Romanulu, noiembrie 1878 (Anul 22)

1878-11-01

ANULU DQÜE-fflSCI ȘI DOÜI VOI ES .'E SI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , , , pagina III. 2 le! — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS. la Havas, Laffite et Cne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-ni! Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ardu. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțiunea și Administrațiunea strada Domiiei 14 l?ilPuf[noni ^1 BRUMARELU DUCUI Chril, 12 BRUMARU Românii au fostü totu-d’ama amicî al Bulgariloru. Ama îndatorată și chiarö ama scăpată pe vecinii noștri de peste Dunăre în atâtea rânduri, fără a primi și fără a pretinde de la dânșii vr’uă dată resplată sau măcară recunoscință,încâtă ne-amă deprinsă a crede, în puterea unui lungă obiceiă, că trebuie în orice împrejurare, fără nici ună interesă pentru noi înșine, să le întindemă uă mână de ajutoră. In evală merită, dinastia curată românescă a Asanilor, dinastiă care se fălia ea însuși cu originea sea latină, a smulsă Bulgaria de supt jugulă bizantină. Mai târiu, după căderea Târnovei și a Vidinului supt dominațiunea otomană, România n’a încetată de a susțină pe Bulgari, primindu’i cu ospitalitate în sînul țărei, ]i de câte ori iataganul. Îi silia a părăsi Balcanii pentru a căuta scăparea la polele Carpaților. Astăzi, în fine, în luptele de la Plevna, nimeni n’a concursă mai multă ca Românii la emanciparea Bulgariei; nimeni, celă puțină, nu s’a luptată pentru liberarea iei așa cum s’aă luptată Românii, adică fără nici ună scapă ascunsă, fără nici uă preocupațiune egoistă. Este naturală dură, ca orice greșală din partea poporului bulgară, a poporului pe care noi l’amă îmbrățișată totă d’auna și l’amă mântuită de atâtea ori, să deștepte în națiunea română uă sinceră părere de răă, ună regretă amicală. Uă asemenea impresiune a produsă asupră ne așa numita „petițiune a Bulgarilor către puteri“, pe care au presintată-o ambasadoriloră de la Constantinopole, în numele colectivă ală poporului bulgară, d-nii Grekof și Natckovici, și pe care, după uă foiiă rusescă, noi araă reprodusă o întrăgă în numărul Românului de la 28 Octobre. Suntemă șirum că Bulgarii, ca poporă, n’aă luată in realitate nici uă parte la acea petițiune și n’aă solvnță, póte, nici chiară despre esistența iei; este nu mai puțină adevărată însă că ea se servesce de numele loră, arătândă totă d’uă dată nisce tendințe, care pe Români îi întristeza, deja în Europa, unde Bulgaria n’a câștigată până acum mulți amici, voră pută să pară ridicule unora și periculăse celorălalți, compromițătăre în ambele cazuri. Ună poporă, pe care împrejurările l’aă lipsită de cultură și care n’a începută încă să se mișce prin sine și, fiindu deprinsă cu uă seculară pasivitate, este fatalmente espusă de a lăsa pe tăcute ca, în numele lui, să se agite doar-trei indivizi mai desghețați; și vai de acelă poporă, dăcă acest individi nu -și înțelegă misiunea, dăcă ei nu suntă în stare de a aprecia adevăratele condițiuni ale lucrurilor, dăcă ei întindă arculă astă-felă în câtă cărcia se rupe printr’uă tensiune exagerată. Astă-felă s’a întâmplată și cu petițiunea dîoră Gtrekos și Natkovici care nu este și nu păte fi oă petițiune a poporului bulgară, dără totuși va face poporului bulgară multă răă în opiniunea Europei, ceia ce mâhnesce, negreșită, națiunea română. Autorii petițiunii erau datori a studia, mai întâiă de tate, istoria emancipării popăreloră subjugate în genere, ără mai in spectă pe acea a popăreloră de pe peninsula balcanică, din care facă parte Bulgarii. Căca Grecia s’a emancipată, acesta o datoresce pe două parte unui sublimă eroismă, în fața căruia a încremenită Turcia, ără pe de altă parte tradițiunilor săle clasice, în care era crescută Europa întrăgă, dedată de secoli a admira totă ce era elenică. Totă prin eroismă, prin sânge vărsată cu arma în mână, s’a emancipată Serbia. Să mai vorbimă ăre despre Muntenegru ? România n’a fostă nici-vă dată sustjugată, n’a suferită nici-vă dată mă picioră de Turcă pe teritoriul ă săă, și totuși a trebuită să se lupte de multe ori și să reușască a se rădica fărte susă pe scara civili saț lnii, pentru ca abia abia să i se recunoscă în sfirșită uă independință definitivă. Bulgaria singură se emancipără gratisă, fără semne de cultură și fără probe de eroismă, căci resculele din timpă în timpă a câtorva sate din Balcani n’au avută nici-uă dată ună caracteră seriosă. Liberați atâtă de estenă, vechii noștri amici de peste Dunăre, datorindă vă vină recunoscință Europei— (Jhemă Europei, eră nu unui singură stată precare, căci recunoscință se datoresce numai aceluia ce ne ajută fără interesă,—vechii noștri amici de peste Dunăre trebuie să se mulțămescă de uăcam dată cu statu-quo, așteptândă uă altă ocasiune pentru îndreptarea unor neajunsuri secundare și punându-se din răsputeri la lucru, adică civilisându-se și urăși civilisându-se, pentru ca să ajungă a fi uă națiune. Greșala cea mai mare, pe care o potă comite Bulgarii, este de a se gândi, ba încă de a se gândi de pe acuma, abia desjugați ei înșii, la suptjugarea altor popore, și ceia ce este și mai monstruosă decâtătate, de a se gândi la suptjugarea unor popare mai energice și mai culte, a unor elemente superiore din tote puntele de vedere. Ei bine, petițiunea d-țoră Grecol și Natkovici cere nu numai unirea Bulgariei cu Rumelia, ceia ce formază o c cestiune de timpă, dară mai pretinde încă Dobrogea, pe care o numesce „provincia din cele mai prețiose“, dară asupra căreia Bulgarii n’au nici ună dreptă istorică sau etnografică, și mai ambiționeză chiară Macedonia, unde predomnescă cele două rase clasice ale peninsulei balcanice : Românii și Grecii. Terminându, facemă încă vă dată uă profundă deosebire între poporul bulgară și între acei cari, presintându-se în numele acestui popor, vorbescă nu cu scirea lui, ci din îndemnulă doritorilor, interesați de a menține zirania între diferitele elemente de peste Dunăre. România din parte i, care a dorită totădeauna emanciparea și prosperitatea Bulgarilor,nu înceteză nici astăzi de a-I urmări cu atențiune și cu simpatie, aducendu-le pururea aminte din amidă, că viitorul ăloră depinde în mare parte, s’ară putea zice în totalitate, de la moderațiune și cultură. Dumineca viitóre, se începă în totalera alegerile pentru reînoirea actualeloră consilie comunale. Arnă arătată în diferite rânduri însemnătatea ce aă aceste alegeri, și credemă că alegătorii își vor face pe deplină datoria, ducându-se la urnă și încredințândă voturile loră personelor, cunoscute prin onestitate, prin capacitate și printr’ună trecută fără bănuială. Procedura ce se va urma în aceste alegeri va fi ceafișată de legea comunală din 1874 în art. 35 — 48, căci din nefericire acea lege anti-constituțională este încă în ființă. Votarea va dura un singură zi pentru fiecare colegiu. Amintimă alegătorilor, acesta pentru ca nu cumva să-și perdă votulă, crezândă că votarea durază câte două zile pentru fiecare colegiu. Biurculă se va prevede de primară, saă, cândă vor fi mai multe, cele centrale de primară și celelalte de consilieri delegați. Libertatea alegerilor va fi ânsă mai garantată de câtă oricândă, căci, afară de circulara d-lui ministru de interne, care impune funcționariloră d’a nu se amesteca întru nimică, delictele ce se voră comite, se voră pedepsi după noua lege de procedură electorale, care a prevăzută mai pe tate și a prescrisă pedepse aspre, Legea comunală Zice în art* 47. „Casarea sub menținerea alegerilor nu pate prejudeca întru nimică acțiunea publică, care se póte intenta în contra acelora ce ară fi comisă, în cursul operațiunilor electorale, orice felă de decictă prevăzută și pedepsită de lege.“ D. ministru de interne a, făcută cunoscută tutoră cetățenilor, și mai cu osebire sătenilor, prin circulara sea, „ca să nu sufere ingerințele administrațiunii în alegeri, să nu asculte nici uă șaptă, să nu se temă din nici uă amenințare, să scie și să simtă că de acum suntă și ei liberi, suntă maiori, suntă iubiți și respectați.“ Eră prefecților și primarilor, le-a zisă prin aceiași circulară : „D-tea și întrega administrațiune n’aveți de câtă a veghia ca libertatea alegeriloră să fie mănținută, pentru ca astăfelă alegătorii să putá alege pe cine voră voi, avândă cunoscință că ei suntă singuri răspunzători, că ei singuri își vor face binele sau îăulă.“ Punemă din noă aceste cuvinte supt ochii alegătorilor, acum în ajj junulă întrunirea colegielor comunale, pentru ca fiecare să scie pe d’uă parte că administrațiunea e cu totulă oprită d’a se amesteca în alegeri și pe de alta că numai a alegătoriloră va fi respunderea, că numai loră își voră putea face imputări, decă se voră folosi răă d’acastă libertate , dacă nu voră alege persone, care să întrunescă tóte condițiunile cerute pentru a administra bine, onestă și cu durere de animă interesele ce li se voră încredința. Acestea sunt cele d’ântâiă alegeri generale-comunale ce se facă în urma intrării statului nostru în familia statelor civilisate prin proclamarea și recunoscerea independinței. Noi ne-amă proclamată, și Europa ne-a recunoscută maiori, adică demni de-a fi scoși de supt epitropia, de-a ne îngriji singuri interesele. Viitorele alegeri generale pentru comune suntă cea d’ântâiă ocasiune ce ni se înfățișază spre a dovedi că avemă deplină consciință de drepturile nóstre și că scimă să le esercitămă ca nișce cetățeni cu educațiune politică desăvârșită. Guvernul — acestă guvernă care și-a făcută ună cultă din respectarea libertății și a voințelor cetățănului — nu pune nici să pedecă esercițiului dreptului nostru; în asemenea condițiuni, îndeplinirea datorielor cetățenesc! este forte ușoră și, a nu ni le îndeplini, ară și a arăta că nu meritămă drepturile și libertățile de care ne bucurămă. Citimă în La Turquie de la 2 Noembre , D. D. Brătianu, trimisă estraordinară și ministru plenipotențiară al A. S. Regale principele României pe lângă Curtea din Constantinopole, a sosită Joui via Varna. D. Brătianu era însoțită de maiorul de stată majoră, Romulus Magheru, atașată militară al legațiunii, fiul generalului Magheru, care a lăsată atâtă de bune amintiri în înalta societate locală, și d. G. A. Pecipio, interpretă al legațiunii. Ibraim-bey, adjutante al marelui măiestru de ceremonii, a venită imediată la oțelul legațiunii spre a saluta de bună-venire, în numele Sublimei Porți, pe represintantele A. S. Regale. D. Brătianu s’a dusă apoi la Portă pentru a face visita obicinuită marelui vizir. A. S. a făcută Escelenției Sale ministrulă României primirea cea mai cordială și cea mai simpatică. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 10 Noembre. — Guvernulă trebuie se publice să declarațiune prin care va anuncia că Camera nu va fi convocată anulă acesta la 13 Noembre din causa gravității situațiunii estemore, situațiune care împedecă pe guvernă de a se ocupa îndată cu lucrările sesiunii. Declarațiunea va afirma cu tote astea menținerea Constituțiunii. S’a dată ordină fabriceloră de plafă de pușcă de a lucra diua și noptea la fabricare. Viena, 11 Noembre. — Porta, prevădează că Gestiunea Rumeliei orientale va aduce cu sine noui greutăți într'ună vii MERCURI, 1 NOEMBRE, 1878. LUMINEZA-TE ȘI TEI FI. ABONAMENTE. n Capitală, și districte, unüana 48 reîșesc lun! 24 lei; trei lun! 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea 4iaru^u*LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA la d. doctorii Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU toră apropiată, e probabil e că va căuta sea că uă învoială cu Austria și cu Grecia. Roma. 11 Noembre. — Comisiunea internaționale pentru delimitarea fruntarielor, Bulgariei și Rumeliei, va fi totă aceiași care funcționeză actualmente la Silistra pentru delimitarea Dobrogei. însă, după ce va fi determinată fruntaria de la Silistra la Mangalia, ea își va suspenda lucrările pene la primavéra viitare. Bombay, 11 Noembre. — Se speră că afacerea Afganistanului se va deslega într’ună modă pacinică. Rușii exercită să influință asupra Emirului pentru ajungerea acestui scop. Emirul ăară dispera de succesul unei campanii în contra Englitezei. Londra. 11 Noembre. — Corpul de armată ală generalului rusă Lomakine a sosită în valea de la Altbrek. Pare că se îndrepteză spre marea Aralului. Constantinopole, 10 Noembre.—Insurginții bulgari de la Krasna au prinsă două companii turcesci, după o luptă de treizeci de ore. Insurginții au atacată Kemkeni și Gradeanska. Ei au incendiază mai multe sate. Turcii îi acasă c’ară fi omorîtă femei și copii. Belgrad, 11 Noembre. — Alegerile s’aă sfîrșită. Cea mai mare parte dintre candidații liberali, favorabili politicei guvernului, au fost aleși. Viena. 11 Noembre. — Politische Correspondent publică testul proclamațiunii împăratului Austriei, prin care anunciă amnistii generale pentru insurgenții din Bosnia și Brzegovina; proclamațiunea nu face escepțiune decâtă pentru agitatorii de frunte, dără dă că se vor găsi printre aceștia unii cari se fiă demni de amnistiă, gradarea lor se va putea cere Maiestății Sale. Dornițele Andrassy va face, în viitorea ședință plenară a delegațiunilor, pă lungă expunere a politicei trecutului și a viitorului. ÎNTRUNIRE ELECTORALE. Mai mulți alegători ne ruga să publicâmă următorulă anunciă . D-nii alegători comunali din capitala suntă rugați a se întruni în sala Ateneului, Joul sera, la 7 ore, spre a se sfătui asupra listei de candidați ce se va propune de comisiaü CCw Tîll TY 1lă, în întrunirea de Duminecă. PARLAMENTULU AUSTRIACU. Discursulu d-lui Otto Hausner. (Urmare). D. Hausner observă că oratorele celă mai însemnată care a combătută adresa la răspunsul tronului, adică j comitele Hohenwart, negăsindă nici ună argumentă convingătoră, a recursă la sofisme și chiară la citațiuni poetice, ca ună simplu muritoră. „Nu mă potă învoi, dice d-sea, nici cu cuvintele lui Grillparzer. Marele poetă zicea în 1849 despre armata lui Radetzky : „In tabăra tea e Austria“. Atunci monarchia era sdruncinată pene în temnicele sale, resbelulă civilă bântuia țera de la ună capătă la altulă, și singură acestă armată numai, care apăra țera în contra inamicului din afară, putea să trecă de simbolă ală uirei și să storcă acelă cuvântă ală poetului. Ce vedemă însă acum? Monarhia se află în deplină pace, ea e unită, nici ună omă nu se rădică înpotriva legei și a Constituțiunii, și în tabăra unei trupe, care a cucerit o uă țară străină și se