Romanulu, aprilie 1878 (Anul 22)

1878-04-02

ANÜLU DOUE-ț)ECI ȘI DQUI TOTENCE ȘI TEI PUTEA. ANONCIDRI. Linia de 30 litere purti, paginea IV,— 40 bani Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: IM ROMANIA, la administrațiunea farului LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugfene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, w Q 1 fifif'l) rwn oria 1 A LA HAMBURG, la d* Adolf Steiner, pentru totta Germania. Articolele nepublicate ce ardă. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțiunea și Administrationen, strada Dóinger, 14 DUMINECA, 2 APRILE. 1878. Bucuresci, 4 Priam­­ ieri Camera a sfârșitii votarea bu­­getelorü. Totalul­ veniturilor­, calculate ca și anii, ca sé lase escedinte, era nu lipsuri, este de 121,372,451 lei Chieltuielile 93,372,451 . Prin urmare 28,000,000 escendin­­te, proveni­ndu din valorea biletelor­ ipotecare. Pentru ca s’ajungă la­­acestă re­­sultata de ecilibrare a bugetelor­, deputații au­ făcuții ieri sacrificing d’a nu mai insista în cerințele ce fie­care avea și dreptul­ și datoria d’a face pentru sculele și căiele de co­municare din fie­care județi­. Se eșimă cu bine din lupta ce amenință Europa întregă, și România, salvată în între­gimea iei, va face ca în curêndü instrucțiunea publică sé pătrund­à în tótá țara, éri cărele de comunicare sé fiă și multe și bune. Avé-vomü énsé fericirea d’a pri­mi în curênda scirea că guvernulu rusescu a făcutu­ dreptate cerințe­­loru Europei ? Scirile ce sosescă, precum védn­­ramu și vomü vede mai la vale, urmézá d’a fi contra^n­cétare și prin urmare nu se póte nega că nu s’a înlăturată încă pericolulu resbelului. In acesta durerosa situațiune, Ro­mânia are celü puținii mângâierea că este acum stimată și drepturile iei susținute de tóte puterile cele mari. Discursul, pronunțată la 8 A­­prile în camera lortunorii de către primul­ ministru al­ Engliterei, în­semnații, din tóte punctele de ve­dere, este și mai însemnată pentru noi, și d’aceia, reproducându’la mai la vale, atragemă asupră’î atențiu­nea cititorilor”. Situațiunea critică în care ne a­­flămă produse ieri două interpelări. Una în Cameră, de către d. Furcu­­lescu, alta în­senată de către d. Dumitru Sturdza, pe care le înse­răm­ă îndată. Noi nu putem­ de câtă se felicitămă pe acești represintanți ai națiunii pen­tru inițiativa ce aă luată. Ori­câ­tă încredere amă are într’u­ă gu­vernă, este de trebuință ca națiunea să scie și densa totă ce se pate sei. Ori­câtă de bine ară lucra m­ă gu­vernă, elă va lucra și mai bine și va fi îmtită mai tare în întru și ’n afară, cândă calea pe care merge îi este indicată, în cunoscință de causă, de câtre marea majoritate a națiunii. Bine dorit suntă venite, după noi, aceste interpelări, căci ele voră face ca națiunea să cunosca totă ce se pate sei, și se spună apoi și dânsa guvernului și Europei ceia­ ce voiesce și este­otărîtă să facă. Aceste interpelări sunt­ cu atâtă mai la timpă venite, cu câtă cre­­demă că pe Lanissen Marți va sosi în capitală și ministrulă-președinte, care, venindă din Berlin și din Vie­­na, ne va comunica sau celu pu­țină ne va lăsa să ’nțelegem­ă impre­­siunile sale, și vomă pute ast­fel ăla réndulu nostru se luăm­ă­otărîri mai temeinice. S’asceptămă dérü­­ Jiua de Luni sau de Marți, déru se cugetămă și se ne pregătimă în tóte și pentru tóte îm­prejurările, și cum­ fiindă cu toții că, luptândă bine și împreună, ori câtă de grele voră fi­­ Jilele, cu siguranță la bine vomă ajunge. Datoria Ziaristicei, ne spuseră vă­­dată politicii din centru, e d’a a­­prinde flacăra patriotismului în ani­­mele tuturoră, ca ast­fel ă, cu toți împreună și flă­care ’n rolulu său, se pregatescá și se asigure întărirea patriei. Pe câtă suntă de frumuse și de adevărate aceste cuvinte, pe atâtă ară fi de mari și de folositóre resul­­tatele ce ele ară puté s’aducă, déca cu credință și ne’ncetată ară fi puse și ’n practică de cei ce le puseră numai pe h­ârtiă. A aprinde flacăra patriotismului în animele Românilor: este, acum mai cu semn, cea mai de căpetenia misiune a presei, căci patriotismul­ este iubirea și sacrificarea pentru patriă, pentru naționalitate, și toc­mai patria și naționalitatea ne suntă mai multă amenințare. Déru, vai! cum le susținură poli­ticii din centru? Cândă, în fața unei invasiuni ne­­înlăturabile, consiliarii tronului facă ca țara românesca să nu fiă ocu­pată ca țară inamică de nesce ina­mici, ci tractată ca stată indepen­­dinte de către nesce amici, și cândă partita conservatóre strigă c’acésta e uă trădare de patriă ș’uă politică de aventure, atunci nu s’aprinde, ci se stinge flacăra patriotismului. Cândă națiunea își proclamă ne­atârnarea și’și afirmă drepturile stră­bune, era­partita conservatóre sus­ține ș’afirmă că națiunea n’are nici una merită, fiindă­că cutare dintre ómenii săi e „părintele“ și ’nteme­­ietorulă neatârnării, atunci nu se a­­prinde, ci se stinge flacăra patrio­tismului. Cândă poporulă română își tri­mite fiii și frații să se lupte și se morá pentru patriă, era câți­va din acesti conservatori aă cutezanța d’a zice că poporulă română nu însem­nezi nimică, fiindă că ei sunt­ „sfinții părinți“ ai armatei și c’acei fii și frați n’aă avută conseiința da­toriei către țară, ci cu sila­bă fostă aruncați pe câmpulă de onore, atunci de sicură iarăși nu se aprinde, ci de totă se stinge flacăra patrio­tismului. Și se stinge asemenea acea bine­cuvântată flacără ș’atunci, cândă cei­­ce 7100 că vorbescă în numele „ma­rei majorități a țării“ țină același limba giă și aruncă neamului loră a­­celeași defăimări pe care i­ le aruncă inamicii cei mai învierși unați, cândă, în locă d’a propaga înfrățirea în fața pericolului, în locă d’a se strînge în jurul­ drapelului naționalității, în loc­ d’a contribui să inspire străi­­nilor, respectă și concetățeniloră cu­­ragiă în contra amenințării, încre­dere ’n drepturile țării, speranță în viitorul­ statului, ei din contra se­­mena vrajba și ura, se înstrăineză de drapelulă sacru și se silescă sĕ ne arate strâiniloră ca p’uă a doua Po­­loniă, ord consciinței naționale ca pe un turmă menită a fi dată jun­­ghiării. Departe suntă dorit, fórte departe cuvintele protivnicilor, noștrii de fap­tele și de purtarea loră zilnică. Ca nesce advocați de cele mai rău soră, ei se pricepă să critice, pentru că critica e mai ușoară de­câtă făp­tuirea. Déru nici nu spună care ară fi calea mai bună, nici nu se pună în stare să iea anevoiasa sarcină d’a conduce destinele statului. Nesce bărbați de bună credință, leali, c’ună trecută și cu simțiminte patriotice de toți cunoscute și recu­noscute, muncescă, cugetă și se luptă cu cele mai nepomenite greutăți, nu ca să câștige averi și să ’și păstre­ze sănătatea, ci ca să le neglige pentru apărarea intereselor­ naționale. Și a­­cești ómeni sunt­ huliți, sfâșiați, insul­tați de cine? De nesce adversari ale căroră­mâni păstreză încă pata sân­gelui română, vărsată pe piețele pu­blice, de cei­ ce ponc ieri încinseră bhiciulă peste corpulă suptă ală po­porului, de foștii servitori ai inva­­siunilor­ străine și ai despotismului oligarchică. Ei profită de durerea animiloră, de dolință familielor­, de nesiguranța­­ evenimintelor­, de confusiunea în­­tregei Europe, ca se­ri ° a tóte nenorocirile le-a adusă guvernulu de astăzi că dânșii—înțelepți, legali, onești, liberali și patrioți—aă fostă și suntă victime, aă făcută și potă face mai bine, aă meritată și merită a fi antronați la cârma statului. Răbdarea își are și dânsa margi­­nele sale. Rábdáraü de aprópe două ani ultragiulü și calomnia, zîzania și răt­cnirea ce necurmată provoca, le răbdămă pentru că suntemă ma­­joritatea națiunii, prin urmare pu­terea, era puterea se cuvine se fiă rǎbdátóre și iertătore. Cu tote astea, cândă vedemnă cu ce arme se servescă aceste protiv­­nici, până la ce tonă s’a urcată lim­­ba giulă organeloră soră de publici­tate, pe ce cale și supt ce preteste voră cu sete răsturnarea unoră ómeni care au lucrată totă viața pentru bi­nele țării, avemă și dreptură și da­toria d’a semnala națiunii aceste procederi, pentru ca ânsăși a iei con­­sciință să ne facă dreptate, jude­­cândă pe fie­care după faptele sale. Acesta cu atâtă mai multă astăzi, cândă dificultățile se mărescă pe Zi ce merge, și cândă statură română, guvernulu care ’să represintă ’n fața puterilor­ străine, are nevoia d’a se presinta cu sprijinul­ întregei nați­uni române. Politica de tergiversare, de șicane, de hărțuire, politica cu șapte și cu urziri secrete este îndoită culpabilă în momente critice ca cele de as­tă­zi. Acum ori nici-nă­ dată trebuie să ne rădicămă la înălțimea situațiunii, se simă Români prin simțiminte, prin lucru, prin energiă, prin leali­tate, s’aprindemă flacăra patriotis­mului ș’a sacrificiului, séu, desmin­­țindu-ne trecutul­, se stingemă acea flacără pentru tot­de­una, și sé’i conservămă numai amintirea, ca să ne putemă numi conservatori. Noi repetimă că suntemă pentru cea d’ântâiă sistemă. Facă totă ast­felă și protivnicii noștril, era de nu, declare­­se pe față pentru cea d’a doua și presinte-se țării spre a’i cere pu­terea. Ne facemă datoria d’a aminti a­­legotoriloru colegiului ală III din capitală că, nu mai departe de câtă la 0 ale carinteî, suntă ch­rămați să’și exercite cela mai mare din drepturile loră cetățenesc!: alegerea a doni mandatari în adunarea deputați­lor ă, însemnătatea ce împrejurările și situațiunea actuală a României daă acestei alegeri, o schița rămă în nu­­mărul­ nostru de la 16 Martie, și azi nu numai că tóte acele considerați­­uni române în vigóre, déru se mai sporescu încă prin stăruința reac­­țiunii din întru d’a agita, desbina și discredita, prin stăruința reacți­­unii din afară d’a amenința prin tóte mijlocele și cu totă acerbi­­tatea. In timpuri ceva mai liniștite, în­trunirile electorale sunt ă uă neapă­rată condițiune pentru ca alegăto­rii să ’și otărască definitivă candi­dații, pentru ca dânșii să’și facă profesiunea credințelor­ politice, pen­tru ca voturile să nu se ’mpartă și să nu zădărnicască alegerea. Déjü, cândă preocupările tuturor­ sunt­ absorbite de sciri îngrijitore, de noutăți care de care mai pesi­miste, de­și multe neîntemeiate, cândă ânsăși starea de lucruri în care ne aflămă trebuie să maresca activitatea fle­căruia ; cândă în fine pregătirile resbelnice din Europa ne afectă și ne silescă a bănui că mer­­sul­ afaceriloră nu și-a reluată încă calea sea normalé, rézurama cu adâncă durere că întruniri electo­rale nu se făcură și că termenul­ convocării e cu totul­ aprópe. In schimbă înse­­cinară acesta situațiune arata alegetorilor, care trebuie să fiă programa, principiele, norma după care ’și vor’ alege can­didații. In momentele decisive în care ne aflămă, crezulă tuturoră Româniloră e naționalitatea, păstrarea dreptu­­rilor­, a teritoriului ș’a libertăților­ României. Capitala, care ’n tóte țările dă tonulă după care se orienteza cele­­l­alte colegie,­ capitala va concentra deja preferințele sale asupra unor­ persone cunoscute că corespundă pe deplină acestoră cerințe, că posedă aceste însușiri deosebie. Fie­care simte că aZd mai multă de câtă ori­ cândă, trebuie să damă semne de viață cetățenescă, precum iem­­amă dată dovezi de vitalitate și de putere militară. Oștânilă, în­suflețită de consciința datoriei, și-a îndeplinită cu sfințeniă frumósa’i mi­siune. Alegotorulu, care și dânsulă e ună oștână față cu svârcolirile despotismului și cu ’ncercările reac­­țiunii, fi­ va óre mai pregetătoră d’a’și împlini frumósa’i datoriă ? E vorba d’ună colegiă mare, lu­minată, influinte, d’acei proprietari, profesori, medici, ziariști, industri­ali, comercianți, advocați și preoți care se află ’n centrală afaceriloră, care iau parte activă și cunoscă a­­tâtă situațiunea, câtă și interesele generale. D’aceia sperăm­ă că, instruiți prin esperiința și președintele de pân’a­­cum, d’astă-dată alegătorii colegiu­lui III din Bucuresci vor­ desemna de mai nainte pe candidații lor­, că LITMNEZA-TE 81 TEI FI. ABONAMENTE. In capitală și districte: uni anii 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; un luna 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimistru 15 le­i se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului LA PARIS, la d-niî Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene Comédie și Havas: Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleisckmarkt Scrisorile nefrancat­e se refusă. 20 BANI ESEMPLABULU se vor­ presinta ’n fața urnelor­ electorale multă mai uniți și multă mai numeroși și că aceia, cărora le voră acorda încrederea, voră fi, bă­trâni sau tineri, la înălțimea situa­țiunii de astă­zI SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Atena, 12 Aprile.— La Platitza (Mace­donia) au fostă măcelărite ună mare nu­mără de familii de către trupele lui Asaf­­pașa. Cuirasatu­l engleză Falcon și cuira­­satură americană Marion aă sosită la Volo; ele se voră duce pe castele Pelionului și ale Olimpului, pentru a lua pe familiele ame­nințate de trupele turcesc­. Viena, 12 Aprile. — Din Constantino­­pole s’anund­ă următorele Corespondenței politice: Ad­m­ed-Vefik-pașa a ’nsărcinată pe Musurus-pașa, ambasadorele Turciei la Londra, d’a felicita și d’a mulțămi, în nu­mele Porții, marchizului de Salisbury, pen­tru circulara­rea. Marchisul­ de Salisbury a răspunsă, esprimeadu speranța că Porta va ’nlesni misiunea politicei engleze. Ziarele constată că există neînțelegeri între Turcia și Grecia. Turcia a cerută rechiemarea consulului Greciei la Salonic, care e considerată ca autorele desordine­­loră ce aă isbucnită în Macedonia. Porta amenință d’a’i retrage execuatorul­. Grecia refusă d’a’lă rechiema ș’amenință că va ’ntrebuința represalie în casă cândă s’ară retrage execuatorulă consul­ului de la Salo­nic. Londra, 12 Aprile. — La lordulă Bea­­consfield s’a ’ntrunită m­ă consiliă estra­­ordinară. Germania lucrăză oficiosă pen­tru a aduce ’ntrunirea congresului, fără succesulă demersuriloră sele e ]ndoiosă. Berlin, 12 Aprile.—Norddeutsche Zeitung dice că apelulă făcută la mitjlocirea Ger­maniei pote­avă resultată numai dăcă Ru­sia și Engliteza sun­ă gata d’a face con­cesiuni. Reichstagulä a adoptată în totală bu­­getulă, care se urcă la 536,500,000 mărci. Reich­stagulă s’a amânată apoi pănă la 30 Aprile. Const­antinopole, 12 Aprile. — La San- Stefano s’aă îmbarcată numeroși bolnavi și se’ntorcă în Rusia. După termenii tra­tatului, au fostă grațiați toți Bulgarii și toți aceia care fuseseră condamnați de con­­siliele de resbelu. Trupele din Creta vor­ primi ajutore. ITALIA ȘI ROMANIA. Eco adresa trimisă de Adunarea deputaților a Italiei Adunării depu­­taților­ României, și citită în șe­dința de ieri: Pré onor, președinte, Anima României este ș’a Italiei anim­ă. Timpul­ și împrejurările n’au isbutită să facă altă­ ceva de­câtă să întărăscă legă­­mintele cu care comunitatea de origină, mărturia istoriei, consciința celor­ două popore țină strînsă legate aceste două fa­milii. Și de aceia, în diua durerii, glasulă a­­nimeî era menită să se audă mai scumpă și mai dorită. Voi ați aclamată pe regele generosă, care, primindu credința poporului său, fă­cuse jurămentă d’a deveni revendicatorele dreptului său; voi ați aplaudată victoriele nóstre și ați salutată mărăța figură a re­gelui, care se rădica pe câmpiele de luptă încununată d’uă aureolă de gloriă: ați în­

Next