Romanulu, ianuarie 1879 (Anul 23)
1879-01-24
‘ 70 România judecată d unii străinii. D. Carvallo , tenorulu , adresozii Diarului din Bordeaux uă lungă și însemnată scrisore, din care estragemű urmatórele : »Suntă de mai mulți ani în relațiunî comerciale cu România și, atâtă prin simpatia câtă și din causa trebuinței ce aveamă de a cunosce mai de aprope un țără cu care ami relațiuni necontenite, amu studiată cu îngrijire istoria, politica, instituțiunile, omenii și lucrurile acestei țări latine, care se rădică d’asupra acelei mări tulburate, unde se mișcă Ruși, Sârbi, Unguri, Greci, Bulgari și Turci. Fiindu-că România stăruiesce astăzi pe lângă puterile cele mari pentru ca tóte să’i recunoscă independința, care a primită botezulu de sânge și de focă supt întăririle Plevnei, așă vrea se vă arătă prin aceste rânduri câtă acastă țară, mică prin întinderea ei, dâră mare prin vitejia, merită simpatiele și sprijinulă presei francese. »...România este uă mică Frandă pusă la etarele despre Răsăritu ale Europei, ca represintantele ideielor liberale și generose. »Principele Cuza, care fu însărcinată cu nouele meniri ale României, nu fu la înălțimea misiunii sale; în loc de-a da exemplulu unei administrațiuni mai integre și cu moravuri mai austere , el urma drumul apucată de foștii domni, supt influința imediată și perniciosa a Turciei. Oposițiunea era represintată de capii cei mai eminenți ai partitei liberale, între care d. C. A. Rosetti, acestu luptătoră, albită în luptele presei, ală căruia condeiă, cândă mușcătoru, cândă tremurândă de patriotismă, făcu din diavură Românulu uă machină de resbelă în contra abușuriloru, malversațiuniloră și mesuriloru arbitrare.... »Ense de la căderea lui Cuza, și de la suirea pe tronă a lui Carol-Vodă, România a progresată cu pași uriași și, deca vr’vă dată unu poporă fu la înălțimea minunei sale, fu acastă națiune lăsată la propriele iei micilóce. Unul din amicii meia cunoscută d’aprope pe principele Carol, în momentulă cândă principele sosi în România, precum și pe d. Ion Brătianu, capută partitei liberale, care, în nescirea puterilor străine, printre mii de pericole, conduse pe principe în acestă țară, a căreia fericire era menită să i-o facă. Nici trădată principe și ministru nu fură mai bine făcuți ca se se înțelagă, ca se se prețuiască reciprocă. .... »Principele Carol, născută pe treptele tronului, crescută în mijloculă tradiționiloră și maximeloră de guvernă cele mai curate, este ună sufletă de aură, una spirită cultă și înaltă, cu idei generose și luminose. Sofia, tânără ancă, eu uă mare dorință d’a face bine, da iubi și d’a face fericită noua sea patria*. »Eminintele calități ale spiritului seu i au permisă de a realisa dorințele animei sale. Mulțămită consilieroru ministrului seu, așă pută oice amicului séu, Ion Brătianu, mulțumită mai alesă tactului ,seu perfectă, Domnitorul seni se ia măsurile cele mai bune pentru rădicarea și prosperitatea României. Că soția demnă de densură, una modelă de blândețe și de virtute, reuși, prin amenitatea caracterului seu, prin grațiele sale personale, se-i concilieze tote animele. Nevoile politice au silită pe principe să se despartă câtu-va timpu de ministrulă săă favorită; însu ’la reluată cu fericire. Ion Brătianu e demnă de încrederea suveranului sef. Densulă este ună adevărată omă de bine, ună omă politică consumată și ună administratorii fără sâmănă în țara mea. »Cu greă se pote găsi unii cină care să’și iubască mai multă țara și s’o cunoscă mai bine. Câtă potă face pentru că țâră ună astă felu de principe cu ună astă-felă de ministru ! »Judecători învățați și drepți, uă administrațiune liberală, direactă, funcționândă cu uă regularitate și una mare respectă de legalitate; scóle multă frecventate, profesori învățați; două Universități savante; Facultăți de dreptu, de medicină, de literatură străină, de literatură antică, de filosofie; scóle militare și museuri; căi ferate care brăsdară țara în tote direcțiunile; șosele bine întreținute, grădine publice frumóse, strade largi, uă armată viteză, oficiarî învățați și bravi, uă flotilă pe Dunăre. Câtă de vitează este micuță poporă care a sciutit în trună timpă așa de scurtă să facă atâtea, și câtă e de demnă d’a fi în printe represintantele și bulevardulu Occidintelui! I s’a imputată că, în cele din urmă resbelă, a luată parte pentru Rusia, pentru dușmana pe care misiunea sea era de a o combate. România se iă parte pentru Rusia! Orbi acei care s’au încredutu in aparințe! România scia mai bine decâtă oricine că Rusia doria se pună mâna pe biata Basarabia poporată de Români, vedendu că vine lupulă, care o va acuza mai târziu că ’i turbură băutura, sermanulu mieii! credu că va conjura pericolul ü d’a fi sfi ș iați, aliându-se cu densulă.... Ense Românii scriau bine că nu faceau decâtă se întârzieze puțină spoliarea loră. Ei voiau celă puțină, și acesta fură trăsură de geniu a guvernului loră, să găsescă uă compensațiune în gloria militară, să merite independința prin ruinele fumegânde ale Plevnei, să probeze Europei uimite de ceia ce sunt capabili, se arate Occidentului că suntă demni de a fi sentinelatea înaintată.* Autorulu acestui arbieoiu mai vorbesce de cestiunea israelită așa cum a resolvat’o art. 44 ală tratatului din Berlin și conchide : »România, eră nu Grecia, pute fi stavila Europei în contra Rusiei. România trăieșce din viața chiară a Occidentului.; originea și limba sea, obiceiurile și moravurile sale, iată o apropie de neamurile latine din idinte; ea singură le póte represinta. Grecia este deja Oriintele; ea nu se află, ca România, pe drumul Rusiei. Uă România liberă și puternică, punendu-se în capulă unei confederațiuni anti-slave, éeé adevăratura bulevardă ală Europei, care nu voieșce să fiă cazacă,* lui diplomatică și consulară, acreditată pe lângă persona M. S. R. Domnului, și d-nii miniștri cu domnele soțiele loră, peste totă aprópe 50 persone. »A. S. S. principesa Paulina de Waldeck și personele din suita Altețeloră Soră Serenisime aă luată parte la acesta prânză.* mommm FOIȚA ROMANULUI — 23 IANUARIU. SEPTAMANA TEATRELOPF. Amă avută adeseori ocasiunea se cifeză în revistele mele dramatice numele d-lui Francisque Sarcey, a cărui competință în materie de teatru este universală recunoscută, fiă mă dâră permisă să reproducă astădiuă parte din articolulă ce consacră revista La Reforme acestui literată emininte, care a meritată, după Jules Janin, a fi numită »principele criticei*. F. D. »Cândă este uă primă represintațiune, câteva minute înaintea orei lăsate pentru rădicarea cortinei, se presintă forte exactă, la etagiulu liu, mă oină grăsuliă, mai multă mică decâtă înaltă. Cu ochelarii săi, eraniul său care a începută să pleșurăscă, barba sea căruntă, gura cea mare, nu represintă întocmai idealul, pe care gravurele de modă îlu înfățișază feteloră, ânse fetele care suntă în sală îlă privescă cu curiositate, binoclele tuturoră femeiloră se îndreptără spre densulă, bărbații se întorcă, unui provincială, călăuzulă lui ’.și amu îndeplini datoria spunându-i îndată: SOIRI D’ALE DI LEI. capíile. Gitima în Monitorulu de astăziî. »M. S. R. Domnulă a [primită în audiență particulară, Sâmbătă, 20 ale cuvintei, pe d. Kenn, consulă generală ală Țerilorude-Josă. »D. consulă generală a avută onorea a remite, din partea augustului său suverană, să scrisore Alteței Săle Ilegale, prin care Maiestatea Sea Guilem 1:11 notifică căsătoria Sea cu A. S. S. Principesa Emma, fiica A. S. S. Principelui domnitorii de Waldeck, și Pyrmont,.** »Sâmbătă, 20 Ianuarie curinte, MM. NL. RR. Domnulă și Domina au dată, la paiață, în onorea A. S. S. principelui Domnitorii de Waldeck-Pyrmont, țină prânzii de gală, la care au asistată d-nii membri ai Corpu ROMANULU, 24 IANUARIIT, 1879 Din țerile latine. In Camera italiană, ministrul de resbelă a depusă șapte proiecte de legi pentru deschiderea de credite extraordinare la bugetul resbelului, pentru confecționare de pusei, pentru înființarea unei fabrice de arme dincea de Apenini, pentru aprovisionări în vederea unei mobilizări, pentrunființarea de poligane de artileriă, pentru lucrări ale corpului de geniu, pentru căi naționale și căi ferate, pentru procurarea de mijlace de transportă și materială de artileriă, pentru înzestrarea corpului de geniu și pentru lucrări de întăriri. Celelalte credite sunt: pentru întărirea fruntarielor și alte fortificațiuni pentru siguranța statului. Suma totală a creditelor suplimentare se urcă la 90 miliaire, plătibile în 4 ani. Camera a admisă urgența pentru aceste proiecte.* Nune-Freie-Prine primește din Paris următorea telegramă cu data de la 1 Februariă. D. Dufaure stăruieșce a refusa păstrarea portofoliului. Eră a scrisă deja d-lui Gravy în acestu sensu. Puterilor străine s’a notificată deja abdicarea mareșalului Mac-Mahon și alegerea d-lui Gravy. Din provincie sosescă scrie despre iluminațiuni și alte manifestări de bucurie, mai cu sumă din departamentul Jura, loculă nașterii d-lui Gravy. [Asemenea și suburbiele din Paris au fost împodobite cu stindarde. Schimbarea funcționariloru s’a amânată deuă camdată.D. Gravy este favorabilă ideiea d’a strămuta Camerele la Paris, voiescense să se manțină Versailles pentru cașuri escepționale.* După aceiași cfiară, d. Gravy era să se mute la Elysâe cum era ieri, Lupi, și se primască pe înalții demnitari ai sfatului. ( "* !). Gravy s'a născută în sătul Mont- Lous-Vaudrey (Jura), în dana de 15 August 1813. In străinătate Diavusă rusă Golaș publică testul capitolului al douila din statutulă organică pentru Rumelia Orientală Elă constă din următorele articole : 1. Egalitatea d înaintea legii. 2. Libertatea religiunii. 3. Libertatea personală. 4. Libertatea lucrului și a profesiuniloru. 5. Dreptur de proprietate.î. Libertatea învățământului. 7. Libertatea cuvântului și a presei. 8. Libertatea întrunirilor și a asociațiunilor și 9. Libertatea petiționarii. Tóte aceste articole sunt redactate într’ună modă câtă se pate de liberală, ceia ce nu convine harului tifos, căci, după cum licență prin acesta se tinde a face pe poporațiunea din Rumelia Orientale să uite legătura dintre dânsa și frații iei din Bulgaria.* Același diarii vorbindu despre eventuala candidatură a principelui Milan la tronul Bulgariei, face următorele represiuni caracteristice : »Principele Milan,jlie Golos, nu trece de locă de ună erou și luptătoră pentru causa slavă. In timpulű, ultimei reșcele erăa reamintită prin purtarea sea pe acela șefă, care acrisă vă dată dinaintea tribunalului : »Am o fostă capulă și conducători dă soră și prin urmare amă trebuită fară d’a una sé ’i urmzăŭ. Asemena și pe Limpidă resbelului serbescă principele Milan nu s’a veijutu de locă pe câmpulă de luptă. Dacă speră, după cum se dice, sé ’și ajungă scopulă prin Viena, atunci caracterulu scă ară fi pusă într’un asta felu de lumină, care cu greu va atrage pe Bulgari. * * Principele Muntenegrului ară fiotărîtă, a face în Podgorița uă intrare triumfală și a inaugura domnia sea printr’ ună manifestă însemnată. După cum se scrie din Cetinje, acestă manifestă va anuncia că întinsă autonomia comunală, nemărginita libertate a cultului și a instrucțiunii și dispensarea de tote dările pentru anul 1879 și, afară de acestea, va pune in perspectivă numirea Mahometanilor ca senatori, adică cea mai înaltă funcțiune a micului Stată. * Comitetulă de justiția ală consiliului federală germană a eliminată pe judecătorulu corecțională din proiectul de lege pentru regulamentulu penală ală Reichstagului. Asemenea i’a atacată și cestiunea perderii dreptului de a fi alesă.* Uă telegramă oficială a guvernatoreiuî din Astrahan anuneță că, atâtă în Wezlianka câtă și în celelalte sate, nu s’a mai ivită nici una casă de boli. In Süistremn au murit, de la 27 pene la 28 a. c., patru persóne și una singură s’a îmbolnăvită. Toți aceia câți vină în atingere cu bolnavii saă cu morții se isolază; tóte rufele se ardă, oru în loculil lor, se dau de societatea Crucea Roșii rufe și haine ilouî. * Se telegrafieză din Bonn cu data de la 1 Februarie : Principele Wilhelm, esercitându-se ieri în sala de arme, și-a scrîntitu piciorul stângă la încheietura genuchiului. Consiliarulu intimă, d. Busch, i-a pusă uă bandagiu de ghipsit. Se telegrafiază din Haaga cu data de la 1 Februarie . Regele a, numită pe locotenintele-colonehl Dendeer Poortugael ministru de resbelă. * Soliile sosite la Londra din orașul Gap anunță că ostilitățile ar fi reîncepută între armata britanică și triburile numite Zulus.* In procesuîă contra directorilor băncei de Glaskow, directorele Potter și girantulă Stronach au fost constatați culpabili de tote actele de care suntă acuzați. Ceilalțî directori au fostă constatați culpabili că au falsificată bilanțurile băncei. * Se anunciă din Londra că sesiunea parlamentului englesă se va deschide la 13 Februarie fără a se citi vreună discursă de tronă. Cu tote astea primul-ministru și ministrul de financie voră depune în ambele Camere oă explicare a politicei guvernului și vor anuncia proiectele de legi ce se vor supune în cursul sesiunii deliberării parlamentului. * Fremdenblatt anuncță că ’n săptămâna acesta Camera senioriloră din Viena va termina discuțiunea tratatului din Berlin și ’ndată după acesta va urma soluțiunea crisei ministeriale. Un telegramă oficială din Astrahan anundă că în ziua de 30 Ianuarie nu s’a ivită în Wetlanka nici ună casă de boli; în Silitreni s’aă înbolnăvită casé în 30 Ianuarie încă șese persóne, afară de cele două care erau bolnave. Tóte aceste persone fuseseră în atingere cu cei loviți de epidemie. Din Petersburg se telegrafiază cu data de la 1 Februarie : Consiliul de miniștri hotărîtă următorele măsuri în contra răspândirea ciumei : 1. A împuternici pe ministrul de interne de a face să se ardă sătulă Wetlianka, strămutândă pe locuitori în altă parte, înse fotă în cerculu carantinei, și dându-li-se uă despăgubire pentru averea lerii mobile și imobilă. 2. A împuternici pe ministrul de interne de a întinde aceste măsuri și asupra altor sale,, precum și asupra edificieloru în parte, dacă se va simți trebuință. 6. A pune îndată la disposițiunea administrațiunii civile numerulu de trupe trebuinciosă. 4. A face tóte cheltuielile pentru împlinirea mesuriloru în contra epidemiei în socotala imperiului. Afară de acestea, consiliulă de miniștri a maiotărîtă a cereau finisarea împăratului pentru trimiterea unui împuternicită specială, care se ia măsurî estraordinare în guvernământulu Astrahan și în cele mărginașe, punându-i-se la disposițiune uă comisiune medicală pentru cercetarea epidemiei și desinfectarea localităților molipsite. Imperatula a încuviințată tóteotărîrile consiliului de miniștri. Comitele Loris-Melikoff, care a plecată în Astrahan învestită ,cu puteri nemărginite, va funcționa ca guvernatore generală ală guvernământului generală ce se va înființa o modă provisoriu. ADUNAREA NEPOSATISOHO Ședința de Luniî, 22 Ianuarie, 1879. Ședința se deschide la ora 1 d. a. supt președinta d-lui vice-președinte N. R. Locușianu, fiindu presiați 92 d-nn deputați. Sumarul ședinței precedente se aprobă. I. N. Furculescu amintește că e mai multă de cândă a cerută să i se pună la disposițiune diferite acte pentru ca să 'și potă desvolta interpelarea privitóre la directorele seminarului, care aru da seminariștilor certificate pe bani, era după aceia mitropolituluiară face preoți fără să sară carte. D-sea declară că nici până astăzi nu i-sau dată acele acte și protestăză în contra acestei procedări a ministerului. D. vice-președinte declară că va comunica cererea interpelatorului d-lui ministru respectivă. D. D. Berendeiu atrage atențiunea Camerei și a guvernului asupra împrejurării că suntemă la finele lui Ianuarie și bugetele nu suntă încă depuse pe biuroulă Adunării. D-sea întrabă pe d. președinte ală comisiunii bugetare care este causa acestei intârficări. 1). Al. SUdenu respunde că vina nu e a comisiunii, ci a Camerei. Cele mai multe bugete sunt studiate, suntă gata, oasé cum »— Ecă Sarcev! »Se aude ca unu echhpă și optindu, d’a lungată bănciloră, în fiecare lojă, în fiecare benoală. »— Ecă Sarcey! ■ »Edhoulă se restrânge în culise, în foierula actorilor, se coboră la machinistî,, se înalță la frisc, lescendă tuturoră. »— Sarceya sosită! »Ceia ce echivalăză cu acum puteți începe. »în între acte, nu este nici una actorii, nu este nici uă actriță care se ridică. — Ce adisă Sarcey? »Duminecă sera, nu numai autorii dramatici, actorii și actrițele, dară toți omenii care se interesază de mișcarea literară și artistică a epocei, cumpără diarul. Le Temps cu icândă .—Se vede că ce va fi spusă Sarcey . »Acesta amă, care ține uă rocă atâtă de mare în preocupările poporațiunei din Paris, mai multă, ale lumei teatrale întregi, mai multă încă, ale tuturoră, în Francia și în străinătate, pentru care lucrările artei nu suntă literă mortă, acesta amă este uă putere. Acastă putere se póte critica, se póte deplânge, cise nu se póte nega. »Putere inspăimentătore, care se esercitază mai alesă asupra unoră omeni a căroră epidermă este d’uă simțiciune bolnăviciosă. Adtorul, se dă întregă publicului, omulă nu se desparte de rolă. Critica îl încongioră și-i atinge lale fibrele. Vă actriță? Inchiptriți-o-vă lipsită de inteligință... Are uă voce falsă... are dinți urîțî... nu e bine făcută... se ține' răă ... se îmbracă mai rău! !!!... Acesta este scrisă, tipărită, trece supt ochii [a mii și mii de cititori. Auziți d’aici supărarea nenorocitei și blestemele sale în contra lui Sarcey ? Dómnu, d-vostră care citiți aceste rânduri și care surîdeți, puneți-vă în toculü bietei actrițe. »In laudă chiară, cea mai mică restricțiune este destulă ca să nemulțămască pe actorul în causă. Intr’uă di, i una critică, se întâlnesce cu ună actoră renumită, care îl primesce cu reculă. Nu opresce și’lu întrăbă : » — N’ai citită ultima mea foiță ? » — Ba da! »—Trebuie să fii mulțămită: amă spusă că ești Kean ală Francesiloră și că ești unulă dintre cei d’ântâiă actori din timpulu nostru. »’ — Te-ai încelată de două ori : Antâiă comparându-me cu Klean Ore potă fi comparată că cineva ? Apoi nu trebuia se diei că suntă unulă dintre cei d’ântâi actori din timpulu nostru; trebuia se dhei că simtă singurulă, singurulă, audi? »Negreșită vanitatea celei mai mari părți a artiștiloru dramatici este mai puțină naivă și mai puțină espansivă; însé, deși e mai multă prefăcută, nu e mai puțină supărăciosă și delicată. »Puterea lui Francisque Sarcey este d’a nu băga de sămă, vorbască elă d’uă femeiă saă d’ună bărbată, le spune adevărurile cu uă liniște conșcientă care înspăimântă. »Lovesce pretensiunile, sfâșie amorută propriu fără a ține sema de nimică. Atâtă mai rău pentru aceia care’și pună vanitatea loră unde nu trebuie! Traba lui de critică este d’a spune ceia ce cugetă, ș'o spune fără ocoliri. Uneori se conține câtăva timpu; case acela cărui ii face. acestă favore nu perde nimică pentru că a așteptată întrebați pe Monnet-Sully despre forța asupra piesei E-nani. 29—Ah d-le Monnet-Sully,prea multă ai obosită răbdarea mea. Amă răbdată pentru că dai speranțe, case nu te îndreptezi, trebuie să’ți spună acesta. »Și atunci profesoral, Sarcey iea pe bietulu Monnet-Sully, în două colone ale ziarului Le Temps, îi spune adeverul, îl clasifică cele din urmă, și lu pedepsesce cum se cade; mi se pare chiară că’să trage puțină de urechi. »D. Francisque Sarcey a fostă profesoră, o remasă profesoră; în critica sa, întrebuințază procedările învățământului; nu se mărginesc e a pronunciată sentință precare, o și explică. Acesta calitate este mai rară decâtă se crede. Câți omeni, care vorbescă, afirmă, resolvă cestiunile și n’au nici ună argumentă a da, în favorea cutărei său cutăreî păreri, pe care o emită ? »Cândă Sarcey a spusă ună lucru, scie pentru ceva spusă. Pare că se încălă, dură, celă puțină se încălă raționândă, ceia ce prețuiesce mai multă decâtă a se înceta fără rațiune. »De puțini dintre confrații lui dramatici s’aru putea crice acésta: unii se mulțămescă făcendu ostentațiuni de stilu împodobită cu ocasiunea pieseloru represintate; alții își a-