Romanulu, noiembrie 1876 (Anul 20)

1876-11-01

974 ROMANULU, 2 NOEMBRE, 8176 puse în cestiune la conferință. I. Era vorba de oficiării cari vor deslega cestiunea pe terenu. Consulul rusü a fostü de părere ca la acesta operațiune se dea parte numai oficiării din partea celorü șase puteri garante, esclul Jonduse al Turciei. — După scrrile nóstre telegrafice, acesta cestiune s’a elucidată, admițându-se numai cu votă consultativă oficiării șerbi și turci. — 2. Era cestiunea d’a se sei pe ce base se va trage linia de demarcare. Părerea generală a fostă că ut possidetis (ceaa ce aveți în stăpânire) este singura baie admisibilă. 3. Câtă despre <Ziua de cândă ] are se începă armistițiulă, ceea ce va servi totă-dă dată a indica posițiunea respectivă a trupelor sârbe și turce, nu s’a putută încă stabili înțelegere. Uă parte voieste ca armistițiulă să se socoteacă de la 1 Noembre, luându-se de base situațiunea trupeloră în acea zi; pe d’altă parte se pretinde că armistițiulă s’a acordată la 27 Octobre; isbândele Turcilor, repurtate în urma acestei zile, nu suntă de câtă uă consecință a nesupunerii comandantului-șefă ală trupelor turce, la ordinele ce i s’aă dată de la Constantinopole. Se cere dară ca pantă de plecare pentru fișarea liniei de demarcare uti possidetis de la 27 Octobre. Ministerium sârbă este susținută în acestă părere de consulii rusă și germană. Mai este apoi în cestiune daca armistițiulă se va întinde și asupra Bosniei și Herzegovinei. Porta invoca argumentul că n’a considerată pe insurginți ca beligeranți, ci ca simpli rebeli; insurginții voră trebui prin urmare se depună armele, oră Porta se nu întrebuințeze armele contra, sară în timpul armistițiului. Acesta părere are și ea susținători. Pe de altă parte onsé se cere a nu se face diferință între Sârbi și insurgenți în ce privesce armistițiul. Fixarea ensé a unei linii de demarcare în Bosnia și Herzegovina ar fi forte dificilă, deorece trupele în luptă nu ocupau u posițiune regulată, ci era mai multă uă guerilla, căci insurecțiunea bosno-herzegovinena a isbucnită înuă sută de punte d’trădată. S’a arătată în conferințele ținute că, pentru insurginți, e de prisosă țnă armistițiă formală: Turcia se nu mai trimită trupe în Bosnia, și se lase pe insurginți în pace. Ca înțelegere comună trebuia să se facă, și pentru acesta înțelegere să pusese termenului de trei zile, adică până la 7 Noembre. Că s’a luată căotărîre acesta, e de crezută , n’avemă ânsă pén’acum testare definitivă ală iei. Despre sartea Deligradului s’aă văzută mai multe scrii contradictorii. Guvernul turcă a anunciată că nici ună Turcă n’a pusă piciorul în fortereța Deligradului și cartierulă generale lui Cernateff să află totă la Deligrad. Contrazicerea venia de acolo că trupele sârbe, coprinse d’uă groza nespusă, nă părăsită în timpă de cinci ore fortereța. Mai în urmă éuse generarele Cernaieff a reușită a readuce la locul ă loră pe acei oameni desperați. Krușevațulă este totă în mânele Serbilor, supt comanda lui Horvatovici. Ară fi fostă ânsă perdută de nu să închiria armistițiulă, căci Cernaieff, întemeiându-se pe ideia că întăririle de la Deligrad nu să potă lua, a lăsată Krușevațul și Paraeimuții fără întăriri. Resistența nu să mai pute face de câtă aprope de Ciuprița; trupele erau însă pre descuragiate. Armistițiulădoră a scăpată pe Sârbi din mari nevoi. Circulara d-lui ministru alu financeloru către d-niî prefecți de judecie, pentru împroprietărirea pe moșiele Statului a însurățeiloră și celorlalte categorii de săteni în drepții, conformii art. 5 și 6 din legea rurală. Domnule prefecții, Am önorea vă trimite în alăturare instrucțiele întocmite pentru aplicarea părții din legea rurală, relative la împroprietărirea pe moșiele Statului a însurațeilor și celorălalte categorii de săteni in dreptă, conformă art. 5 și 6 din Jisa l0g0i rămase neaplicate până acum. Luntă 12 ani de când acești săteni acceptâ aducerea la îndeplinire a dreptului ce li s’a recunoscută prin lege. Este doriă cestiune de echitate și de datorie pentru guvern, de a face ca prescripțiunile legii să se îndeplinască și ca acești săteni să ajungă a se bucura de dreptul a loră, fără amânare. Vă rugă deră, dle prefecții, a vă ocupa de punerea în lucrare a disposițielor cuprinse în instrucțiele alăturate, cu activitatea și interesulă ce se datoresce acestei cestiuni importante, astăfelă că punerea în posesiune a sătenilor pe locurile la I cari aă dreptă să fie săvârșită în celă mai scurtă timpă posibilă. Veți constitui de îndată comisiunea înființată prin art. 1 din instrucțiuni, adresându-ve la comitetul permanente ca să delege pe membrulă numită din partea!, și invitândă pe prismarii comunelor rurale a veni pe réndu în comisiune, la Zilele ce 10 veți fixa chiară acum pentru fiecare, astăfelă ca comisiunea să începá a funcționa de îndată și să lucreze fără împedecare. Mă veți înșciința îndată prin telegramă despre constituirea comisiunii, și ’mi veți raporta pe fiecare săptămână de mersur lucrării, adecă pentru câte comune s’aă săvârșită constatările în cursul săptămânii, ore după terminarea constatărilor, pentru câte comune s’a săvârșită esecutarea împroprietăririi pe fada pământului. Orice cerere de deslegări mi le veți presinta prin organulă administrațiunii domenielor, care este însărcinată cu esecutarea acestei disposițiuni a legii rurale. Administrațiunea domenielor vă va trimite formulările de imprimate trebuitore, listă de numărul pogonelor de pâmânt, disponibile pe fiecare moșie a Statului și tóte lămuririle necesare. Nu trebuie a perde din vedere, d-le prefectă, că oricâtă de vină este dorința obstescá de a vede asceptările atxntii de legitime ^Tțfa acestor săteni realisate, este énsé de datoria nóstra de a veghia ca interesulă Statului se nu fia pe nedreptă sacrificată. De acea*a onorabila comisiune se aibă în vedere ca lucrările de constatare să se săvârșască cu uă scrupulosa esactitate, spre a nu se introduce în lista sătenilor, în dreptă a se împroprietări pe moșiele Statului și persone cari fără dreptă s’ară încerca a se strecura printre aceia cărora singuri legea le-a recunoscută asemenea dreptă. Domnule prefectă, punerea în lucrare a împroprietăririi acestoră săteni trebuindă a se face în modă de a se îndeplini totă-uă dată pe câtă cu putință și că mare nevoia de Stată a țârei, împoporarea moșieloră nelocuite, urmeză a dirigea acesta lucrare, spre a ajunge la resultatul de a se înființa comune noui pe moșiele Statului, mai cu semn în părțile de câmpui, cari sunt mai multü lipsite de locuitori. Voindă a presinta de urgință corpurilor, legiuitóre ună proiectă de lege pentru organisarea acestei măsuri, o’amă rugată, în interesul studiării acestei cestiuni, a propune consiliului judeciană ca se chibzuiesca și se dea socotința sea, cari ară fi în acelă judeeiă moșiele Statului și locurile cele mai potrivite pentru înființarea de comune noul. Veți pune in vedere onor, consiliu judeciană a însoci a insulă sea de tóte observările ce ară crede de trebuință, și că prin proiectul de lege ce voiă presinta Camereloră, vom propune, în considerațiunea nevoiei de a se împopora părțile de țară lipsite de locuitori, a se acorda însemnate înlesniri și scutiri în favorea locuitorilor, ce voru primi a forma comune noui pe moșiele ce se vor determina pentru acesta. Primiți, d-le prefectă, încredințarea pre deosebitei mele considerațiuni. Ministru finanțeloră, I. G. Brătianu. No. 38,914.— 1876, Octobre 27. Eco scrisorea d-lui I. Bălăcenu, adresată Ziarului Timpulu de la 81 Octobre, și de care vorbimă în revistă . Citescu în Timpulu de la 19 Octobre pasagială urmâtoră, care mă privesce personală: „Cândă d. Rosetti călătoria pentru împlinirea faimósei misii de la Paris, d. Balacénu, agentulă țărei, l’a întâmpinată la Viena. „Sciți care a fostă celă d’ântâiu cuvântă alu d-lui Rosetachi? „Spune comitelui Andrassy — a „Zisă d-sea cu mă tonă amenință„toră — se facă bine a rechiăma în„dată pe d. baronă tCalizi din Bucuresci, c’apoi...“ „Vă puteți închipui mirarea d-lui Balacény care, cu tote acestea, i-a răspunsă că nu înțelege nimică din cele ce ’I spune d. vice-președinte al Camerei, căci, chiară în acea a zi, primise de la ministrul de esterne uă notă prin care era însărcinată se esprime d-lui comite Andrassy tată mulțămirea în privința baronului Calizi.“ Permiteți’mi a vă zice că ați fostă indusă în erore, în modulă cele mai absolută. Cu d. C.Rosetti, pe care l’am văzută la gară, (căci d-sea nu s’a oprită la Viena) am avut fiuă lungă întreținere despre situațiunea din întru. Decă ați trăită vre-uă dată departe de țară, în împregiurări grave pentru dânsa, nu este trebuință să vă spună cu ce căldurosă interesă am gestionată ne d. Rosetti despre cele mai mici incidinte petrecute de curândă în România; ânsă, vă potă afirma că n’a fostă una singură momentu vorba de rechemarea d-lui de Galiie (cre nu Calizi). Totul atâtă de exadă este răspunsulă ce’mi atribuiți în acesta împrejurare. N'am putută face mențiune de nota ce Zic0ți că eramă însărcinată să comunică d-lui comite Andrassy, pentru cuvântul forte simplu că n’am primit ă uă asemenea notă. Ceea ce m’ar fi putută auzi Zicândă corespondintele d-vóstre, este a ăă. baron Calice să felicită, în tóte raporturile sale, de lulațiunile pline de cordialitate ce întreține cu guvernul M. S. Domnitorului. Sicură vă veți bine-voi a da locă acestoră câte va rânduri în colinele d-vóstre, vă rogă să primiți, de redactare, încredințarea distinsei mele considerațiuni. I. Bálácény. Procedere a vóstră în factă cu consângenii nostrii în Transilvania și persecuțiunea necontenită a limbei nemțesce în țara vóstră nu ne permită a uita în ce contrazicere vădită să găsescă cuvintele vóstre de astăzi cu faptele vóstre. Totă atâtă de puțină sinceră nise pare în gura vóstra curiosulă apelă ce faceți la simțimintele nóstre pentru indivisibila integritate a imperiului. Chiară cândă amă voise vă facemă concesiunea că instințele Slaviloră potă amenința, într’ună viitură depărtată, și siguranța nóstrá, nu putemă crede că pericululă, care vă va amenința pe voi Maghiarilor, din partea acesta, atârnă în măsură egale și d’asupra marei națiuni nemțescî. Arătarea acelei imagine înspâimentătore acum d’uă-dată nu ne pute tulbura în măsura aceaa în câtă noi se putemă recunosce în „vitezala poporă turcescă“ pe „purtătorii civilisațiunii“ și pe ună „poporă frate“. Privimă și participămă cu serioitate la scena sângerosă ce se desfășură înaintea nostră, ânsă n’avemă nevoiă d’a căuta în jurulă nostru după ajutoră, spre a ne câștiga uă consecință liniștitare pentru siguranța nóstrá: noi ne încredemfi în trecutulă și presintele gloriosă ală națiunii germane. Correspondance hongroise publică ună articolă ală d-lui comite Berlen, care susține că noi nu ne amă fi dată „ostenela d’a studia situațiunea compatrioților noștrii“ supt corona st. Ștefană, căci altă felă nu amă fi acusată pe Ungari de eselusivismu. La acésta acusațiune și la altele d’acelașă felă noi amă respinsă numai cu fapte pe cari afirmările contrarie, oricâtă ară fi de îndrăsnețe, nu le potă suprima. Amă arătată mai zilele trecute cum înțelegă Ungurii exercițială drepturilor politice, cum—lucru straniă — caută a falsifica chiară printr’uă lege votală Românilor, după ce le aă intensă limba în scale și la autorități; astaZle publicamă respunsuă studenților germani de la Universitatea din Viena la adresa studeaților unguri de la Pesta care’i invita a lua parte la manifestarea proiectată de acești din urmă în favorea civilisațiunii turcesci. Acestă respinsă nu numai demonstră câtă de stransă ară fi un asemenea manifestare, deră și impută Ungurilor o curiosulă soră esclusivismă chiară în privința Garmanilor, cari locuiescă țerile din Ungaria. Recomandămu cu dinadinsulă d-lui comite Betlen acestă respunsă întru tote identică cu cele ce-amă zisă noi despre Unguri. E călă. „Studenții nemți din Viena către junimea ungară de la universitatea și politechniculă din Buda Pesta. Salutare colegială! Amă luată cunoscință cu satisfacere că voi, crezândă poporală vostru în pericolă, recunosceți acum d’uă-dată însemnătatea culturei poporului germană. COSTUMULU PREOȚILORU. De câtă va timpă, se agită prin cercurile lumii bisericesci cestiunea modificării costumului preoților, cestiune care trebuie se atragă atențiunea tuturorăamenilor, iubitori de progresă, cari nu potă de câtă se o primescá ca uă reformă utilă și indispensabilă obiceiurilor secolului în care trăimă. Este vorba a se înlocui actualul o costumă (giubena, anteriulă și potcapulă) destulă de barbară în sine, puțină cam ridicolă pentru ună omă neobicinuită și arechistrăină, printr’ună costumă care, pe lângă condițiunea de a fi mai comodă, mai apropiată de haina lumii în mijl ocula căreia trăiesce preotulă română, se îndeplinescă și condițiunea d’a se apropia de costumul tradițională preoțescă, care nu s’a schimbată decâtă lauă epocă fatală țărei nóstre, epoca Fanarioțiloră. Beiulă Nicolae Mavrocordată, la 1715, căpătândă de la sultanulă Mustafa ală II lea domnia țărei nóstre, într’ună spirită de lingușire către stăpânulă săă, introduse în țeră costumulă turcescă, distribuindă unuia din lingușitorii săi, ca semnă de favóre, caftanulă, altuia binișulă, gugiumanulă de blană sau câte ună ișlică, până ce îmbrăca cu modulă acesta pe bieții boerii noștri cu întregulă costumă fanariotă, așta de străină de țeră, încâtă n’a putută prinde câtuși de puțină rădăcini. Cea d’ântâiă suflare a civilisațiunii fuse de ajunsă ca să facă a dispare acelă costumă pe atâtă de barbară, pe câtă de străină, și a fi înlocuită cu costumulă uniformă adoptată de ■ Intrega Europă. Nimeni nu pote contesta că Românulă nostru, fia boeră fiă opincă, a avută costumulă săă propriă, costumă originală ală țării sale și a căruia origine, la țărani mai cu semn, dateza de la strămoșii noștrii Romani, cu orecari transformări, se înțelege. Costumul Românului în toți timpii a fost b ună costumă ușoră, strîmptu, comodă pentru luptă și elegantă pentru ocasia cândă trebuia se-și arate cu mândrie dulama, pantalonulă cu ghizde și surmanuilă. In anulă 1787 veni ca beiă în România Nicolae Mavrogheni. Predecesorul ă lui pocise pe civili, trebuia ca și urmașulă, cu totu oposiția veneratului mitropolită Cosma, Română din judeciulă Argeșului, să uniformeze pe bieții preoți cu costumulă din Fanară, și nici acela originală, ci ală Armenilor din Asia Minoră. Să voră găsi pótermeneari, unii din lipsă de cunoscințe, alții din simplu obiceiă, să critice reforma care ară trebui introdusă în costumul preoților noștrii, și cari să alarmeze lumea numai pentru uă simplă modificare. Voră striga póte că ne nemțimă sau ne muscălimă, că ne facemă Letini sée că să dă uă lovire religiei, schimbândă haina neoficială a preotului. Acestora vomă răspunde că precum Mavrogheni a schimbată portură preoțiloră, înlocuindă pe celă națională cu celă fanariotă, fără a ataca cu acesta dogmele, neconstituindă că dogmă costumulă esterioră lumescă ală preotului, de asemenea oricândă să póte lepăda acelă cos t tumă străină țării, fără a se atinge vr’uă dogmă, căci nu să atacă costumulă de serviniă, costumulă sacerdotală. Déca cu toții amă consulta istoria religiósa amă vede că chiară costumulă de serviniă s’a reformată. Astăfelă până la sântulă Ióna Chrisostomulă, anulă 397, supt Arcadiă și Honoriă, patriarchală Constantinopolei și tobe gradele bisericesci purtaă sfita preoțiloră de azi, punândă pe d’asupra omoforul ar chierescă, care însemna „ara cea rătăcită.“ Sântulă Ionă a adoptată saculă și mitra, cari nu suntă de câtă hainele imperiale bizantine. Sfnta sântului Ionă Chrisostomul o avemă chiar în țara nóstra, la Episcopia de Romană, dată ca odoră prețiosă de uină imperatore bisantină din dinastia Paleologiloră. Intr’uă carte întitulată Turco- Grecia a lui Martin Cruzius, profesore de limba elenă și latină la academia din Turingia, tipărită în orașulă Basilea, la anul 1584, se vorubesce despre patriarehii Constantinopolei, supt titlulă Eficies Pátriarkae Constantinopoli. In acea carte gâsimă m chipă de oină bătrână, cu barbă și pălăriă, îmbrăcată cu haină care are nasturi de la gâtă până la brâă (pagina 392, 394), cu explicațiunea urmatore: „'apasulă (pălăria) cu rotunjirea iei (marginele) Insemneza podoba capului clerului și înconjurarea sântului dubă, restulă e reverința și cabana.“ Același costumă îlă găsimă sculptată în pétrade d’asupra ușiloră palatului mitropolitană și la paraclisul acestui paiață. Déca ni se va cere a alege intre un costumă străină, fără nici ună gustă, barbară, incomodă și chiară ridicolă pentru uă lume care ne bea naintea, cu civilisațiunea, și ună costumă tradițională, comodă, în care să domine armonia, bunură gustă și care să desemne pe preotulă nostru socială, care e și tată de familie, noi suntemă și cum că toți omenii de bine, adevărații susținători ai religiunii și datinelor nóstre naționale, voră prefera împreună cu noi pe celă mai practică și celă mai convenabilă pentru societatea nóstrá. In ajutorul nostru ne vine chiară Istoria bisericescâ, retipărită în Bucuresci la anulă 1845. Pentru cei ce ânsă din rea-voință se voră obstina a striga fără rațiune în contra vre-unei modificări, venită forte la timpă, și cari mai multă se fălescă cu numele de chrestini decâtă facă fapte de chrestinb ne mărgimă a le recomanda mai multă credință decât vorbe vane. Amă înregistrată totüdeuna ca să vină satisfacere succesele repurtate de tinerii noștrii duși la studii în străinătate. Avemă și astăzi plăcerea de a constata succesele a doni tineri români la scala centrală de arți și manufacture din Francia. Admiterea la acesta scala nu se face decâta prin concursă. Ministerul agriculturei și comercialui din Francia a publicată, după merită, lista candidaților admiși în acesta scala, în urma concursului depusă, între cari vedemă cu deosebită mulțămire figurândă și numele a doi tineri români: Brăescu și Zanne. SOCIETATEA GEOGRAFICA ROMANA Societatea geografică a ținut în prima sea întrunire Duminecă, 24 Octobre, la ora 1 după amenh supt președința M.-Sele Domnitorului.