Romanulu, aprilie 1879 (Anul 23)

1879-04-01

300 ROMANULU, 1 APRILIU 1879 bani și că chiar la 1 Ianuariu 1878 au mai remasa 1,969,273 lei 60 bani neîncasați ? Este ore vreuă falsificare mai vădită ? Există una mai îndrăsneța ? Ece cum se administrau financiele de către guvernului isű conservatorii. N’am terminată case cu arătarea falsificărilorü, vom a mai reveni și la altele. Gestiunea cumpărării de arme a fost esploatată de oposițiune cu atâta rea credință nu numai în presă, ci și în Parlamentă, încâtă ni se impune obligațiunea de a mai reveni asupră’i, spre a restabili faptele și a arăta adevărulă, care a fostă alterată într’ună modă deplorabilă. In urma esperiinței făcută în resbelă, se impunea într’ună modă imperiosă guvernului datoria de-a înzestra câtă mai curândă oștirea cu arme care să corespundă trebuințeloră unei armate ce se putea găsi din nou în resbelă. Intr’un asemenea situațiune, guvernul a ceru de la Camere și ele îi acordară ună credită de I mii, pentru cumpărare arme ; în acelașă timpă făcu ună căldurosă apelă la țeră, care respinse cu totă iubirea și graba ce-i inspira celă mai nobilă simțimentă patriotică. Contractulă se încheia cu uă fabrică de la Witten pentru 60,000 pusei și 8,000 carabine, de sistema cea mai perfectă cunoscută până astăzi, sistema Martini Henry, adoptată pentru armata engleză, și cu ună predă multă mai redusă decâtă acela ce o să plătesce însăși armata engleză pentru arme în totală identice. Neavândă timpul, de-a studia cestiunea cu profunditate, de-a face cercetări și încercări spre [a crea ună tipă de armă română, alegerea armei engleze era totă ce se putea cere mai perfectă. Însă, împrejurările se schimbară, tratatul de la Berlin puse în câtăva capătă legitimei nóstre temeri de resbelă și din acestă schimbare de împrejurări resulta pentru guvernă că altă datoriă. Gândă ne temeamă de resbelă, trebuia să avemă arme câtă se pate mai c arendă; după ce temerea a fostănsă înlăturată, guvernul trebuia să se gândescă de-n avă arma cea mai bună posibilă profitândă de esperiența ce se făcuse în resbelă. Interesul, bine înțeleșit íilü ardatoria de-a întrebuința banii țării în modulă celă mai folositoră pentru ea, consiliaă pe guvernă de-a supune cestiunea unui adâncă studiu ală omenilor, competing, spre a ajunge la resultatul de-a ave ună țipă de armă, care să întrunescă maximumă calităților armelor cunoscute, cu îmbunătățirile ce le aretase esperiența în resbelă. Așa a și urmată, anumită două comisiuni compuse din cei mai eminenți oficiali, una în Bucuresci și alta la locul de fabricare, spre a studia cestiunea. Studiulă era greă și a durată cam multă, căci trebuia a se face într’ună modă consciințiasă, spre a corespunde, atâtă intereselor armatei, câtă și bunei întrebuințări a baniloră țărei. Resultatulă ce a avută a fostă de a crea ună tipă de armă superioră celoră cunoscute până acum. Urmată-a de aci vre-uă pagubă pentru țară? Urmată-a măcară vr’ună inconvenientă, pentru a se putea zice că acuzările făcute guvernului sunt întemeiate ? N’a resultată nici uă pagubă, nici ună inconvenientă; din contră, prin procederea acesta, guverul s’a asigurată că va ave cele mai bune arme posibile, fără mai mari cheltuieli decâtă cele prevăzute pentru uă armă deja cunoscută de fabrica cu care se contractase. Deja fabricarea,jică înverșunații adversari ai guvernului, n’a începută la timpul prevăzută în contractă. Așa este, și nici nu putea fi altă felă; căci, dacă se începea în timpul ce se lîsase în prevederea unui resbelă apropiată, fabricarea nu se putea face cu tote garanțiele de care ea este înconjurată astăzi, și nu se putea aduce tipului alesă modificările ce le impunea esperiența resbelului. Pagubă nu a fostă și nu putea fi inconveniente de nici ună felă asemenea nu au fostă. Urmarea guvernului nu a avută de resultată decâtă de-a ne asigura că vomă ave arma cea mai perfectă, ceia ce este dorința țării întregi. Fabricei, pe de altă parte, nu i s’a acordată nici ună altă avantagiă; fabricarea a începută în adeverit mai târziă decâtă se prevăzuse în contractă — acesta din cauza studielor ce trebuiaă să se facă— dară nu va dura de câtă timpul ă câtă prescrie contractul. La sfîrșitul anului acestuia, vom ave 60,000 pusei și 8,000 carabine din cele mai perfecte, fără uă mai mare chieltuiala decâtă cea deja prevăzută. Cu tote că pentru stată nu a avută de câtă folose studiulă ce s’a făcută, oposițiunea incrimineză pe guvernă că ară fi compromisă interesele țării. Tocmai la țară facemă și noi apelă în contra acestui funestă spirită de denigrare, care nu respectă nici adevărul celă mai vădită, nici precederile cele mai reale și mai folositare interesului publică. SERVIȚIULU TELEGRABICA ALU AGENȚIEI HAVAS. Petersburg, 11 Aprile.—Agenția rusă anuncță că negocierile, care se urmază între diferitele cabinete europene, au de basă că propunere a Turciei pentru numirea lui Aleko-pașa ca guvernatoră generală ală Rumeliei Orientale și prelungirea, în timpă de ună ană, a puterilor și comisiunii europene la Filipopoli. Porta se îngagieză în timpul acestei periode a nu ocupa Balcanii cu trupele sale. Rusia aprobă acestă combinațiune, cu condițiune ca celelalte puteri să se înțelagă spre a trimite instrucțiuni categorice represintanțiloră țară în Turcia, în Rumelia și în Bulgaria. Constantinopole, 11 Aprile.Comisiunea europană a Rumeliei și-a terminată deliberațiunile asupra articoleloră statutului organică privitore la numirea funcționarilor comunali nemahometanî, la sporirea tributului după ună timpă precare și la admiterea limbei turcesci, bulgare și grecescî în relațiunile poporațiunii cu autoritățile. Se așteptă în curândă sosirea la Constantinopole a lui Talat-pașa, trimisă ală Kedivului, însărcinată cu u misiune specială privitore la recentulă conflictă dintre Kedivă cu Francia și Englitera. Sevila, 11 Aprile.—Starea sănătății infantei Christina, care mergea spre bine, s-a agravată din nou. Roma, 11 Aprile. —După cele din urmă solii din Petersburg, Rusia ar propune puterilor ca ocupațiunea provisorie a Rumeliei să se facă numai de Italianî. Constantinopole, 11 Aprile.—Se asigură că Sultanulă a dată aprobarea luînouiloră propuneri ale Porței, privitore la delimitarea fruntarielor, grecescă, revizuire a Constituțiunii, apoi guvernulă , va procede imediată la convocarea colegieloră pentru alegerile viitorelor. Camere de revizuire. Însă deși va lua de normă minimală termenului prescrisă de Constituțiune, totă nu va fi cu putință ca Constituanta să se întrunăscă înainte de începutulă lui Iuniă. „De altmintrelea agitațiunea electorală a începută deja, fără a mai aștepta disolvarea camerelor actuale și începutul ă l’a făcută partida boierilor. Agenții lor împartă deuă camdată locuitorilor din orașele mai mari uă mulțime de broșuri, pamflete și ziare, prin care se trudescă a dovedi că guvernul actuală nu e bună de nimică și că trebuie să facă locă unui guvernă compusă din elemente așa numite conservatore. „Asemenea s’a și ținută uă întrunirea boieriloră în casa d-lui Filipescu, fostă mareșală ală curții și actualmente coneditoră ală Ziarului Timpulă, care a alesă ună comitetă de acțiune compusă din următorele persone : generală Florescu, Boerescu, Dimitrie Ghica, generală Tell, George Filipescu, Viorenu, G. Cantacuzino, Al. Orescu, A. Știrbei, A. Catargiu și L. Ioanide. Printre membrii acestui comitet cu greă se află unulă singură care să nu fi fostă deja ministru uă dată și care să nu dorescă a deveni era Neue Freie Presse din Viena primesce din Bucurescu uă corespondință, cu data de la 4 Aprile, în care se vorbesce despre ultimele desbateri din corpurile legiuitore, precum și despre agitațiunea electorală. Asupra acestui puntű din urmă corespondintele Ziarului vienesc scrie următorele : „Dăcă mâne, multă poimâne, se va adopta, după a treia citire, declarațiunea de Instrucțiunea în Dobrogea. Orice Româim trebuie să simtă uă mângâiere, văzendă răpedele progresă ce face în Dobrogea instrucțiunea. D. Remus Opranu este neobosită în îndeplinirea frumosei misiuni civilisatare ce i s’a încredințată în noua provincia alipită la România și, pe lângă cele comunicate până acum cititorilor noștri despre scalele înființate în România Transdanubiană, mai avemă a înregistra astăzi următorele telegrame, care ne daă uă nouă dovadă despre neobositură relă și patriotismă ală d-lui Opran și uă nouă încredințare despre viitorulă ce este reservată României în Oriinte. Eco, după Monitorul de azi, patru telegrame adresate în acesta privință d-lui ministru ală instrucțiunii publice, dintre care două de la d. prefectă ală Costanței, era alte două de la d. supt revisoră scoarță din acelă județă : „Costanța, 7 Aprile, 1879. „Domnule ministru, Scólele urbane și rurale înființate în acestă județă funcționăză regulată; din ce în ce progreseza; în comunele mahometane dificultățile sunt învinse; pătrunși de foloasele instrucțiunii, hogii și notabilii, mi aă promisă concursulă nesfârșită, pentru ca Tătarii și Turcii deveniți cetățeni români să cunoscă câtă de iure limba statului. După terminarea arăturilor, numărul copiilor musulmani va fi mare în șcală. Amă inspectată în persană comunele mahometane în interesul administrației și pentru FOIȚA ROMANULUI 31 MARTE. LUCIANA de Judith Gautier Tradusă din franțuzesce de F. D. Partea anteifl I. Era într’ună salonă, la catulă I-iă, strada Chateaudun, sera, pe la sfârșitulu lui Iunie. Ingenuchiată pe ună scăunașă de mătase, uă femeiă tânără se rezema cu cotele pe masă, cu oă mână pierdută în peră, și cu cealaltă restoia uă carte deschisă înainte-i. Era îmbrăcată cu uă rochiă de casă albă; ună peptene împodobită cu pirotele ținea pe jumătate rădicată perulă sau bălană despletită; unul din papucii săi, cădută din picioră, zăcea pe covoră. Se vedea că, moleșită de căldură, nu se îmbrăcase delocă în ziua aceia. In tote părțile se vedeau cartone pe mobile. Canapăua dispărea supt rochii întinse, pe uămasă erau aruncate două frumose pălării de vară. Trăsurele care treceau pe stradă împiedicară pe tânăra femeie să audă ușa salonului deschidându-se , și dete ună mică țipătă vădendă mă oină care se arunca pe ună fotoliă. Acestă oină părea a ave aprópe 60 ani. Era cam pleșuvă și cu barba căruntă. — Eaî găsită, scumpa mea Luciană? Zise eră ostenită de suirea scărei și ștergându’șî fruntea. — Da,Ție ea »Țermi măreți, otelă forte bună, casino frumosă*... — Și Zici că este uă rocă liniștită? Zise noură venită întinzându- mâna. — Fiî sigură că nu va fi nimeni, respinse ea dându’î Căeluzulii în Normandia. D’altmintrelea, primescă să me odinescă cincispre Zece Zie în acestă deșertă, ca să ascultă pe doctorul ă meă, apoi vomă merge la Truville. Auzi domnule Provot? — Da, suspina elă. Și, închizândă mă ochiă, scoțândă buza afară, apropia cartea de obrazură să- și citi între dinți: „F..., supt prefectură, douăsprezece mii locuitori, climă sănetosă! *—Cândă vrei se pleci? — Mâne, nu mai este nimeni la Paris și euă căldură... — Vei fi gata? — Da. Jeana îmi va face pachetele astă-sâră. Vomă pleca mâne la două ore. — Este bine hotărîtă; vomă merge la F . . . ? — La F . . . anteiă, și apoi la Truville. — Bine, bine, zise domnulă Provot, luându’și pălăria. Te lasă dragă Luciano, mă ducă și că să’mî facă pachetele. Și, după ce o sărută, se duse. Vă dată singură, Luciana cască și apoi căuta papuculă perdută în cutele rochiei. După ce îl găsi, se scula, lua lampa și intra în camera sea de dormită. Acolo se lăsa să cadă pe ună fotoliă, înaintea unei elegante mese, și deschise oă cutiă plină cu hârtii. Era un amestecătură de socoteli achitate, de prospecte, de scrisori, de bilete de teatru neîntrebuințate. Luciana scose tóte hâtiile din cutiă. Ună mică pachetă, legată cu panglică roșie, căzu josă. — A! Zise ea, luându’lă iute, l-amă căutată atâta timpă. Și desfăcu panglica. Erau câteva scrisori cam îngălbenite și rupte pe la îndouiturî, scrise cu uă scriere copilărescă. Luciana deschise câteva, erau iscălite . Jenny. Jenny era una din prietenele sale de scală, cea mai scumpă, cea mai dorită. Luciana surîdea recitindă aceste scrisori naive. Le reciti pe tate și apoi suspină și căzu într’uă adâncă visare. Revedea înainte’i acea epocă a viețe, sele care trecuse în mijlocul unui stolă de fete. Iși aducea aminte de Ziua cândă mama sea o dusese la născulă în apropierea Parisului. Era de patrusprezece an atunci, înaltă, frumosă, mai bine îmbrăcată decâtă cele-lalte fete, le încântase tocmai prin aceia ce ar fi făcută pe tóte gelose și invidiose. Tóté o încongiuraă făcându’i mii de întrebări: — Unde ai fostă înainte de a veni aici ? Cum se numesc e mama d-téle ? Ce face tatălă d-tele ? Tatălă stă! Pentru prima oră ea se gândia la el, până atunci nimeni nu’î vorbise de densulă. Și apoi, fetele o ajutaseră ca să-și așeze lucrurile, între care găsiră mai multe obiecte neobicinuite, cum e ună cuțită cu mânerulă de argintă, pentru a tăia hârtiă, și mă binoclu de teatru! Citia dâră romanțe ! Mergea déré la teatru! Mai multă, cunoscea actorii și era ună tânără de la Opera Italiană căruia îî zicea tu! înaintea acestoră tinere pline de candore, dură forte curiose, ea luase îndată un însemnătate forte mare. In timpul claselor,, în locă să învețe, arunca parfumă prin clasă, și împăca pe pedagoga dându-i sticluța, se făcea să cânte u mică cutie cu musică, ale căreia sunete nu erau auzite de prietenele sale cele mai apropiate. ||In Zilele de serbătore, mama sea venia, s’o ié într’uă trăsură pe care o conducea singură. Cândă se întorcea, spunea mii de povești. Fusese la alergări de cai, la teatru și cinase la Maison d'or. — A! Ziceaă prietenele sale cu mirare miroșia tutună. Aducea cu dânsa romanțe înfășurate, pe care mama sea i le dedea și care se citiaă pe ascunsă în timpul clasei. Aduse și țigări pe care fetele le fumaă supt tăblița pupitrelor, pe jumătate deschise. Intr’uă Zi de carnavală, dete lui Jenny uă mască de catifea negră, care mirosea a mască. De nădată Luciana fu rechiemată acasă Mama sea era forte răă bolnavă. Muri peste câteva zile-Uă dată mobilele vândute și datoriile plătite, remase Lucianei uă miă de franci dreptă totă averea, a constata starea scólelor, și amă remasă satisfăcută. In comitele române scólele mergă de sine; credă de datorie a vă recomanda zelulă și activitatea administratorilor Popazu și Coiciu pentru șcală. Amă găsită în acește buni funcționari interpreți credincioși devotați și energici ideilor d-v. și ale mele. „In plasa Gostanța marea pustiire a sateloră ne-a fostăună seriosă obstacolătotuși, la Caratarman și Hasancea în curândă institutorii voră fi instalați, urmândă ca într’uă lună să recomunicămă și posibilitatea creării de scule la Cobadim, Techirghiol și Gargalik. In Tusla, jumătatea drumului între Costanța și Mangalia, comună altădată frumosă și bogată, astăzi ruinată și săracă, vomă zidi locală de scală cu 500 lei ce amă adunată prin suptscripțiune de la Românii din Costanța, vomă cere și aici în curândă numirea învățătorului: „Prefectă, Remus Opran A „Costanța, 7 Aprile, 1879. „Amă onorea vă în cunosciința că, Vineri 23 Marte, a avută locă deschiderea scolei rurale din comuna Ostrov, plasa Hârșova, la marginea iei, spre Măcină. Ună servință divină s’a celebrată în asistența consiliului comunală și a unui mare numără de săteni, părinții copiilor, viitorii elevi ce încă eraă faciă. D. administratoră Coiciu, după rostirea unui mică discursă, a distribuită gratuită cărțile ce neațî trimisă. „Prefectă, R. OpranA „Costanța, 6 Aprile, 1879. „Domnule ministru, „Scólele înființate din nou în comunele Ostrov, Oltina, Aliman, Narlen și Bugeak, districtulă Silistra-Nouă, s’aă deschisă la 14 și 15 Marte, cu solemnitățile obicinuite, în asistența obștiloră sătesci, care au serbătorită cu multă bucurie acestă evenimentă; frecventarea copiilor la scală este considerabilă; scala din Ostrovă e popolată de 120 elevi, cea din Oltina de 50, cea din Alimană de 40, cea din Nărleană de 32, și cea din Bugeac de 42. „Suptrevisoră școlară, BănescuA „Costanța, 7 Aprile, 1879. „Astăzi s'a inaugurată deschiderea scotei de băieți din orașul Cernavoda cu totă ceremonialulă obicinuită; autoritățile asistaă la celebrare, poporațiunea adâncă recunoscotóre, scala e frecventată de 40 elevi. „Supt revisoră școlară, BănescuA GARIBALDI LA ROMA. Citimă în Riforma de la 6 Aprile . La ora 1 și 40 minute a sosită în Roma generalulă Garibaldi, venindă de la Civitavechia. El e suferindă și a trebuită se facă călătoria într’ună pată. Nu se mai putea întorce la pensionă , intra la uă modistă, dară uă prietină a mamei sale în zise: „Ești frumosă, mai bine intră la teatru/ Luciana lua déja câteva lecții de declamațiune, de cântă și de danță, și debuta după trei luni de studio. Avu puțină succesă ca actriță dură multă ca femeiă , și intra do uădată în viéa ușoră și rușinosă, fără să se fi gândită ună singură momentă de cândă era în stare să raționeze. Intr’uăji, se întâlnise pe bulevardă cu un gingașă fată, care era la brațulu tatalui seu, era Jenny. Cele două prietene făcuseră aceași mișcare una spre alta. Déré tatăl o reținu pe fiica sa cu un trasă bruscă și crudă. Luciana înțelese atunci câtă era decăzută și, sora în patură seă, plânse amară înainte de a adormi; énse adoua zi nu se mai gândia la acesta. Tóte aceste amintiri se desfășuraă în memoria tinerei femei, recitindă scrisorile prietenei sale, și ea ânsăși se mira cum de regreta cu atâta vioiciune aceste d’ântâiă periode ale vieței sale. Pe când stăpâna sea visa la trecută, Jana isprăvia pregătirile de plecare. In sfîrșită, Luciana renunțândă de-a ’și așeza hârtiile, le puse la locă în cutia pe care o închise, și se culca. După ce citi câteva pagine dintr’ună romanță noă, adormi cu nerăbdarea de a ajunge a doua zi (Va urma.)