Romanulu, octombrie 1877 (Anul 21)

1877-10-01

ANULU DOUE­ ț­ECI-ȘI-UNU Rotracțiimea și Administratiunea strada Domnul î4 VOIESCE ȘI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani Deta » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarurii LA PARIS, la Haras, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. IN VIENA, la d-niî Haasenetein și Vogler, Walfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU. 8 AM­BATA, 1 OCTOBRE, 1877. 1.UMINIZA­TE ȘI TEI FI. ABONAMENTE. In capitalii, unii anii 48 lei; șase luni 24 lei trei luni 12 lei; uă lună 4 lei In districte, unu anii 54 lei; șese luni 27 lei trei luni 14 lei; uă lună 5 lei Pentru tóte­­ orile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului. LA PARIS, la d-nil Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne eomedie și Havas: Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIEN­A, la de B. G. Popo­vici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate .4 refusă. 20 BANI EXEMPLARULU SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Paris, 11 Octobre. — Un telegramă din Viena, anunc­ă că Porta e­otărîtă s’adre­­seze Serbiei uă somațiune. Dacă respun­­sulű. nu va fi satisfăcătorii, ea va trimite pasportele d-lui Christici, represintantele Serbiei la Constantinopole. Londra, 11 Octobre. — Banca Bogh­ierii și-a urcată scumptulă la 5 la sută. Calcuta, 11 Octobre. — Ploții generale au îmbunătățită recoltele. Pericolul­ unei femeie în partea de mesă-nopte a Indiei a dispărută. Paris, 11 Octobre. — Intr’una noă ma­nifestă ce­a făcută. o reșalut­ de Mac- Mahon declară că­ Col ÂHiunea republi­cană nu e în pericol^ vei nulă res­pectă religiunea, dérü nu se supune pre­­tinseloră influențe clericale. Ni­mică nu l’ară pute tîrî la uă politică ce ară com­promite pacea. Lupta e între ordine și desordine. „Răspundeți la apelul ă meă,dice mareșalulă, câtă pentru mine, pusă de că­tre Constituț­ine într’ună postă pe care datoria îmi interdice d’a’să părăsi, răs­pundă de ordine și de pace.“ Londra, 11 Octobre. — Lordul Salisbury a 4isă, într’un fi discursă ce­a pronunciată la Bradford, că nu e cunoscută momen­­tulă cândă puterile beligeia 4 fotă voră fi sleite. E dără cu neputință d’a predice dăcă resbelulă se va prelungi, săă se va ’nch­eia pace în curăndă. Resbelulă actuale e una resbelă între popore, nu între suverani. Pentru ca elă s’ajungă la sfîrșitu, trebuie să’șî capete satisfacerea pasiunile ațîțate. Lordul Salis­bury a încheiată direndă că guvernul­ își va da cele mai mari silințe pentru a a­­duce încetarea ostilitățiloră. RsiPIírASOU RAPCIUNE BU«UI ö»nl. 12 BRUMARELU Epistola d-lui primarii alu orașiu­­lui Ploiesci, publicată ieri, ne făcu cunoscuta c­a trimisă deja, pentru armată, 170 flanele și spențere, 300 perechi ciorapi de lână și 90 perechi obiele, totii de lână. Facem și din nou cunoscuta acesta faptu, căci elü ne procură din nou ocasiunea se­­ Jh­ema comercianților) din Bucuresci și din județe . Frigulu s’a grabitu tare in­­ anulă acesta : grăbiți-ve­deri ca sé ’la ín­­vineeți c’uă oră mai nainte. Suntu unii funcționari, cari asceptă s’adune mai multe sute de flanele­ și de cojace ș’apoi să le trămită. Cre­­demu metoda greșită. A trămite câte uă sută flanele sau cojóce este a încălzi­uă sută de ómeni; ș’apoi, in­­tendința primindu de la mai multe județe câte uă sută, le póte da îndată la unu regimentu. Încă vă­dată derit,­­jh­ema cetă­­țenilor­ și primarilor),—dați îndată, și trimiteți cota mai în grabă, iată ce puteți și totu ce trebuie se pu­teți da. Nu ne ’ndoimă că primăria din Bucuresci a și depusu la ministerulu de r­esbelă cei 25.000 de lei, votați pentru flanele și cojace, și că d. mi­nistru de resbelă a cumpărată obiec­tele cerute și le-a și pornită. La Octombre, națiunea fran­­­cese e chlămată să se pronunțe în­tre libertățile republicane și despo­­tismul­ papală, între susținătorii dreptului d’a ’mpila și d’a domni fără controlă și ’ntre apărătorii ega­lității, progresului și democrației. La Octombre, poporul­ fran­cesă va ave să’și­otărască singură destinele’s pentru viitoră, olegendă între guvernul­ bonapartistă, ce i s’a impusă de la 16 Maiă. și ’ntre cei 363 deputați din camera disol­­vată, carii formau să impune mare majoritate republicană. Acestă momenta, acceptată cu a­­tâta nerăbdare nu numai de 36 mi­­lione de Francesi, dorit de ’ntrega Eiuropă, de tota lumea civilisată, va sosi peste 96 de ore, decisivă ca tote actele unei mari națiuni. Pe lângă acestea, spiritele sunt­ și mai nerăbdătore d’a afla resulta­­tul­ alegerilor­ generale, din causa luptei ce partita­­ națională avea să susțină ’n contra uneltirilor­ guver­namentale. In adeverü, îndată după venirea lor­ la putere, nedibacii consilieri ai mareșalului Mac-Mahon începură a exercita cea mai cumplită presi­une, prin destituirea tutoră funcțio­­narilor, de ori-ce categoriă, prin ne­numărate procese de presă, prin lovirea cinară a vömjătorilor­ de­­ ziare, prin circulare către prefecți, către casieri și chiară către profe­sori, într’ună curentă prin amenin­țări către cei slabi, prin promisiuni către ce nesățioși. In timpul­ acesta, grupele reac­­țiunii, coalisate de interesă și de frica unor­ adversari cu tării sus­ținuți de națiune, își îndoiră pute­rile materiale, spre a nu lăsa pe guvernă sigură în luptă. Ele fun­dară din nou organulă intitulată A­­dunarea națională, și gratuită îl­ îm­­pârțiră prin comunele rurale în 150,000 exemplare, împreună cu alte publicațiuni de propagandă electo­rale în favorea bonapartiștilor­. După aceia, veniră peregrinările în­treprinse de șeful­ puterii executive, apoi unulă după altul, cele două procese intentate d-lui Gambetta. In fața atâtor v isbiri, partita re­publicană, strînsă unită și bine dis­ciplinată, se menținu neclintită pe teremuri legalității. Actele violente, măsurile restric­tive, faptele imorale fură neconte­nită biciuite, contribuirile diferi­­ților, membrii influenți din nuan­țele liberale înălțară ideia sacrificiu­lui și o răspândiră prin fapte în ani­­mele cetățenilor­; nefericirile aduse Franciei de guvernămintele despo­tice fură amintire; tendințele apă­­sătorilor o fură cu tăriă demascate. Resultatul­ unei atâtă de demne și corecte purtări fu mai pre­susă de așceptările de la ’ncepută. Majo­­ritatea poporațiunilor­ susține cu a­­tâta tăriă causa republicană, în­câtă îndreptățesce pe toți să repete la a­­dresa mareșalului frasa ce pronunță d-lă Gambetta în discursu’I de la Lille, ș’o repetă acum către alegă­torii săi din Paris, că șeful­ pu­terii esecutive trebuie „sé se supună sau sé se depună.“ Apoi, ca nouă dovadă despre a­­ventura spiritului republicană, vomă cita­­ fiarulă la Prance, care, de unde altă dată se tipăria ’n 11,000 esem­plare, acum—grație biciuirilor­ sale ’n contra opresiunilor­ monarchice și resumateloră publicate despre ne­norocirile causate Franciei de către imperiu—a ajunsă la 87,000 esem­plare. Déea dérü 76,000 inteligințe aă fostă dobândite causei libertății și democrației numai d’ună singură­­ fiară republicană, ce n’aă făcută și cele-l­alte, tóte susținătore ale drep­­turiloră celor­ mai sfinte, mai ne­prescriptibile și mai bine-facetare! In fine, d-lă Victor Hugo a im­primată, acum câte­va­­ file, cartea intitulată Istoria unei crime, adică is­toria lovirii de stază de la 2 De­cembre, publicațiune care vine toc­mai la timpă, în aj­unulă alegerilor­, ca să ’nfiereze modulă și mijjlocele guvernămintelor­ personale. Acestă scriere, care la ’nceput costa 7 franci, a fostă reimprimată ’ntr’uă edițiune populară, numai cu 2 franci. El bine, chiară în­­ ziua când a apăru, 50,000 esemplare fură imediată vân­­dute, numai de dimineța penö la a­­méri. Eco pe ce se ’ntemeieză toți ome­nii cugetători, cândă susțină că tri­umf­ul­ Republicei va fi deplină în nouele alegeri. Încă câte­va ore de așceptare, și scirile ne vor ă spune, noué și tu­toră poporelor”, că națiunea fran­­cese scie să’și păstreze drepturile și libertățile acele drepturi și acele li­bertăți pe care le-a împărășită tu­­turoră, împreună cu ideiele sale mă­rețe, generose și civilisatóre. Oposițiunea a scrisă în mai multe rând­uri: „Daci bine va eși pentru România din acestă resbelă, mulțămire se va da guvernului, déru­mai cu sema dumnezeului părinților­ noștril (ai dumnelorű). „Dacă nu va eși bine, cu amară va fi pedepsită guvernulă.“ Cunoscemü de multă rătăcirile o­­menesci. Scrmă că, de cândă lumea, celă care e a isbutită lăudată a fostă, de cândă lumea, lovită a fostă celă care n’a putută isbuti. Ilustra nostră oposițiune.­­jiceudă dérit și repetindă acestă tristă ade­verit, n’a făcută de câtă a’și arăta necredința în drepturile și ’nvigerea națiunii și setea iei d’a lovi necur­mată și ’n ori­ce modă. Oposițiunea a zisă: „Respunderea va căda și trebuie se cadă numai asupra miniștrilor­, și nici de cum și întru nimică asu­pra națiunii.“ Miniștrii actuali o soră ș’acesta. Mai multă âncă. Nu numai că nu se daă la spatele nimenui, dérii ei n’aă voită, nu voră și nu voră voi ca nimeni altulă, și mai puțină âncă națiunea, să aibă cea mai mică răs­pundere pentru ori­ce nu va fi bine. „Se pară memoria nostră, numai patria sé fia bine“ gă­­ jisă și tricfi ei. Acesta a fostă și este religiunea loră. Sé fiă dorit, și din acestă pantă de vedere, pe deplină liniștiți no­bilii și generoșii noștrii protivnici. Se fia pe deplini șirum­ că d. Ion­­ Brătianu — căci asiupră’i este con­centrată totă furia oposițiunii — nu s’a dată și nu se va da nici câtă fir­ură după porți la spatele nimănui. Se fiă pe deplină asigurați că elă a zisă,­­?ice Și va­­ zice : —Intru nimică națiunea nu este vinovată. —Totă ce este și va fi bună ea l’a făcută ș’ală iei este. —Totă ce va fi rea, pe mine și nu­mai pe mine mé privesce, că și nu­mai că suntă vinovatulă. —Pe mine și numai pe mine pe­­depsa se cadă. Asta-fel vama cunoscută noi pe d. Ion Brătianu, astă-felă îlă cunoscemü, asta-fela a fost ă, este și va fi, și d’aceia l’amă stimată și să stimămă, l’amă iubită și ’să iubimă. Eco dérü două ponturi asupra că­rora dămă cea mai deplină satisfa­cere protivnicilor­ noștrii, și prin urmare avemă dreptul ă a crede că voră recunosce că ’n acestea sun­­temă pe deplină înțeleși. Mai voră ceva? După uă tactică, pe care am adop­tat-o de ani mulți soți, mai dreptă, după nă nălucă, ce de multă timpă ca umbra îi urmăresce, ei s’aă nă­pustită asupra unui singură omă. Capulă tutoră relelor­, ver jute și nevăzute, este, după denșii, C. A. Rosetti. Nu suntă bani? C. A. Rosetti i-a furată. S’a făcută sou nu s’a făcută cu­tare lucru? C. A. Rosetti e de vină. Acestă nenorocită C. A. Rosetti, care se scie de toți că nu este ni­mică mai multă de­câtă ori­care altă vmnă, pe care toți îlă vede că nici vă­­dată nu s’a­mestecată și nu se mes­tecă întru nimică, asolută întru ni­mică, are nenorocirea — sau noroci­rea­­— d’a fi insulă celă reü ală flă­cărui omă din partita conservatóre, începéndu de la d-la. Catargi și sfir­­șindă la d-la Ticu. Nu este forță, care sé nu’i consa­cre, în tóte­­ filele, uă mare parte din colonele séle. Nu este uă singură infamia, care, de ani întregi se nu ce susție că el­ a făcut-o. Ce­va și mai frumosă: sta în camera sea scü ese pe stradă, sta în țară sau se duce în străină­tate, se duce la m­ă teatru sau la uă ’morméntare, tace‘séa vorbesce? organele politice și patriotice, ale tutoră treptelor­ din partita con­servatóre, trebuie să’i consacre, pe totă ziua, celă puțină câte-ua liniă, și âncă nu numai lui, dérü și ami­­ciloră lui, și rudeloră lui, și fiiloră lui, și chiară foștiloră lui servitori. Unulă măcară din aceștia se stâr­nute, și ’udată foile politice ale ilu­­­ștriloră bărbați de stată din partea conservatore strigă : — a stăm­u­­tată !!! deci­, este frigă, deci., frigidă elă l’a adusă, elă este causa că ó­­menii șuieră de frigă, răcescă, suntă bântuiți de junghiuri, și țâra este în pericolu d’a rămâne pustiă. Ei bine, se sfârșimă și cu acésta pacoste. Li dămă pe d’asupra și p’acestă cmă. Elă și numai elă a furată totă, elă și numai elă a comisă totă ce a fostă réa; sé se réstignéscu déru, cândă și cum voră voi, numai sé se facă pace. Se se linistéscu și ’n acésta privință partita conservatóre, cu toți amicii iei cei puritani, înțeleși fiindu déru cu protivnicii noș­trii și ’n acestă pantă, ce d’atâta timpă așia de greă pe inimă le stă, vomă mai căuta mâne scupei mâne ce mai do­­rescă, cu scopulă ca dar vomă ajunge a­­ face celă puțină în câte-va pun­­turi pacea din întru d’uă­ dată cu cea din afară, care stăruimă a crede că pe totă Ziua cu pași răpezi și și­ruri s’apropie. Despre renumita invasiune ungu­­resca de la Cloșani nu scimă pân’a­­cumă (11 ore) altă­ceva de câtă ur­­mătorele: 1) Trupa, care a trecută granița nostră, ară fi de 1000 sau 1500 ó­­meni. 2) Prefectură districtului Mehe­dinți s’a dusă la Orșova cu ordină d’a reclama autorităților­ militare locale în contra acestei invasiuni și autoritățile i-au declarată că nu s d­ă nimică și nu ieu nici-uă solida­ritate cu autorii acelei întreprinderi. Nu scimă decă năvălitorii suntă totă pe pământulă nostru, sau s’aă re­trasă. Despre vr’uă întâlnire între ei și oștirile nóstre, n’avemă pân’acum nici să scrie. Primimă asemenea scriea că, a doua zi după ce s’a sânțită la Or­șova drapelulă batalionului 86 de Honvezi, cu ceremonia pe care ne-o descrie corespondința ce publicămă mai ia vale, oficialii și funcționarii Unguri, cari asistaseră la acea ce­­remoniă, s’aă suită p’ună vaporă și s’aă dusă la insula turcéscă, Ada­­kale, pe la 10 ore dimineța. Ei aă stată acolo penă la ora 2 după amézu. Nu se scie ce aă fă­cută în insulă. La plecare­le, Turcii au trasă șapte lovituri de lună, ca salutare. Vapor­ul­, înainte d’a se ’ntorce la Orșova, s’a preumblată pe Dunăre pene spre Gherdapuri (Porțile de seră). l­ e pe câmpuril de resbelu. Poradim, 27 Septembre (9 Octobre), 1877. (Oficială). — Ieri­seră Turcii s’aă Încercată de a ataca retranșa­­mentele române; ei au fostă respinși, lăsândă pe câmpul­ de bătat ună mare numără de morți și răniți. (Monitorulü). Corespondința particulară a Românului. Poli­i-jion stir, Luni, 26 Sept. De la atacul­ făcută de Turci a­­supra posițiunilor­ rusesc­ la Kaii­­kioi a trecută deja pă săptămână și elă nu s-a mai reîno­ită. Se crede că Turcii sunt­ în nu­mără de d0,000, dari acestă numără e de sicură exagerată. In cele din urmă trei zle ale săptemânei trecute, Turcii au reîno­uită tactica ce a­ mai practicată după retragerea armatei lui Țare­­vici de la Bani ka Lom. In adevera, după ce am făcută m­ă atacă de în­­congiurare asupra aripei stânge a corpului ală­ună-spre­zecelea la Kaii­­kioi, case fără succesă, s’aă retrasă răpede din posițiunile ce ocupaă săp­tămâna trecută. Se­rile ce l­ei au trecută Lomul și s’aă concentrată aprope de Karelevo. Ante­po8turile ruseșci sunt­ acum la Polomarka, Opaka , Ablava, Os­­trika și Stroka, spre apusă de Lom, adecă în posițiunile ce ocupaă îna­inte de mișcarea retrogradă a ar­matei lui Țarevici. Acesta simplă înaintare fără luptă, și prin urmare fără perderi, pote fi considerată ca ună succesă. Spre a ne convinge despre acesta, n’avemă de­câtă să ne aducemă­­ aminte că Rușii se retrăseseră din aceste pozi­­țiuni după trei bătălii succesive în care Turcii au suferită însemnate perderi, era Rușii forte mici, fiindă-că ocupaă posițiuni bune pentru de­fensivă. Perderile Turciloră'. au fostă de peste 3000 omeni, eră în totă

Next