Romanulu, octombrie 1878 (Anul 22)

1878-10-02

912 ROMANULU, 3 OCTOMBRE, 1878 Unu argumentă capitală s’a invocată, și s’a invocată adeseori: trebuie ca noi. Camera acesta, se remâne mă consecinți cu votula dată? Nu póte se fiă cestiune de consecință decâtă atunci cândă este identitate de situațiuni. Cândă s’a emisă votulu acela, era de solutit dăcă Camera din voința sea primesce sau nu retrocedarea Basarabiei, și Camera adisă și cu dreptă cuvântă , nebună trebuie se fiă acela care chiară în favorea unui avantagiă imensă, chiară decă Dobrogea ară fi una pământă de făgăduință, arăta în schimbă Basarabia pe Dobrogea, căci nimeni nu dă pă mână, nici măcară mă degetu din corpul ă săă pentru mă brață întregă din aurisă (aplause). Isbițî în animă de biciură tratatului de la San-Stefano, noi n’amă voită se precupeți mănă parte a țărei nóstre, și cu uă curagiă admirabilă amă declarată ca vomă resista contra unei spolieri. Decă putea se fiă uă nebunie, deră uă nebunie sublimă, de a voi se ne măsurămă cu marele imperiu ală Rusiei, ară fi, erte mi-se espresiunea, uă nebunie ridiculă de a voi se ne luptămă cu Europa întrăgă, decă nu pe tărâmură armeloră ceră puțină pe tărâmură diplomatică (aplause). Durerea este mare pentru toți acei care simtă nevoia de a se supune; nu cu anima voia sa se supune cineva la o hotărîre atâtă de aspră și de injustă. Ce ? Nu avea dreptul ă țăra acesta să se aștepte de la justiția Europei civilisate ia oă soluțiune mai echitabilă ? Ce ? Atâtea mii de viteji, care s’aă luptată peste Dunăre pentru ca se consfințăscă independința acestei țâri prin sângele versată, care au umplută resunetele delurilor de peste Dunăre cu faima bravurei loră pentru liberarea unui poporă aservită, care aă pusă pepturile loră pavăză pentru ca se salveze onorea și demnitatea marelui împărată, nu meritau óremă mai bună sortă pentru patria 4loră decâtă acesta? Plângerile nóstre sunt drepte. Consciința Europei o sole. Mulți din aceia care au sunt scrisă condamnațiunea nostră au simțită mâna lor, tremurându dérű în fine; condamnațiunea esiste, și n’avemu de câtă se ne plecamă capulă. N’avemu noi să confirmămă său să infirmămă tratatulă de la Berlin; dăcă acestă dreptă ne-ară fi lasată, de la uă margine a țărei la cealaltă, unu nu imensă ară resuna. Dără, dăcă amuzice că nu recunoscemă tratatulă din Berlin, că are vu avidului ivosÂvu ne Ui UirwiuâiUU ? JU’UUU amu esamina tratatulă din Berlin, cu ideile restrînse ale dreptului privată, amă vede într’ânsulu recunoscerea independinței nóstre suptă condițiune suspensivă, cu alte cuvinte, dăcă ară fi tratatul de la Berlin uă lege ordinară, amu pută să dhemnă , nu primim recunoscerea independinței, și prin acesta chiară vomă remâne în situațiunea de pân’aci. Nu astăfelă însă se potă interpreta tratatele. Art. 42 ală tratatului de Berlin conține una din aceie obligațiuni ordinare supuse la uă condițiune suspensivă. Probă suntă unele puteri care n’aă așteptatu îndeplinirea obligațiuniloră nóstre și aă recunoscută independința, astăfelă Maiestatea Sea Imperatorulu Austro-Ungariei a trimisă pe lângă guvernulă Măriei tiăseună ministru plenipotențiaru. Probă încă, că nu ne aflămu față cu uă condițiune suspensivă după principiele dreptului privată, este că Jori câtă amă declara noi că renunțămă la beneficiele recunoscerii independinței nóstre, Basarabia totă perdută ară fi pentru noi. Acesta nu face dubiu pentru nimeni. Deosebirea ar fi numai că uă 1 asemenea declarațiune ne ară înstrăina simpatiele Europei, descarc avemă atâta necesitate. A nu declara că înțelegemă a ne conforma tratatului din Berlin este a ne pune în afară da dreptura publică europeană. A pune în carantină hotărîrea Congresului până la convocarea unor .Camere de re-vizuire este a arăta puțină deferință puteriloră și a ține până atunci în suspensiune situațiunea politică a țării faciă cu Europa. Se pretinde că nu ar fi demnă pentru nici ca, conformându-ne tratatului din Berlin, să recunoscemă că ni s’a modificată Constituțiunea de străini și că ară trebui, pentru acestă cuvântă, să convocămă Camere de revizuire care să introducă în Constituțiune modificațiunile prescrise de tratatul din Berlin. Mă iertați, d-loră,fă vă întrebă : , daca este vorba de demnitate națională: credeți dv.că orgoliulă națională va fi mai satisfăcută atunci când, în locul unei Camere simple, ordinare, legiuitóre, care să dică, mă conformă cu tratatul din Berlin, veți avea Camere de revizuire, espresiunea cea mai înaltă a suveranității țărei care să dică același lucru? Și puteți presupune uă singură momenta că acele Camere voru dice nu? Dării, dăca Camerele de revizuire ară putea (zice nu, putemă să zice mă și noi au, pentru că nu amă face de câtă se manținemă, să conservămu Constituțiunea, și pentru acesta competința nostră este indiscutabilă fără, ipoteza retușului de a ne conforma tratatului din Berlin fiindă imposibilă, nu vedeți d-vostră că convocarea unoră Camere de revizuire este oă jignire mai mare pentru acestă țară, fiindă că este a transforma acele Camere într’uă Cameră de înregistrare? D. P. Em. Protopopescu. Acesta este dorința d-vóstre. D. P. Grădișteanu. Dorința mea, onor. d. Protopopescu, este ca în acestă grea cestiune să nu facemă personalități ; dorința mea este ca în acesta cestiune durerosă să lăsămă personalitățile, să nu căutămu a ne pune în reliefă individualitățile, și, domolindu-ne bătăile inimei, înăbușind d espresiunile prea vii ale durerii, să căutămă a două soluțiune de care țăra să aibă mai puțină suferință (aplause). Olară, amu vorbită despre incompetința Camerei acesteia, despre necesitatea d’a se convoca Camere de revizuire pentru că aceste idei s’aă susținută de unele organe ale presei, de onor. preopinentă chiară; fără nici uă moțiune în acestă sensă nu s’a produsă până acum aci. Opiniunea minorității comisiunii nu tinde la uă declinare de competința. In logică pură, minoritatea este de acordă cu majoritatea asupre acestui punte. iu adevără, a fice cum dice minoritatea . N’amu să mă conformă cu tratatul din Berlin, dără autoriseză pe guvernă d’a retrage oștirile din Basarabia și d’a administra Dobrogea... Voci. Nu jicem partea din u:mă. D. Președinte. D-le oratoră, n’ați citită bine opiniunea minorității. D. P. Gradistenu. Ceru scusese mere , uă simplă erore care âa să nu schimbă nimică la raționamentul ă meă. A Țice dără, ca minoritatea . Autoriseră pe guvernă d’a retrage oștirile din Basarabia, nu este de a resolva într’ană modă implicită competința luândă uă resoluțiune ? Adice ărășî, refusămă Dobrogea, nu este a luată decisiune ? Uă decisiune negativă negreșită, dără uă decisiune care implică în modă clară și evidentă recunoscerea competinței acestei Camere. Ori acestă Cameră nu este competinte spre a atinge nici una din Gestiunile cuprinse în tratatul din Berlin, ori este competinte spre a le resolve pe tote, pe cale constituționale, se înțelege. Intre aceste două sisteme nu vădă intermediară posibilă. Ințelega a se dice, cum face onor. d. Furculescu: tratatul din Berlin cuprinde disposițiuni care atingă Constituțiunea; ca să mă conformă lui ară trebui să revizuescă Constituțiunea, dără acesta n’o potă face că, prin urmare nu potă declara nici că mă conformă nici că refuză a mă conforma tratatului din Berlin. Se pate ca menținerea situațiunii politice a țării să fiă prejudiciabilă, ânse acesta nu mă privesce pe mine; nu [potă împedica nimică, pentru că n’amă dreptulă , să mă rostescu. Acesta, d-loră, este ună sistemă estremu, dără este ună sistemă, ț A lua ânsă uă resoluțiune precare, adice , autoriseră pe guvernă a face cutare lucru în conformitate cu tratatulă din Berlin, săă refusă cutare altă lucru din acelă tratată, va sădică a se declara competing în privința acelui tratată. C-lară, nu voiescu în privința acestei cestiuni de competința să urmărescă pe onor. preopinentă în argumentațiunile săle trase din Constituțiune, pentru că amă disă că nu acolo residă soluțiunea ei. Constituțiunea nu prevede ipoteza unei cedări de teritoriu impusă țării, ci o rectificare voluntară de fruntarii. Cuvântul de rectificare, care a jucată așa mare rolă în discuțiune, nu ne dă cheia cestiunii. Unii pretindă că rectificarea însemnăză ' aă simplă îndreptare a granițelor ; alții voră să facă a intra în acesta espresiune o veri-ce cesiune de teritoriu, după cum, în tratatul prin care Francia cedăză Germa j aiei Alsacia și Lorena, nu se întrebuințăză altă cuvântă decâtă rectificare; pentru ca agumentulu de testă într’una sensă său altulu să aibă putere, ară trebui să găsimu in Constituțiune chiară definițiunea cuvântului rectificare, și în zadară s’ară căuta acestă definițiune, a invoca art. 2 , fiă într’ună sensă fiă într’altulă, este a lăsa Gestiunea întregă. S’a mai invocată încă ună argumentă de testă asupra căruia a fostă nevoită să alunece onor, d. preopinentă, â’adisă. Camera acesta n’aru pută să micșoreze teritoriulă țărei pentru că menținerea întregime! lui este prevăzută în jurământul solemnă ale Capului Statului, pe care noi nu’să putemă atinge; dăca acestă argumentă ară fi fundată, atunci nici Camerele de revizuire n’ară putea să facă acăsta... D. Președinte. Amă oprită pe doratorii ce v’a precedată în acestă privință , prin urmare observațiunea, ceamă făcută-o d-lui Furculescu, o facă și d-vóstre, și credă ca voi dobândi același resultată. D. P. Grădișteanu. să nu aducă în disensiune persona nimenui și voiamă să dică numai arâtă că esistența acelui articolu în Constituțiune nu împedecă competința acestei Camere săăară trebui se împedece și competința Camereloru de revizuire. Al douilea punctă arii tratatului de Berlin, săă, mai bine disă, celă d’ântâiă care vine după recunoscerea independinței nóstre, este principiulă pusă de egalitate între diferitele rituri. E că, d loră, una din cestiunile cele mai ardetare; țăran protestată totădeauna; ea n’a făcută' din prohibițiunea esistentă uă cestiune de religiane, ci uă cestiune de celă mai puternică interesă economică, de esistența națională pentru dânsa. Cu tote acestea, fiindăcă tată d’auna s’a esploatată forte rău acestă cestiune în străinătate, a venită Congresul din Berlin ș’a pusă unu principiu, pe care înțelepciunea nostră trebuia să’lă pună de la sine, fără să aștepte acestă impunere regretabilă, cică regretabilă pentru că trebuia să prevenimă răulă. Fără vre acestă disposițiune trebuie ea privită, cum dicea onor. preopinentă, ca unu mare pericolu, că are să introducă în cetate, să împământenăscă d’uă-dată mii, decimi de mii, sute de mii de evrei? Se încălă onor. d. preopinentă. Tratatul din Berlin nu trebuie citită nici aplicată de câtă numai în litera sea, în ceia ce cuprinde elă , în dispositivul său; protocolele suntă numai nișce opiniuni onorabile ale unoră persane, nu suntă nici de cum resoluțiunea luată de areo pagibă europeană. Tratatul din Berlin nu face decâtă a recunosce uță principiă, adică d’a dauă posibilitate acelora cărora penă acu li se închidea ușia într’ună modă absolută. Nu cumva prin aceia că se deschide ușia, și se acordă posibilitatea evreiloră d’a deveni Români , se și dă tuturoră împământenirea, se facă toți cetățeni ? Nu, d-lară, departe de acesta, pericolul nu e atâtă de mare pe câtă seară crede. E că ce însemnără articolul 43 ală tratatului din Berlin. Până aci francesulă, care se chiamă Leon sau Jacques, de religiune catolică sau protestantă, putea să devină română , negreșită nu era de dreptă Română numai pentru că se atabilia în țera, daru putea, încă vă dată, să devie Română, îndeplinindă condițiunile și formalitățile cerute de lege. Francesulă rusă din Algeria, care se chiamă Mohamet său Selim, de religiune mohametană, său Ițic, de religiune mosaică, nu putea deveni cetâțănă română, verî ce serviții ară fi adusă țării. Constituția nostră ’Í rădica cu desăvârșire acestă posibilitate. Tratatul din Berlin nu atinge de câtă acestă imposibilitate Elă vrea ca de aci înainte străinului care se chiamă fiic său Mohamet să nu i se mai închidă ușa, și să potă deveni română, îndeplinindă negreșită și elă ca oricare altulă formalitățile cerute de lege, astăfelă cum este săă cum se va face de noi în suveranitatea nostră. Prin urmare, pe câtă timpă stă în mânile nóstre de a reglementa modulă cum acești străini potă deveni Români, nu este nici ună pericolă, pentru că avemă ca pavăză simți mânială de conservare nțională. Aceste sunt cele două cerințe care se impună țărei de tratatură din Berlin. Este ună ală treilea puntă: Dobrogea și Delta Dunărei.... D. Nicorescu. Și insula Șerpiloră. D. P. Grădiștinu. Amănuijitu repetindu-se adesea: nu putemă primi Dobrogean schimbă pentru Basarabia. In schimbă? Dără unde vedeți acesta? Investul tratatului din Berlin nu stă scrisă cuvântul de schimbă. Și, dăca și în acăstă privință unii din marii diplomați,are aă luată parte la confecționarea acesui tratată, aă vorbită de schimbă, cuvintele loră nu ne privescă pe câtă timpă n’au fostă consacrate prin disposiție; cuvintele oră rămână simple emisiuni de opiniuni, limba îndatoritoră pentru țără (aplause). Nu trebuie dără să ni se vorbăscă de primirea în schimbă a Dobrogei pentru Basarabia. Căca ’mi este permisă, d-loră, în,r’uă cestiune atâtă de gravă și atâtă de durerosă să aducă uă amintire literală, așă zice că țăra românăscă , departe de a la Basarabia în schimbă, se află, în acestă privință, în situațiunea lui Basanio faciă cu shylock, Basanio își aducea peptură dinantea cuțitului nemilostivă al evreului pentru că la acesta se îndatorase. România jată să lase a se tăia din carnea sa Basarabia pentru că a pusă pe peptulă maelul împărată greaua sarcină a gratitudinei. (Aplause). Pentru Dumnedeă, numai vorbiți o schimbă : nici ună momentă nimenui nu póte trece prin gândă că, chiară dăcă pri Dobrogea ară curge rîuri de aură și o miere, noi n’amă primi-o în schimbură Basarabiei. Rămâne a se sei dă că acestă e tensiune pură și simplu de teritoriu pote una avantagiă săă țnă pericolă pentr țără; e că din ce punctă de vedere trebui privită cestiunea, d-loru, și că credă că privința Dobrogei pericolă pate să exist și că credă că, după cum s’adisă în un modă familiară de către ună onor. d. deputatu, cestiunea Dobrogiei póte deveni un adevărată cuiă ală lui Pepelea, pote dat pasiune Rusiei de a interveni adese ori î afacerile nóstre. Dăca este pericolă în luarea Dobrogei trebuie să recunoscemă că suntă și avantagié. Că Dobrogea ne este dată de Rusii eră nu de Europa, și acesta póte fi adevărată- dără pute prășî, după cumă arăt onor. d. raportoră, să fi fostă din parte Rusiei uă concesiune anticipată în favore pacei Europei. Ș’apoi, are toți acei care a intențiuni rele ’și împlinescă în viitoră totă d’auna intențiunile loră? Și, dăcă cu gândirăă s’arată țărei nóstre Dobrogea, aü ón virtutea nostră nu va putea face ca cei ce ni s’arată cu rea intențiune să devin uă armă de conservațiune națională? (Aplause). Nu vedeți d-vostră că afacerile Orientului, care nu suntă încă regulate pen acumă, potă chema că dată acestă țără ca să face mă rolă importantă? Nu vedeț că acestă țără, spre a fi pregătită, are trebuință de uă ușă deschisă, pe unde să’șî de mâna cu Europa occidentală ? (Aplause). Oricâtă de amărîți suntemă, și suntemi în dreptă a fi, în contra acestui tratată de Berlin, câtă ânse să recunoscemă ună lucru, că în definitivă, pate fără voința acelora can numai binele nu ne-aă voită, resultă uni avantagiă pentru [acestă țără, avantagia reală, acela ală recunoscerei independințe nóstre absolute, așa încâtă de aci înainte nimeni nu ne va mai putea pune îi suspiciă drepturile nóstre în facia Europei, și acestă avantagiă prețuiesce forte multă, așa de multă încâtă, decepută din dreptele speranțe ale țării, totuși nu pregetă a declara că țăra trebuie să se conforme tratatului din Berlin, să’să esecute pură și simplu, prin legi constituționale, în modă francii, sinceră și reală. S’adisă ce un asemenea procedare fără reserve esprese ne-ară compromite dreptul ă în viitoră, că nu este bine ca uă fără mică ca acesta să compromită dreptulă, pentru că în forța dreptului numai ea póte spera. Drepturile națiunilor, d-loră, nu se potă compromite; ele rămână intacte totădeauna și totu-d’auna neprescriptibile. Ori-ce amă dice noi faciă cu hotărîrea ce ni se impune de voința colectivă a Europei, ori-ce ară fi scrisă pe pergamentul tratatului din Berlin, dreptul de revendecare ala națiunii rămâne neatinsă. Nu vădă cuvântul pentru care amă sta la tocmată asupra modului, formei, în care să se recunoscă necesitatea pentru noi d’a ne supune hotărîrea areopagului europeană. Tratatul din Berlin de ară fi suptscrisă de noi și încă drepturu națiunii n’ară fi perdută. De a mă da carte formală pentru recunoscerea celor conținute în tratatul din Berlin, acesta nu ne-ară prescrie dreptul d’a revendica în viitoră ceia ce ne aparține. Drepturile națiunilor suntă iprescriptibile. Ele n’au nevoie să fie înscrise nicăiri; ele sunt înscrise în cartea mare a viitorului. De la 1815 și până acum, câte tratate nu s’au făcută? Ele au durată atâta câtă a durată forța care le dictase, și că încetată în diua cândă s’a sdrobită spada care le impusese. Formele, tratatele să influe asupra dreptului? Fără Maiestatea Sea Impăratulu Alexandru a supt scrisă cu mâna seccesiunea Basarabiei către Moldova, în urmarea tratatului din Paris. Impedicnt’are acesta pe martie impărată de a relua, cândă pate, ceia ce crede a fi ală săă ? Dăă pretensiunile nejustificate nu potă fi împedecate de acte formale, și mai puțină se potă compromite prin acestea drepturile neperitare ale națiuniloră. Este ânsă oportună astăzi să accentuămu în modă solemnă reserva drepturilor nóstre, astăzi cândă sorta lumea, stă în mâna a trei mari împărați său a trei mari cancelari? Nu, d-soră, astăzi nu putemă decâtă să ne supunemă. Cine sole dă ca și acestă secolă, deșteptată în zăngănitul spadei pe care avea se se formeze ună mare imperiă, cine sciedă ca va dispare înainte de a vedea apărândă aurora bine-făcătore a libertății națiuniloră și cu dânsa împreună restabilirea poporelorü în patrimoniile loră. (Aplause). D. președinte. Așă propune suspendarea ședinței pentru câteva minute. Vocii. Daca ! Ședința se suspendă pentru zece minute. (Va urma). Ieri Camera a ținută ședință. A votată lună credită de ună milionărei pentru acoperirea cheltuielilor de ocupare și administrare a Dobrogei, 2) a acordată suma de 500.000 lei pentru deschidere de credite suplimentare și estraordinare până la finele anului, 3) onă credită de două milione pentru acoperirea chieltuelilor de întreținere a armatei pe piciură de resbelă pe lunile Iunie și Iulie până la 5 August și 4) ună credită de lei 4500 pentru plata profesorilor de limba română la catedrele din nou înființate. Afacerile din Afganistan. Soirile din India începu a ave din ce în ce mai multă importanță. Uă telegramă din Bombay cu data de la 6 Octobre anuncă următorele : „Emirulu a convocată pe așa numiții Jirgalis ai diferitelor triburi, séu consiiarî, spre a’i da ajutorul ă loră. Toți au răspunsă într’ună modă afirmativă. Triburile grănițărescî de la Khyber până la Bholauaă 180,000 luptători, dintre care 150,000 suntă Afgani, eră 30,000 Belugi. Afară de aceștia mai suntă și 23,000 Afridî. E probabilă că triburile beluge și Afridiî voră păstra neutralitatea. Emirulă a întărită garnisanele din Kandahar, Selallabad și An - Masjid ș’a pusă în libertate și pe Jakub Khan. Oă armată afgană înaintăză spre Khurum. Noi amă ocupată Iamrudulă cu trei companii de Sepoî. Totă garnisona din Peșaver înainteza spre Ali-Masjid, ală cărui atacă se așteptă în curândă. Trupele nostre alergă din tote parțile spre fruntarii. Resbelulă se consideră ca neevitabilă; cu tote astea totă se mai așteptă posibilitatea ca emirulă să facă țnă începută de înțelegere. Se zice că s’ară fi ivită desbinări între capii cei mari ai Afganilor”. Standard primește din Allahabad următorea telegramă cu data de la 8 Octobre: „In urma aparițiunii unui despărțământă însemnată de trupe afgane la Zamrud și a atitudine loră amenințătore, garnisona a fostă întărită cu șapte regimente de infanterie și trei baterii. „Comandantele, generarele Ross, luase măsuri spre a forța partea inferioră a defileului și a ataca Air Masjid, când a primi ordinul d’a mai aștepta noul ajutore, spre a nu se expune nici la cea mai mică neisbândă. “ SOIRI D’ALE PILEI. J Din capitală. Scala liberă de șciințele politice își începe cursurile astăzi în palatul Universității. Anuociămu cu bucuria acesta, felicitându pe inițiatorii acestei instituțiuni și urândule stăruință pentru realisarea însemnatului scapă ce ea urmăresce. Din județe. Ieri s’a serbată în Iași aniversarea morții lui Grigorie Ghica-Vodă. Uă telegramă ne spune că serbarea s’a sevârșită cu multă solemnitate și ’n cea mai complectă liniște. S’aă rostită discursuri de către d. Gusti, d. Belcicu, ajutorulă de primară, și de către câțiva studenți. Tote discursurile au fost bine simțite, dără pline de tactă și de moderațiune. * împroprietărirea însurățeilor se urmeză cu activitate. In județul Ilfovă ea se va sfîrși în săptămâna acesta. Luni, terminându-se împroprietărirea la comuna Curcanii, 206 noui proprietari au pusă plugurile și și-aă arată locurile. Marți s’aă împroprietărită 50 locuitori ia vatra mânăstireî Negoiesci, dintre care 35 au începută îndată oara. Mercurî s’a procedată la înființarea unei noui comune de 380 familii pe moșia Tariceni, unde uă parte din proprietari au și pusă plugulă. Comisiunea a plecată apoi la proprietățile statului Rădulesci, Meri-Petchi, Gherghița, Jijia, Bojdani, Țigănescu și Otaseni, la care proprietăți punerea în posesiune a țăranilor se va face chiară în cursul acestei săptămâni.