Romanulu, aprilie 1880 (Anul 24)
1880-04-01
298 ROMANULU, 1 APRILIÜ, 188 ® dusa în armată, calea cea mai naturală și mai espeditivă de a ajunge la acele îmbunătățiri, era de a le prevedea în bugetulu ministerului de resbelți. Desvoltarea armatei teritoriale, a fost atâta-deauna legată cu ideia de a crea pe câtu putință este, câte una regimenta de dorobanți de fiecare județ. In ceia ce privesce o asemenea înmulțire a regimentelor de dorobanți, averiü precedentula din 1877, cândü din 8 s’au creata 16 regimente de dorobanți. Corpurile de foloite au fost imediată puse în campanie, fără ca organisarea lora, abia combinată, și rărirea cadrelorü, să le compromită soliditatea. Déca în timpu de resbelű s’a putută face acésta esperiență, care a reușita atâta de bine, pentru ce nu s’arü putea ea urma și în stare de pace, când a se pute dispune de timpul ă necesara pentru a întări uă organisare, care din capula locului câtă neaparatu sé fiă cam insuficientă ? S’a recunoscuta că crearea pe cota posibila a unui regimentu de dorobanți de fiecare județa, respunde la trebuințe ce merită și sacrificii, și uă încordare de silințe, mai mare decât a cea obicinuită, din partea ofițerilorű, cari cel d’anteiüarü avé a duce greutățile înmulțirii regimenteloru de dorobanți. Maî ântâia efectivulu actualű alű regimenteloru de armată teritorială, fiă dorobanți, fiă călărași, este atâta de mare, încâta fără nici uă anevoință, din multe regimente se pota forma două, în ceia ce privesce numerulaamenilorű. Din acesta puntfi de vedere, înmulțirea regimentelor n’arü corespunde pentru momenta, lauă mărire însemnată a efectivului armatei, ci la o organisare mai potrivită cu efectivulűesistenta, și lauă organisare, care la una momenta data, amu permite rădicarea unei armate, care n’amu putea sé încapă în nimerula de astădî alű regimenteloru. înmulțirea regimenteloru, micșorânda circumscripțiunea fiecăruia, dă apoi ómenilorű din armata teritorială cea mai mare înlesnire pentru întrunirea la corpulu loru. Pe cânda astăzî dorobanții suntü nevoiți se frecă peste trei patru județe spre a ajunge la corpulu loru, atunci fiecare în generalitatea casuriloru, nu va avea de câta a merge la reședința județului seu, spre a’șî găsi corpulu. Timpulu ce se perde astăzi în călătorii va fi câștigată, fiă pentru instrucțiune, fiă pentru lucrulu câmpului. Soldatulu armatei teritoriale va fi mai atașat și de corpulű seu, întâia pentru că elű va suferi mai puține străgăniri, și apoi pentru că se va afla mai între ai sei, ceia ce ’Iu va îndemna, printr’uă emulațiune naturală, se se silesca a rădica prestigiulu regimentului seu. In fine, una din considerațiunile cele mai importante pote fi în favorea înmulțirii regimenteloru de dorobanți, este că organisarea armatei teritoriale e strânsa legată cu organisarea administrativă, și astafelű e naturala ca, pe câta se va putea, fiecare județa, cu administrațiunea sea separată, se aibă și regimentulű sea separata. Pentru tóte aceste considerațiuni, din care prima este, fără índouiala, că printr’unű mica adausa de chieltuială în timpii de pace, se face posibilă rădicarea unei armate multü mai numerose în timpu de resbela Comisiunea bugetară a dispusa în proiectulü de budgeta, ca numerula regimenteloru de dorobanți se fie rădicata de la 16 la 30. Principala, a’șî putea duce, singura dificultate de-a se urca numerula regimenteloru de la 16 la 30 este lipsa unor cadre îndestulătore. Comisiunea bugetară, racjimată pe experiența făcută deja în acestă privire în 1877, și ajutată de concursul oamenilor speciali, a resolvatü acesta dificultate prin mujlocele următore. Este peste putință a se crea două dată toți oficierii trebuincioșî pentru 14 nouî regimente, ori câta aru fi de dispusă Camera se acorde în acesta scopu resursele necesare, corpulu nostru oficerescu, contingentulu ce’la dau anualmente sculele militare, și înaintările din trupă, nu permitű a se crea într’una singura anu una numera atâta de mare de oficeri de tóte gradele. Déca ânse lipsa cadreloru oficerescî, arü trebui se fiă una motiva suficienta pentru a opri înmulțirea regimenteloru, atunci nici uă dată nu s’arü putea face un asemenea înmulțire. Pe câta timpu corpurile remâna acelașî și posturile oficerescî neschimbate nu este nici una cuventü de-a se crea oficerî pentru posturi cari nu există. Este dorit peste putință, în orî-ce stare a lucrurilor, ca înmulțirea corpurilorű sĕ se facă alta felu decâta prin rărirea cadreloru, remânându ca completarea lorű să urmeze treptatu, în măsura posibilului. Comisiunea budgetară a căutata ca, cu efectivul oficerescu esistenta, și cu tóte adausele de oficeri cea mai putută face, pene la ultima limită a posibilului, să alcătuiască cadrele tutorii corpurilor. Astafel, s’a luata mai ântâia de la armata permanentă, câte una maiora de la fiecare din cele opta regimente de linie. S’a luat apoi câte una supt-iocotenenti de fiecare companie de linie și din vânători, româindu ca locotenentulü, ale cărui funcțiuni nu diferescu întru nimica de ale supt-locotenentului, sé comandeze unul din plutane. Cadrele ofițerescî ale regimentelor de linie româna dera urmatórele : Unü colonela, unü locotenentü-colonelű, unű maiorü. De fiecare companie: una capitana, una locotenenta și una supt locotenenta. Doui căpitani comptabili și doui supt-locotenenți ajutore de fiecare regimenta. In batalionele de vânători remâne asemenea câte una capitana, una locotenenta și una supt-locotenenta, de fiecare compania. Pentru regimentele nostre, compuse numai din două batalione se póte susține cu opiniunea cea mai respândită, că trei ofițeri superiori sunt de ajunși. In ceea ce privesce numărul de trei ofițeri de fiecare companie, se citeza armata germană, cea mai înaintată din tote, în care companiele sunt de regulă comandate în timpii normali numai de trei ofițeri. Cu tote acestea, daci experiență ar dovedi că la noi numărul a de trei ofițeri de companie este insuficienta, se va putea în anii viitori, pe măsură ce se vor forma nouăi supt-locotenenți, să se îndeplinăscă numărul a de patru ofițeri de companie ca astăzi. Cei 8 maiori și 84 supt-locotenenți, ^reduși de la infanteria de linie și vânători, au fosta trecuți la regimentele de dorobanți. Apoi, pe lângă ofițerii de care dispunü astăzii cele 16 regimente de dorobanți s’au mai creata prin bugetu 2 coloneii, 6 locotenenți-coloneii, 13 maiori, 27 căpitani, 117 locotenenți, și 66 supt locotenenți; s’au mai creata asemenea 7 medici de batalion, clasa I și 7 de clasa II. Cu acești ofițeri s’au compusű cadrele ofițerescî ale celor 30 regimente de dorobanți, în modula următoru : 4 regimente vorü avea ca oficeri superiori unü colonela, unü locotenentü-colonelű și unű maiorü. 13 regimente vorü ave una colonelă și doui maiori, din care unulű va fi ajutoru alü colonelului. 13 regimente vorü ave unu locotenentücolonela și duoî maiori, din care unulü ajutoru. In fiecare regimentu, unu bataliona va fi comandata de unu maiorü și altulü de una capitana. In fiecare regimenta, va fi câte una capitana și câte una locotenenta comptabila. Cele 240 companii ale celor 30 regimente de dorobanți vor ave următorii ofițeri: 120 companii vor ave câte una capitana, una locotenenta și una sub-locotenenta, întocmai ca infanteria de liniă. 120 companii vorü ave două-cam-dată numai câte una locotenenta și una sub-locotenenta. Jumătate din cele 30 regimente vorü ave câte una medici de batalionu clasa I și jumătate câte una medica de batalionu clasa II-a. Astfel, tóte regimentele de dorobanți vor ave câte trei oficieri superiori, ca și infanteria de liniă, cu deosebirea că la 26 regimente, locotenentul-colonelu va fi înlocuita d’uâcamdată printr’uni maiora. Jumătate din compania va ave întocmai aceiași oficieri ca și armata de liniă ; jumătate nu va ave case de câta câte dupî oficieri. Numerala oficierilorü pentru aceste din urmă companii este negreșita mica ; dérü nu s’a veduta ore, chiar în timpul resbelului, companie de dorobanți comandate de câte una singura oficieră ? Pentru ce dérii în timpii normali, să nu se potă face organisarea și instrucțiunea unei părți din companiile de dorobanți, numai de câte dupî oficieri ? Apoi la anulți viitorii și cei următori, pe măsură ce se vor pute forma unor sublocotenenți, se vor complecta tote cadrele ? Este peste putință, ca uămărire a armatei, să nu ducă cu sine la începută una asemenea inconvenienta. Experiență făcută pretutindeni și chiar la noi în 1877, cu desdoirea regimentelor de dorobanți și chiara a regimentelor de artileriă, armă multa mai anevoiă de formata, a dovedita că acesta inconvenienta e cu totul trecătorii, nu póte compromite nimica și cere numai la începută mai multa zelu și mai mare activitate din partea ofițeriloru. Nu se póte nimeni înduoi că oficierii noștri, în urma probelor ce au datu în resbelulu din 1877 și 1878, nu vomu înlocui prin zelulü și capacitatea lorű insuficiența trecătere a numărului, acesta mai cu semă acum, cânda se lărgesce cariera militară și i se deschidă unor perspective, prin rădicarea însemnătății armatei nóstre. In ceea ce privesce cadrele inferiore, sergenții majori, sergenții și caporalii, s’a prevăzuta în bugeta numerula complecta, existând elementele din care să se formeze cu înlesnire. Regimentele de călărași au fost rădicate de la 8 la 12, numera suficienta în raporta cu infanteria. Pentru formarea cadrelorü acestora 12 regimente s’a luata mai ântâia din fiecare din cele 2 regimente de roșiori, câte 2 locotenenți și 4 sub-locotenențî. Efectivulű ofițerescu la roșiori fiindu forte complectă, regimentele nu voru suferi întru nimicit de acesta reducere. S’a mai adusu apoi, pe lângă ofițeriî de a stârji ai calărașilor, 6 căpitani și 16 locotenenți; s’a adausu asemenea 4 veterinari de batalionü clasa II și 4 sub-farmaciștî. Dupî din locotenențiî-coloneli de astăzi au fostu suprimați și s’au adausa dupî coloneii. Astfel, 4 regimente de călărași voru avea câte una colonela și unu locotenentücolonela ; 6 voru avea câte una colonelă și unu maiora. 2 vor ave câte unu locotenenta-colonela și unu maiorü. Din cele 48 escadrone, compunânda cele 12 regimente, 30 escadrone, în centrurile cele mai însemnate, vorü ave ofițeriî complecți, adică câte una capitana, una locotenenta și una supt locotenenta . 16 escadrone vor fi comandate de câte una locotenenta și 2 supt-locotenenți. Numai 2 escadrone vor ave câte douî ofițeri. Fiecare regimenta de călărași va ave douî oficierî comptabili, unulü capitanü și altulü supt-locotenenta. Cadrele inferiore, sergențî-majorî, sergenți și brigadieri, au fost prevădute „în complectura lor” prin budgetü nefiind o dificultate de a le forma. După numerala oficialilor, ce comandază escadronele în alte armate și mai cu osebire în armata germană, unde cavaleria e atâta de bine organisată, se póte zace că regimentele nóstre de călărași au aprópe numerula de oficiărî ce le trebuiesce. Acesta provine de acolo că numerulü oficialiloru de cavaleriă era până acum prea mare, în raporta cu numerula corpuriloru. S’a prevăzuta în budgeta și crearea unui nou batalionu de peniü. Acesta adausa este neapărata în urma înmulțirii atât de însemnate a corpurilor. Batalionul, de geniu de astăzi, oferă elemente de a se pute începe formarea unui alt douilea batalion, de aceea s’a prevedutü în budgetü numai o sumă de 120.000 lei spre a se începe înființarea acestui alț douilea batalionu. Ca mijloce menite a da ómeniloru din armata teritorială o instrucțiune militară câta mai solidă, s’au prevedutu în budgetulu ministerului de resbelți, astafelü cum vi’lu supune comisiunea bugetară, următorele disposițiuni : îndată după tragere la sorți, recrutulu, fiă pentru dorobanți, fiă pentru călărași, va fi ținuta în cazarmă 60 dile, cu dusa și intorsü la corpu ; în aceste două luni ela, va primi cea d’ântâia instrucțiune, necesară pentru ca să’șî potă complecta cu înlesnire instrucțiunea în concentrările cu schimburi. Până acum nu se tinea recruți de câta forte puțina timpă în cazarmă, uneorî chiarü de locu; ei trebuiau să’și facă instrucțiunea numai la concentrările cu schimburi, concentrări ce se faceu fórte rarü, astafel încâta instrucțiunea omeniloru din armata teritorială remânea toto-d’a una fórte incomplectă. Daca evenimentele din 1877 și 1878 au probata că instrucțiunea omenilor din armata teritorială era destul de solidă, acesta s-a datorita numai împrejurării că concentrările de trupe începuseră încă de la finele anului 1876 apoi instrucțiunea se urmă mai multe luni pe malul Dunărei, așa eficând a supt focul inamicului; astfel, până la trecerea Dunărei, armata teritorială era compusă numai din soldați bine exercitați în condițiunile cele mai favorabile desvoltărei aptitudinelorülor militare naturale. Trebue se ne gândim ginse că nu totuldeauna în asemeni împrejurări să portă unii resbelu. Din contra, regula generală este astaeii că imediat după concentrare, armata s pornesce pe câmpuli de resbelu. Este déjit o cestiune de prima însemnătate, ca la una momenta data, omenii din armata teritorială să potă pleca de la vetrele loru cu instrucțiunea pe deplina făcută. Spre a ajunge la acesta scopu, s’a mai prevedutu, în bugeta, deosebita de prima instrucțiune de 60 (file a recruților), că vom fi totu-d’auna presinți la statulu-majoru ale fiecărui regimentu 200 omeni, din cari 81 concentrați cu schimburi și 119 cadre permanente. Acești 200 omeni vor forma uă companiă sau una mica batalionü, după trebuințele instrucțiunei prin care vom trece, la intervale multa mai dese decâtü în trecuta, toți omenii regimentelor, astafel, instrucțiunea se va pute face în modula cela mai regulatű și mai lesniciosü. Mai înainte, concentrările cu schimbulü erau multu maî rari, uneorî nu ajungea rândula, pe una dorobanța séu călărașii de câta la două luni și mai multu; acum se voru pute concentra multu maî desu, deși încă nu se va ajunge totu-deauna la limita de trei săptămâni, ficșată de lege. Acesta mare îmbunătățire, în ceea ce priveșce instrucțiunea, se póte realisa numai prin înmulțirea regimentelor, alta-felu arü fi fostu peste putință a străgăni mai desu decâta astăzî omenii spre a’î concentra la depărtare de patru, cinci poștiî. In fine, s’a prevedutü în bugete, peste concentrările ordinare cu schimbul d,uă concentrare de 14,430 de omeni din dorobanți și de 2,928 omeni din călărași din contingentele anilor trecuți, pentru inspecțiuni și manevre în timpu de 15 zile. Acestea sunt modificările cele mai însemnate introduse în bugetul ministerului de resbela, în scopu de a da armatei un mai mare desvoltare, și de a o pune în condițiunile proprii a’î îmbunătăți instrucțiunea. Celelalte modificări introduse în bugete, nu sunt decâtü consecința acestora; astafelü este o nouă disposițiune și o mărire simțitore a staturilor-majore, adause de construcțiuni la scala militară de la Iași, și alte mai mici modificări. Acastă remănuire a bugetului ministerului de resbelț s’a putut face, mulțămită unorű disposițiuni bine combinate, cu unii adausa totala de numai 1,871,912 lei, asupra bufetului ministerului de resbelți pe anulu 1879, și încă uă parte din aceste sport, provine din adausu la hrana omenilorü și a cailorű, alocațiunile corespundătóre fiind recunoscute insuficiente anii trecuți. Proiectulu de bugeta pentru 1880, astfelü cum fusese presintatü de d. ministru de resbelu, este énsa mai urcatü de catu proiectulu ce vi’la presintă comisiunea bugetară, deși primulu proiectu nu, prevedea sporirea de regimente și mai multe din adausele și îmbunătățirile arătate mai susu. In urma case a unei adânci studieri și a unei mai exacte alcătuiri a tutulor cifrelor, din care mai multe, precum cele relative la furagiu, la hrană, la spitaluri, la echipamente etc., fuseseră urcate peste măsură, precum și prin suprimarea câtorăva chieltuieli de uă natură cu totula estra-ordinară, s’eu pututu adăuga 14 regimente de dorobanți, 4 regimente de călărași, unii batalioni de geniu, nu numai fără adausu la cifra totală a proiectului presintatü de d. ministru de resbelü, démüâncă cu uă scădere de 384,809 lei. Acestű resultatü se datonsee combinațiunii prin care o mare parte din adausele la armata teritorială se compenseza cu reduceri de la armata permanentă. Tóte modificările, atât în plus, câta și în minusü, care s-au introdusă de comisiunea bugetară în proiectulu presintata de d. ministru de resbelü, sunt indicate într’uă tabelă alăturată la acesta raportu. Acestea suntü, dilorii deputați, condițiunile în care amănarea vă presintă proiectulu de bugetü ale ministerului de resbelű pe anulu 1880. In desbaterea pe articole, déca se va simți trebuință, voiü ave onóre se vedau în amenunta tóte esplicațiunile și lămuririle, pe care timpului nu ’mî-a permisu să le consemnezu în acesta raportu. Raportori: E. Costinescu. ALEGERILE ENGLESE piarulu parisiana Le Temps primesce de la corespondintele séu din Londra urmatórea scrisóre : Londra, si Aprilie, 11 ora. " Puteți desminți formula pe prorocii după fapta care pretindă că ați prevedutu învingerea conservatorilor". Liberalii sinceri recunoscu să resultatulu este surprindătorű și că nu se explică de câtu prin cause complexe din care mai multe suntü întâmplătóre. Fără Indouiela se sclă că Englitera rechemase la putere pe tort numai pentru a face unii interimü; dérü prestigiulu lordului de Beaconsfield le promitea de a prelungi ânca mai mulți ani acesta interim. Conservatorii au avut uă încredere pre mare. Leberalii, disciplinați pentru ataca, au formată uă coalițiune cu toți nemulțămiți, au condusă campania electorală cu uă energia neobosită și au esploatatu cu dibăcia primele înfrîngeri ale adversarilorü loru și instinctele insulare de iubire de pace, de economiă și de reforme. Alegerea d-lui Gladstone, în comitatul de Midlothian, care încongioră metropola scoțiană, îmbată pe partizanii sei și va fi oă lovitură simțitore pentru lordul Beaconsfield, căci d. Gladstone a triumfată cu totă influința, privită ca a tota putinte, a ducelui de Bucclengh, supranumita vitezula și cu totă tactica Faggot-ului (fracționare simulată a proprietății, care concentrază sufragie multiple în aceleași mâni.) A séra s’au făcută demonstrațiuni entusiaste la Edimburg în onorea d-lui Gladstone care a vorbit a mulțimii de pe unii balconi, și a publicatü unü manifesta prin care felicită pe alegătorii săi și le mulțămesce, anunciându întorcerea spre o politică pacinică și reală, și promițând a de a colabora și ele la acea politică. Se crede că prin aceste cuvinte vage d. Gladstone a voit să arate că arü fi dispusü să reia puterea.* Deschiderea Parlamentului bulgarii. In ziua de 4 Aprilie st. nou Parlamentulă Bulgariei a fostă deschisa de către principele Alexandru. Uă mulțime imensă a salutată prin aclamărî pe principe, care s’a dusü mai ântâiă la catedrală, unde s’a cântată una Te-Deum. Intrega corpuri diplomatică asista la ședință. Ura entusiaste au primita pe principe la intrarea sea în sala ședințeloru. Principele s’a urcatü apoi pe tronu și a rostita unű discursa care a fostu fórte aplaudata. Principele a data sema ín termeni forte călduroșî despre călătoria sea în Rusia și despre primirea bine-voitóre a M. S. Impăratul R. A. S. a constatata, cu uă viuă satisfacere, interesulü cu totula particulară ce Țarulă portă Bulgariei și urările ce face pentru desvoltarea iei. După ce a constatată relațiunile escelente ce sunt între Principatü și celelalte state, și simpatia generală a Europei pentru Bulgaria, principele a vorbita de afacerile interiore și mai alesă de trebuința ce simte fera de a ave legi care s’o organiseze și să două basă solidă desvoltării sale. Cincisprezece proiecte de legi vor fi presintate Adunării în cursul sesiunii. Printre aceste proiecte se află Ce le relative la organisarea tribunalelor, a poliției, a sculeloru primare și superiore, la imposituli fondarü și la Banca națională. Principele a crisă asemenea câteva cuvinte în privința brigandagiului ce esistă în partea orientală a principatului și a măsurilor luate spre a lu suprima. Terminându, principele a incuragiata adunarea a urmări cu activitate examinarea și discuțiunea proiectele ce i se vor supune. Discursulu principelui a fost întreruptă în mai multe rânduri prin aplauzele intusiaste ale adunării. ----- - Netoleranța Maghiariloru. Supt titlulu acesta chiaralü berlinezu »Naționala Zig.* de la 4 1. c. publică unu articolu de fondu, în care li se spunu Maghiariloru unele adevăruri forte aspre. Estragemu din ele următorele : »Din norocire — oice »N. Z.* — suntu puține exemple în istoriă, că unii poporu, după ce și-a scuturata jugulu asuprire!, să ie așia de curêndu rolulu asupritorului, cum făcură Maghiarii în presentu.* După acesta arătă, că Maghiarii nu s’au liberatu de absolutismu prin propria loru forță, ci prin invingerile francese și piemontese la 1859, apoi cjice, că pactură propusa de înțieleptură Deak nu arü fi avutü asia curéndu acelu resultatu doritu, déca nu arü fi venitu unü altü ajutoră din afară, cjiua de la Königgrätz, care a recomandată încheiarea lui. Nici de jugula turcescü, care i-a aperat. 200 de ani n’au putută să se libereze cu propriele arme, până n’a venită impératulu cu bejiducii séi. Regi au avutu Ungarii în timpurile vechi, mai târ’diă și-au adusă regi din Neapole și polonia și acuma de patru sute de ani își pot ă asigura asistența numai răcrimendu-se pe Austria și Germania. Nu e déjü nici unu poporu, care să aibă mai multe cause de a se abține de la orî ce îngâmfare. Déju cum tratază Maghiarii de la 1867 pe concetățenii lorü? Aci vorbesce de incidentulü închidere a teatrului germană din Pesta, accentuându, că teatrulü se susține din propriele séle mijloce. Mai de multu s’a facutu propunerea în elubulu deakismü, ca în represintația Pestei să nu se desbată de câtu unguresce. Deák n’a consimțită la acéstá propunere, căci era în contra legii de naționalitate. Dérü Maghiarii totu mai multu au lucrată în contra preceptelor, înțelepte moderațiuni ce le-o recomandă Deak. Așa începură să întroducă limba lorű cu forța. Era vorba vădată în Cameră de votarea unei sume mari pentru teatrală națională din Pesta, care și așa era subvenționată. Una deputata sârbă s’a pronunciată în contra,jicendü, că nu merge , ca să "se voteze sume așa mari unei singure naționalități cu nesocotirea celoralalte. Unii altü sérbii adause, că Ungaria nu e una stată naționala, ci una stată alü naționalităților". Atunci se sculă ministrulu Tisza și că ise între scomote, cu statula maghiară naționala are destulă putere de a sfărâma pe inimicii patriei maghiare. In regatul Sf.Ștefană sunt, după o enumerare mai nouă, vre-o 14 milióne locuitori, din cari numai până la 5 milióne sunt maghiari și aparțină rasei domnitore. De aci se póte judeca, deca acela sârbă, care a asemănată Ungaria cu Elveția, a avutu dreptu séu nu. »N. Z.* aré să apoi, ce multu au să mulțumască Maghiarii tocmai Nemțiloră, cari de 700 de ani íncece au făcutu multă pentru civilisarea țărei, ba chiar și pentru desvoltarea vieței sciințifice maghiare. Ară fi, adauge, uă nebunie nespusă, că zece milióne europene să se asimileze cu Maghiarii și să primască limba mongolică. Deja cilimaa adeseori, că prin netoleranța și aroganța lor, Maghiarii și-au făcut a de inimici tóte poporele monarhiei. In Ungaria poporele facă reuniuni de apărare unulă contra altuia (alusiune la reuniunea ce se ducea, că o voru face românii cu scopu de a nu cumpăra nimicu de la maghiari) cum faceau odinioră înainte de a se încăiera la 1848. Credemu, că încă n’avemü sĕ ne tememü, că lucrurile voru ajunge ărășî așa departe .