Romanulu, februarie 1879 (Anul 23)

1879-02-01

ANULU DOUA­ SPECI ȘI TREI Amlacțiimea și Adm­inistrațiunea strada Donniel 14 VOIESCE SI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto . , , pagina III. 2 tei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la EugéneMicoud, N0.8I-A Flee! Street, London E. C. LA VIRNA, la d-nil Haasentein și Vogler Walfischgasse 10. > LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótA Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARULU Bucurescí,31CAUNDAIW h 1.2 FAUR AU U Ocupându-ne în numărul­ nostru de la 16 Ianuarie de cestiunea ru­­blelor­, care pe atunci frământa într’ună mare grabă piața, am­ spusă că, pe lângă scăderea cursului, de­­ care nu trebuie să se așeze „de­câtă cu cea mai mare cumpănire“, mai­­ suntă și alte mitjloce la care ară trebui să avemă recursă, spre a în­lătura cu câtă mai puține pagube erisa în care ne aflamă. Ca mijjlo­ce, ce aveamă noi în vedere, pe lân­gă uă mică scădere a cursului, ci­­tamă : I. Baterea monetei de argintă ce ne este trebuinciosă. II. Intrarea României în unirea monetară latină. Cândă scriamă aceste linie, nu a­­veamă absolută nici uă cunoscință de lucrarea pe care o pregătia d. ministru de financie, în­­ aceiași ces­­tiune. Astă­ felă fu­gă adevărată și plăcută surprindere pentru noi, cândă vStfurămă peste câte­va zile proiec­­tulă adusă în Cameră, de d. mini­stru de financie, pentru baterea mo­netei de argint, de cinci lei, pro­iectă făcută în vederea intrărei Ro­mâniei în unirea monetară latină. Acestă întâlnire a nostră cu d. ministru de financie ne întări și mai multă î­i convingerea că cele două mi­jloce, propuse spre a ieși din situațiunea ce ne-o face moneta de argintă rusescă, suntă, asia­­ Jicândă, desemnate de puterea lucruriloră. în adevară, care e situațiunea no­stră astăzi? Ne aflămă la capetulă afacerilor­ nóstre comerciale cu armetele ru­­sesci, la lichidarea mai deplină a acestoră afaceri, cu un­ stoc me­talică destulă de însemnată în ca­să. Acestă stoc ne remâne, pen­tru că este dobândită în sch­im­­bul­ unoră produse ieșite din f­ră­scă consumate de armatele rusesci. Dară acestă stoc se compune nu­mai din ruble, și, pentru acestă cu­vântă, pe cândă rubla avea cursul­ de patru lei, elă tindea a se fie sa în țară, atâtă pentru că gâsta ună cursă avantagiosă, câtă și pentru că plățile în străinătate, ce are a le face comercială seă guvernulă no­stru, nu se potă efectua de câtă nu­mai în aură. Problema ce se impunea dură re­­solverii guvernului și a Camerilor­ era următorea: 1. A opri intrarea rubleloră în țeră. II. A schimba stoculă ce ’să a­­vemă în ruble, într’ună stoc în altă monetă, care se înlesnescă țarei trans­­acțiunile comerciale cu străinăta­tea, și sâ ne scape de pericolul ă de a intra în sistema monetară rusă, care ne ară fi dusă pate în puțină timpă la valuta de h­ârtie. III. Reducerea la minimală posi­bilă a perderii impusă țarei prin re­ducerea cursului rublei. Prima parte a acestei probleme era rezolvată prin scăderea cursului rublei la 3 lei 70 bani. Redusă la acestă pieță, rubla nu mai găsea nici ună interesă de a veni în Ro­mânia, de­ore­ce în Rusia are ună cursă mai mare în raportă cu im­­perialul­ de aură și cu rubla de h­ârtie. Mai multă de­câtă atâtă, rubla, scăzută la 3 lei 70 bani, gâ­sta­ună interesă a trece în Bulga­ria, unde are ună cursă multă mai mare. Prin urmare, scăderea cursului a avută de efectă, nu numai de a opri intrarea mai nainte a rublelor­ în țeră, oferă și eșirea unei ore­care cantități, mai cu osebire în schim­­bul­ monetei nóstre de argintă, ce se află în Bulgaria și ch­iară în Rusia. Scăderea atingea astă­feră în parte și a doua parte a problemei. Cu tote aceste, de pe cândă cur­sul­ rublei era de patru lei, casele publice și diferitele instituțiuni, ce suntă mai multă seă mai puțină le­gate cu statură, posedau sume forte însemnate numai în ruble. A schimba acestă stoc în altă monetă era a resolve a doua parte a problemei : a’să schimba astă­felă în­câtă perderea sâ fiă câtă mai mică seă chiară nulă , déca s’ară putea, era a resolve în fine ultima parte a cestiunii. Proiectul­ d-lui ministru de fi­nancie pentru baterea monetei de 5 lei de argintă, proiectă care țintește în prima liniă la intrarea României în unirea monetară latină, are de scopă a da acestă resolvere defini­tivă. Spre a’lă putea înțelege pe de­plină, că mică explicare este nea­părată . Unirea monetară latină, stabilită între Francia, Belgia, Helveția și Italia, cu latitudinea espresă lăsată ori­cărui altă Stată de a intra în­­tr’ânsa, cu condițiunea de a se con­forma condițiuniler­­puse de dânsa pentru baterea monetei, autorisă ba­terea ori­cărei cantități de monetă de aură, autori să asemene baterea monetei de argintă în bucăți de 5 franci, în ori­câtă cantitate ară voi Statulă intrată în unire; numai ba­terea monetei divisionare de argintă, adică bucățile de două franci, ună francă și 50 centime, este espresă mărginită la șase franci de locui­­tori. Unirea monetară stabilesce a­­semenea titlurile metalului ce intră in fabricarea diferitelor­ monete și valorile de care dă a fi acele mo­nete. Acesta fiindă dată, și având­ în vedere posițiunea României, noi nu mai putem ă bate monetă divisio­­nară de­câtă într’oă mică cantitate, de­ore­ce prin cele 25 milione deja bătute suntemă aprope de maxi­m­­ulă de 6 lei de locuitori; chiară deca amă admite că România are în adevară cinci milione de locui­tori, Dacă n’amă putea avea monetă divisionară de argintă pentru mai multă de 30 milione. A bate monetă de aură nu numai că n’amă avea nici ună folosă, ci chiară pagubă, de­ore­ce moneta de aură are în realitate valorea mea in­­trinsecă și astă­felă nu este nimică de câștigată asupra fabricațiunii. Nu ne remânea deră de­câtă a bate moneta de 5 lei de argintă, ântâiă pentru că cantitatea iei nu era limitată de unirea monetară la­tină în care volamă a intra, apoi pentru că, din causa diferinței între valorea nominalâ a monetei și va­lorea iei intrensecă, statulă, bâten­­­­d’o, realisă m­ă câștigă forte impor­­­­tantă; și în fine, pentru că, avendă un­ stoc de monetă ,de 5 lei, în locul­ stocului în ruble, ne pu­­teamă servi cu densulă chiară în re­­lațiunile nóstre comerciale cu stră­­inatatea, piesele de cinci lei de ar­gintă fiindă primite într’uă proporți­­une pre­care în tote statele uniuni monetare latine. Eeu care suntă, după părerea no­stră, motivele ce h h­otărîtă pe d. ministru de financie a presenta corpu­­rilorălegiuitore proiectulă d-s de, pen­tru baterea monetei de argintă de 5 lei, într’uă cantitate egală cu va­lorea rublelor, ce se află in tote casele publice, seă dependințe de stază. După noi, acestă proiectă este de cea mai înaltă utilitate : elă va face sa dispară într’ună modă infalibilă ună stocă metalică în ruble, înlocuin­­du-lă cu ună altă stoc de uă valore egală, ânsa represintată printr-un monetă ce are cursă în tote statele unirii monetare latine, cu care a­­vemă atâtă de întinse relațiuni co­merciale ; elă ne va scăpa de sistema monetară rusă, căci proiectul prevede interzicerea circulațiunii ori­cărei alte monete de câtă aceia ce apar­ține unirii monetare latine, îndată ce se va emite moneta nostră de 5 lei; el­ reduce, în fine, într’uă propor­­țiune forte mare, perderea ce­a suferită țeră prin scăderea ruble­loră, căci folosulă retrasă de la ba­terea monetei de cinci lei va aco­peri paguba ce ară resulta pentru stată, daca ară da rublele ce pose­de pe cursulă de 3 lei 70 bani, fă­ră a pune în loculă loră moneta națională de 5 lei. Pentru aceste cuvinte noi găsimă, în proiectul­ de lege presentată de d. ministru de financie, atâte cali­tăți spre a ’lă susține și a ’lă re­comanda luării a­minte a publicului și a corpurilor­ legiuitore. SERVIȚII!Iá: TELEGRAFICII ALA AGENȚIEI HAVAS. Londra, 11 Februarie­.O­ Guvernulă en­­gleză h­otărîtă a trimite în colonia sea de la Cap, pentru continuarea campaniei în contra Zulușilor­ , 6 batalione de trupe de liniă, 2 regimente de cavaleria, 2 baterii de art­ilerie și 5 companii din servițiul­ au­xiliară. Berlin. 11. Februarie.— Gazeta Germaniei de Nordü desminte categorică scirea prin care se anunciase că Austro-Ungaria și Ro­mânia ar­ fi propusă imediata înființare a cordonului sanitară pe fruntariile ruse. Membrii partitei nationale-liberale a Reich­stagului vor­ discuta mâne­deca este opor­tună a adresa îndată guvernului că inter­pelare în privința măsurilor­ luate în con­tra ciumei. Londra. 11. Februarie.—Guvernul­ a te­­legrafiat și guvernatorelui Indieloră și aceluia ală Sf. Mauriciă, ca să trimită îndată tru­pe pentru întărirea garnisonei de la Cap. St. Petersburg, 1­ 1. Februarie. — Agenția generale­­ rusă dice că relațiunile Rusiei cu România sunt­ încordate, în urma măsuje­­lor­ sanitare, pe care le califică de vexa­torii, luate de guvernală română în contra trupelor­ ruse care vină din Rusia și din Bulgaria, precum și în urma luării în pose­siune a fortăreței Arabtabia. Publiculă și Tarele stăruiesc și ca guvernală se procedă cu energia. JOUI, 1 FEBRUARIE, 1879 LUMINEZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE. n Capitală și districte: unü and 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; și sună 4 lei. Pentru tóté térile Europei, ri estru 15 let A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5rue dt l’anciene comédie și Havas, l.affite et G-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleisol­­markt. IN ITALIA la d. doctorii Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 bani esemplakulü S9 CONFLICTULU RUSO-ROMANI. Citima în La llé publique franchise „S’am­ puté crede, la prima vede­re, că în afacerea de la Arab tabia guvernală română a lucrată cu uă energie nechibzuită. Elă resimte cu vioiciune spoliarea ce a suferită prin tratatul­ de la Berlin, ori­ce pre­­tensiune esorbitantă din partea pu­terii ce a profitată de despoiarea țarei sele deschide rana sea încă nevindeca­tă și deșteptă susceptibilități crudă în­cercate. Câtă despre noi, credemă că guvernul­ română a rem­nsă în mar­­ginele dreptului ’stă și credemă că e peste putință ca puterile intere­sate sâ nu ’i dea dreptate. Daca Bul­garia e supt patronagiulă Rusiei, România­­ e privesce cu dreptă cu­­vîntă ca fiindă supt scutulă Euro­pei. Ea s’a plecată înaintea otărî­­riloru sele, cândă a trebuită sâ se supună la uă durerosă, dară neape­­rată amputare; ânsa ține cu uă drep­tă mândriă la compensațiunile ce i­­s’a dată în schimbulă jertfirii sale. Ară fi fostă dreptă, din tóte pun­tele de vedere, sâ i-se dea și orașul­ Silistra, puterile occidentale n’aă vo­ită să provoce ună conflictă în ace­stă privință, însâ aă înțelesă bine că delimitarea otareloră nu va fi stabilită astă­feră în­câtă Dobrogea sâ răm­ână în voia Bulgariloră și a Rușiloră. Fără îndouială Congresulă n’a fixată limitele exacte ale ace­storă­otare. Și tocmai pentru a um­plea ac­­stă­ lacună er­­a numită uă comisiune specială, căreia, în faptă, i-a transmisă puterile sale. Pentru care altă sfîrșită ară fi fostă numită acestă comisiune, de nu pentru acesta? Deci, comisarii speciali ai Europei a h­otărîtă că otarele se voră întin­de de la ună puntă dată până la ună altulă. I-a plăcută Rusiei să se împotrivescă la aceste otărîri, prin organulă mandatarului s­ă ; acesta o privesce; ânsa nu scimă ca Rușii sâ fia arbitrii supremi ai prientelui; voințele lor­ nu suntă de uă așa greutate în­câtă Europa sâ fiă silită a se pleca cu umilință dinaintea loră. Credemă că puterile, decă n’ară susține pe România în revendicările sale, ară crea pentru ele însele, precum și pentru micele state de la Dunăre, ună precedentă nenorocită. Nu se pute primi fără protestare ciudata desă că e destulă ca Rusia sa puie u­ă veto asupra lucrăriloră comisiunilor­ orientale pentru ca pro­­gresulă sâ fie oprită. Că asemenea teoria pune în cestiune deplina ese­­cutare a tratatului din Berlin. Ea prelungeste aplicarea tratatului pen­tru ună timpă nemărginită, îngă­duie într’ună modă tacită Rusiei ună privilegiă care i-a fostă totă­d’a­una refulată de către Europa. Pacea nu pate fi tulburată prin neînțelegerile dintre Petersburg și Bucuresci; de că trebuie sâ fie bine stabilită că nu este destulă ca Rusia sâ-și arate din­ții, pentru ca sâ isbutescă a lucra după placulă sâă, mai cu semn cândă împotrivirea ei este contraria cu spi­­ritulă tratateloră și justeloră cerinți ale dreptului europeană.“ Citimă în Neue Freie Presse de la 10 Februarie : „Rusia caută a se retrage în mo­dulă celă mai cuviinciosă în aface­rea de la Arabtabia. Norddeutsche Allgemeine Zeitung primește din Pe­tersburg următorea telegramă : „ Aici nu se dă multă însemnătate neînțe­legerii ivite cu România în privința regulării fruntarielor”. Pentru Ru­sia nu este vorba de­câtă a ajunge la regulare­a stipulațiunilor­ trata­tului din Berlin și se presupune că tote puterile voră contribui a înlă­tura câtă mai curendă neînțelege­rea pentru rectificarea fruntarieloră. “ De vreme ce între puterile semna­tare chiară Italia a găsită cu cale a veni în ajutorul­ României, cu care are legături de rasă, e lucru firescă că cei de la Neva nu potă face nimică mai înțelepții de­câtă de a numi totă acestă afacere uă bagatelă, mnă lucru de nimică. „Acum vr’vă câte­va Zile cabine­tul­­ din Petersburg cugeta cu to­­tulă altă­ felă asupra acestei cesti­­uni. Cândă, după cum se scie, Ro­mânia se î mpotrivi de a deșerta A­­rabtabia, el­ adresa­tă notă la Bu­­cureșci, prin care observa mai ân­tâiă că, prin procederea s­a, Româ­nia nu pre dovedesce că are dorin­ța de a se învoi cu binele, cr ci, du­pă totă felulă de întorsături, ajun­gea la uă propunere, prin a cărei primire România totă ară fi perdută un bucată din Dobrogea. „In Berlin se crede că comisiunea internațională de delimitare se va întruni din nou pentru resolvarea a­­cestei cestiuni. In acesta comisiune, toți membrii, cu singura escepțiune a celui rusă, au votată pentru pre­­tensiunea României.“ MAGHIARIZAREA. Amă publicată, în unulă din nu­merii noștri trecuți, proiectul­ de lege prin care guvernulă ungurescă voiesce sâ impună limba ungurescă în tote scalele din statură maghiară ca studiu obligatoriu­. Amă publi­cată și în numarulă de ieri scriea că cetățenii români din orașul­ Deva­dă adresată uă petițiune mitropoli­tului română din Săbiă, rugându’să se stăruiască pe lângă împaratură ca sâ nu sancționeze­­ acestă lege. Eea ce scrie în astă privință Ziarul­ Os­ten din Vie­na de la 9 Februarie : Proiectulă de lege, pe care l’a elaborată ministerulă Tisza, pentru introducerea limbei unguresc! ca stu­diu obligatoriu în­­ tóte scólele po­polare ale Germanilor­, Slaviloră și Româniloră, spre­­ a le maghiarisa cu sila, a produsă în totă Ungaria și Transilvania uă agitațiune forte mare. Românii mai alesă, cărora nu le-a mai remasă de­câtă în scalele popolare ună mică ter­mă de des­­voltare pentru esistența loră națio­nală, se vâzură acum amenințați în modulă celă mai seriosă și în acestă ultimă asilă de refugiu și invitară în unanimitate pe capii bisericei loră sâ adreseze monarh­ului ună apelă, rugându’să sâ înlăture acestă apă și periculosă atentată în contra individualității poporului română și sâ nu lase ca scólele poporare ro­mâne, acesta ultimă instituțiune de cultură a unui popor, totă­ d’a­una credinciosă și devotată imperiului și dinastiei, sâ fie aruncate în gura a­­celui monstru care se numesce ma­ghiarismă și care devine din ce în ce mai lacomă. In urma acestora, episcopală gre­­co-orientală română a adresată, prin telegrafă, Maiestății Séle împăratu­lui următorea rugare: „Maiestatea Vostră sâ bine-voiescă a refusa înalta autoritare a proiec­tului de lege pentru introducerea o­­bligatore a limbei maghiare, de­ore­­ce poporală întregă vede într’ânsulă ună mare pericolă pentru adevăra­tele interese ale patriei și mai cu semn pentru buna înțelegere între diferitele sale naționalități.“ In același timp, cancelaria parti­culară a Maiestății Sale împăratu­lui a primită înșciințarea că „Mi­­tropolitul­ Miron Roman, dimpreună cu toți episcopii și cu uă deputa­­țiune mai mare, voră cere în curendă uă audiență la împaratură pentru acésta afacere“. -----------— a» ------—

Next