Romanulu, iunie 1877 (Anul 21)

1877-06-03

* ANULU ALU DOUE­ SECI-ȘI-UNU Renactiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. J.iiu­a de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta „ „ „ paginea Iii, 2 lei — A. se adresa: III­ ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-mie, 8, Plane ■­­ de la Bourse. .LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet ■Street, London E. C. LA • VIENA, la d-nii Ilaasonstein și Vogler, VValliischgasse 10. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULU. . SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Ploiesă, 12 Iun­iu.— Maiestatea­sca îm­păratulu­i Rusiei a mers a ieri în lagărulă bulgară pe care l’a visitatu cu de ame­­nuntulu. Imperatulu a convorbită familiară cu oficialii. Părăsindu’i le­ a­­ lisă: La reve­dere peste Dunăre. In timpulu visitei sale, Imperatulü a manifestată dorința d’a vede pe căpitanulu Bai­ia Nicoloff. Acestu ofi­­ceru fiindu atunci, absinte se presintâ sora la Ploiesci, la cartierulu generală ală îm­păratului. Maiestatea-sea îlu primi îndată și îlu îmbrăcișă cordială. Acesta mărturise de ’nalta stimă a Ța­rului, pentru căpitanulu Nikoloff se va în­țelege când­ se va sei că în 1854, cându Turcii trecură Dunărea spre a ataca pe Ruși, elu trecu Dunărea în notă spre a informa pe acești din urmă de intențiunea șijHnii nicitorii lord. Const­antinopole, 12 Iunie.— Uă tele­gramă a lui Mehm­et Ali, comandantele trupeloru turcesc­ în Brzegovina, semna­­leză o luptă ce ar­ fi avută lecă­ieri în­tre Turci și Muntenegreni la Kaládém­, la răsăritulu Muntenegrului. După acestă te­legramă, Muntenegrenii ar­ fi fostă bă­tuți. Constantinopole, 12 Iunie. — Muktar­­pașa s’ar­ fi retrasă spre Kuprucoci îna­intea Erzerumului. ----------­---------­ VINERI, 3 IUNIU, 1877. LUMINEZA­TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitali, unu and 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă luna 4 lei. In districte: unu anii 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă luna 5 lei. Pentru tote­­ erele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (paiului. LA PARIS, la d-nil Darras-Hallegrain, 5 rue de l’aneienne comedie, si Havas, Laftite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA TIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARULU. Bucuresci,­­ Cireșaru Gloriosulu Sul Lanu­ și Sublima Pór­tă ..........cine nu scie ce se petrece în Turcia a va lua aceste calificări dreptă espresiuni de derîdere inventate de reü-voitorii marelui Turcă, n’art­ bă­nui de locu că ensuși gloriosulu , o­­pera turcescü cu Șeik-ul-islamulO see își bată astü­felö joeü de su­veranii lu­și de guvernulü loru.......... In fine Sultanulü gloriosit, pentru c ä Rușii aă ajunsă deja lîngă Erzerum, și Porta Sublimă, pentru că a adusă imperială Otomană la marginea pră­pastiei, s’aă ilustrată din nuoă prin­­tr’ună actă diplomatică, care lâr­­gesce aureola ridiculului cu care le place a se împodobi de câtă­va timpă. Acestă actă, pe care l’amă re­produsă în numărul­ nostru din urmă, are de scopă a protesta în contrar proclamării independinței nós­­tre absolute și a ne amenința cu totu teribila urgiă a puterii oto­mane. La protestare am­­ fi răspunsă că nim­ică nu era mai logică de­câtă ca Turcia să proteste în contra ti­ne­­re soluțiuni a națiunii române, care rătează netedă ori­ce discuți­­une între noi și sublima Putta asu­pra drepturilor­ și dătorielor­ nós­tre reciproce. La amenințare eră și amă fi răspunsă că gloriosula Sul­tană este liberă să amenințe, și noi Românii suntemă asemene liberi să considerămă aceste amenință­ I­ea venindă de la nesce fantome ce nu mai potă să inspire nici uă temere. Sublima Potta vorbesce însă de onorea nóstrá, de interesele nóstre, pretinde că armata nostrá ară fi devenită ună instrumentă servilă în mânele Rusiei și se îngrijesce for­te multă de „echilibrulű europeni,“ pe care pretinde a’lă regula ea, care nu și-a putută regula propriele i ei interese, și și-a deschisă peptură u­­notă lovituri mortale. Aci e ridicolulă, aci e absurdură pe care voimă a’lă pune în reliefe prin câte­va observațiuni. Nelealitatea și perfidia de care a dată toto­da­una probă Portain re­­lațiunile iei cu noi, sunt­ puse și de astă-dată în capulă protestării turcesc!. Ea vorbeșce de nelealitatea gu­vernului rom­ânescă, pretinde că eră­a predată țera inamicului și speră a rădica indignațiunea Euro, e în contra nostru,­­ficéndo : „Europa scie cu ce fidelitate Sublima-Portă a respectată în tóte timpurile privi­­legiele acordate Principatelor­, chiară în peri­oda lor, cea mai agitată.“ Pe ce se întemeiază acuzarea de nelealitate, pe faptul­ că guver­nulu României e tratată cu Rusia? Acesta este negreșită ună actă de ostilitate, de inamiciă chiară, dére unde póte fi aci nelealitate? Tre­buia ore ca guvernulu României să ceră prealabila per­­­isiune a Porțuî de a închiria­tă convențiune cu Rusia? Nu este dâră absurdă, ridicolă a­­cestă acusațiune? Sublimulă Savfet-pașa pretinde chiară că guvernulu rom­ânescă „a predată țara inamicului.“ Cărui inamică? Inamică ală ță­­ră românesc! nu este astăzi de­câtă numai Turcul­u. Ce’să face pe ma­rele ministru, care ’și-a pusă țera în așa frumósa posițiune, să pre­tindă că inamiculă Turciei este și inamiculă României ? Guvernulü ro­­mânescă a lăsată liberă și resui­­cid­ă trecere unei armate amice și aliate pe teritoriul ă săă. Nu pentru prima ora guvernele din România urmeza astă­felă, și acestoră tră­dări succesive se datoresce pate că Turcii sunt­ de multă goniți de pe țărmură stângă ală Dunării, că cui­burile de bandiți și de pirați tur­cesc­ de la Brăila, de la Giurgiu și alte orașe mărginașe, s’aă transfor­mată în porturi înfiorinde și că Du­nărea, acestă mare arteră a vieței economice în Oriunte, a fost­ redată liberei navigațiuni. Câtă despre armata română, Tur­cii au avută deja ocasiunea, și este de sperată că voră avea-o în cu­­rSudiî și mai multă, de a se con­vinge că ea nu este de­locă ună in­strumentă servilă în mâna Rusiei, ci braciură patriotică și resbura­­toră, condusă numai de interesele și de simțimintele românesc!, în con­tra inamicilor ș­iei seculari, în con­tra barbarilor, cari au enervată na­țiunea română prin secole de uă luptă inegală și­­ s-aă impusă apoi regimulă vecinică blestemată ală Fanarioț soră, în scopă de a ’i se­­verși peirea. Astăzi, națiunea ro­mână, răpede reîntremată în urma scăpării de supt sistema de ener­vare și de tîmpire ce ’i impuseseră Turcii după secole de luptă, se ră­dică, și cu arma în mână caută a ’și relua posițiunea, la care are drep­­tulă în concertul­ statelor­ Euro­pei și în stima lumei. Eee care este misiunea armatei române, eră nu aceea ce­­ place sublimului Savfet a ’i-o atribui. Cartea României nu putea fi le­gată de pórtea Turciei. Nu este ni­meni astăzi în Europa care vor­­bind­ despre imperial­ Otomană, să nu să califice de muribundă. In mo­­mentulă cândă muribundulă face âncă m­ă pasă spre­­ moi mentă, na­țiunea română trebuia să fi fostă în adevéra tirpită pene a ’și fi per­­dută instinctulă de conservare, ca să voiescă a împărtăși sortea mu­ribundului. In ceea ce privesce „fidelitatea“ cu care sublima Porta se laudă de a fi „respectată în tote­ timpurile privilegiele acordate Principatelor“,“ vomă observa mai întâiă că acele privilegie nu ne-au fostă acordate, ci te-amă dobândită noi Românii prin tratate de alianță neegală, de bună voiă închiăiate, atunci cându marii nostrii Domni au verjuza că puterile națiunii erau sleite și că’i era peste putință de a mai lupta multă timpă. Intru acesta luămă de marture tóte tratatele nóstre cu Porta. Apoi vomă întreba : respectă ală tratateloră din partea Porței se putea numi impunerea rușinaisei domnii a Fanarioți­lor­, schimbările de Domni Fanarioți pe fie­care ană și chiară după două trei luni de domnie, în scopă de a dobândi sume colosale pentru fie­care întronare, sume cari se storceaă din se­mmi țară, re­dusă la cea mai de pe urmă mi­­seriă ? Respectă ală privilegie soră se nu­­miaă acele infame deputațiuni de sciri otomani, cari veniau ca soli trimișî de Pa­­tă, erau conduși cu pompă ’naintea Domnitorului, și aci de uă­dată își trăgeau iataganele, u­­cideau pe Domnulă ai cărui os­­peți erau, îi trimiteau capulă la Porta, și arătau în acelașă timpă firmanulă în virtutea căruia veni­seră să comită ace­ste odrose aten­tate, amenințândă cu totă puterea armată a imperiului, pe ori­cine nu se va supune ? Respectă ală privilegieloră e­­rau în­­ălcările Turciloră te­rito­­rială rom­ânescă, luarea în stăpâ­nire a porturilor­ nóstre, transpor­tarea lor­ în întăriri de pirați și oprirea navigațiunii pe Dunăre? Amă putea însuți întrebările, decă spațiul­ ne-ară permite și mai cu eseidre decă lucrul ă ară avea vr’uă utilitate. Derű pentru ce ne-amă mai sili a demonstra roua-credință ce a­ pusă totă-de-una Porta în res­pectarea îngajamintelor ă­iei, când d ensuși resbelulă actuală nu este de­câtă consecința acestei releci­edințe. Ore Porta n’a voită să înșele Eu­ropa întrăgă­­m­ândă către densa, îngajaminte solemne în favorea po­­porațiunilor­ chreștine, apoi neîn­­deplinindă în cursă de peste două­zeci de ani nici unulti din acele an­­gajamente ? Astăzi nimeni nu mai dă cu­­văntului Turcului mai mare valore de­câtă merită; promisiunile lui nu mai înșelă pe nimeni, după cum nici amenințările lui nu mai sperie pe nimeni. Acesta o simte atâtă de bine însuși Savfet-Pașa, în câtă cândă ajunge în nota sea la ame­nințări, nu uită a adauge că va întrebuința în contra României mij­­locele ce i­ le va consilia grija in­­tereselor­ Po ței și „pe cari i­ le va inspira mersulu evenemintelor­“. Face bine să nu uite „mersulu e­­veneminteloră;“ ele îlă voră obliga póte să convină că notele sale di­plomatice du în contra Româniloră totă atâta efectă câtă și bombele de la Vidin. D’uă­ cam­­dată însă , ministrul­ gloriosului Sultană nu se mulță­­mesce a voi să’și lămurescă posiți­­unea faclă cu România. După ce a regulată atâtă de bine afacerile Turciei, voiesce să reguleze și ma­rele interese europene, vorbesce me­reu de „echilibrulu eu openii“, face se sine câtă pate acestă cordă sim­­­țitorre a puteriloră, credendă că’și mai face cine-va vr’uă ilusinne în privirea posibilității pentru Turcia de-a ave vr’una rolă în menținerea echilibrului european. Să vede că Șeik-ul-Islam arde de nerăbdare de­ a acorda padișahului, pe lângă no­ul­ titlu de gloriosü și acela de restabilitoru ale echilibrului european. Prudinte ar fi fostă la Savfet­­pașa să fi menționată și cu acestă ocasiune despre „mersulu evenemin­­teloră pate ca evenemintele să se însărcineze a proba—după noi ele aă și probată — că Turcia, departe de a mai fi oă condițiune de echilibr­u pentru Europa, este din contra uă cauză de necontenită per­turbare și amenințare a acestui echilibru, și că liniștea Europei reclamă eman­ciparea și constituirea naționalit­ă­­ților­ chreștine din Oriunte, ca ter­menii ale unei îndelungi usurpațiuni, însemnată de tote crozimele și de­gradările barbariei. Maiestatea Sea Impăratulă tutu­­roră Rusieioră va veni mâne, după amezi, în Capitală. Din causa unei indisposițiuni Maies­tatea Lea n’a putut­ veni ieri, cum se anunciase. I. S. principele Milan al­ Serbiei sosesce astăzi la 2 ore după amezi la Orșova. • D. ministru de resbelă a plecată să primescă pe înălțimea Lea, care va petrece noptea la Orșova, era mâne va porni spre Ploiesci. Poporul­ italiană care toto­de­una a simpatisată cu poporele cari su­­fe­iaă, cari luptaă pentru indepen­­dința loră, nu s’a arătată indife­rinte pentru Români: îndată ce Serbii luară armele spre a scutura jugulă musulmană, Ita­lianul constituiră comitete și orga­­nisară oă legiune de voluntari spre a veni in ajutorulă loră. Cândă România proclamă inde­­pendința sea, presa italiană fu cea d’ântâiă spre a ne arăta simpa­tia iei. Azi Italianii suntă gata a ne da brațele loră spre a lupta alături cu noi pentru conservarea acelei inde­­pendințe. De câte ori uă națiune fu opri­mată sau luă armele spre a com­bate pentru libertate. Italianii, ce­­dând­ unei generose impulsiuni, ve­nind in ajutorul­ ei, fură gata a-și sacrifica viața pentru binele ome­ni­rei. Generaliia Garibaldi, eroul a ce­­feră două lumi care fu și este celă d’ântâiă spre a lupta pentru binele umanității, sern să inspire junimea italiane generosulă simțimentă de a combate pretutindeni pentru causa progresului și a libertății. Ieri avurămă plăcerea de a vedea pe d. căpitană Gonsolini, redactori­ ală puternicului organă al­ demo­crației, La Ragione, din Milano. Intorcendu-se din resbelul­ Sâr­­biei, d-sea veni în Bucuresci, tri­­misă de sute de Italiani spre a pro­pune guvernului formarea unei le­giuni italiane. Comanda acelei le­giuni ar­ fi încredințată unui colo­nelă desemnată de generalul­ Ga­ribaldi. Suntemă și cum­ că chiară dacă în împrejură­ile presinte gu­­vernulă ară fi împedecată , prin mai multe cause d’a primi nobila și generosa propunere a fraților­ nos­­ștrii din Italia, totuși națiunea și guvernul­ suntö și vor­ fi recu­noscători de acestă nouă probă de simpatia și solidaritate ce ne dau frații noștrii din Italia. Amicia arătată în timpii de față nu se pute uita. Legăturile ce ne unescă devină din ce în ce mai tari; nimeni nu va mai pute să le rupă. Ele din contr­a se vor­ întări prin puternica susținere ce ne va da Italia în viitorul­ congresă. Astăzi deja mai multă de câtă ori­cân­dă putemă Zic e Italianiloră: recunoscința nostru vă este asigu­­rată prin inimă precum prin sânge vă este hhiăzășuită iubirea nostru. Monitorule oficiale publică urmă­­torele amănunte asupra diferiteloră t­ece­i de bande turcesc­ pe terito­­riulu nostru comise în zilele din urmă. La 20 Mină, uă bandă de Turci, de­barcân lă în ostrovidă din direc­țiunea c­omunelor­ Ostroveni și Oră­șeni, din apropierea Bechetului, aă măcelărită doar pescari din acele comune, fiindă apoi urmăriți din ună detașamentă din ală 13-a de dorobanți, aă fugită. Coloră două pescari greu răniți, li s’a dată de medicină regimentului totă ajuto­rulă posibilă. ^ La 30 Mas­, 100 soldați turci, trecendă din Rahova la Bechetă, au fostă constrînși a se retrage, după uă schimbare de mai multe fociul din ambele părți, ducăndă cu den­­șii, pe mâni, ună rănită ală­toră, din partea nóstra nici uă perdere. La 31 Mai­, orele 11 ante-meri­­diane, uă seciiă de artileria din fa­d­a Islazului, deschizendă foculă, a trasă 6 lovituri contra artileriei nós­tre, care a răspunsă pe dată și prin ună același numără de lovituri Nici ună accidente. ---------■+---------­Francia. — Le Pays, anunciândă că comisiunea bugetară permanente a Camerei a fost­ convocată pen­tru Ziua de Masă, spre a de­cide dacă trebuie a se acorda cele patru imposite directe ce le va cere îndată după întrunirea Camerelor­ la 16 Iunie. Zice că dacă aceste im­posite vor­ fi respinse, guvernul­ va proroga Parlamentulă încă pentru oă lună. După trecerea acestui timp­, mareșalul­ va cere bugetul­ pentru a doua oră la 16 iulie și dacă i se va refuza din nou, se va adresa la Senată și va solicita disol­­verea Camerei. Alegerile pentru consiliele gene­rale se vor­ face probabile, după a­­celașă Ziarul la 20 Iulie viitoră. In Senată sunt­ vacante două lo­curi de senatori inamovibile. Legi­­timiștii patroneză pe d. Lucien Brun, eră Orleaniștii pe d. Chabaud- Latour. Le Pays Zice bona­partiștii vor­ vota pentru aceste două candidași, cu condițiune ca vi­itor­ul­ fotoliă vacante să li se re­serve soră. Tribunalul­ corecționale din Pa­ris a condamnată pe d. Bonnet Du­­verdier, președintele consiliului co­munale, la 15 luni Inchisore și 2,000 lei amendă; pe asesorii săi la câte 2 luni inchisore și 1,000 lei amendă, pe proprietarul­ sale­ în care s’a făcută întrunirea la uă amendă de 500 lei. Acestă procesă a fostă ju­decată în lipsa acuzaților­. Inde­­pendința belgică, dândă semá despre acestă procesă, Z­ce că pedepsa e pră severă, ori­câtă ară fi fostă de blamabile cuvintele d-lui Duverdier, mai cu sămă că parchetul­ remâne surdă la provocările violenți ale al­­tor­ Ziare și la apelurile pentru resturnarea Constituțiunii ce ele a­­dresăză mareșalului în tote Zilele-Germania. — Uă telegramă din Viena adresată Zeului Pesti-Naplo anund­ă că d. de Bismark­ a luată în cestiunea orientală rolulă de mi­­­locitoră și pentru acesta a confe­rită cu d. de Șuvaloff represintan­­tele Rusiei la Londra. Citimă în Lombardia: „Demonstrațiunile făcute de băr­bații politici ai Italiei comitelui Bennigsen, președintele Camerei de­­putaților­ din Germania, au avută ună echipă la Benin, ți­arele din a­­cestă capitală constată într’adevără cu plăcere, că unul­ din cei mai în­semnați bărbați politici din Germa­nia a fostă primită într’ună modă deosebită de tóte fracțiunile partitei liberale, și tragă din acesta ună noă argumentă asupra comunităț­i de vederi ce existe între guvernele și poporațiunile Germaniei și Italie. Acestă comunitate de vederi pro­vine din situați­unea celoră două țări și de ac­­­e­i­a rem­asă în ființă chiară după incidentele ce ar­ fi putută o compromite ca, spre exemplu, diver­sele tendințe ale politicei eclesi­­astice într’uă țără scu cea-1-alta. A­­cesta bună armoniă politică nu se constată cu mai multă energiă de

Next