Romanulu, noiembrie 1878 (Anul 22)
1878-11-25
anulu douezeci și doar VOIESOR SI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 80 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto . , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS. la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81 -A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele republicate se arău. 20 BANI EXEMPLARULU Redacțiunea și Administrațiunea strada Donmei 14 RUPIN*OCPÎ ^ BRUMARU DUOUI COOI, 6 UNDUE A Resbelulu anglo-afgană n’a eșită încă din rasa cea Indouiasa, în care nu se póte prevedea resultatul unei lupte forte importante, căci în realitate duelul nu este între Afganistanu și Anglia, ci între influința britanică și influința rusă asupra destinelor Asiei. Oposițiunea englesă condamnă acesta resbelă, ca periculosü pentru dominațiunea Marei Britanie asupra Indielor, unde cea mai mică victorie a Afganilorü lesne va pute să redeștepte aspirațiunile de independință, abia năbușite în poporațiunea indigenă. Temerea arü părea a fi cu atătă mai întemeiată, cu câtă Afganistanulu, prin posițiunea sea topografică și prin cunoscuta belicositate a locuitorilor söi, póte să opună Angliei un resistență fórte seriosá și să țină multa timpă în incertitudine desnodamenntulu luptei. Mai este însé uă altă considerațiune, uă considerațiune etnografică, mai puțină observată decâtă cea topografică, dera nu mai puținii însemnată. Afganii formază u națiune intermediară între Perși și Indi, ceva ca înșiși Englesii între Latini și Germani. „Etnologiilă”<zice profesorulu „Frederic Müller de la Viena — nu „soie pene acuma, décá pe Afgani „trebuie să ’i numască națiune persiană, sau décà nu este mai bine „de a ’I privi ca uă națiune indiană.“ Tocmai de aceia éasă Afganii au strînse legături, se bucură de simpatii intime de ambele părți, atâtti în Persia precum și ’n India, ceia ce—negreșită— măresce pentru Englesi dificultățile luptei și, la casulă forte puțină admisibilă de weisbonda a armelor englese, ară putea să aibă cele mai grave consecințe pentru posesiunile indiane ale Marei Britanie. Este aprope sigură că Anglia va eși victoriosă, cu totă vitejia Afganiloră, cu tote avantagjele posibiliniilor topografice și etnografice, cu totă ajutorul pe faciă sca pe ascunsă din partea Rusiei. Pentru Europa întrega în momentul de faciă, victoria Angliei va fi uă fericire, ba este chiară uă necesitate , de vreme ce Anglia represintă astăzi puterea și prestigiulu civilisațiunii occidentale , péné ce Francia va putea scosă din silita’i pasivitate, sau péné ce va putea se se rădice Italia. Cu tote astea, lăsândă d’uă parte interesulă europenn curată momentană , care va putea înceta mâne prin reînputernicirea celor două țări latine de prima ordine, se presupune că că împrejurările s’arü íntorce în Afganistană în defavarea Angliei. Se admitemü chiară, pentru uă momenta, casulă fórte neprobabilă ală sguduirii dominațiunii britanice în India, și să ne întrebămă : ce ară perde prin acesta națiunea englesă? Răspunsul nu este greu de dată. Prin emanciparea Indielor, Anglia ară perde în secolul XIX ceia ce perduse în secolul XVIII prin emanciparea Statelor Unite din America. Va perde ună venită, pe care, grație abilității sale diplomatice și activității industriale, rasei să’le recâștige într’uă altă direcțiune. Cu alte cuvinte, va fi să perdere mai multă fiscală de uă durată órecare. Ca națiune énsé, ca ună mare organă ală civilisațiunii moderne, Anglia va rămâne totă în câștigă, precum rămăsese în câștigă după emanciparea posesiunilor sale americane. Spiritele superiore din Anglia, unde simtă atâtea spirite superiore, și-au făcută de multă bilanțură tuturoră eventualităților posibile; și, oricare ară fi seüară pute să fia aceste eventualități, națiunea englesă române totă d’asupra. Anglia nu perde nici uădată ună teritoriu înainte de-a sădi acolo pentru eternitate limba englesă și libertățile englese. Statele Unite din America, deși de multă emancipare, nu suntă vre uă țară englesă ? Indiele, daca le vor veni rândulü de-a se emancipa, nu voră fi are și ele uă țară englesă, cu limba englesă predomnitóre și cu libertățile englese înfipte pentru totă-deauna? Însăși Australia nu este óre chiară astăzi că mică Anglia, avőndu pene și ună Parlamentă în miniatură ? A reuși ca sute de milione să vorbescă englesesce, a face ca sute de milione se crescu în libertate, acesta este victoria cea mare, victoria cea eternă a Angliei, contra căria se voră isbi în deșertă tóte victoriile mici cu arma în mână. Autoritățile române, armata română, s-aă stabilită în Dobrogea. Nici uădată uă nouă administrațiune n’a fostă primită într’uă țară cu atâta intusiasmă, cu ună intusiasmă mai adevărată, mai sinceră, mai spontaneă, fără nici ună amestecă de manifestațiime oficială. " Depeșa jlocuitorilor Tulcei către R. S. R. Domnitorulă, pe care amu publicat’o în numerala trecută, arăta că nu numai noi en sineamă înțelesă bine misiunea cea civilisatore, încredințată națiunii române de către Europa pe peninsula balcanică, dorit că acesta frumósa și roditare misiune aă adută s’o aprecieze de asemenea diferitele elemente etnografice din Dobrogea. Nu numai Românii, demâncă și Turcii, Bulgarii, Grecii, Armenii, Israeliții, pene și Rușii din Tulcea, se felicită de a vede în „drapelulă oștenului română“ ună „simbolă ală civilisațiunii“ și esclamă cu emisiune: „De astăzi înainte începe să viață * „nouă pentru noi. Vomă privi dérü I „cu încredere și iubire în viitoră, j „uitândă trecutulă. Rădică mă ruge i „caldurese către A-totă-putintele”, I „pentru ca se bine-cuvintese opera j I „românismului dincóle de Dunăre.“ Acuma vă întrebare guvernului j română. Amü veijuta numirea diferițiloră 1 funcționari pentru Dobrogea, în privința cărora ne bucurămă că s’a făcută u abstracțiune completă de colare de partită, avându-se în vedere ’ numai meritulă, numai interesulă serviciului; ama veijuta în același timpă regulamentele judiciare, administrative, vamale, fiscale etc. etc, elaborate pentru Dobrogea cu multă tactă, cu multă dibăcia. N’amu véjuta cnse nicăiri ună singură lucru, tocmai celă mai legată cu opera nostră de civilisațiune, cu măruța misiune a națiunii române peste Dunăre; ji n’amu vei juta nimică despre scală. Ce s’a făcută, ce se va face în privința instrucțiunii publice din Dobrogea, cum și cândă se va face ? E ce gravajeestiune, pe care o adresantă guvernului. Se asigură că mâne guvernală se va presinta corpurilor legiuitore cu locurile vacante din ministeră pe deplină ,completate prin numiri noul. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS Londra, 5 Decembre. — Coliua care operăză în valea de la Kuruma luată pastilă Peiwar. Ea a luată mai multe tunuri de la Afgani, care au avută periferi însemnate. Londra, 5 Decembre. Discursul reginei Victoria, cu ocasiunea deschiderii parlamentului, dice că ea a convocată Camerele spre a le face comunicările cerute de lege. Espedițiunea în Afganistan a fostă ordonată în urma musului Emirului de a primi oă misiune engleză într’ună scapă amicală; acestă refusă cerea uă satisfacțiune peremptoriă. Regina constată că relațiunile Englizezii cu celelalte puteri sunt amicale. Ea are cuvinte a crede că tratatul din Berlin va fi aplicată cu succesă. Londra, 5 Decembre. — Camera Comunelorű.— Marchisuluie Wartington propune on adresă prin care cere ca oposițiunea să nu caute a împedeca acțiunea guvernului, tindlândă a se împotrivi la votarea creditului, întrega responsabilitate a faptelor actuale aparține guvernului. Constantinopole, 5 Decembre.— Un dat imperială anuncță schimbarea cabinetului. Elă esprimă dorința de a înlătura greutățile, spre a face ca țera să se bucure în dată de binefacerile păcii și ale reformelor. Ună altă dat va arăta mijlocele pentru grăbirea aplicării reformelor. Fotiades-bey e numită guvernatore generală ală Cretei cu gradul de viziră. Berlin, 5 Decembre. — Impăratură a sosită. A fostă primită cu entusiasmă. Monitorulu oficiale alu imperiului publică decrete imperiale privitóre la reluarea direcțiunii afacerilor de către împăratură. Unăi decretă specială mulțămesce principelui moștenitoru. Ocuparea Dobrogei ciumă în Monitorulu de a fi: „Ministerul afacerilor străine a primită de la d. N. Catargi, primară delegată română la Tulcea, să telegramă, din care resultă că astăi s’a începută predarea definitivă a Dobrogei, în mânele autorităților române, și că s’aă dată ordine ca și telegrafulă din totă provincia se se dea în mânele nóstre.“ * Același Monitoru publică urmatorea telegramă, pe care a primit’o d. ministru de interne de la d. prefectă de Tulcea: „Tulcea, 23 Noembre 1878. „Domnule ministru: „Astăzi, la 10 ore, autoritatea imperială rusă a remisă administrația Dobrogei în mânele autorităților române, după severșirea servițiului divină în tote bisericele și templele. Ună Te Deum ”a fostă celebrată înaintea palatului administrativă de starețulu monastirei Cocoșu, asistândă fostulă guvernatoră cu funcționarii sei, consulii puterilor străine, comisiunea delegațiloru guvernului română, generalul Anghelescu, cu statură maiorii, comunitățile și corporațiunile și totă poporațiunea din orașă. In momentul înălțărei sântei Cruci, s’a citită rugăciuni pentru ca ceru să să dea mulți ani de fericire A. S. R. Carol I și A. S. R. Elisabeta Dómna. „Drapelulă națională s’a arborată pe palatură administrativă, și în imijloculă salveloră de artilerie a fostă salutată prin aclamațiunile intusiaste ale poporațiunii. In acelă momentă d. N. Catargi, președintele comisiunii, m’a invitată a da citire proclamațiunii Domnescu, care asemenea a fostă aclamată cu entusiasmă. După primirea felicitărilor din partea corpului consulară și a diferitelor comunități, corporații și a notabililor u amă luată din mâna guvernatorului imperială rusă posesiunea administrațiunei prefecturei Tulcea. Voiă pune totă stăruința mea a se termina în celă mai scurtă timpă dresarea inventariului și încheiarea protocoleloră constatândă regulata predare și primire a arhiveloră diferitelor servițiuri. „Prefectă de Tulcea, G. Ghica. “ * »Călărași, 28 Noembre 1878. „Domnule ministru: „Astăzi, la orele 2 după amădi, trei companii de vânători aă trecută în Dobrogea, în sătulă Ostrovală; trupele au fostă primite de poporațiune cu celă mai mare iutusiasmă; tineri și bătrâni ’Í aă îmbrățișată ca pe adevărați frați. „Mâne urmăză trecerea restului batalionului de vânători și regimentului de călărași. „Prefectă, Obedeni.“ SAMBATA, 25]NOEMBRE, 1878. LUMINEZATE ȘI TEI FI. ABONAMENTE. n Capitală, și districte, ună and 48 lei; șase luni 24 lei; trei lunt 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (Țarului. LA PARIS, la d-nit Darras-Halegrain, 5rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. Popovict, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA la d. doctorii Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusä. 20 BANI ESEMPLARULU din Afganistan, că Iakub-Kan, fiiulă Emirului, care a fostă pusă de curendă în libertate, ară fi luată posițiune cu 25.000 omeni la sudul Kandaharului, spre acoperirea acelei localități. Iakub Kan e acelă fiiă ală emirului, pe care acesta îl aruncase în închisore și de care — după cum spune încă acrisore ducele d’Argyll — se temea mai multă decâtă de Rusia. Resbeluli afgano-englesü. Biuroulă Reuter primește din Lahore un telegramă cu data de la 29 Noembre, în care se zice că generarele J Browne a făcută recunosceri pe calea care duce la Gelalabad, pe oă distanță de lomituri, pene la localitatea Haparna, de lângă rîul Cahul. Pasulă Kurd-Kiber ară oferită bună posițiune, în casulă cândă trupele britanice voră si se ocupe acfstă parte a țerei. 1.Harului Times se telegrafieză din fortăreța de la Kurum, unde s’a cucerităună lună, urmatórele: „Generarele Roberts făcu ieri, 27 Noembre, vă recunoscere cu cavaleria, și descoperi la palele muntelui trei regimente de Afgani cu 12 tunuri, mergendă spre pasă. Așa numiții turi se oferiră a împedeca, pe câtă va fi cu putință, înaintarea loră. Tote satele de la polele muntelui sunt în flăcări. Brigada lui Cobbe a sosită ieri, cu pionierii și cu oă parte din colona comisariatului, la formulă dreptă ală rîului. Oă colonă volantă a primită ordină d’a înainta mâne spre Peiwar. Tocmai acumă sosi scirea că tunurile se află încă totă din cóce de pasă. A sosită uă deputațiune de Dagi și Chucmoni.“ Daily News primeșce de la corespondintele seă din Pelaver următorea telegramă cu data de la 29 Noembre: „Comunicațiunile colonei Browne sunt tăiate pentru câtăva timpă. Muntenii ostili dintre triburile Zukur-Kail și Kuko- Kail, ale căroră numeră se evalueză la 4,000, su aă adunată pe delurile dinprejurulăalimasjidului și se portă cu cea mai mare îndrăsneță, isolândă de la corpurile lor pe soldații care vină în urmă și trăgândă focuri asupra despărțămintelor armatei. Partea pasului între Giumrud și Alimusjid e în acestă momentă cu desăvârșire închisă. Astăzi a trebuită se se înapoieze la Giumrud uă colonă de munițiuni, care, deși avea o escortă destulă de tare, n’a fostă în stare se’și deschidă diurnă printre inamici. Situațiunea e seriosă și trebuie să se ia cele mai energice măsuri. Garnisona de la Alimasjid a fostă întărită prin regimentul 81, care s’a înapoiată de la Dakka; trebuiescă ânsă trupe indigene, spre a pedepsi cu eficacitate pe locuitorii de la munte și spre a forma escorteteli, care suntă d’acum în colo neapărate. E probabil e că vor sosi trupe din divisiunea Mander, înființarea telegrafului până la Dakka s’a amânată, până când i se va fi micșorată pericolul tăierii sîrmelor”. Regimentulă 9 a sosită în Peșaver.“ Ziarele ruse clică c’aă primită scirea, din partea sudică a câmpului de resbelă Corespondința diplomatică în privința Afganistanului. Guvernului engleză a comunicată cjiareleră uă serie de documente privitore la Afganistan. Acestă colecțiune, cuprinzzând 167 documente cu două apendice, începe de la 20 Decembre 1873 și se sfîrșeșce la 30 Septembre 1778. Depeșa lordului Cranbrook de la 18 Noembre, și scrisorile ducelui d’Argyll și ale lui sir Henry Rawlinson, reamintescă pe scurtă negocierile diplomatice ale căror amănunte suntăm cuprinse în depeșele oficiale publicate astăzi. In colecțiune se află on depeșă a lordului Lytton către lordul di Salisbury, de la 10 Mai 1877, care confirmă aserțiunea principală a scrisorei lordului d’Argyll despre scopul ce urmăria Sir-Ali: „Purtarea și sjlimbagiulă emirului în cele din urmă timpuri probază că densulă se îngrijesce puțină, ba chiară delocă, de protecțiunea eventuală ce amă pută să -i dămă, conformă cu trebuințele nóstre politice, și că ceia ce caută elu să obție de la noi este ună precare îngagiamantă, fără condițiune, că vomă apăra drepturile sale dinastice și ale familiei sale.“ Deci pare a rezulta că administrațiunea actuală a interpretată tendințele suveranului Afganistanului tocmai în acelașă sensă ca și administrațiunea d-lui Gladstone. Depeșele publicate probază că cele d’ântâiă neînțelegeri s’au produsă, precum o ilisă sir Henry Rawlinson, în urma esizărei ce a arătată Englitera d’a recunosce pe emirulă Sir-Ali ca suverană legitimă ală Cabulului, după mortea lui Dost-Mohamed Khan. Limbagială și purtarea lordului Lawrence la acestă epocă dovedescă dorința d’a nu intra ,în nici uă negoțiare cu Afganistanul. Emirul actuală a anunțată mortea tatălui său și suirea sea pe tronă într’uă scrisóre de la 12 Iunie 1863 și, numai la 23 Decembre, guvernatorele generale ală Indieloră dă actu emirului de acestă scrisóre și recunosce pe Șir-Ali. Autoritatea emirului n’a întârziată d’a fi contestată de frații săi, care, în mai multa împrejurări, au fostă aprope să reușăscă; în totă timpulă câtă dă durată aceste lupte, guvernul Indiei n’a dată nici^mă sprijină suveranului. Mahomet-Afza-Khan a reușită chiară ună momentă a se face stăpână pe Cabul și pe Kandahar și lordul Lawrence, după ce l’a recunoscută ca emiră ală acestoră două orașe, îi propuse d’a trimite guvernului Indieloră aderarea sa la îngagiamentele luate de tatălă său, Dost-Mohamed, către guvernul britanică. Afzu-Khan muri puțină timpu dupăjacăsta, și mortea sea permise lui Șir-Ali da’și redobândi posițiunea la Cabril și la Kandahar; emirul se plânse guvernului Indiei de părăsirea în care fu lăsată în timpul acestei ultime crise. In 1868, emirulă dise agintelui britanică la Cabul că evitase cu mare băgare de sămăj totă ce putea ofensa pe guvernul engleză, adăugândă: „N’amă primită din partea acestui guvern, nici să dovadă de amicițiă săă de bună-voință în timpul acestui tristă resbelă civile, înainte d’a-mi ajuta însuși a totă putințele Dijeă ca să-mi reină tronulă ce amă moștenită de la tatălă meu.“ Deși guvernul engleză era convinsă că este de interesul ă săă d’a se afla în nișce condițiuni de alianță amicală cu suveranul Afganistanului, n’a luată, nici uă măsură pentru a favorisa prosperitatea acestei țări; el a refuzată d’a lua cea mai mică responsabilitate, intervenindă în negocierile ce au precedată pacificarea, și n’a manifestată, în perioda tulburăriloră, uă deplină abținere. Mai în urmă, adică cândă Rusia a luată Khiva, lordulă Northbrook telegrafiază guvernului englesă că „emirulă s’alarmăză de succesele Rușiloră, că asigurările generale ce a primită îlă satisfacă puțin și că doresce să afle definitivă până la ce pantă ară putea să s’aștepte la sprijinul„ Englitezei în casă de nevoiă“. „Vă propună“, scrie în acestă ocasiune lordală Northbrook către guvernulă engleză, „să ’î dați asigurarea că, dăcă va primi fără reservă sfaturile nóstre și se va lăsa a fi condusă de noi în tóte relațiunile sale estemore, îlă vomă sprijini prin banii no