Romanulu, martie 1878 (Anul 22)
1878-03-26
ANULU DOUR pECI ȘI DOUI BgtBMgBta^nSSSBORgaMBMBM—MMWPMHHM—BM——■MBIMWHM VOIESCE ȘI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Liaia de SO litere petit, paginea IV,— 40 bani Dato » » » paginea III, 2 lei — Â se adresa: IV ROMANTA, la administrațiunea diarului LA PARI8, la Havas, Lafte et Cune, 8, Place da la Bourse, Li LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA WESNA, la d-nii Hannenstein și Vogler, Walfischgasse 10, LA HAMBURGI, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate te ardü. 20 BANI ESEMPLARULU Déca vomu ave mâne scrii importantei le vom da într’ună suplimenta. Redacții mea și Administrativnea., strada Donmei, 14 AMINECA, 26 MARTIÜ, 1878. LUMNEZA TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală și districte, ună ană 48 lei; șase luni 24 lei: trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, tumratru 15 le A se adesa: IN ROMANIA, la administrațiunea 4i‘>-rulul LA PA KIS, la d-uii Darras-Halegrain, 5 rue de l’an ciene Comédie și Havas: Laffite et C nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA,ladeB.G.Popovici, 15Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU Oliviu Gbm, 25 marțișoru G PRIARU Numai 48 de ore ne desparte de momentul în care parlamentul englesa va ’ncepe să desbată resagiul reginei Victoria pentru convocarea supt drapelu a reserveloru armatei. Imensa majoritate care sprijine pe guvernul britanicii în ambele camere, opiniunea publică din cele mai multe state occidentale, mai cu semă din Francia și Austro-Ungaria, favorabila atitudinii luate de însemnata putere maritimă a Europei; faptul că Engliteza se face represintanta dreptului publică și a intereselor Europei apusene; tote acestea—unite cu propriele interese și cu demnitatea Englitezei—ne facă a crede că mesagial regală va dobândi încuviințarea parlamentului, că reservele voră fi convocate. Déjit, până la convocarea loră efectivă, se mai realisară și alte măsuri de precauțiune din partea națiunii britanice. Soriile telegrafice, pe care le publicămămai la vale, ne facă cunoscută că adunarea comunelor a și adoptată sporirea impositelor cerute de cabinetul lordului Beaconsfield. Astfelă deră, cu câtă se împuțineză semnele de pace, cu atâtă se îmulțescă cele de resbelă. Rădicarea scomptului, acordarea unoră noui credite, mărirea impoziteloru într’vătară ca Englitera, tóte acestea suntă indicie seriese că nu e departe momentul în care nodula gordiană ală complicațiuniloră va trebui tăiată, deca vr’ună adevărată înțeleptă nu va găsi mijloculă d’a’lă desnoda. Candă Austria nu consimte a primi propunerile generalului Ignatieff, politica și tractatură de la San-Stefano, cândă vasele englese primescă ordină se stea gata de plecare peste 48 de ore, cându Rusia mobiliseza până și ’n cele din urmă 4 districte din care n’avusese nevoiă să înarmeze; cândă negoțiările pentru întrunirea Congresului par aprope părăsite, eră despre principele Gorciakoff se «zice c’ară fi în ajmă d’a declara puteriloră că de prisosă ară fi orice încercare d’asemenea natură, logica faptelor ne face să ne temem că ne depărtămfi de pace și ne apropriămă de resbelă. România a trecută printr’uă grea situațiune, dară nu e mai puțină delicată ș’anevoidsă aceia care i-se creezu prin aceste complicări neînlăturabile. Să ne strîngemă deră toți, cu credință în viitoră și ’n dreptatea causei nóstre, să ne strîngemă supt stindardul naționalității, și consultându-ne, gândindu-ne, lucrândă în unire și cu stăruință, să ne arătămă bărbați în fața pericolului, demni de numele ce purtămă, demni de faptele nóstre de ieri, care făcură ca ănsași fóia oficiosa din Viena se scrie, și tóte fiarele din Europa se repete după dânsa : „Punctul de vedere ală României „este forte legitimă și merită, în fpr,în ce casă, simpatiele puteriloră: „Trebuie în fine să recunoscemü „că mica Româniă mare este as„tă<ji!“ Și deca cuvintele «fiareloră nu suntă de ajunsă, apoi ete că, chiară în camera comunelor din Englitera, d-să deputată Campbell declară că poimâne va propune ună noă paragrafii la adresa de răspunsă către regina Victoria, prin care „Marea Britanie să se declare gata a sprijini orice acțiune comună cu scopă d’a se ’mpotrivi unui actă de perfidiă pe față și de spoliare din partea Rusiei către România“. Cuvintele suntă amare, negreșită, pentru Rusia, căci cu amărăciune vorbescă Englesii despre densa, dară nimeni nu pote tăgădui că dulci suntă pentru noi, atunci cândă partita reacționară din Rusia stăruie ca mereu să ne lovescă. Și deca cei ce până a«fi nu încetară d’a repeta că ’n România domnesce uă „prostrațiune generală de caractere și de simțiminte“; că nu uă națiune suntemă, ci oă turmă îmbrâncită de doar-trei ómeni; că tată ce face guvernul și represintanții țării pentru apărarea drepturilor ă iei nu e ânsași voința și dorulă țării, ci politica aventurosă, ambițiunea și vanitatea radicalilor, — deca. «shemă, nu voră voi să înceteze cu denigrările și c’uă combatere sistematicesee îndreptată chiară în contra națiunii, apoi să’i lăsămă într’a loră împietrire și s’ascultămă cu luare aminte vocea națiunii și glasulă Europei, care ne susține cu atâta simpatie. E durerosă și aprópe nepomenită pentru România ca străinii să îmbrățișeze nobila’ caută cu căldură și cu desinteresare, pe cândă unii din pretinșii iei fiți se silescă prin tóte chipurile a o ’negri ș’a o deconsidera. D’aceia continuămă a pune mai pe tate filele supt ochii publicului cele ce spună organele germane, englese, austriace, francese, italiane și chiar ruse, despre drepturile și misiunea patriei nóstre. Intre aceste organe e și Londonez Journal, care cel cum se exprimă într’ună articolă intitulata „Protestul României în contra tractatului de pace” „Una după alta se succedă manifestările guvernului română în contra tractatului de la Sf. Stefano, întrucâtă s’atinge de interesele României. Și c’atinge forte aceste interese, ne-o spune destulă de lămurită însuși tractatură, derămai cu deosebire partea care vrea să facă din România, în cursă de doui ani, loculă de întâlnire ală Rușilor”. Cu energia celă caracterisă, d-lui Cogălnicenu declară la 27 cuvinte, în Camera deputaților, că guvernulă consideră tractatulă de la San-Stefano ca nulă și de nulă efectă, deorece a fostă închiriată fără consultarea guvernului principatului. Și acestă însemnată bărbată de stată întona cu totă puterea. Protestămu și vomü protesta în contra tractatului, eră guvernală nu va ceda nici unul din drepturile țării. Daca aceste cuvinte semnificative sunt destinate se facă pe țeră a ave cea mai deplină încredere în guvernă, apoi de sigură că ele voră afla resunetă și ’n totă Europa. Protestul se face în fașia Europei întregi și, daca siluirea brutală și îndrăsnăla nu suntă cbrămate să devină celă mai înaltă principiă în dreptur poporeloră, atunci trebuie ca protestul României să nu fie trecută cu vederea. E în adevără ună fenomenă fără exemplu și istoria universală ca ună aliată mai puternică nu numai să lipsescă pe celă mai slabă de tote isbândite dobândite cu prețulu celui mai curată sânge, deră ancă se mai voiăscă a’lă și ruina. „In acestă momentă, lumea din Enghitera se interesază forte multă de sortea României și, deca., guvernul reginei își înțelege bine misiunea, atunci trebuie să apere dreptul României în contra Rusiei cu totă greutatea autorității săle. Prin protestul săă, România se află în adevăratulă punctă de plecare. Déca Englitera va lua actă de densură, atunci de sigură că va pune la ordinea dileî cestiuni, care potă folosi proprietară sale interese totă asta de multă ca și României.“ Gestiunea Basarabiei. (Răspunsăl harului Pester Lloyd.) Pesti Napló de la 2 Aprile publică supt titluri de mai sus, urmatorea întâmpinare la unu articolü apărută în Pester Lloyd în contra României: „Din causa cuvântării d-lui Ghica, ținută deputațiunii române, a apărută în Pester Loyd de la 27 Martie unui articolu pe care aTü lăsa fără răspunsă este cu neputință. Autorul acelui articolu, făcândă oă privire retrospectivă asupra atitudinii României în cursul resbelului, o numeșce necorectă, și ajunge cu condușiunile sare acolo unde nu putuseră să ajungă nici chiar fiarele din Petersburg și Moscva (1). Chiar fiarele rusesei, vorbindu despre retrocedarea Basarabiei, o înfațișază ca uă cestiune „de onore“ pentru Țarulă și că „România, în încăpățînarea iei, uită că oștirile ruseșcl și-au vărsată sângele și pentru independința României“, fiarele rusesci însă nu găsescă de cuviință d’a desvolta dreptură de stată în privința României, deorece scă pré bine că déca e vorba de dreptu — era nu de dreptul pumnului — apoi acestă dreptu e ală României, sau mai bine «jisă ală Moldovei, „înainte de năvălirea Turciloră în Europa și de înființarea statului rusă, ținutulă, care se întinde de la gurile Dunării până la Nistru, era proprietatea Moldovii, făcândă parte integrantă dintr’ânsa. Chiară numirea de „Basarabia“ derivă de la vechia familie princiară română numită Basarabă, care avea în acelă ținută moșii forte întinse. Numele Basarabă adesea îlă găsimă la istoricii străini și maghiari și jj suptă numirea de „Bazarad“, și după cum scrmă regele maghiară Carol Robert a avută că luptă nu pre norocită cu unul din principii Bazarab. Tratatul din Paris de la 1856 a redată României că mică parte din acea Basarabie care, încă din vechime, de secole chiară, era proprietatea Moldovii. Chiară nici istoricii și publiciștii ruși încă nu seă să arate că Rusia ar fi cucerită cândăva cu arma Basarabia. „Capitulațiunile principatelor cu înalta Parte, afară de plătirea tributului, n’a prevăzută alte drepturi pentru Turcia. Posesiunile principatelor, Turcia nu le-a putută să le ocupe nici pentru sine’șî nici să le înstrăineze altuia, și chiară musulmanii n’au putută se poseda averi nemișcătore sau să se indigeneze într’ănsele, împrejurarea că înalta Porta n’a respectată capitulațiunile încheiate cu Mircea și Ștefan, și confirmate solemnă cu urmașii lor, n’are nimica a face cu fondul c Gestiunii. Dacă Rusia se raporta că a dobândită Basarabia de la Turcia, apoi ea nu era proprietarul legitimă, ci, înalta Porta, fiindă strîmtorată, a cedată acelă teritoriu unei puteri străine, prin ușurparea dreptului de stată și de proprietate ală principateloră. Și ’n adevără, Moldova a stăpânită Basarabia în cursă de mai multe vecuri pe cândă Rusia abia numai în timpă de 44 ani, nimicindu-i poporațiunea prin totă femia de micjlace estraordinare. Fără îndoială că orice bărbată cunoscătoră ală drepturilor de stată și istorice va recunosce dreptul Moldovei asupra Basarabiei. „Ingeniosa afirmare a harului Pester Lloyd, că România n’ar fi esistată înainte de tratatul din Paris, e de prisosă a mai fi combătută, pentru că cuvântulă Româniă nu însemna altă ceva decâtă „téra românescă“ (Olahorszag) și că acesta n’ar fi esistată înainte de tratatul din Paris nu va afirma o nici ună omă seriosă. Prin unirea principateloră supt ună principe, Moldova n’a renunțată și nici n’a putută să renunțe la drepturile sale, ce le-a avut de vecuri. „Astăfelă stă cestiunea din puntură de vedere ală dreptului. De bună samă, ea se va schimba, déca se va face dintr’ânsa uă cestiune de putere și déca cabinetele europene, și mai cu sema popórele amenințate in esistența loră, voră rămânea nepesatóre. „Ne oprimă d’a intra în desvoltâri mai amănunțite, deorece aflămă că unulă dintre bătrânii noștri învățați va scote în curândă la lumină ună studiă amănunțită...în privința dreptului de stată și istorică ală României asupra Basarabiei în cursă de mai mulți secuii, împreună cu relațiunile sale bisericesce și politice. „Intrucâtă privește opiniunea ziarului Pester Lloyd „că România n’ar fi trebuită să se amestece în resbelă și, că déca sufere acesta are s’o atribuie numai atitudinei sale necorecte“, observămă că, déca în genere pate fi vorba despre un corectitudine observată în mersul complicațiunilor din Orivnte, România a fostă acelă stată care în adevără a procedură corectă. România, atâtă înainte de resbelă câtă și în totă cursul lui, a urmată esclusiv amente acea procedură pe care i-a comandat’o instinctulă iel de conservare 1) „ Cabinetulă din Bucuresci orice pasă ală săăea cumpănită și de dece ori și înainte d’ală face pururea a descoperită puteriloră tóte intențiunile și faptele sale și numai cu consimțimentută loră apoi Va făcută. In acesta privință e d’ajunsă să mă raportezn numai ]a actele diplomatice supuse în anulă trecută corpurilor legiuitóre din Bucuresci. Din acelea se constată că puterile semnatare ale tratatului din Paris nu numai că s’aă codită a respunde la solidara loră îndatorire de a apăra integritatea teritoriale a Turciei, déja chiară și României i-au recomandată că nici densa să nu se opuie la invasiunea Rușiloră. România, fiindă părăsită chiară în acelă timpă cândă tóte puterile vedea numai de interesele lor, eră na de tratatulă din Paris, era datae către ea ânsași de a regulamenta trecerea oștiriloră rusescă peste teritoriul ăiei. D. ministru-președinte Brătianu a ținută în cutia mesei trei luni de «zile testulă convenți rinei ruso-române și, în contra tutoră solicităriloră, n’a suptsemnat-o până cândă marele duce Nicolae, per^ându’și răbdarea, a trecută Prutulă și la Bucuresci s’aă convinsă că Enghitera, cu tóte promisiunile sale, nu va face nici din acea trecere uină „casă de resbelă“. Acesta probetaderă că România nu’și putea lega sarteaiei de imperială turcescă, pe care Europa întrega, în contra tratatului de la Paris, l’a lăsată fără apărare. „Criticulă din Pester Lloyd, de ea vrea să fie nepărtinitoră, să acuse pe Europa și mai alesă pe Rusia de necorectitudine, eră nu pe biata Româniă, care a respinsă cu credință la datoria sea de ante-postă, vestindă puterile despre primejdia și cerendu-le sfatură și ocrotirea lor”. „înalta Portă, aflândă despre încheiarea convențiunei cu Rusia, a respinsă pe agintele română din Constantinopole, d-lă generală Ghika. Savfet-pașa a declarată că consideră pe Turcia în stare de resbelă cu principatulă. După acesta a urmată cunoscuta bombardare a orașelor române de pe țărmul Dunărei, și, după ce guvernulă a primit o înșciințare de la Viena și de la celelalte puteri că România se póte apăra, tunurile române de la Calafată aă respunsă bombardăriloră turcesc!. „Déca apasă pe cine-va vre-uă neglijență, apoi acele suntă puterile, eră nu România. Déja, chiară déca și România ară fi greșită — deși după părerea nóstru nu e câtuși de puțină greșită, — ei bine, are necesitatea estremă n’ară achita-o de acea greșelă? „In «jilele din Iuliă, cândă cazacii înspăimântați de mórte, fugină peste podulă de la Șiștov până la Bucuresci și respândiră pretutindeni groză înfiorătore, cândă cartiarulă gen KUHmcă- l-n - fiă - estre—ji se strămuta aiurea; cândă în fine fiăcare omă nu se gândia decâtă la sórtea sea, ei bine, are numai biata Româniă, lăsată în sartea iei, să fi fostă acea țară căreia să nu’i pese de ceia ce se va întâmpla, daca Rusulă va fi gonită pe țărmul ă iei, urmândă resbelulă pe pământură română. „In acele momente grave, are să nu ’și fi adusă ea aminte că, de câte ori a isbucnită vr’ună resbelă între Rusă și Turcă, totudeuna ea a fostă acea nenorocită țară care a fostă pustiită și sdrobită ? Și are s’ară putea găsi v’ună omă cuminte, care, în astfelu de împrejurări, să dispute României dreptul ăief de apărare ! ! „Pester Lloyd afirmă că principele Carol a trecută cu armata sea Dunărea ca se facă cuceriri în Bulgaria. Daca numai atâta a voită, apoi acesta era lesne de împlinită, pentru că în zilele de la Plevna, după luarea Griviței, Țarulă i-a oferită Bulgaria întregă, ânsă ministrul Brătianu a răspuns : „Maiestate, n’amă venită aici ca să sapt rugămă pe alții, ci că să-i liberămă pe ei și pe noi, noi ne mulțumimă cu propria nóstră moștenire.“ Așa déja armata nu s’a dusă în Bulgaria ca să facă cuceriri, ci ca să lupte pentru independința proclamată de Camere, pe care țara nu voia s’o primesca din grația nimenui, ca s’arate că soldatulă română are armă, și că, déca e pusă în facia dușmanului, nu fuge, ci scie să-și întrebuințeze arma. Astăfelă s’a întâmplată apoi că unuia din onorabilii colegi ai lui Pester Lloyd nu ’i s’a făcută onorea de prorocă, pentru a fisese sce că „Europa va vedea să fugă din partea opincarilor români, astă-felă cum n’a mai văzută lumea“. „Déju, lăsândă glumele la uă parte o facă atentă pe autorul articolului din Pester Lloyd asupra acelui neadevără straniă că dânsulă, pe cândă trece cu totulă cu vederea atitudinea puteriloră, în același timpă numai 1 (1) Pesti Napló a uitată sau nu cunosce acusurile «fiarelor» regimului Catargi din Bucurescî. Nota lied., 1) Avisă celoră care citescă fiarele sânțiloră părinți al ministerialui Catargi, Nota Bed, 1) Din nenorocire s’au găsită organele iluștriloră conservatori al regimului Catargi, Note Bed,