Romanulu, mai 1877 (Anul 21)
1877-05-01
ANULU ALU DOUEPECI-ȘI-UNU Redacțiunea șî Admîntrațimea strada Dómiei si VOIESCE SI VEI PUTEA. ANDNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani Deto „ . , paginea III, 2 lei — A. »e adrena: IN ROMANIA, la administratiunea dianului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la E ugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIEÎIA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallliscligasse 10. Articolele nepublicate se amin. 20 BANI EXEMPLARULU. SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS. Londra, 13 Maiu.— In Camera comunelor, desbaterile continuă asupra propunelor d-lui Gladstone. Ele s’au amânată pene luni, cu condițiune ca se se termine în acea dl. Glancom, 22 Martt. — Constructorii de vase de comerciu din atelierele de la Clyde, au concediații 40,000 de lucrători. Bucuresci, ?2 So ieri s’a desbătută în adunarea deputaților și cestiunea cea mare naționale a dilei, resbelulu în care ne am aflată îngagiațî de faptă, nainte încă de a se rosti asupra acestei cestiuni corpurile legiuitóre, și noua situațiune în care se află România, în urma ruperii de către Turcia a vecinelor relațiuni ce existaă între dânsa și România. Astăzi trebuie se lăsămă cuventulă represintanților națiunii și mai cu sema guvernului, care prin organulă ministrului de externe întâiă, și apoi prin organulă însuși primului-ministru, a arătatü atâtă care a fostă neîncetată purtarea nedreptă și iritătore a Porței în contra României, câtă și care a fostă și trebuie se fiă purtarea României fadă cu încălcărele Porții și cu noua situațiune creată prin ruperea de către însăși Turcia a vechieloru nóstre legături cu dânsa. Damă dură astăzi spațiulă nostru discursuriloru-manifestă ale guvernului, începândă cu ală d-lui Cogălnicanu. In alte numere vomă arăta propriele nóstre impresiuni, precum și cea putută fi tristă sau mulțămitoră în desbaterile parlamentare asupra cestiunii resolvate ieri în Cameră și care remâne a se resolva și în Senată. Măria-sea Domnitorulă a pornită astăzi, la orele 7 de diminață, din Bucuresci la Oltenița, unde a ajunsă la orele 1 l, și a fost primită cu mare entusiasmă. Inălțimea-sea a trecută în revistă trupele cantonate aci cari l’au salutată cu vii aclamațiune, mai alesă bateria de artilerie care s’a distinsă în dina de 28 Aprile, în foculă asupra Turtucaiei. Cu totă animația estraordinară ce domnesce, până acum este liniște în Oltenița. M. S. Domnitorulă, însoțită de d-na generală comandantu ală corpului ală 2-lea de armată și de șeful statului-maioră-generală, a mers Joui, 28 cuvinte, spre a inspecta trupele din divisiunea 3-a, care staționeză în Giurgiu și împrejură. La intorcere, Măriașca s’a oprită la Vidca, unde a visitat o lagărulă rusescă și s’a preumblată printr’ânsulă, însoțită de d-nii generali comandanți ai trupelor imperiale. DUMINECA, 1 MAI II, 1877. iK306 SS3 Siî 32 AVSV £ LUMI NEZATE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitali, umană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un luna 4 lei. In districte: umană 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lei; u5 luna 5 lei.' Pentru lotoerele Europei trimestru 15 lei A se adrifia: IN ROMANIA, la admiuistratiuDea (|iariuF: LA PARIS, la d-uil Darras-Hallegrain, 5 rue de l’aneionne comedie, si Havas, l.affite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VÍRKA, la de B. G. Popovici, 15 Fleisclrmai kt Scrisorile nefrancate se refusi. 20 BANI ESEMPLARULU. Discursulu d-lui ministru de esterne rostită cu ocazia interpelării d-lui Stolojanu. Domnitorü deputați, Voiu începe cu oă citațiune împrumutată de la marele diplomat Talleyrand, citațiune care mi-a împrospătatu-o în memorie onor. d. A. Stolojan: „ centrul de gravitate al Europei este la Dunarea de jos“. Așa este. Cu aceste cuvinte vină înaintea d-vóstră spre a afirma din începută marele adevĕrit, cunoscută nu de astăzi, ci de secole, că la gurele Dunării simtă în jocă interese mari europene, și din nenorocire interese cari se combată între ele! Acestea d-lori trebuie să ne dovedescă la toți cum că cestiunea de facia nu este uă cestiune, deca mă potü esprima așa, uă cestiune numai locală, este și uă cestiune europenă. Acestă adevăr țu a Tu constata împreună cu d-vostră, pentru c’ași voi ca acesta cestiune să fiă discutată în modă matură, în modă cugetată, lăsândă deuă parte tóte pulsațiunile animei, lăsândă d’uă parte entusiasmulă, judecândă rece, adică dându-ne sema bine de ce facemă și de ce avemă să facemă! Prin urmare, d-v., cândă vedemă că totă Europa, că tóte puterile cele mari stau în espectativă, că pen’acum n’au luată nici uă otătire, că tóte se lasă se véia cum aceste doui mari atleți, Turcia și Rusia, atleți dușmani seculari își vor fi sfârși certa lorii, socotescă că nu veți cere ca guvernul ă d-vóstra sé via, prin organulă meă, înaintea d-vostră, cu văotărîre definitivă, (aplause), adică se ve spune mă iute unde avemu sé mergeme. Nu veți pretinde de la micuța ministru ală afacerilor străine din Bucuresci ca să vină să va facă unu programă politică într’ună modă mai determinată, mai precisă decâtă îlu acentuieză marii miniștrii ai afacerilor străine ale marelor state europene. Acesta nu o potu face, déru cândă este sĕ calificămă fapte, déru cându va veni momentulu propriu sĕ luămuotărîri și noi suntemă Români, și noi suntemu energici și noi suntem omeni de acțiune! Înș6 ea guvernă noi avem a uă datorie mai multă decâtă alți Români pentru că miniștrii, avemă uă răspundere multă mai mare decâtă fiecare din d-vóstru, îmi permită a ve spune acesta din începută. D. D. Ghika. Bravo. D. Ministru de externe. Vă mulțămescă dérii nu vă grăbiți; me tem că în curândă vé veți exprima altarele. (Aplause și mare ilaritate). En se fiindă că avemă răspundere și că acesta răspundere este nu numai a personelor nóstre, este însăși răspunderea țării, căci din nenorocire ce noi facemă țera respunde, faptele nóstre devină fapte ale țării; de aceia trebuie să fimă cu cea mai mare cumpănire înainte de-a face nu ună actă, și u na,iute de-a, scote ună singură cuvântă, trebuie de trei ori să ne gândimă și să ne resgândimă. Suntemă uă țâră liberă, suntemă uă țâră cu libertăți inițiole absolute, libertatea tiparului, avemă libertatea întruniriloră, avemă și uă libertate multă mai mare de câtă tate libertățile care nu este scrisă în Constituțiune, deru care este scrisă în moravurile nóstre, în tradițiunile nóstre seculare, acesta este ospitalitatea română, și acesta ospitalitate nu este esclusivă, ea este dată și la amici și la inamici; și inamicii noștrii sunt, în țară, și în mare numără, și ei plătescă ospitalitatea nostrá calomniându-ne ; fiecare cuvântă care ese din gura nostră să răstălmăcesce și sburândă prin firură telegrafică în tote colțurile Europei devine ună actă de acusațiune contra țării nóstre. De aceaa suntemă datori să fimaă pate în cuvinte, multă mai reservați încă decâtă în acte și cine cunosce și judecă acestă situațiunea, trebuie să ne țiă sema de reserva nóstru. Onor. d. Stolojanu cândă ne-a vorbită despre purtarea dușmănescă a Turciei către România din omă în vârstă a devenită june și cu verva juneții, ne-a vorbită de atrocitățile ce se comită la fruntariele nóstre! Și că și colegii mei în posițiunea d-sale nu ași fi vorbită altă felă! D. Stolojanu v’a făcută deja istoria, fapteloră săvârșite în secolulă nostru pregătitore renascerii nóstre naționale! Și că aparțiă unei generațiuni, unei partite care s’a luptată și în contra suzeranității turceșci și în contra protectoratului rusescă; și că aparțiă acelei generațiuni care a lucrată ca acestă țară să’și aibe centrulă său de gravitate în însuși ea, ca acesta țeră să’și potă hotărî ea destinele séle. Însă totă de una amu lucrată nescăpândă din vedere că mănținerea buneloră nóstre relațiuni cu înalta Portă era pentru noiuă bună pază și represintândă totă d’uă-dată și una interesă europenă. Actele nóstre mai tată de-mna aă țintită ca din ce in ce să intemeiămă mai strînse legături cu înalta Pói’tá, nu a Jică de acele legături întemeiate pe un stare de lucruri împrumutate de la vocurile feudale și care astăzi nu mai du rațiunea loră d’a fi, vasalitate, suzeranitate etc., ci voiescă a înțelege acele legăminte întemeiate pe necesitățile vecinătății, pe interesele reciproce, pe legăturile d’uă bună amicițiă, tóte aceste isvorindă dinuă frontieră comună de peste 200 kilometre, pentru că astăfelă Turcia și România, una prin alta, să fimă mai tari și în facia unui alu treilea! Tóte partitele politice din țera nóstra ajungendă la putere, unele într’ună chipă mai accentuată, altele,într’una chipa mai moderată, au urmată acestui programă. De la tratatul de Paris și până astăzi și unele și altele aă stăruită să deschidă ochii bărbaților de stată ai Turciei, ca să le arate că, era a lucra în interesulu imperiului otoman, lucrândă la interesul statului nostru! Din nenorocire puțini bărbați de stată ai Turciei au înțelesă acestă politică sănătosă și din nenorocire acei bărbați de stată, ca Reșid-pașa, ca Ali-pașa și chiară ca Fuad-pașa, astăzi au murită, și au murită mai cu deosebire pentru nenorocirea Turciei; acei bărbați represintaă ceea ce se numeste astăii bătrâna Turcia. Bătrâna Turcia a murită și a venită juna Turcia.... Uă voce. Spftalele. D. M. Cogălnicanu, ministru de externe. A venită Turcia jună, care nu se deosebesce din Turcia cea bătrână decâtă prin una fanatismă cu multă mai exagerată, și ală căreia programă este reînvierea unor timpuri de putere musulmană cari n’aă să mai reviă, timpurile lui Mahomedă II, timpurile lui Baiazetu. Aceste timpuri de putere pare că ară fi putută reveni pentru imperială otomană, déra negreșită că ele n’ară fi revenită prin fanatismă, prin robiă și prin focă. Ele de sicură n’ară fi putută reveni de câtă recurgândă la civilisațiunea europenă, și cblămândă la viață publică pe deosebitele naționalități creștine cari trăiescă în imperială otomană, asigurându-le nu numai drepturile omenesce, deru dându-le și uă esistență politică și uă administrațiune autonomă. Juna Turcia n’a urmată asta; ea accepta reînvierea gloriei otomane de la reînvierea iataganului care, din fericirea bunei, este astăzji tocită pentru veciă ! Ali-pașa și Reșid-pașa și Fuad-pașa resistaă la cererile, la faptele Româniloui, ânsă venină momente cândă el totă cedau, astăfelă că marele acte ale națiunii nóstre, severșite în deplina nóstra libertate, — deși cam târisiă—totuși au ajunsă a fi recunoscute de către acești bărbați mari ai imperiului otomană! Și Europa, și mica Româniă speraă că acei bărbați de Stată ai Turciei vor ave moștenitori. Din nenorocire ei au fostă sterpi, și politica loră înțeleptă s’a îngropată cu dânșii! Și astăfelă România ea și Europa nu se mai întâlnescă în Constantinopole cu rațiunea, cu mintea sănătosă, cu prudința politică, cu ideiele civilisațiunii moderne, ei de la 1866 iicece, neamă aflată mai totă-de una în facia fanatismului. In facia presumțiunii că semi-luna mai pate domni asupra Românilor. Astă-fetă ne-amă găsită totă-de-una, o spună cu durere, in facia unei linii de negațiune, trasă și pălită de toți miniștrii turcesc! fără osebire de câte ori ună interesă românescă era în jocă! Amă amfită unele glasuri <Jicândă și susțiindă ‘că noi nu facemă parte din Oriente, că noi suntemă Occidents; că Orientulă incepe numai dincolo de Dunăre! Efore mare! Acesta va fi, și trebuie să ne silimă să fie câtă mai curândă , astăzi acesta nu este încă. Prin civilisațiune, noi suntemă Occidentă; prin posițiunea nóstra, prin interesele nóstre și mai cu semn în facia situațiunii Oriintelui, care nu e încă limpezită, în facă chiară cu tratatul de Paris, care ca corpă politică, ca interesă mare europenă ne recunosce încă ca parte integrantă a Turciei; în facă cu relele și necompletele definițiuni și stipulațiuni ale tratatului de Paris, recunoscute nu de mine, ci recunoscute astăți de Europa întregă, ca stipulațiuni greșite și neindestulatare, în facia tuturora acestoră împrejurări și cu tratatul de Paris în mână, noi nu numai avemu dreptulă, déru suntemu datori se recunoscemu că facemă parte din Orientă; și prin urmare, ca parte din Orientu, avemă și noi dreptură și datoria se Jhemă ună cuvântă în cestiunea Orientului! (Aplause). Era dorit uă mare datoriă, ună mare interesă din partea înaltei Porți se nu uite acesta, și de a doua zi de la tratatul de Paris, se cuvenea, in propriul său folosă, se trăiesc în neîntreruptă comunicațiune și schimbă de idei cu România, se stă în necontenită intimitate politică cu România! Nu a fostă așa! Démit mă oprescă aci spre a veni la actualitate. A isbucnitu revoluțiunea în Muntenegru, stă mai bine ficendit a isbucnită resbelulă acolo, căci Muntenegru a sclută a rămâne stată independentă; a isbucnită revoluțiunea în Bosnia, în Herzegovina; a isbucnită revoluțiunea în parte și în Bulgaria. Nu’mi este permisii mie se vă aci se vă desfășură tabloulă crucjimeloră ce s'aă comisă in aceste nenorocite provincii pretutindeni unde trupele otomane ș’au pusă piciorulă. Amă spusă-o acesta vădată și atunci amă primită numele. . . D. Lascar Costin. Grațiosă. D. M. Cogălnicanu, ministru de esterne. Lasă d-lui Costin grija de a da sensulă acestui cuvântă. Suntă fericită că astăzi mă vice-președinte ală Camerii, ală majorității, care în Iultă trecută îmi osîndea nota desvăluore aceloră crime în Bulgaria, ca onorabilulü d. Stolojanu, a spusu că avemă datoria se cieemă și noi mă cuvântă în cestiunea suferințelor, coreligionarilor noștrii de peste Dunăre. Avem uă datoriă mai multă ensă decâtă ună dreptă, de a ne interesa, de a simți pentru chrestinii de pe țărmură dreptă ale marelui fluviu , pentru că în timpurile vechi, noi Românii împreună cu Bulgarii amă formată regatală Bulgaro-Română, pentru că in țera nostrá avemă interese mari represintate prin cetățeni români de naționalitate bulgară, cari ca și românii faă parte la sarcinele țărei, și aceștia că părinți, cătrați peste Dunăre, pentru că avemă poporațiuni române în totă țărmulă dreptă, și deputații de la Brăila și de la Galați și de la Ismailă scră că cele ântâi erurjiuni comise de Cerchezi după isbucnirea resbelului turcorusă nu s’aă făcută asupra Bulgarilor, câtă s’aă făcută asupra sateloru românesc! (aprobări). Pentru aceste nenorocite poporațiuni avemă simpatii forte naturale; dérü naturale, d-loru, ori ce s’arăt Țice! Nu ne era déràt nouă cu putință să nu ne doră anima cândă asujiamă atrocitățile de peste Dunăre, acésta am constatată anulă trecută, cândă ocupantă acestă ministeră,și suntă fericită de a vedea astăzi vice-președintele acestei Camere de la înălțimea acestei tribune, puindă sigiliul său la afirmările mele din iulie 1876, cu singura deosebire că limba giulă d-lui Stolojian este mai energică decâtă a fostă ală meă! Cu tóte simpatiele României , guvernulă ânsă a pusă mâna pe animă; cu toții ne-amă oprită pulsațiunile, și amă fostă neutri, și fórte neutri, și leară neutri. Ună amă întregă amă fostă gendarmulă Turciei; armele trimise Serbiloră le-amă oprită să trecă prin țara nóstrá; voluntariloră le-amă Îngreuiată câtă amă putută trecerea prin țară, amă arestată chiară bulgarii cari alergau sau lucrau pentru salvarea patriei loră. Și cândă amă făcută acésta? Cândă Turcia nu avea în Bulgaria de câtă bași-buzuci și Cerchezi, nu avea armată regulată sau celă puțină nu o avea de câtă într’ună numără forte mică, căci tota armata sea era în facia Sârbiloră. Dérüdéca atunci cuventulă României s’ară fi rostită, déca acea mică spadă a României care se disprețuiesce, ar fi intervenita la Iulie 1876, nu credeți ori că lucrurile de atunci s’ară fi regulată în câtă pate că nici ar fi fostă silită Rusia să intervnă ? (Aplause) Déca mica nóstra spadă a șerbită iu teea, diplomația și guvernulă nostru nu am șezută cu mânele încrucișate. Noi amu bătută la tote ușile Europei, amă bătută mai cu deosebire la acea Portă care se numește înalta Portă, (aplause) și care ea trebuia cea d’ântâiă se ne deschidă porțile cele-l-alte. Ei bine, noi amă găsită acea Porta închisă, și din causa iei amă găsită închise și cele-l-alte porți. Noi totu amu stată neutri; totă nu ne-amă uitată la invitațiunile ce ni se făceau mai din tóte provinciele turcesc! cari ne ziceaă: fLați în suferințe în trecută, și avândă același viitoră, veniți-ne în ajutoră! Noi suntem popore orientale, Orientele este ală nostru, prin urmare noi avemă dreptulă, datoria de a zice cuvântulă nostru în soluțiunea cestiunii orientale! Cu tóte acestea noi am ăstată muți la strigătele de durere ale chrestinilor, și în cele din urmă Rusia a fostă silită să fică ea cuvântulă săă, și cuvântulă acesta care era espresiunea opiniunii publice din Rusia era atâtă de mare, atâtă de puternică, încâtă a atras la resbelă pe ună imperatore ale căruia titluri cele mai nemuritore, nu suntă pentru că este imperatorele tuturoră Rusieior, pentru că este marele reformatoră ală imperiului său, ci pentru că este celă mai mare amică ală păcii, scump de sângele supușilor săi. Domniamea va trece la istoriă cu renumele iei; supt dânsa vă picătură de sânge nu s’a vărsată în resbelă. Ei bine, simți mântulă națiunii ruse, glasură poporelorăehreștine și suferinde din Oriintea făcută pe marele imperatore Alesandru ală II, pe amiculă păcii, ca să scoță spada din temă. Domnilorui, cândă ați votată convențiunea închiriată cu Rusia, v’amă spusă totă ceea ce trebuia se spună, în câtă astăzi nu se mai cuvine se vă mai fică altceva decâtă că majoritatea acestei Camere, care a votată acea convențiune a fost ă, cu