Romanulu, ianuarie 1877 (Anul 21)
1877-01-13
ANULU ALU DOUE DECI-ȘI-UNU Redacțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 JOÜI, 13 IANUARIU, 1877. VOIESCE SI VEI PUTEA. LUMINEZA-TE SI VEI FI. ANUNCIUF.I. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani Acto „ „ „ paginea III, 2 lei .A. s e adresa: IN ROMANIA, la administratiuui'a diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cure, S. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA TIENA, la d-nii Haasousteiu și Vogler, Wallfisehgasse 10. ABONAMENTE. In capitală, unii anii 48 lei, șese luat 24 lei trei luni 12 lei; vă luna 4 lei. In districte: unu anii 54 lei; șese luni 27 lei. trei luni 14 lei; vă luna 5 lei. Prentru tote țerele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IR ROMANIA, la administratiunea Iranului. LA PARIS, la d-nil Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie, si Havas, Laffite et C-nne, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleiachmarkt. Scrisorile nefrancate se refusi. Articolele nepublicate te ardă. 20 BANI ESEMPLARULU. (A) Edițiunea de sera BANI ESEMPLARULU. SERVICIUL TELEGRAFIC ALUI ROMANULUI.“ Viena, 23 Ianuarie. — Diarele anundă că 'Aleko-pașia, ambasadorele Porții la Viena, a sosită astăze la Pesta, însoțită de Falkon Effendi, ântâiulă secretară ală ambasadei. Aleko-pașia a conferită multă timpă cu cornițele Andrassy asupra politicei ce trebuie se urmeze Turcia în momentele de fapă. Ambasadorele Porții ară mai fi făcută încă cunoscută că Turcia avea intențiunea se închiăiă pacea cu Serbia și Muntenegru și ară fi cerută pentru acesta mijlocirea comitelui Andrassy. Constantinopole., 23 Ianuarie. — Plecarea ambasadorilor ș’a delegaților s’a amânată din causa stării urîte în care se află marea. Marchizală de Salisbury s’a și îmbarcată și asceptă în radă îndreptarea timpului. Bucuresci, li Călindaru. Atâtarâmă, pe câtă cunoscema, cele petrecute la Constantinopole între Turci și delegații a șese mari imperii, atâtă seriosă câtă și cu glumele pe cari aceste tratative și resultatul ă lora trebuiau să le provoce. Turcii au profitată de greșialele unora și de slăbiciunile altora și Sultanul, imitândă pe colegulă séu de la Vatican, cu care are atâta asemănare, Zi e ca și dânsulă : „non possumus“. „Plenipotențiarii că, (Jise le Bersagliere, uă frică învederată d'a pronuncia cuvântulü de rumpere; și miniștrii Sultanului Abdul-Hamid esploată acestă temere, fórte răa ascunsă. Ce frumosă lucru este discordia, adaugă fata italiană, și ce straniă comediă este aceaa ce se joca la Constantinopole!“ Oricâtă de straniă case este comedia jucată la Stambulă, scu, mai dreptă, cu câtă ea este mai straniă, cu atâtă mai multă trebuie s’o privimă, s’o studiămă și se găsimă cu toții ce trebuie se facemă pentru ca ea se nu devie pentru noi că tragedia din cele mai sângerase. Se ne aducemă aminte că d'astădată în Herzegovina s’a aruncată mai ântâiă „chibritură“ în prăfuria Oriintelui. Se ne aducemă aminte că ’n acea insurecțiune s’a strigată pe la ’ncepută, trăiescă imperatorele Austriei și lumea a bănuită că una din partidele din Austria n’ar fi cu totulu străină acelei insurecțiuni. Isbucnindă apoi resbelulă în Serbia și ’n Muntenegru, puterile cele mari vodră—nu ne este permisă se ne ’ndoaimă de sinceritatea loră— se scape Europa de complicările și de pericolele cestiunii Oriintelui. Campania diplomatică începu prin pretențiunea ce avură cele trei puteri ale Nordului de a regula ele singure acestă cestiune de interesă generală. Cornițele Andrassy funsărcinată se redacteze condițiunile de pace. Turcia primi în principii cele cinci punte cuprinse în nota cancelarului Austro-Ungariei. Atunci Rusia găsi că acele garanții nu mai erau d’ajunsă, și principele Gortchakoff supstitui notei comitelui Andrassy ună contra-proiectă mai accentuată. Germania îl primeșce, și elă se presintă, celorălalte puteri, supt numele de memorandum de la Berlin. Cabinetul din Londra protesteză și cere uă Conferință, la care se ia parte tóte puterile. Cabinetul Austro-Ungariei se cam sburlesce, lumea începe a zice că s’a sfîrșită alianda celoră trei puteri, și numai după ce se face întrevederea Czarului cu Frantz-Ioseff la Reichstadt, și după ce merse la Viena generalulă Sumarakov, începu din nou a se crede în întreita aliandă. Deschidându-se Conferința, vedemă pe cornițele Salisbury luând uă atitudine contraria cu precedintele de chiar țări ale lordului Derby și mai cu semn cu acele ale d-lui Disraeli, lord Beanconsfield. Supt acestă influință, plenipotențiarii puseră Turciei, supt formă de programă, uă semă de condițiuni mai aspre chiară și decâtă cele cuprinse în memorandum de la Berlin. Turcii începu a resiste, promulgă Constituțiunea loră, și cu câtă membrii Conferinței cedeză, cu atâtă ei se facă mai țanțoși, péne ce écé acum membrii Conferinței îmbarcați de plecare. Acesta este istoriculă fapteloră petrecute pân’aci, ce nici într’ună casă nu trebuiescă uitate, mai cu stimă de noi Românii. Cunoscemüâncă, și nu trebuie se uitămâ, antagonismulă re provoca Gestiunea Oriuntelui chiară între puterile ce suntă acum mai multă să mai puțină aliate. Cunoscemü asemene că este uă mare antagonismă între Maghiari și Slavi, și prin urmare și ’ntre politica propriu zisă austriacă și cea ungară. Cunoscemü în fine manifestările Ungurilor, făcute chiară în Constantinopole în facia tutor puterilor, și nimeni nu se póte îndoui că ele nu voră provoca dragoste între Slavi și Maghiari. Ce voră face acum puterile în starea lucruriloră de astăzi ? Nimeni și póte ele ânsele nu scă loplindl fo.i.a. sp au sa faci. Cea-a oasă ce putemă sei toți este că ele negoțiază între densele și caută s’ajungă la uă tocmela, fiă și provisoriă, numai se potă se esă din actuala încurcătură. In privința acestoră negoțiări, cee ce se telegrafiază din Berlin cu data de 18 Ianuarie: „Rusia se silesce se'si asigure neutralitatea Austriei în casă cândă ar isbucni resbelulă cu Turcia“. Alte scrii spună că s’ar fi pusă din nou pe tapetă propunerea ca Austria se ocupe Bosnia și Rusia Bulgaria. Alții spună:..................................... dérii se răsămă pentru astății cele ce să mai spună și se provocămă pe Români d’a se întreba ce parte vomă avè noi în aceste tocmeli ? Amă dechiarată că voi mă se fi mă neutru, amă făcută totă felulă de sacrificii ș’amă susținută prin faptă dechiararea nóstrá. Tóte puterile au recunoscută că lealé și corectă a fostă purtarea nóstrá. Cu tóte aceste nici una n’a susținută ca neutralisarea nóstra să se confirme de tóte puterile. Nici chiară Turcia, care ne este datare cea mai mare recunoscință, n’a cerută în conferințe neutralisarea României. Guvernul turcă promulgă uă Constituțiune, și ca semnă de recunoscința ce ne datoresce pentru leala ș’amicala nóstra purtare, ne deghiară Otomani. Protestămă. Tóte puterile recunoscă că dreptă este protestarea nóstrá. Reacțiunea d’aci și Juna-Turdă d’acolo ne răspundă prin acusări și amenințări. Eco ce ne zice Juna-Turdă prin plătitură iei organ !! Stambuhdu, de la 11 ianuarie : „Sunt îi, firi nenorocire, mici popore, înzestrate cu mania d’a face scomotă. Cândă acestă scomotă este inocinte, mai bine e se nu fiă luată în semnă, dară acesta nu e casulă României astăzî. „Telegrafulă ne prevenise deja că ministerial principelui Carol fusese interpelată la Cameră. A trebuită, după noi, ca personele cari aă formulată acele interpelațiuni se fiă forte puțină inteliginte sau forțe doritore d’a produce ună efectă. „Seă în fine (și acestă din urmă presupunere ară pute fi cea mai întemeiată) trebuia ca cuvântulü de ordine se fi fostă dată de către ministeriă, pentru ca sé obțină. vă provocațiune publică. v I Acestă provocațiuni s’a făcută; ea este fățișă și de ună gustă îndouială pentru a nndice mai multă : ce en sé póte resulta dintr’ensa ? „I’entm România, una sau mai multe descepțiuniî în viitorii. ..lîmulă simți! celă mai elementară ară trebui se facă pe Români se înțelegă că situațiunea loră actuale este, orice s’arădice, din puntură de vedere politică, cea mai bună, pe care o potă spera încă mulții timpü. Adăpostiți în dosulă unei mari puteri, care a aparți de ori-ce preocupațiune esteriară, ca și de ori-ce responsabilitate. Romanii ară trebui să se consacre reorganisării de care au un asta mare nevoia. Ar trebui să se aplice se îngrijesc câmpiele lorii forte mănosc și în cari gricuitura e totă atâtă de înapoiată ca și în Turcia, căreia i-se facă aspre imputări în acestă privință. Ară trebui să pună uă capotă abuzurilor, așia de numerose ale unei administrațiuni de plânsă și să reîncuiescă uă biurocrațiă idiotă și coruptă; se de in fine tutorii nationalilor. Ioni egalitatea, care lipsesce într’un tord ce se pretinde constituționalii. »Eee ce România ară pute ș’ară trebui se facă, cea a ce guvernul ă iei suzeranii n’o opresce d’a escenta, cea a ce adesea chiară a sfătuită-o se se sfirșescă. Dară ei, Românii, preferă se se face d’a vijelia parlamentară și d’a soldații. „In locă d’a practica ordinea și economia, ei pună în piciore 200.000 omeni, făr’a soi bine măcară déca voră pute se’î plataséi și se’î nutrescă. Ei voră ca lumea să se ocupe de denși’, chiar i spreschimbândă,— deca ară fi nevoiă pentru a obține uă tristă atențiune — uă situațiune pacinică contra unei protecțiunî care curénda iară sdrobi; el daă năvală să se prindă în mrejile întinse tristei lorii vanități. _1—_ în Qî pxfl'Y. tra ’nsemnafii o c se ncercâ d apósa în v?unidxu,ca pre acesta e limba giulă unuia din diarefe loră, care trece dreptă forte moderată (le Journal de Bucarest) și care sprce că Turcia răspunde atitudinii atâtă de înțelepte șide corecte a Românilor, prin imprudinte și impudinte provocațiunî. „Acestă stransă manieră d’a interverti rolurile, acestă adevărată întrebuințare a impudintii, demonstră forte clară, cum liceanul mai susă, c’a fostă unu ce pregătiții, unu cuvântă de ordine transmisii Camerelor» de către ministeriă,“ de vergendaginense ca comitetulă teatrală să’șî aroge dreptul ă de a censura chiară opiniunile politice ale autorilor și de a interzice represintarea pieselor, ce manifestă opiniuni politice cari ’i displacă, acesta este un adevărată monstruositate, supt regimul nostru constituțională] iberali!. Putea comitetulă teatrală, pe terâmur literară și amicală,se revede canțoneta d-lui Millo, din singurul punct de vedere ală interesului literară ; și nu ună omă superioră ca d. Millo n’ară fi primită observațiuni juste și bine-voitore. De aci éase pene a inter’zice represintațiunea canțonetei anunciate prin afișă, este totă depărtarea de la îndeplinirea unei datorii, la comiterea unui abasă de putere. Apoi stingerea luminelor din teatru pe cândă sala era plină de spectatori, cari cereau esecutarea programei, coborîrea cortinei, depărtarea orchestrei, suntă atâtea necuviințe către publică, cari în alte țări, cu ună publică mai puțină răbdătoră de câtă ală nostru, ară fi fostă scumpă plătite. A fostă uă fericire, ce se datoresce atâtă tactului publicului câtă și ală poliției, că după strigăte două oră și după uă erupțiune pe scena întunecată a unei părți din publică, totală a putută se fiăstâmpărată de către iubitulă și multă aplaudatură nostru artistă, care în fația cortinei coborîte, fără orchestră și între două luminări aduse din cabina sa, a jucată caustica și spirituala sea canțoneză, dândă astăfelă, în cea a ce Tă priva satista Comitetulă teatrală ară trebui se se lase în fine a fi animată de alte simțiminte, deca voiesce a nu fi în desacordă flagrantă cu spiritulă tutoră instituțiunilor nostre, realmente aplicate. Reproducemă după edițiunea de dimineții a numărului președinte urmatorele: ALEGERI SUPLIMENTARE. Romană. Colegială I de senatori a alesă pe I. N. Voinov. Oltă. Colegiulă II de deputația alesă pe d. Em. Protopopescu Pache. Aflămă că mâne, Mercurî, se va judeca la secțiunea I a înaltei Curți de Casațiune ună procesă devenită famosă, dintre d. Godillot și Statulü. D. Godillot reclamă numai puțină de 700.000 lei, ca despăgubiri pentru diferite cause. Acestă procesă a trecută deja prin multe peripeții, s’a făcută divergință și mâne secțiunea I se va completa prin tragere la sorți din secțiunea N. D. Godillot, seă represintantulă d-sele, își dă negreșită mare silințe, pentru ca nenorocitulă Stată română se mai plătescă și cu acești 700.000 lei încrederea sea în concesionarii străini; se pare că este însușî atâtă de convinsă de dreptatea causeî d-sele, încâtă se asigură că pentru a câștiga procesulă, are recursă la aceleași mijloce pe cari le-a întrebuințată de Crawley spre a dobândi concesiunea ma. Purtarea nóstru cu Austro-Ungaria a fostă asemene din cele mai corecte. Ca mulțămire, cee ce ne zice ea prin ifianiță ungurescu Kelet: „Noi credemă asprime vă dorință generală cândă afirmămă că numai printr’uă ocupațiune austro-maghiară se potă asigura interesele de Stată ale României, cum și garantarea neutralității sale. Déca acestă ocupare s’ară îndeplini, atunci ea n’ar fi sărbătorită numai de majoritatea poporului română, ci și de miiele de locuitori străini.“ Ne oprimă aci pentru astăzi, ca se lăsămă timpi! Româniloră, fără osebire de partite, se cugete asupra tutoră acestoră cestiuni, și s’aviseze. Ieri sora, la represintațiunea dată de marele nostru artistă Millo, s’a întâmplată ună scandală, care supt regimulă trecută ară fi degenerată de bună semn în escese barbare, ca cele întâmplate la teatru supt poliția Catargi-Hiotu. Seri sora scandalulă n’a avută ense altă consecință, de câtă acea de-a irita puțină publiculă și de a’lă face se pretindă și se dobândescă ceaa ce legalmente nu i-se putea retușa. Comitetul teatrală, după publicarea afișului spectacolului, interzisese represintarea canțonetei comice a d-lui Mille Haine vecin, sdvențe politice. Avemă presa liberă, pe deplină liberă; avemă libertatea cuvântului și a întrunirilor; pentru ce are cugetarea n’ară fi liberă în tóte manifestările iei? Ințelegemă să se esercizeze ună óre care controlă asupra teatrului națională, pentru ca elă se nu devie ună curbă de imoralitate și de Represintantulă d-lui Godillot ne trimite următorea epistolă, ca respunsă la cele zise de noi despre procesul Godillot în Românul de ieri. Cândălocă acestei epistole, ca cestiune de realitate, mănține că totuși cele zise noi in numerulü de ieri; puțină importă că d. Berthon a fostă pate străină de manoperele denundate; aceste manopere suntă ună ce reală din nenorocire, și acesta este esențialulă. Eco epistola d-lui Berthon : Domnule redactare. In Zaruld d-v. de astăzi insinuați c’ași recurge la mijloce condemnatóre spre a câștiga procesulă pendinte între Stată și d. Godillot. Amă onórea va respunde cu amă convingere în dreptatea causei d-lui Godillot și dă confiență completă în justiția și nepărtinirea onorabilei înalte Curți de casație, ca nimeni se nu cuteze a întrebuința uneltiri nedemne. v..Speră în imparțialitatea d-v. ca veți bine-voi a publica acestă scrisore. împuternicitulă d-lui A. Godillot, A. Berthon. Bucuresci, 12 (24) Ianuarie, 1877. Elegantulă Ziaru, în care nobilii noștrii adversari își susțină cu atâta demnitate causa, aă declarată, într’ună articolă, despre financie, care se vedea bine că nu este propriă ală redacțiunii, că d. I. Brătianu, într’uă convorbire particulară la Semită, ară fi zisă d-lui G. Cantacuzino : „Da, espunerea situațiunii financiare ce arandată în Cameră este „greșită, éase directorulă comptabi lității ra’a încetată.“ Același Zhvră reproduce și în revista sea politică cu data 11 ianuarie acesta pretinsă declarare a d-lui I. Brătianu. Monitorul de astaZi într’ună comunicată oficială, dă acestei afirmări urmatorea formare de smințire, care totuși nu credemă că va opri pe domnulă Z’ard a inventa mâne alte neadevăruri încă și mai mari: „Jurnalul limpidă de la 9 Ianuarie, în articolul „Despre situațiunea financiară și despre căușele iei“, dândă sema despre uă convorbire particulară, care a avută locă la Senată. zice că d. ministru de financeară fi respinsă d-lui G. Cantacuzino, relativă la situațiunea financiară și resintată corpuriloră severü, și d-sea că suntă inefacbități în situațiunea pe care a presintat’o, dorit că a fost„ încetată de directorul„ comptabilității generale“. Se face cunoscută că în convorbirea dintre d. ministru cu d. Cantacuzino, respunsul d-lui ministru a fostă cu totulă altulă : la cele zise de d. Cantacuzino că espunerea situațiunii financiare conține inexactități, d. ministru a respinsă că cifrele se pot verifica de către oricine la ministerial de finance după scriptele și actele de unde au fost destrase, și décà într’adevĕrü se voră fi strecurată erori, se va face rectificare. Se publică deja cele ce precedă spre restabilirea adevărului. (Monitorulü) Brăila, 18 Ianuarie. D-lui I. C. Brătianu și copii diarului ROMANULU. Distinse cetățene, Brăilenii se simtă fericiți că potă, în plină libertate, a vé felicita cu ocasiunea d^e* d-vóstrá onomastice și vé roga a primi omagiere soră sincere, ca semnă de recunoscință pentru faptele mărețe cu cari v’ați distinsă în întrega d-vóstra viață politică. Facă cerulă ca paginele frumóse ale istoriei patriei nóstre se reserve ună locă de distincțiune numelui de Ionn C. Brătianu, tipul patriotului luminată, fruntea democrației române: C. D. Djuvara, Teodoră Dobrescu, G. D. Djuvara, G. Codașă, Niță Vasilescu, Dobre Christescu, D. Ionescu, Alecu Vasilescu, Neagu Christea, V. Teodorescu, Apostolă Vasile, C. Georgescu, advocată, Alecu Constantinescu, M. Divanis, V. C. Marinescu, C. G. Stoianovici, N. Găisenu, Dumitru Manolescu, Ștefană Apostoloni, V. Mimi, Ștefană Christescu, Scarlată Manolescu, lom! Ștefănescu, Furtunescu, Ploiesci, 18 ianuarie. Domnului I. C. Brătianu. Primă-ministru. Profitândă de Ziua onomastică, vă urămă cea mai lungă viață, ca să conduceți totă cu același patriotism^.