Romanulu, mai 1878 (Anul 22)
1878-05-04
ANULU DOUEPECI ȘI DQUI VOIENCE ȘI VEI PUTEA. ANUN CIUR 1. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 ban Deto » » » paginea III, 2 lei A se adresa: If? ROMANIA, la administvațiuuea (Jian ibű LA PARIS, 1?« Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA LONBOS, la Eugöne Miooud, No. 81-A Fleet Street, London E. <U. LA VíENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Walfiscligaase 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Stoiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARULü Bucuresci,Florarü. Din ziua cândă resbelulu din Oriinte ne sili se concentrămă uă parte din oștirea națională, Camere și guvernă regulară ca pământurile celoră chiămațî supt arme să fie lucrate de către Comune. Nu ne ’ndoaimă că ministerul u din întru a recomandată adese prefecțiloră d’a veghia la ’ndeplinirea acestei datorii bine-facotóre pentru toți și din tóte punturile de vedere. Aflămă ânsă, cu mirare și cu durere, că unii dintre d-nii prefecți, sunt prefecți și primari, nu ’și îndeplinescă acesta datoriă. Denunțândă dură acesta gravă greșielă d-lui ministru de interne, o denunțămă încă tutoră adevăraților Români, ca să veghieze cu toții ca pământurile celor de sapt arme să se lucreze de către Comune, îndată și bine. Orice neglijință în acesta privință demoraliseză pe cei chiămațî pentru apărarea întregului pământ ale țării , este un nedreptate din cele mai strigátare și uă pagubă pentru producerea țării. Redacțiunea și Administrațiimea, strada Domnei, 14 JOUI, 4 MAIU, 187B. LUMINEZATE 81 VEI FI. ABONAMENTE.: In capitală și districte: unul anți 48 lei; șese luni 24 lei, trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimiatru 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului LA PARIS, la d-uiî Darras-Hilegrain, 5 rue de l’anciene comedie și Havas: Laffite et Cune, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă [UNK] 20 BANI ESEMPLARULU iiarele din străinătate, precum se va vede mai la vale, speră încă cu orecare tămă că se va face pacea. Pacea este un adevără în interesul Europei întregi și mai cu semn în interesul Rusiei. Imperatorele Alesandru, luândă însuși direcțiunea afacerilor, contribuie forte a face ca lumea să spere pacea. Cu tote acestea, nu ne putemă opri d’a nu repeți cititorilor noștri că, după noi, dorita pace nu este încă pe calea cea bună. Telegramele, pe care le publicămă mai la vale, ne mărescă forte temerea despre mă noă și mare resbelă. Temerea nostru cresce, prin cuvintele zise în Camera din Pesta de către primul ministru al Ungariei, pe care ierăși le reproduce că mai la vale. Ea cresce prin soirea din Constantinopole, ce ară fi căzută tocmiala ce se făcea între Rusia și Turcia, despre retragerea oștirilor rusescă de la San-Stefano. Ea cresce prin seirea că Turcia a găsită banchiări care să’i facă uă noă împrumută. Ea mai cresce prin scriea ce ne comunică unii omeni, care sunt adesea bine informați, că unii banchieri din Berlin ar fi primită d’a face ună împrumută însemnată guvernului din Petersburg. Tóte aceste sciri ne pară destul de grave, pentru ca să ne inspire temerea despre mă noă resbelă. Tóte aceste scrii, combinate cu cele ce vedemă în juru-ne, ne face a Jice guvernului nostru și națiunii întregi, să nu adormá ună singură momentă. Acestă apelă îl facemă cu atâtă mai multă, cu câtă vedemă că organele reacțiunii din întru stăruiescă în a se ’ntruni în acusări cu organele reacțiunii din Rusia, și ne inspiră astă-felă durerosa temere că s’ară puté găsi din noă în țară ómeni cari să voiéscá să redevie cada toporului străină, pentru a tăia pădurea românescă. Reacțiunea a luptată în totă timpul ă și prin tóte micjlacele ca să țină poporală română în iobăgia, în stare de proletară j)pe propriu’ pământă, ca astfelă să ’lă puta esloata în profitul ă intereselor ă iei esclusive. Poporală română ânsă isbuti în fine, după multe lupte, să dejóce aceste vitrege silințe, își revendică drepturile și, după luptele a două generațiuni, ajunse să fie liberă și suverană în acesta țară, întreținută cu sudarea frunții, cu vigorea brațelor sale, apărată cu prețul nobilului său sânge. Reacțiunea a favorizată, a dorită și a provocată ocupațiunea României de către armatele străine la 1828, la 1848, la 1853; a primită din mila și îndurarea loră uă putere disprețuită, a danțată cu dânsele pe mormintele pompieriloră ș’a rădicată toaste pentru vecinica pomenire a luptătoriloră partitei naționale, pe care ’l închisese în temnițe sau îi trimisese în esiică. Dreptatea însă a triumfată până ’n cele din urmă, și națiunea română, prin binefacerile păcii, prin câte-va scule, printre care înarmare, prin însușirile’ înăscute, prin propaganda neobosită a celor persecutați de reacțiune, se consolida astfelă, încâtă fu ’n stare să mire Europa care n’o cunoscea de câtă după faptele reacțiunii, s’o mire prin vitalitatea, prin avuția, prin eroismulă, prin tăria’i de caracteră, prin neatinsa păstrare a libertății ș’a instituțiunilor democratice. Aceiași partită făcu te că ce T stete prin putință ca slabi și destinați să fiă Românii, spre a ’i țină fără curmare supt bidă și supt jugulă privilegie soră. Unirea însă se realisa spre marea-le mâniă, precum privilegiele se desființaseră spre marea loră turbare, învinși în tote, ei nu putură, nu seiură și nu voiră să cedeze. Astfel, se siliră să compromită cu desăvârșire regimul Domnului Cuza, prin reîntronarea despotismului, prin răsipă și imoralitate, prin vărsarea sângelui român, supt d-la V. Boerescu la Craiova, supt d. Ion Em. Florescu la 3 Augustă în Bucuresci. Partita liberală putea și era ’ndreptă să le răsplătescă cu prisosă uă lungă și pasionată persecutare. Ea ânsă, iertătore, îi lăsa liniștiți în mișcarea de la 1866, căci nu vrea să le semene prin simțiminte și prin fapte, căci spera într’a loră îndreptare. Cum s’aă îndreptată ânsă, ne-am arătat-o triștii ani ai regimului Catargi, datoria publică cu neasemănare sporită, sărăcia poporațiunii ajunsă până ’n capătă, jafurile Nicolai^floră, violările constituțiunii, saturnalele electorale, arestările preventive și procesele intentate ,Ziariștiloră, tote acele fapte degrădătore, care ajunseseră să frănesce „generalități“ supt ună guvernă de generală împilare. Intrega națiune se rădica ca să’I înfiereze și să’l resterne : de la simplii loră aginți, până la senatorii aleși, c’ună adevărată curagiă civică, supt propria le administrațiune. Și cu tote astea, în loc de a căuta să se reabiliteze prin fapte neîndoiose de patriotismă, prin dovedirea unei sincere reveniri la simțiminte române, la legalitate, la dorulă de interesele țării, ei cutezară mai ântâiă a <zice că adunările legiuitare de a fi nu suntă fidela espresiune a națiunii, apoi — în timpulă graveloră evenimente ce năpădiră asupră ne—căzură din contraziceri în contraziceri, susținură că nu trebuia să ne afirmămă prin fapte și să ne redobândimă drepturile prin noi onșine, și ajunseră pân’a propaga că trebuie să ne tăsămă corpulă cedândă Rusiei Basarabia, ajunseră pân’a fi ceruți de străini ca unelte eficace pentru desmembrarea României, pentru umilirea vitejiei sale, pentru împuținarea legitimelor, drepturi ș’a libertățiloră iei constituționale. Și acești ómeni ai odiosului trecută, cari aă mănținută întunerecată spre a nu li-se demasca faptele; cari aă practicată și apoteciată teoria „franței smerite“ și „capului plecată“ la ordinele străinilor; cari, spre a se impune cu sila la guvernă, în contra și fără voia țării, au avută trebuință de umilire în afară și de violență în întru cari, neputândă provoca turburări, lenă uneltită și le-aă deslănțuită cu alară pe strade, cu tunulă la Bazaca, cu posturile la Mavrodolu, cu glonțele la Giurgiu, cu sabia la Alesandria; acești ómeni vină azi se susție, pentru auzură inamiciloră României, că partita liberală și guvernulă iei suntă uă cota de tulburători, uă „sectă comunistă,“ ba chiară vânzători ai României, ai acelei Românii pentru care și-aă sacrificată liniștea vieții, averile, odihna bătrânețeloră! Da, re acțiunea are acestă necalificabilă cutezare, căci nu se sfiiesce a susține că partita din care noi avemü onorea d’a face parte, „de la „constituirea iei până a fi n’a facută decâtă să nesocotescá avan„tagiele liniște, prudinței și mode„rațiunii, și să provoce complicațiuni „și tulburări atâtă în politica interiorá, câtă și în politica este„horá.“ Noi suntemă tulburătorii, era cei ce aă făcută pe 3 Augustă la Bucuresci în 1865, și pe 3 Aprile la Iași în 1866; cei ce au organisată bande de bătăuși, permanente pe totă timpul regimului soră; cei ce încinseseră biciură peste corpul întregei poporațiuni; cei ce susțină interesele străine și, cu uă perfidiă nemaipomenită, spună că guvernul ă a vândută și vinde, a compromisă și compromite țara, cândă îi susține drepturile și demnitatea cu atâta stăruință în fața unei puteri colosale, aceștia sunt conservatori pacinici, moderați, blânzi, onești și salvatori ai României! ! De doi ani și mai bine, organele loră n’au lăsată nici instituțiuni, nici legi, nici persone neultragiate cu cele mai necuviinciose espresiuni. Intențiunea le era d’a scote pe guvernă din împietrită’! răbdare, spre a le intenta procese de presă. Guvernulăânsa lăsâ ca licința să se ucidă ânsăși, și nu intenta nici ună singură procesă. Și cu tote astea, totă noi suntemă tulburătorii!! Se decretă starea de asediu, țara e năpădită de oștiri străine, mulțime de cálétori vină din alte țâri în România, spionagiulă se organisază, delațiunea se produce chiară în publică, oră guvernală așeza numai de mijlocele legale, n’aduce nici uă restrângere libertății tribunei, a cugetării, a întrunirilor publice, în fine nu așeza de nici uă măsură estraordinară, nici chiară d’acelea pe care i-le acorda legea, și cu tote astea totă noi suntemă, după oposițiune, tulburătorii din întru și din afară!! — Ați tulburată bunele relațiuni cu Rusia, ne Z‘cu ele fără a vede, în orbia loră, că printr’acesta se afișeză că facă serviciul de delatori. — Da, răspunde voma cu întrega opiniune europenă: reacțiunea din Rusia a turburată bunele relațiuni în care ne aflamă cu imperiul și cu suveranul Rusiei. Da, reacțiunea rusă a isbutită să le tulbure în momentulă cândă, violândă art. 2 din convențiunea de la 4 Aprile, și-a formulată pretensiunea pentru retrocedarea Basarabiei. Călcată în drepturile, în onorea, în proprietatea și ’n demnitatea sea, România a protestată susă și tare, refusândă cu indignare uă asemenea enormitate. Suveranul, camerile , guvernul, toți Românii au fost unanimi întru a afirma, în fața lumii, că nu’și aă vărsată sângele pentru ca să fiă desmembrați, slăbiți și nesocotiți, ci ca să se ’ntremeze și să se nalțe; că voră să fiă ceia ce suntă că nu potă precupeți, cu nici ună preță, nici chiară pentru ună degetă din teritoriul soră. Din acesta caută și prin articolul 18 din tractatură de la San-Stefano, relațiunile Românilor, cu foștii lor aliați, ale cărora ilustra monarhiă le recunoscuse și admirase vitejia, fură turburare. Votat-ați și voi, domni din oposițiune, acea memorabilă protestare ? Ați votat-o, prin urmare ați contribuită la tulburarea din afară a relațiunilor cu Rusia, eracândă acuzați de acesta numai pe guvernă și partita liberală, sunteți nu numai de rea credință și neleali, dâră și ridiculi în fața națiunii. N’ați votat-o? Atunci, daca veți face uă asemenea afirmare, luămă numai asupră-ne totă onorea și tóte folosesc ce-a adusă acea manifestare, și constatămă că voi n’ați protestată în contra retrocedării Basarabiei, fundă c’ați voită și voiți s’o cedați, precum propune colegulă și unulă din corifeii voștrii, d-lă Nicolae Crețulescu. Noi vomă române cu titlul de tulburători, cu mânia reacțiunii ruse, dérfi vomă păstra consciința curată, patriotismulă neclintită, și stima celoră ce din nou ne vor ă lovi. Eră voi... voi veți dobândi, ce e dreptă, favorea acelei reacțiuni și dorința iei d’a vé vedé la cârma afaceriloră, énsé — în schimbă — vă veți agonisi disprețuia celoră ce vă voră întrebuința ca instruminte servile, mustrarea consciinței, înfierarea istoriei și blestemul neamului românescă. Câtă despre noi, acum ca totdeuna, preferimă se cădemă luptândă pentru drepturile țării, de câtă servindă interesele străine în contra iei; preferimă se simă loviți și se suferimă cu totu națiunea, de câtă sé ne desfătămă pe mormântul drepturilor și libertăților ă iei, cu reacțiunea ruso-română. SERVITIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Viena, 14 M&in. Camera deputaților”.— Principele Auersperg, președintele consiliului, respundendă la uă interpelare privitore la pretinsa intrare a armatei austriace în Bosnia și Erzegovina, dice : „Politica guvernului n’a încercată nici uă modificare. Guvernul n’a privită nici uădată cestiunea Bosniei ș’a Brzegovinei dintr’ună altă puntă de vedere, decâtă pentru trebuința d’a lucra cu totă energia putinciosă, pentru a dobândi uă soluțiune, care să ofere tóte garanțiele ce se potă dori în contra reîntorcerii periodice a ’mprejurărilor actuale, precum ș’a desavantegreloră și îngrijiriloră ce rezultă din ele. „Guvernul n’a avută nici uădată intențiunea d’a sustrage acestă cestiune de la aprobarea congresului care e chiamată, în prima linie, a regula într’ună modă definitivă starea lucrurilor în Oriinte. Elă n’a aspirată nici uădată d’a ajunge la uă soluțiune, cooperândă c’uă singură putere. Scirile pe care se ’ntemeieză interpelatorii, și combinațiunile ce deducă din ele, suntă cu totul lipsite de temeiă. Constantinopole, 14 Masă. — Contractul pentru împrumutură de 700 mii de livre a fostă supt semnată ieri. Dobânda e de 12 la sută și comisionulă de 2 la sută. Veniturile vameleră, pe timpă de cincisprezece luni, au fostă afectate la garantarea acestui împrumută. Principele Labanoff a sosită. Cornițele Zichy, ambasadorele Austriei, a prândită astăzi la Sultanulă. Pera, 14 Maiă. — Proiectulă privitoră la dezertarea simultaneă de către Turci a cetățiloră și la retragerea Rușilor de la San-Stefano n’a reușită. In cercurile turcesci se elice c’acestă proiectă n’a fostă aprobată la St. Petersburg. Londra, 14 Maiă. — Discusiunea asupra trimiterii trupelor indiene se va face Luni în Camera lordiloră și î n Camera comuneloră. Generarele Gordon a fost numită guvernatore și comandante la Malta.