Romanulu, ianuarie 1880 (Anul 24)

1880-01-24

ANQL1J DOUE-PEÜl ȘI PATRU TOIESCE ȘL TEL PUTÉ ANUNCIDRL Linia de 30 litere petit., pagina IV, — 40 bani Deto » , » pagina 111 — 2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea csiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA V1ENA, la d-nil llaasentein și Vogler, Walfischgasse 10. La HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tötä Germania. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI ESEMPLARU­LU­Rih Licțiiunea si­­ admini­strab­un­ea strada Donmei, 14 .......­■*­*....... Sucuresci, 24 FAURARU . In numerulu nostru de la 20 ia­­nuariü amü arétatü care arü tre­bui sé fia, după noi, sistema de tne­ Stifi, ce arű puté sö dea agriculturei unu nuon avetita și se o facă se producă atâta câtă trebuie sö pro­ducă într’uă ți’1­ni fertilă, cum este România, și cu uă poporațiune agri­colă, laboriasă și economică, cum este cea românescă. Nu ne depărtămü multa astăzi de cestiunea agricolă dicendu­ câte­va cuvinte și despre păduri. Despădurarea, aceste flagelii care bântuie România de mulți ani, mai cu osebire dincace de Milcovii, tin­de nu numai a distruge un sorgin­te directă, de avuțiă națională, dorit­âncă afectă în modulă cele mai gravii agricultura, aducând­ pagube necal­culabile țârei. Seceta, revărsările răpezi și rui­­natóre ale apelor, în epoca desghie­­țurilor­, derâinarea dealurilor și, etc. sunt­ nenorocitele consecințe ale in­curiei culpabile a guvernului și a particularilor d­in ceia ce privesce pădurile. Pe cândü în alte state, precum în Francia, este vorba chiar­ de repădurarea munților­ și dealu­­rilor­, despădinate din vechime, la noi munții cei mai frumoși se go­­lesc­ de pădurile lor, cu uă bar­ba­lă fi nespusă și se aducă ast­­felü ne­norociri ca acelea ce se observă pe Prahova. Câți­va ani să mai urmeze numai distrugerea podurilor­ de pe basinul­ Prahovei și însăși calea ferată, construită cu sacrificie atât­ de mari, va fi nimicită. N’avemü de câtă se observă ma­i greutățile de traseu ce au fostu de învinsă în construcțiunea acestei căi, din causa despădurării munțiloru din stânga rîului, și vomu­ conveni de îndată că decă și munții din drepta se vor fi despăd­ura, atunci calea care a foști­ mereu abătută spre țărmul a dreptu, spre a se feri de țâr­mul e stângă, va fi acoperită de derâmă­­rile dealurilor­ despăd­urate. Acestă stare de lucruri, atât­ de păgubitore din tote puntele de ve­­dere, nu mai pute să urmeze, ară și a ne da unai testimonii­ de barba­­riă și de culpabilă nesocotință de a lăsa se treca și sesiunea legislativă actuală, fără a vota uă lege pen­tru păstrarea padurilor­; ar­ fi a­­semenea uă lipsă de patriotism, și nă lipsă de prevedere din partea proprietariloru de păduri de a se împotrivi, cum au facutü ln alte rândü, a admite ore­care restricțiuni la dreptulu loru de proprietate, In ceia ce privesce pădurile, restricțiuni fără de care ori-ce măsuri arü fi i­­lustrie. Statuli și astă­ții își îngri­­jesce destulă de bine de pădurile sale proprie; ela nu le distruge și, după multe silințe, a începută chiarü a le esplot­ta într’unű moda destul­ de regulată. Cândü se vorbesce deja de despăd­rare, acesta priveșce a­­prope numai proprietatea privată; și cându în vederea proprietății pri­vate ceremü să se voteze de urgență uă lege pentru păstrarea podurilorü, ceremü prin acesta chiar a contro­­lulu S­tatului, în marginile unei legi, asupra esploatării podurilor, care sunt o proprietate privată. Proprietarii români nu vor­ tre­bui să se formaliseze de nesce ase­mene măsuri de supraveghiare și de control­ din partea Statului. Să se gândescă mai bine că lipsa unei a­­semene legi a fost­ causa distruge­rii podurilor­, distrugere care le-a adusă sorii en și­ le cele mai mari pagube, de­ore­ce ea este una din principalele cause ale secetelor si în­delungi sau ploilorii îndelungi, ale climei neregulate care isbescu de mai mulți ani atâta de durerosa a­­gricultura. Acesta faptă climaterică s’a ob­servată nu numai la noi, ci și în tote țările üä­diniora padurese și în urmă despădurate. Nu vorbimü dojat în temeiul­ unor­ ipoteze lipsite de sancțiunea observațiunii și a expe­­rienței. Este lucru neîndoiosit că daca nu se vor­ lua măsuri câtă mai grabnice pentru a opri despă­durarea și a îmbunătăți pădurile e mai există, clima țarei nóstre va merge din ce în ce alterându-se și chiar­ valorea proprietății rurale din ce în ce scăpândü. Este dorit neapărații ca pe de­uă parte guvernulu și Camerele sé e­­laboreze, era pe de alta proprietarii să primescă ca una bine pentru ei în­­șișî, vă lege pentru păstrarea și îm­bunătățirea padurilorü. In gradulü­ensé în care a ajunsă țara cu pădurile sale, nu va fi póte de ajunsă sĕ ne m­ulțămimă cu păs­trarea și îmbunătățirea padurilorü âncă esistente; va trebui să ne gân­­dimü cu timpulu chiarü la planta­rea de păduri pe acolo unde s’au distrusă și pe acolo unde n’au exi­­statu nici uă­ dată, ca pe Baragană, spre exemplu. S’au facutu deja în­cercări de pădurare a Baraganului și succesulü cela mai strălucită a încununată încercarea. Pe cândü domeniele astă­ziî ale Statului aparțineau încă monastiri­­lorfi, s'a plantatü în Baraganá, — pe un moșiă alü căreia nume nu ne vine în minte în acestü mo­­mentu — uă mică pădure de stejarii. Astă­ c­i acea pădure, cu tóte stirbi­­turile ce ’i facu securele țăranilor si, este compusă din arbori splendizi, cari încântă vederea în miijloculu imensei câmpii góle. Ce a făcută uă monastire cu mi­j­­lóce mai restrînse, n'arü pute are sö o facă Statina, cu mijjlóce multu mai întinse, și cu uă responsabilitate multă mai mare faciă cu țera ! Noi credemu că da, și âncă eu multă înlesnire. In acesta scopu nici că ar­ ave trebuință să lucreze di­rectă , ’i-arü fi de ajunsă sé pună în condițiunile de arendare ale mo­­șieloru pe care ară voi sé planteze păduri, că pe fiă care anu se vor f­ planta și întreține atâte pogane de pădure de către arendașă. Rolulu Statului întru acesta s’arü mărgini la controlulu asupra plantării și la întreținerea unora bune pepiniere în mai multe localități, pepiniere de la cari arendașii ară fi îndatorați a veni să-’și facă provisiunea­­ de mici arbori pentru plantarea padurelorü. Negreșită acestă obligațiune pusă a­­rendașilor și s’ara traduce póte câte uă dată printr’uă mică scădere a prețului arendei ; acestă scădere arü fi ense cu totul­ neînsemnată, de­ore­ce lucrarea despre care vorbimu trebuie sé se facă íntr’unu numerü de ani relativii mare, și două-trei pogone de plantare pe anü nu­ potu scăde prețul arendei Intr’unu medii simțitorii. Apoi chiar deca pe acolo unde arü fi trebuință de planta­ți­uni mai întinse,­­ s’aru cere de la Stată unii sacrificii­ mai simțitorii, dacă acestu sacrificiu va fi cu dăr­nicia resplatita, atâta prin binele ce se va face țârei, câtă și prin ur­carea valorei bunuriloru domeniale. Statuii­ atât­ ca proprietară, cât și și ca consumatorii , câtă și ca pro­­ducătorii, nu trebuie să lucreze nici uă dată numai în vederea unui pro­fită materială exclusivă și imediată. Acțiunea lui, în ori­ce direcțiune și pentru ori­ce trebuință fără fi , tre­buie să aibă de țintă binele gene­rală, rădicarea țarei, buna stare a poporațiunilor­. Ca proprietară, ele este datoră să, facă din bunurile ce esploateză, cen­trări de bune exemple și de iniția­tive salutare. Ca consumatorii, ele nu trebuie numai să caute a-și pro­cura câtă mai rervenț produsele de care are trebuință, ci mai cu ose­bire a se sili se în­curagieze prin în­semnata sea clientelă spiritulu de întreprindere, care este nervulă pros­perității publice, și se asigure reu­șita industriei naționale. In acesta salutară direcțiune pare a și fi intrată guvernul­ și Camere­le partidei liberale, probă sunt: a­­sigurarea fabricei de postavü de la Neamțu și asigurarea unei fabrice de h­ârtiă, cu însemnata clientelă a Statului. Acesta începută e încuragiatură, déra nu e de câtă una mică înce­pută. Multa se póte face în acesta direcțiune pentru rădicarea econo­mică a țarei, precum multü póte face Statulü ca mare proprietară, pentru rădicarea agriculturei și pen­tru îmbunătățirea sortei poporațiu­­nilor­ agricole. De acesta din urmă cestiune ne vomă ocupa în articolur­ viitorii. țară cu Muntenegrulă. Mijlocirea sea s’ară basa pe schimbarea districtului Kucî-Craina cu rusinie. Porta n’ară fi nefavorabilă a­­cestui proiect­ de transacțiune, care îase are puțini sorți de reușită.* Serbia face nouî demersuri pent­u a în­cheia cu Turcia on convențiune consulară conformă tratatului din Berlin. SEN­­­ȚIULU TELEGRAFICU ALU AGENȚIEI HAVAS. Londra, 3 Februarie. — Camera repre­­sintanților și din Washington a ținută oă ședință specială spre a asculta pe deputa­­tul­ orlandesu, d. Parnell, care a făcută oă espunere a situațiunii actuale a Irlandei. Roma, 3 Februarie.—U Avvenire d’Italia anund­ă că d. Bonelli, ministru de resbelű, și-a dată demisiunea în urma atitudinii ge­­neralilor­-senatori în discuțiunea legii asu­pra măcinatului urmată în Senatü. Iiena. 3 Februarie — Camera austriacă a adoptată fără modificațiune proiectulă de administrațiune a Bosniei și Brzegovinei. Se telegrafieză din Constantinopole Co­­respodinței Politice :­­ Italia a oferită Portei bunele sale oficii pentru regularea afaceri­-----------­ RECTIFICAREA RECTIFICĂRII. Avemu multă considerare pentru diplomați, noui și vechi. Avereă pentru diplomatulú care ne scrie și considerațiuni personale. Sé ne ierte énsé diplomații, vechi și noul, se spunemü c'avemü în pri­vința diplomaților, cam aceleași te­meri ce avem­ și în privința le­­giștilorii avocați. Precum aceștia sunt­ une­ori împedicați în cuge­tarea lorü de pre­cari articoli ai codului și acesta îl face să nu mai vor fi limpede cestiunea în tóte păr­țile iei, totu asta­felu și diplomații vechi une ori cestiunile numai din­­tr’una singură punta. Acesta ne-o dovedesce astă­zi rec­tificarea ce ne trimise vechiula di­plomată. Domnia-sea a perdutu din vedere £ 010^24 IANUARIU, 1880. LUMINEAZA-TE ȘI VEI EI. ABONAMENTE. In Capitală și districte: unii anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tate țările Europei, trimestru 15 lei­­ se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul LA PARIS, la d-n I Darras-Halegrain, o rue de l’anciene Comédie și Havas. Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA V1ENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleisch- . markt. ! IN ITALIA, la d. doctorii Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Cenova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUIiU UĂ RECTIFICARE A UNUI VECH1U DÍPLOMATU Domnule Redactorii Bine-voiți a 'mi permite sé rec­ tifică în adevĕratulü lorü sensfi doar fapte istorice care lef comenteză nu­­mérulü d-vóstre de astă­zi. * piceți că principele Albert arüi fi declarată că Napoleon III a oferită Austriei Principatele Dunărene și că Austria ar­ fi refusata. Nu estejitocmai resacta . Ade­vĕrul­­ este că Englitera și Francia văg consimțită­ amândouă la ocupațiunea Principatelor­ Dunărene cerândü în schimbă Austriei, și ca condițiune, să ia dă parte activă în resbelulu Orientului. Austria consimți la ocupațiune, derü nu se hotărî a lua­tă parte activă contra Rusiei. De aceia la tratatulü din Paris, Engliteza și Francia ne mai susținând a­pa Au­stria, acesta retrase ocupațiunea din țara nostră, piceți mai departe : „Napoleon III, mai bine luminată „despre națiunea română, îi vedete „favorea sea, o lua supt scutulü „SOU...... Nu, d-le Redactorű, nu credeți că unii sentimentu de dreptate inspira numai pe ímpĕratulu Napoleon. A­­devĕrul­ este că Majestatea Sea avea intențiunea de a trimite mai târ­­­­iu pe tronulu Principateloru pe vé­­í’ulu séu principele Napoleon. Și când­ acesta scopü nu se putu rea­lisa, nu consimți la alegerea Româ­niei în persona comitelui de Flan­­dra, ci ne trimise pe Carol de Ho­­henzollern în speranța că Prusia, imi­­tândă acesta spiritu de conciliațiune și de concesiune, se va învoi la o­ rectificare ulteriora a fruntarielorü Rhenane. Una vechiü Diplomată, Bucurescu, 22 Ianuarie, 1880, că studiul­ nostru istorică nu era nici­de­cum întemeiată pe simțiminte de dreptate, ci pe interese. Volcumu a aminti Româniloră că fie­care națiune are interesele iei; asta­fel, scopulu nostru a fostă sĕ-’i facem, se înțelegă că suntu datori, în cestiunile politice, sĕ caute a astenna, pe câtă putință este, in­teresele națiunii lorü, profitându de momentele cândü interesele altei sau altora națiuni, suntu în ore­care legăminte cu acele interese. Voliamü a aréta, a aminti că, în politică, fie­care Stată, lucrândă după interesele sale își schimbă adesea politica, și une­ori în câte­va z­ile numai­ de aceia déra omenii de Stată ai unei națiuni trebuie să veglijeze, și cândü momentulü este propice să se­ă să pună mâna pe densula pen­tru a face actulű care este în fa­vorea Statului, în favorea națiunii lorü. Nu este exactü, ne dice vechiulu diplomații, că Napoleon III ar­ fi o­­ferita Austriei Principatele Dunăre­ne. Adevĕrul­ este, adaogă d-sea, că Engliteza și Francia au consim­țită ca Austria să ocupe Principa­tele Dunărene, ceréndü în "schimbă Austriei să ie dă parte activă la resbelulu Oriuntelui. Adevărată este acestă din urmă aserțiune. Noi enși­ ne amu aminti­­t­-o. Aretarama pnse că puterile nu puteau lăsa aceste Principate în voia întâmplării. Arétarama prin urmare că națiunea care nu dă dovedi că este harnică, nu mai inspiră nime­­nui încredere și asta­fel, ea este de sicurü espusă la cele mai mari pe­ricole. Vechiulu nostru diplomată, ocupată numai de faptul­ ce amintesce, per­du din vedere nu numai scopulu studiului nostru istorică, déra chiar­ faptele cele mai positive din acea epocă, și de aceia ne zice că „nu este exacuü că Napoleon III a ofe­rită Austriei Principatele și că Au­stria le-a refuzat­“. Se bage de semn, bunulü nostru diplomată, că confundă epoca în­ceputului resbelului cu cea de la fi­nele lui. La începută, Românii nesciindü sé profite de ocasiune și se dove­­descă Europei că inteliginți, harnici și capabili sunt­, Engliteza și Fran­cia au fǎcutü acele propuneri Au­striei. In urmă Onsé Napoleon a pro­pusă Austriei Principatele. Dovedii, écé propriele cuvinte ale principelui Albert din epistola s­a, din 18 Mai­ 1857, către amicalu său baroni Stockmar. „Politica francesă, după ce a fostü „austriacă penă la absurdă înaintea „conferințelor” pentru pace, s’a a­­­runcatü d’uă­ dată în sensula opusă „ș’acum favoreza pe Rusia cu ace­­„iași ardere. Acesta se­­ zice că pro­­­ vine di­n causă că Austria a refu­zată pentru ea însăși anecsarea „Principatelor­ Dunărene, care ar­ fi „putută fi puntul” de plecare ale „unei prefaceri ”­ cărții Europei.“

Next