se va vindeca prin elă de suferințele ce fără cruțare o bântuiră în cești șapte ani din urmă. Unii delegații. Alegătorii colegiului I pentru deputați din Ilfovă vor vota mâne și poimâne, 3 și 4 luni, de la 9 ore dimineța penă la 4 după ameții, în ocalulă primăriei, pentru alegerea lunui deputată. Ciocănesc!, Mață 1876. Dlui redactoră ală ROMANULUI Donmule redactare, Judeciulă Romanați, care în ultimele alegeri de senatori a luptată și reușită pe deplină în contra nefastului regimă din noptea de 11 Martie, nu e mai cruțată decâtă celelalte părți ale țării de intrigele conservatorilor daci, ca pretutindeni, ei nntrebuințeză cândă corupțiunea, cândă neadevărată pentru a adormi justele resimțiminte ale poporului, d’ale căruia instituțiuni și-am bătută jocă, ș’a căruia avere au risipitu-o în modulă celă mai nedemnă, a’i înceta buna credință ș’a’i câștiga încrederea în viitorele alegeri. Ei îmbracă tóte mascele, se dau de patrioți, de amici ai Constituțiunii și chiară de liberali, pentru a ajunge la acestă scopă ; suferințele înse ceaă causată acestui poporă suntă atâtă de adânci, încâtă nu potă crede ună singură momenta că voră pute reuși, cu tóte acestea fiindă că agintele celă mai activă ală conservatoriloră în judeciulă nostru e fostulă prefectă de tristă memoriä, d. C. Chintescu, mă oină aprópe sui-generis, vă rogă a’mul da ospitalitatea Romanului pentru ală demasca uă dată pentru totădeuna. Ca să vedă bine alegătorii din Romanați cine e celă ce le solicită încrederea, voiă cita acte autentice extrase din dosarele justiției penale cu care d. Chintescu a făcută cunoscință de la ’nceputulă carierei sale de funcționară și pen’acum. Tóte aceste acte le posedă în copiă legalitate. Pe cândă d. Chintescu era suptprefectu, i s’aă intentată 41 procese penale și éco pentru ce fapte: Luare de mită: »u gibiuoui ueui ivxicuaiu nácim Ciocoiă, din mahalaua Boldă, acusată ca fură de cai; 2) 5 lire otomane de la Ilie Popa, din sătulă Strâmba, acusată ca complice de fură de cai; 3) 5 galbeni de la Radu Fierea, din sătulă Strâmba, ca se-i scape ună firă de recrutațiă; 4) 70 lei de la Nicolae Stană, din sătulă Comanea, spre a lă scăpa dintr’unu procesă de bătaiă ce i-se intentase d’ună consătână ală scă; 5) 5 galbeni de la Băloiă Grurea, din Comanea, pentru ună casă identică; 6) 4 galbeni de la Ionă Sandu, Nicolae Plopu, Nicolae Popa Gheorghe și Tița văduva, din Comanea, ca se le scape copiii de recrutațiă; 7) 45 galbeni de la Michaiă Popa Nedea, din Redea, ca se-i legaliseze ună actă pentru a se face preotă; 8) 2 galbeni de la Ionă Popa Nedea, spre a face mușamannă procesă ce i-se intentase pentru perderea unui sinetă ală vărului seă; 9) 11 galbeni de la Păună D. Enache, Radu Ionă și Păună Stanciu, din Tărețelă, care le scape dă moșiă pe care o cumpăraseră din mâni străine și pe care adevératulu proprietară o revendica; 103 galbeni de la Stană Mateiă, din Brastăvăță, ca se ’să scape de judecată, și ’ntrebândă pe d. Chintescu de ce judecată, n’a vrută se’i spuie; 11)1 galbenă de la Constantină Popa, din sătulă Brezuica, ca se’i de lui dreptate în contra unui neguțătoră, căruia acela ’i arendase ună sudată; 125 galbeni de la Ion Luță, Stan Bălilungă și alții, din sătulă Brezuica, pentru uă afacere ce aă avută cu d. Scarlată Mârgășanu, după ce i-a amenințată mai multe țile; 13) 2 galbeni de la Dumitru Drăgană, din mahalaua Boldu, ca se’să scape de dajdiă; 14) 9 galbeni de la Ion Uletă, din sătulă Comanea, pe care l’a ținută și la arestă, fiindăcă a intervenită într’uă cérta a sociei sale cu socia lui Nițu Plopu; 15 5 galbeni de la Alesandru Popescu din Comanca, pentru nesce ispăși de producte; 16) 2 lire de la Ion D. Florea, Dumitru Chivu, pentru a’i scăpa din procesulă ce lise intentase pentru tăiare de lemne din pădurea Vlădila, proprietatea Statului; 1725 galbeni de la Ion Ion, arendașulă moșiei Vlădila, pentru a’lă achita într’ună procesă de bătaiă; 1879 galbeni de la Fotache Fobescu, Ciucă Ghisdăvescu și Nicolae Diaconu Andrei din sătulă Vlădila, supt pretestală d’a’i scăpa c’ară fi necinstită mă Evreă pe drumul mare; 19)2 galbeni de la Ilie Stancu din Redea, ca se’să ajute a’și scote nesce datorii,și nici ajutor nu i-a dată; 20) și-a însușit 44 lei, datoria scosa pentru Petru N. Bălănescu din Redea de către d lui; 2 l); 14 galbeni de la sătulă Leu, ca se’i scutescă pe locuitori de transportarea sării de la ocnă la Dunăre, 22), 9 galbeni de la Mitrache Ștefan Voinea din Radomiră, presupusă că a furată doai boi ; 23), 2 lire de la lonă Vijuliă din Radomiră , ca să-i libereze actulă de epitropie ală unoră orfani; 24), 1 galbenă de la Marin Păunea din Leu, pentru ună procesă ce-a avută acesta cu Pârvu din Tărețelă; 25, 112 lei, cu forța, de la sătianii Cacalețeni, mărestă din beneficiulă unui soldată , cari bani s’aă adunată prin contribuțiune pe sată; 26, 7 galbeni de la lonă Stoica și Ștefană Tăcu, amendoui deputați ai satului Devesalu, ca să scutescă sătulă de punerea porumbului în pătululu de reservă, 27, 8 galbeni de la Stană Mendea, George Nedea , Stană Oprea și Nicolae Stancu, toți vătășei din Devesălă, ca să’i scutescă de rendă , ș’apoi i-a trimisă o havnică la casa sea din Craiova, 28), 13 galbeni de la Petru Voicu, Truică Marin , Ionă Vărjaghe , Ilie Păună, Stană Negu din mahalaua Boldu, ca să le scape copiii de recrutație, 29, 315 lei și 1200 oca grâă de la Stancu Negu, Voicu Florea , George Minea, Smarandache Radu și alții din mahalaua Boldu, din partea obștei mahalagiilor, ca să nu mai facă magasiă de reservă, 3010 galbeni de la preotulă Iacovă Ilie din Cacaleță, ca să’i legaliseze actele de preoția, și amenințându-’lă că’lă va trimite în oștire ca desertară; 31) 503 lei, par. 30, de la Niță Popescu, scriitoră de sată în Cacaleță; 32) a silită pe locuitorii din mahalaua Sf. Ion a da 41 care vo neivoci, tipan carată niaipu și altele pe la curțile undea voită d. Chintescu și le-a luată și 100 snopi de trestiă, 33 250 lei din cutia satului Vlădila, găsiți prisasă cândă s’a adusă acea cutiă la tadă de către deputații statului, le-a mai luată încă 166 lei, pentru că n’ară fi arată bine arendașiului; 34) 18 galbeni de la arendașiură moșiei Potopinu, d. Lilea; 35) și-a însușită 315 lei ce se cuveni a fi țăranilor, în numără de 11, cari s-au transportată la Caracalănesce stânjeni de lemne; țăranii aceștia erau din comuna Osîca-de-josă ; 36) 60 de galbeni de la Scarlată Nicolae, de la Fărcași, ca senu’lă de in judecată; 37) a dat drumul cu ord. No. 663 finul hoții de porumbă,prinsă și trimisă la tadă de membrii consiliului comunei Vlădila; ală 38-lea 39, 40 și 41-lea procesă suntă pentru sustragerea acteloră cu cari s’aă trămisă nesce hoți d-lui Chintescu, ca supt prefectă, spre ai înainta mai departe. Aliată de aceste bagatele, cari arătă ciuce d. C. M. Chintescu, se mai află la ministerial de interne ună dosară trimisă cu raportulă No. 5306, din 24 iulie 1859, ală prefectului de Romanați, din care se dovedesce jafulă pe faclă cea făcută în pădurile statului și luarea locuitorilor în podvețji, ca se care lemnele tăiate din acea pădure; spăusjurarea unui individă de umeri de cumpăna unei fântani, case’i scoță parale; răpirea unei neprețuite antici de la ună venerabile și onestă cetățenă d’aici, și multe alte fapte d’același soiü, descoperite de ancheta ce făcuse cercetări în acesta privință. Și nu se închiăiă cu acestea avuta vieță a d-lui Chintescu în asemenea fapte. In calitatea sea de prefectă ală mininisterului Catargi, a croită uă șosea de două kilometre prin vii, fără se fiă trecută în tabloidă de drumuri ală judeciului, nevotată și nesancționată, și a pusă pe țărani s’o lucreze de beilică. Aceștia aă lucrată-o, căci nu puteaă face altăfelă, și ’n urmă aă reclamată d-lui ministru Catargi, dară nu s’arată nici uă urmare reclamei loră, fiindă-