Romanulu, august 1876 (Anul 20)

1876-08-01

ANULU ALU POVE­ PECELEA VOIBICE IȘI VEI PUTEA A­N­U­N­C­I­U­R­I Linia de 30 litere petitu, pagina IV,—­­10 bani. Deto — — — — pagi­na III, 2 lei. A se adresa: IN ROMA­NIA, la administrativ­ a «ziarului. I­ A PARIS, la Havas, Lu­ffite & C­une, 8 Place de la Bourse LA LONDON, la d. Eugene Mi­o­ud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA V1ENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL ^ SERVICIULU TELEGRAFICU ALU­I ROMANULUI», Londra, 11 Augustă.— Corespondința privi­­tóre la cruzimile comise de Turci în Bulgaria a fost­ presintată parlamentului. Celtt din urmă documentă e uă telegramă cu data de 9 Au­gustă a lordului Derby către sir Elliot, amba­­sadorele englesă din Constantinopole, în care se zjice că Turcia ar­ trebui se facă a nu se comite și ’n Serbia astă­feră de cruzimi. Ambasadorele en­­glesă trebuie se accentuieze că ori­ce reîno­ire a unoră acte atfită de rușină se va fi mai ne­norocită pentru Portă de­câtă perderea unei bătălii. Indignațiunea Europei se va manifesta într’ună modă iresistibile și va aduce neapă­rată intervenirea iei într’u­ă sensă ostilă Porții. Reducțiu­­nea și Admini­strațiumea strada Domnei 14. RUMM, S üSt Cu tote că, lucrările câmpului, toc­mai acum la strîngerea recoltei, și felurite alte ocupațiuni arginte ale ^ocei, făcuseră ca marii proprietari, membrii ai Senatului, se nu mai potă sta depărtați de interesele lor și, totuși, la apelulu ce le-a făcută biuioulă Senatului și spre a nu crea guver­nului și Statului mori dificultăți, aă alergată cu ună patriotismă dem­nă de totă lauda și 'n două lungi șe­dințe, una de a fi și alta de nópte, aă resolvată ieri tóte Gestiunile cele mai urgente și mai neapărate mersului afacerilor­. Astă­felă economiele, mo­dificarea legii comunale și altele, au devenită legi depline și se potă pune imediată in aplicare. Mulțămită simțiminteloră majori­­tății Senatului, dificultățile fiindă deja Înlăturate din acestă parte, azi ne ocupămă acum dintr’ună punțți de vedere practică și științifică, de marea cestiune astăzi la ordinea fli­­rei în România, de darea în judecată a foștiloră miniștrii. Darea in judecată a unui minis­­teriu este desemnarea unei mari ne­norociri, pentru că prejudicială mo­rală și materială ce neste miniștrii potă aduce Statului și societății este în mare parte nereparabile. Probă starea în care ne aflămă ar fi: cu coruperea și sărăcia la cuhne, și cu opresiunea influinței străine, care ne silesce se înc­­iăiămă tratate comerci­ale în prejudiciulă nostru, numai din causa funestului președinte ere­at». Deră­darea in judecată a unui ministeriă este și una actă de cea mai inalta necesitate. Este punerea in lucrare nu numai a garanției drepturilor­­ națiunii, deză și a ne­­violabilitații Domnului. Două guvernă arbitrari« conduce fatalmente națiunea sort la revolu­­țiune sau la absolutismă. In amfin­­doue aceste cazuri, daca nu mai póte fi vorba de drepturile națiunii, de și cum­­ că nu mai póte fi vorba nici de neviolabilitatea capului puterii esecutive, căci guvernul­ bunului placă asumă­­ tota răspunderea asu­­pra­ lui în fac­ă cu națiunea. ditn­ felă darea in judecată a mi­­niștriloră culpabili este , întrunit cuvântă, restabilirea și întărirea le­galității și a stabilității în organi­­sarea politică și socială a unei țări. Pe câtă de mare este cnse impor­tanța acestui actă, pe atâtă elă tre­buie se fie condusă cu înțelepciune. Bunulă simță ce a­probată Ca­mera in determinarea procedurii, în­tru­câtă priveșce instrucțiunea, ne este uă chiăzășnire că același bună­­simțu nu o va părăsi nici pe viitoră. Opiniunea publică care i-a dată impul­­siunea In îndeplinirea acestui actă, și care aprobă în totală cei d’ântâiă, și cei mai dificili pași, o urmăresce cu încredere. Uă adevărată represintațiune na­țională se supune totă­de­una drep­tului de controlă al­ opiniunii pu­blice. Noi, ca m­ulți din organele aces­tei opiniuni, credemă că comisiunea de acuzare alesă de Cameră trebuie să nu se grăbescă în facerea instruc­țiunii. Să lucreze cu încetulă, căci numai astă­felă póte lucra matură. Să culegă de prin tribunale tote ac­tele procese]oră corecționale, în cari se află probe despre persecuțiunile, maltratările și bătăile suferite de nenorociții alegători. Să facă intero­­gatorie martorilor, cari aă cunoș­­tințe despre aceste ilegalități, să cer­ceteze și să descopere pe șefii de bande de bătăuși și să le facă interogato­­rie. Poliția, comisiunile, locurile cu­noscute ca adăpostiri ale bandelor, în timpul­ alegerilor­, etc. potă să­ră atâte punte de plecare pentru des­coperirea adevărului. Suntemă șicum­ că un asemene investigațiune va des­coperi fapte de cari se voră cutre­mura chiară aceia cari le dă ordo­nată. Miniștrii acuzați să fie chiămați la interogatoriu cei din urmă, ca să răspundă la dovezile ce li­ se va pune in fac­ă. Lucrarea com­isiunii de acuzare trebuie să se facă fără nici uă grabă, și pentru ca spiritele se aibă tim­pul­ de a se liniști, astă­feră ca jude­cata să se rostescă în fac­a națiunii, cu sânge rece, spre a nu fi cea mai mică îndouială că unu simțimântă de răsbunare a națiunii a electrisată pe toți și a influințatu judecata. Și de ce s’ară grăbi comitatulă ? Ministerial, de la 1871, uă­dată pusă supt acuzare , va fi judecată. Nici prorogarea, nici disolverea chiară a Camerei nu va pute opri sau îm­pe­­deca cursul­ judecății. Astă­felă este marea prerogativă a delegaților­ na­țiunii în controlul­ ce exercită în cele mai din urmă gradă asupra mi­­nistrilor, prin darea lor­ în jude­cată. Acesta este uă consecință ne­apărată a dreptului de dare in jude­cată. Altă­ fehi­ară si ună drepții ilustriă. In adevără, s’aru pute întâmpla ca uă neînțelegere între puterea e­xecutivă și cea legiuitóre se intervin în timpul­ dintre d­area în judecată a unoră miniștrii și judecarea lor­, și acestă neînțelegere se conducă la disolverea Camerei și la chrămarea alteia, prin corupțiuni și violențe de totă felulă. Uă Cameră adusă astă­­felă de sigură că n’ară fi dispusă se urmeze judecata. Ce-ară mai însemna atunci dreptulă Camerei de-a da în judecată? Acești­ dreptă este deră d’uă asta natură, în­câtă nu póte con­duce la altă soluțiune de­câtă la cea­ a ce i­ se pute da prin­otărîrea judecății. Acesta s-a admisă in practica par­lamentară a Englitezei, cu ocasiunea judecății lui Warren Hastings și Lor­dul Melville. (A consulta pe May în opera s­a Practica­­ parlamentară la pagina 605 și 606). Procedura urmată de Camera nos­­tră în darea în judecată a ministe­rialul din 1871 este nu numai jus­tificată în rațiune, dară și conformă cu practica parlamentară a Englite­zei. Este lesne de a se convinge des­pre acesta citindă pe May în o­­pera mai susă citată, la paginele 599 — 611. Invocămă autoritatea a­­cestui scriitor­, de­ore­ce chiar En­­glesii îlă iaă dreptă normă în ori­ce subiectă de ușă parlamentară. Nimeni nu s’ară pute încerca, cu câtuși de puțini sorți de succesă, de-a proba contrariulă. Cu tóte aceste nici absurdură, nici imposibilulă, n’am putută opri pe cei țintuiți prin votulă Camerei de banca acuzaților, de­ a contesta prin orga­­nulă fară de publicitate corectitudi­nea decisiunilor­ Adunării. Acestă contestare a­ facută­ o supt formă de critică asupra unui articolă pu­blicată în R­omânulU de la 20 cu­vinte, daca critică se pote numi ună actă înverșiunată, în care resimți­­mântală întunecă rațiunea și isbuc­­nesce prin espresiunile cele mai tri­viale. Ori­cum ară fi ânsa, critică sea înfuriă, fiindă­ că ea ne oferă protes­tari de-a lămuri pre­cari cestiuni de principie de cea mai înaltă însemnă­tate, vomă consacra acestoră cesti­­uni mai multe eclutie in numerile 0­,­ 4 /­­.. Adunarea deputaților, în ședința de astăzi, a recunoscută calitatea de Română d-loră I. Caragiani, D. IV Irino-Armis, Al. Cantacuzino și Al. Vineșă; a votată urmatorele proiecte: 1) d-lui ministru de interne ună cre­dită de lei 11,800 cu cari se pla­tesca retribuția pe luna Iulie funcțio­­narilor­ reduși de la telegrafii și poștă, cari aă funcționată și n acesta lună, pentru că economiele s’aă votată de Senate abia la 26 Iulie; 2) d-lui mi­nistru de lucrări publice una credită de lei 140000 pentru a cumpâra prin bună Invoielá doua locomobile cu tenderele loră necesarie liniei ferate București- Giurgiu; 8) d-lui ministru de finan­ție­rnă credită de 1. 2655 pentru a se plăti suma datorită casei de să­nătate unde a fost­ îngrijită răposa­­tului Anastasie Panu­. Astă­ seră se va citi mesagial­ pen­tru închiderea sesiunii corpurilor­ le­giuitóre. DUMINECA, I AUGUSTU, 1876. ILUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ” a­bonamente ! 111 capitala, unu anu 48 lei; golio luni 24 lei; . trei luii 12 lei i ua lună 4 lei! In districte, une ană 54 lei, șese ],mi 27 lei; trei luni 14 lei; uă lună 5 lei. Pentru tote țerele Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului, LA PARIS, la d-n­î Darras-Hallegrain 5, rueile l’ancienne comedie, și Havas, Laf- LA SIENA, la B. G. Popovici, 15 Fleichmaskt. Scrisorile nefroncate se refusă 20 BANI EXEMPLARUL ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de­ Vineri 30 Iulie, 1876. Ședința se deschide la ora 12 , supt președința d-lui C. A. Rosetti, cu îndepli­nirea forma­lităților­ obicinuite. Procesulu­ Ytrbale ală ședinței președinte se citesce și se aprobă. Se primesce demisiunea d-lui D. P. Mo­­ruzi și se declară vacantă col. 1Y de Do­­rohoiă. D. Președinte face cunoscuții că d-nii I. Câmpinăuu, N. Furculescu și E­ugeniu Stă­­tescu au­ ren­unciat­ă la diurnele d-l oră pen­tru sesiunea acesta; după acesta arătă că la ordinea­­ Jilei este urmarea desbaterilor­ a­­supra creditului de 1. 353.366 pentru plata construcțiuniloru militare îngagiate în 1875, D. Al. Gheorghiu arătă că comisiunea a respinsă creditulu pentru că nu e nici ca­­pitală în bugeta din care se se deschidă acestă credită, în ședința președinte­­nse presintându-se ună am­endamentă de d. Fleva pentru a se plăti acele lucrări cu bonuri de tesaur, purtând­ dobânda de 7 la sută, comisiunea consultându-se și con­­siderând­ că lucrările, de­și îngagiare ne­regulată, totuși sunt­ aprope de a fi termi­nate, a modificată conclusiunile raportului în sensul­ de a se respunde constructorilorS bonuri de tesaur, cu dobânda de 7 la sută, după ce se vor­ esam­ina lucrările și se voră găsi conforme cu caietulö da însăr­cinări. Acele bonuri se voră plăti din im­­prum­utulu de 16 m­ni. sâă, daca elu nu se va realisa, din bugetulu anului 1877, unu anS după terminarea lucrăriloru. Ne m­ai cereu dS nimeni cuvântul­, se pune la vot­ conclusiunile raportului și se ad­mită cu 60 bile albe pentru și 6 negre contra din 66 votanți. D. M. Negulescu întrebă pe d. ministru de culte daca lucrările de la Curtea de Ar­­geș, se voră întrerupe din causa lipsei mijlocelorü sâă nu. D. Președinte respunde ca d. ministru cu ocasiuni a votării economielor, de la m­i­­nisterulu de instrucțiă a cerută uă sumă pentru terminarea lu­crărilor­ de Ia Curtea de Argeș ă. Se depune la biuroă­uă propunere prin care se cere se se oprescă 15 g din lefile funcționariloru și de la pensiuni. Acesta reținere se va face numai la sumele mai mari de 150 fr., ea va fi provisorră și cu dreptur­ de înaptare. Să recomandă de urgență secțiuniloră. D. N­. C. Pă­rlăganu, raportori­ ală co­mitatului delegaților­ de secțiuni, dă citire raportului sef și proiectului de lege pen­­tru modificarea art. 2, l­ și 16 din legi a pentru dreptur­ de licență. Deschid­endu-se disensiunea generale, t>e a­­cordă cunflntulu d-lui Candiano-Popescu. D. Al. Candiano-Popescu­­ jice că guver­­nula care rădicase frauda și neadeverată la înălțimea unui sistem­ de guvernăm­intă, care guverna cu arbitrară și făcuse din jus­­tiție scutulă administrației, care rădicase da­toria publică atât ln cât 50 mii. din bugetă se întrebuințază pentru plata iei, acelă gu­vernă a impusă impositulii licențelor, pen­tru a face faciă chieltuielelor, administra­­ției lui desbrăcate da rușine și fară control. N’are trebuință se facă istoricul­ legii licențeloră, pentru că Adunarea, fiindă a­.VI.'.V.UVVJ­-UV - u rile reî. Eminintele omă de stată care guvernă România fiindă amicală poporului română și adevărată ministru constituționale, a ce­rută opiniunea țârei prin prefecți și țâra ’i-a cerută impositură pe vadra. D. Ministru Ruse a presintatu m­ă pro­iectă totă pe basa legii vechi, supt moti­­vulă că ea singură ’i-ară fi putută da mij­­loculă d’a încasa suma de 7 milione. Re­­cunosce cunoscințela financiare ale d-lui ministm, Gose nu póte împărtăși idei a d-sele, pentru că fiindă trei sau șase clase, acestă clasificare va fi totă arbitrară, căci n’are uă basă certă. Acum se propune chi­ria ca basa, se póte se l­ă n­ă hauă mică, cu chiria neînsemnată, care Snse se facă devoră mare și prin turnare clasificarea e nedreptă. Pentru ce strigă țera în contra licenței? Pentru că ea e uă imboznițare a com­er­­ciului, ea a făcută se­dret­ă proletariatulă și că mulțime de omeni se remâie pe dru­muri neavoindă cu ce se trăiescă. Ea a slă­bită oraș­ele sărăcindu-le poporațiunea, și libertatea fără orașe nu pute se trăiescă, precum nu pota să trăiescă nici prosperi­tatea publică. Voci. Acum se aduce uă ușiurare. V. A. Candiano-Popescu. Ușiurarea va fi numai un picătură de balsamă aruncată pe imensa plagă făcută de guvernulă tre­cută l­e corpul­ acestei țeri. D-sea admite impositulă pe vedră: 1) pen­tru că e dreptă ca cine­va se platesc­ă pro­­porționalu cu deverulă ce face; 2) pentru că impositulă pe vedră mt­e­rnă impositu nou; perceptorii în comune percepu deja pe vedră și prin urmare nu i-se póte face obiecțiunea cea serie­să că e uă creațiune nouă necunoscută contribuabililor)­ și prin urmare jiguitare intereselor­ lorii­feră deca d. ministru de finance, adaugă d. Candiano-l’opescu, pretinde că legea ce o presintă Adunării aduce ore­care ușiurare și e vremelnică puune la tomina, eu nu mĕ împotrivescă la acesta scurtă experiență, îmi reservă case î­ntregă opiniunea mea care e pentru desființarea legii licențeloră și totă­ do uă-dată îmi păstreză credința că acela va fi ună adevărată ministru mare în România, care va face mai puțină po­litică și mai multă economia politică. D. Ministru de financie ,zice că chiară înainte d’a ave consiliere d-lui Candiano a arătată că nu face politică, ci economii; dovadă e c’a adusă proiectele de economii chiară în perioda electorală și prin acesta ! Ș’a înstrăinată pe cei mai activi agenți e­­lectorali. D-soa nu trăiesce nici cu licențiații, nici cu cultivatorii, numai în timpulă alegeri­­loru, ci în tote «jilglä^afani «le timpulă când e chiămat âe’și fSba^latoria ca depu­tată, și are dreptă a «jbo că scie și d-sea dorințele lor». Comercianții mari voră vu­dra, deră cei de la țeră ecră uă ușiurare. D-sea nu se pronund­ă nici pentru li­cență, nici pentru vedră, pentru că ară fi pretenția să se se pronund­ă fără se fi fă­cută studie seriose, pe cari timpul ă de trei luni de cândă e la putere nu ’i-a permisă se se facă. Pentru a se pronunc­­i în cu­­n­oșcință de cansă are trebuință se studieze, pentru ca se teme ea, în locă de câte­va sute de comercianți mari cari strigă acum se nu strige cu toții mari și mici. In contra licenței strigă nu numai de­­bi­tan­ții, ci tota lumea, deră d’aci nu re­sultă că s’aă făcută studie în d’ajunsă. Ideia do vadra s’a omisă în alegerile tre­cute. Uă voce. E ce­va fan ariolicu. D. Ministru de finacțe (urmândă) și prin urmare nu se pete zice că e studiată de­plină atâtă întru­câtă privesce statură câtă și pe contribuabile. E numai ună cuvinte și crede că Adu­narea nu trebuie se urmeze cuvintele de câtă cândă se convinge că e bună, în ca­­sață de faciă nu s’a putută convinge, pen­tru că n’a făcută și n’a avută timpă se facă studiele necesarie. Cestiunea nu se prejudecă; ea s’amână numai pene la torm­ă ca se o studieze toți d-niî deputați împreună cu mandanții d-loră și cu consumatorii. In aceste condițiuni d-sea inkaba déca nu e bine ca penă la tomna se se dé [acestoră comercianți uă ușiurare, ca se pót a suferi pente a­­tuncî. Principsală se resarvă, d-sea a­ce­. ~ • » - r---- “un^‘ Camenii acastă cestiune, déca ea crede că trebuie se se da ușiurare țării, se i-o dé, d-sea promite că, déca se va vota proiec­­tulu, ilă va pune in aplicare de la Oc­­tobre. Se cere inchiderea disensiunii și, după ce vorbesce d. P. Ghika contra și d. I. Codrescu pentru, disensiunea se închide. Se pune la votă cu apelă nominale lua­rea în considerațiune a proiectului și se primesce de 58 d­in deputați în­ contra 14, au fostă 4 abțineri. Se citesce art. 2. D. El. Vergatti cere se se explice bine că între comercianții mari se cuprindă nu­mai cei ce vândă de la vă vâdră in susă, dară cari nu potă vinde și în cantități mici, căci atunci ară scăpa de taxa proporțio­nale de care vorbesce alin. b. déca voră vinde și cu auieuuntură, atunci intră în prevederea acestui aliniată și trebuie se plătesca taxa și de detailistî. Terminând­!, d. Vergatti propune ună amendament!, care se se intercaleze in art. 2. D. Rădescu propune ună amendamentă ca acei cari vândă producțiunea lor, se nu plătască aceste taxe. Voci Acesta se înțelege. D. Ministru de financie­r zice că legea rămâne în ființa, nu se modifică de câtă art. privitóre la taxe; tote celei­l­alte dis­­posițiuni ale legii prin urmare și cea pro­pusă de”d. Rătescu, care e cuprinsă în le­gea vechie; d-sea crede că e de prisosă a se mai repeta. D. Colonelă Lecca combate amendamen­­tul­ d-lui Vergatti țin­ândü că, deca ună debitantă planusce uă­ dată taxa pentru co­mercială cu rădicata, póte se verită și ’n amănuntă. D. M­. Fleva <zice că legea acesta e ună privilegia și d-sea crede că datoria depu­taților­ e d’a îndulci pe câtă se va pute acestă privilegiă. E nedreptă ca comerci­anții cu rădicata se plătască numai 600 fi cândă ei facă unu comerciă mai mare pate de câtă ori­care altă comerciante. D-sea e de părere ca acei com­­rcianți se plătăscă 1000 lei, cum ceruse guvernulă, căci aci nu trebuie se se aibe in vedere numai a­­legetorii, ci și bugetul­ statului, in care se va produce m­ă golă mare daca se va admite proiectul, comisiunii și gorilă a­­cesta va cade apoi pe toți contribuabilii. D-sea propune că și acestî comercianți se plătescă taxa proporționale cu chiria.

Next