Romanulu, august 1876 (Anul 20)
1876-08-01
ANULU ALU POVE PECELEA VOIBICE IȘI VEI PUTEA ANUNCIURI Linia de 30 litere petitu, pagina IV,—10 bani. Deto — — — — pagina III, 2 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrativ a «ziarului. I A PARIS, la Havas, Luffite & Cune, 8 Place de la Bourse LA LONDON, la d. Eugene Mioud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA V1ENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL ^ SERVICIULU TELEGRAFICU ALUI ROMANULUI», Londra, 11 Augustă.— Corespondința privitóre la cruzimile comise de Turci în Bulgaria a fost presintată parlamentului. Celtt din urmă documentă e uă telegramă cu data de 9 Augustă a lordului Derby către sir Elliot, ambasadorele englesă din Constantinopole, în care se zjice că Turcia ar trebui se facă a nu se comite și ’n Serbia astăferă de cruzimi. Ambasadorele englesă trebuie se accentuieze că orice reînoire a unoră acte atfită de rușină se va fi mai nenorocită pentru Portă decâtă perderea unei bătălii. Indignațiunea Europei se va manifesta într’ună modă iresistibile și va aduce neapărată intervenirea iei într’uă sensă ostilă Porții. Reducțiunea și Administrațiumea strada Domnei 14. RUMM, S üSt Cu tote că, lucrările câmpului, tocmai acum la strîngerea recoltei, și felurite alte ocupațiuni arginte ale ^ocei, făcuseră ca marii proprietari, membrii ai Senatului, se nu mai potă sta depărtați de interesele lor și, totuși, la apelulu ce le-a făcută biuioulă Senatului și spre a nu crea guvernului și Statului mori dificultăți, aă alergată cu ună patriotismă demnă de totă lauda și 'n două lungi ședințe, una de a fi și alta de nópte, aă resolvată ieri tóte Gestiunile cele mai urgente și mai neapărate mersului afacerilor. Astăfelă economiele, modificarea legii comunale și altele, au devenită legi depline și se potă pune imediată in aplicare. Mulțămită simțiminteloră majorității Senatului, dificultățile fiindă deja Înlăturate din acestă parte, azi ne ocupămă acum dintr’ună punțți de vedere practică și științifică, de marea cestiune astăzi la ordinea flirei în România, de darea în judecată a foștiloră miniștrii. Darea in judecată a unui ministeriu este desemnarea unei mari nenorociri, pentru că prejudicială morală și materială ce neste miniștrii potă aduce Statului și societății este în mare parte nereparabile. Probă starea în care ne aflămă ar fi: cu coruperea și sărăcia la cuhne, și cu opresiunea influinței străine, care ne silesce se înciăiămă tratate comerciale în prejudiciulă nostru, numai din causa funestului președinte ereat». Derădarea in judecată a unui ministeriă este și una actă de cea mai inalta necesitate. Este punerea in lucrare nu numai a garanției drepturilor națiunii, deză și a neviolabilitații Domnului. Două guvernă arbitrari« conduce fatalmente națiunea sort la revoluțiune sau la absolutismă. In amfindoue aceste cazuri, daca nu mai póte fi vorba de drepturile națiunii, de și cum că nu mai póte fi vorba nici de neviolabilitatea capului puterii esecutive, căci guvernul bunului placă asumă tota răspunderea asupra lui în facă cu națiunea. ditn felă darea in judecată a miniștriloră culpabili este , întrunit cuvântă, restabilirea și întărirea legalității și a stabilității în organisarea politică și socială a unei țări. Pe câtă de mare este cnse importanța acestui actă, pe atâtă elă trebuie se fie condusă cu înțelepciune. Bunulă simță ce aprobată Camera in determinarea procedurii, întrucâtă priveșce instrucțiunea, ne este uă chiăzășnire că același bunăsimțu nu o va părăsi nici pe viitoră. Opiniunea publică care i-a dată impulsiunea In îndeplinirea acestui actă, și care aprobă în totală cei d’ântâiă, și cei mai dificili pași, o urmăresce cu încredere. Uă adevărată represintațiune națională se supune totădeuna dreptului de controlă al opiniunii publice. Noi, ca mulți din organele acestei opiniuni, credemă că comisiunea de acuzare alesă de Cameră trebuie să nu se grăbescă în facerea instrucțiunii. Să lucreze cu încetulă, căci numai astăfelă póte lucra matură. Să culegă de prin tribunale tote actele procese]oră corecționale, în cari se află probe despre persecuțiunile, maltratările și bătăile suferite de nenorociții alegători. Să facă interogatorie martorilor, cari aă cunoștințe despre aceste ilegalități, să cerceteze și să descopere pe șefii de bande de bătăuși și să le facă interogatorie. Poliția, comisiunile, locurile cunoscute ca adăpostiri ale bandelor, în timpul alegerilor, etc. potă sără atâte punte de plecare pentru descoperirea adevărului. Suntemă șicum că un asemene investigațiune va descoperi fapte de cari se voră cutremura chiară aceia cari le dă ordonată. Miniștrii acuzați să fie chiămați la interogatoriu cei din urmă, ca să răspundă la dovezile ce li se va pune in facă. Lucrarea comisiunii de acuzare trebuie să se facă fără nici uă grabă, și pentru ca spiritele se aibă timpul de a se liniști, astăferă ca judecata să se rostescă în faca națiunii, cu sânge rece, spre a nu fi cea mai mică îndouială că unu simțimântă de răsbunare a națiunii a electrisată pe toți și a influințatu judecata. Și de ce s’ară grăbi comitatulă ? Ministerial, de la 1871, uădată pusă supt acuzare , va fi judecată. Nici prorogarea, nici disolverea chiară a Camerei nu va pute opri sau împedeca cursul judecății. Astăfelă este marea prerogativă a delegaților națiunii în controlul ce exercită în cele mai din urmă gradă asupra ministrilor, prin darea lor în judecată. Acesta este uă consecință neapărată a dreptului de dare in judecată. Altă fehiară si ună drepții ilustriă. In adevără, s’aru pute întâmpla ca uă neînțelegere între puterea executivă și cea legiuitóre se intervin în timpul dintre darea în judecată a unoră miniștrii și judecarea lor, și acestă neînțelegere se conducă la disolverea Camerei și la chrămarea alteia, prin corupțiuni și violențe de totă felulă. Uă Cameră adusă astăfelă de sigură că n’ară fi dispusă se urmeze judecata. Ce-ară mai însemna atunci dreptulă Camerei de-a da în judecată? Acești dreptă este deră d’uă asta natură, încâtă nu póte conduce la altă soluțiune decâtă la cea a ce i se pute da prinotărîrea judecății. Acesta s-a admisă in practica parlamentară a Englitezei, cu ocasiunea judecății lui Warren Hastings și Lordul Melville. (A consulta pe May în opera sa Practica parlamentară la pagina 605 și 606). Procedura urmată de Camera nostră în darea în judecată a ministerialul din 1871 este nu numai justificată în rațiune, dară și conformă cu practica parlamentară a Englitezei. Este lesne de a se convinge despre acesta citindă pe May în opera mai susă citată, la paginele 599 — 611. Invocămă autoritatea acestui scriitor, deorece chiar Englesii îlă iaă dreptă normă în orice subiectă de ușă parlamentară. Nimeni nu s’ară pute încerca, cu câtuși de puțini sorți de succesă, de-a proba contrariulă. Cu tóte aceste nici absurdură, nici imposibilulă, n’am putută opri pe cei țintuiți prin votulă Camerei de banca acuzaților, de a contesta prin organulă fară de publicitate corectitudinea decisiunilor Adunării. Acestă contestare a facută o supt formă de critică asupra unui articolă publicată în RomânulU de la 20 cuvinte, daca critică se pote numi ună actă înverșiunată, în care resimțimântală întunecă rațiunea și isbucnesce prin espresiunile cele mai triviale. Oricum ară fi ânsa, critică sea înfuriă, fiindă că ea ne oferă protestari de-a lămuri precari cestiuni de principie de cea mai înaltă însemnătate, vomă consacra acestoră cestiuni mai multe eclutie in numerile 0, 4 /.. Adunarea deputaților, în ședința de astăzi, a recunoscută calitatea de Română d-loră I. Caragiani, D. IV Irino-Armis, Al. Cantacuzino și Al. Vineșă; a votată urmatorele proiecte: 1) d-lui ministru de interne ună credită de lei 11,800 cu cari se platesca retribuția pe luna Iulie funcționarilor reduși de la telegrafii și poștă, cari aă funcționată și n acesta lună, pentru că economiele s’aă votată de Senate abia la 26 Iulie; 2) d-lui ministru de lucrări publice una credită de lei 140000 pentru a cumpâra prin bună Invoielá doua locomobile cu tenderele loră necesarie liniei ferate București- Giurgiu; 8) d-lui ministru de finanțiernă credită de 1. 2655 pentru a se plăti suma datorită casei de sănătate unde a fost îngrijită răposatului Anastasie Panu. Astă seră se va citi mesagial pentru închiderea sesiunii corpurilor legiuitóre. DUMINECA, I AUGUSTU, 1876. ILUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ” abonamente ! 111 capitala, unu anu 48 lei; golio luni 24 lei; . trei luii 12 lei i ua lună 4 lei! In districte, une ană 54 lei, șese ],mi 27 lei; trei luni 14 lei; uă lună 5 lei. Pentru tote țerele Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului, LA PARIS, la d-nî Darras-Hallegrain 5, rueile l’ancienne comedie, și Havas, Laf- LA SIENA, la B. G. Popovici, 15 Fleichmaskt. Scrisorile nefroncate se refusă 20 BANI EXEMPLARUL ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de Vineri 30 Iulie, 1876. Ședința se deschide la ora 12 , supt președința d-lui C. A. Rosetti, cu îndeplinirea formalităților obicinuite. Procesulu Ytrbale ală ședinței președinte se citesce și se aprobă. Se primesce demisiunea d-lui D. P. Moruzi și se declară vacantă col. 1Y de Dorohoiă. D. Președinte face cunoscuții că d-nii I. Câmpinăuu, N. Furculescu și Eugeniu Stătescu au renunciată la diurnele d-l oră pentru sesiunea acesta; după acesta arătă că la ordinea Jilei este urmarea desbaterilor asupra creditului de 1. 353.366 pentru plata construcțiuniloru militare îngagiate în 1875, D. Al. Gheorghiu arătă că comisiunea a respinsă creditulu pentru că nu e nici capitală în bugeta din care se se deschidă acestă credită, în ședința președintense presintându-se ună amendamentă de d. Fleva pentru a se plăti acele lucrări cu bonuri de tesaur, purtând dobânda de 7 la sută, comisiunea consultându-se și considerând că lucrările, deși îngagiare neregulată, totuși sunt aprope de a fi terminate, a modificată conclusiunile raportului în sensul de a se respunde constructorilorS bonuri de tesaur, cu dobânda de 7 la sută, după ce se vor esamina lucrările și se voră găsi conforme cu caietulö da însărcinări. Acele bonuri se voră plăti din imprumutulu de 16 mni. sâă, daca elu nu se va realisa, din bugetulu anului 1877, unu anS după terminarea lucrăriloru. Ne mai cereu dS nimeni cuvântul, se pune la vot conclusiunile raportului și se admită cu 60 bile albe pentru și 6 negre contra din 66 votanți. D. M. Negulescu întrebă pe d. ministru de culte daca lucrările de la Curtea de Argeș, se voră întrerupe din causa lipsei mijlocelorü sâă nu. D. Președinte respunde ca d. ministru cu ocasiuni a votării economielor, de la ministerulu de instrucțiă a cerută uă sumă pentru terminarea lucrărilor de Ia Curtea de Argeș ă. Se depune la biuroăuă propunere prin care se cere se se oprescă 15 g din lefile funcționariloru și de la pensiuni. Acesta reținere se va face numai la sumele mai mari de 150 fr., ea va fi provisorră și cu dreptur de înaptare. Să recomandă de urgență secțiuniloră. D. N. C. Părlăganu, raportori ală comitatului delegaților de secțiuni, dă citire raportului sef și proiectului de lege pentru modificarea art. 2, l și 16 din legi a pentru dreptur de licență. Deschidendu-se disensiunea generale, t>e acordă cunflntulu d-lui Candiano-Popescu. D. Al. Candiano-Popescu jice că guvernula care rădicase frauda și neadeverată la înălțimea unui sistem de guvernămintă, care guverna cu arbitrară și făcuse din justiție scutulă administrației, care rădicase datoria publică atât ln cât 50 mii. din bugetă se întrebuințază pentru plata iei, acelă guvernă a impusă impositulii licențelor, pentru a face faciă chieltuielelor, administrației lui desbrăcate da rușine și fară control. N’are trebuință se facă istoricul legii licențeloră, pentru că Adunarea, fiindă a.VI.'.V.UVVJ-UV - u rile reî. Eminintele omă de stată care guvernă România fiindă amicală poporului română și adevărată ministru constituționale, a cerută opiniunea țârei prin prefecți și țâra ’i-a cerută impositură pe vadra. D. Ministru Ruse a presintatu mă proiectă totă pe basa legii vechi, supt motivulă că ea singură ’i-ară fi putută da mijloculă d’a încasa suma de 7 milione. Recunosce cunoscințela financiare ale d-lui ministm, Gose nu póte împărtăși idei a d-sele, pentru că fiindă trei sau șase clase, acestă clasificare va fi totă arbitrară, căci n’are uă basă certă. Acum se propune chiria ca basa, se póte se lă nă hauă mică, cu chiria neînsemnată, care Snse se facă devoră mare și prin turnare clasificarea e nedreptă. Pentru ce strigă țera în contra licenței? Pentru că ea e uă imboznițare a comerciului, ea a făcută sedretă proletariatulă și că mulțime de omeni se remâie pe drumuri neavoindă cu ce se trăiescă. Ea a slăbită orașele sărăcindu-le poporațiunea, și libertatea fără orașe nu pute se trăiescă, precum nu pota să trăiescă nici prosperitatea publică. Voci. Acum se aduce uă ușiurare. V. A. Candiano-Popescu. Ușiurarea va fi numai un picătură de balsamă aruncată pe imensa plagă făcută de guvernulă trecută le corpul acestei țeri. D-sea admite impositulă pe vedră: 1) pentru că e dreptă ca cineva se platescă proporționalu cu deverulă ce face; 2) pentru că impositulă pe vedră mternă impositu nou; perceptorii în comune percepu deja pe vedră și prin urmare nu i-se póte face obiecțiunea cea seriesă că e uă creațiune nouă necunoscută contribuabililor) și prin urmare jiguitare intereselor loriiferă deca d. ministru de finance, adaugă d. Candiano-l’opescu, pretinde că legea ce o presintă Adunării aduce orecare ușiurare și e vremelnică puune la tomina, eu nu mĕ împotrivescă la acesta scurtă experiență, îmi reservă case întregă opiniunea mea care e pentru desființarea legii licențeloră și totă do uă-dată îmi păstreză credința că acela va fi ună adevărată ministru mare în România, care va face mai puțină politică și mai multă economia politică. D. Ministru de financie ,zice că chiară înainte d’a ave consiliere d-lui Candiano a arătată că nu face politică, ci economii; dovadă e c’a adusă proiectele de economii chiară în perioda electorală și prin acesta ! Ș’a înstrăinată pe cei mai activi agenți electorali. D-soa nu trăiesce nici cu licențiații, nici cu cultivatorii, numai în timpulă alegeriloru, ci în tote «jilglä^afani «le timpulă când e chiămat âe’și fSba^latoria ca deputată, și are dreptă a «jbo că scie și d-sea dorințele lor». Comercianții mari voră vudra, deră cei de la țeră ecră uă ușiurare. D-sea nu se pronundă nici pentru licență, nici pentru vedră, pentru că ară fi pretenția să se se pronundă fără se fi făcută studie seriose, pe cari timpul ă de trei luni de cândă e la putere nu ’i-a permisă se se facă. Pentru a se pronunci în cunoșcință de cansă are trebuință se studieze, pentru ca se teme ea, în locă de câteva sute de comercianți mari cari strigă acum se nu strige cu toții mari și mici. In contra licenței strigă nu numai debitanții, ci tota lumea, deră d’aci nu resultă că s’aă făcută studie în d’ajunsă. Ideia do vadra s’a omisă în alegerile trecute. Uă voce. E ceva fan ariolicu. D. Ministru de finacțe (urmândă) și prin urmare nu se pete zice că e studiată deplină atâtă întrucâtă privesce statură câtă și pe contribuabile. E numai ună cuvinte și crede că Adunarea nu trebuie se urmeze cuvintele de câtă cândă se convinge că e bună, în casață de faciă nu s’a putută convinge, pentru că n’a făcută și n’a avută timpă se facă studiele necesarie. Cestiunea nu se prejudecă; ea s’amână numai pene la tormă ca se o studieze toți d-niî deputați împreună cu mandanții d-loră și cu consumatorii. In aceste condițiuni d-sea inkaba déca nu e bine ca penă la tomna se se dé [acestoră comercianți uă ușiurare, ca se pót a suferi pente atuncî. Principsală se resarvă, d-sea ace. ~ • » - r---- “un^‘ Camenii acastă cestiune, déca ea crede că trebuie se se da ușiurare țării, se i-o dé, d-sea promite că, déca se va vota proiectulu, ilă va pune in aplicare de la Octobre. Se cere inchiderea disensiunii și, după ce vorbesce d. P. Ghika contra și d. I. Codrescu pentru, disensiunea se închide. Se pune la votă cu apelă nominale luarea în considerațiune a proiectului și se primesce de 58 din deputați în contra 14, au fostă 4 abțineri. Se citesce art. 2. D. El. Vergatti cere se se explice bine că între comercianții mari se cuprindă numai cei ce vândă de la vă vâdră in susă, dară cari nu potă vinde și în cantități mici, căci atunci ară scăpa de taxa proporționale de care vorbesce alin. b. déca voră vinde și cu auieuuntură, atunci intră în prevederea acestui aliniată și trebuie se plătesca taxa și de detailistî. Terminând!, d. Vergatti propune ună amendament!, care se se intercaleze in art. 2. D. Rădescu propune ună amendamentă ca acei cari vândă producțiunea lor, se nu plătască aceste taxe. Voci Acesta se înțelege. D. Ministru de financier zice că legea rămâne în ființa, nu se modifică de câtă art. privitóre la taxe; tote celeilalte disposițiuni ale legii prin urmare și cea propusă de”d. Rătescu, care e cuprinsă în legea vechie; d-sea crede că e de prisosă a se mai repeta. D. Colonelă Lecca combate amendamentul d-lui Vergatti ținândü că, deca ună debitantă planusce uă dată taxa pentru comercială cu rădicata, póte se verită și ’n amănuntă. D. M. Fleva <zice că legea acesta e ună privilegia și d-sea crede că datoria deputaților e d’a îndulci pe câtă se va pute acestă privilegiă. E nedreptă ca comercianții cu rădicata se plătască numai 600 fi cândă ei facă unu comerciă mai mare pate de câtă oricare altă comerciante. D-sea e de părere ca acei comrcianți se plătăscă 1000 lei, cum ceruse guvernulă, căci aci nu trebuie se se aibe in vedere numai alegetorii, ci și bugetul statului, in care se va produce mă golă mare daca se va admite proiectul, comisiunii și gorilă acesta va cade apoi pe toți contribuabilii. D-sea propune că și acestî comercianți se plătescă taxa proporționale cu chiria.