Romanulu, aprilie 1880 (Anul 24)

1880-04-01

298 ROMANULU, 1 APRILIÜ, 188 ® dusa în armată, calea cea mai naturală și mai espeditivă de a ajunge la acele îmbu­nătățiri, era de a le prevedea în bugetulu ministerului de resbelți. Desvoltarea armatei teritoriale, a fost a­tâta-dea­una legată cu ideia de a crea pe câtu putință este, câte una regimenta de dorobanți de fie­care județ­. In ceia ce privesce o asemenea înmul­țire a regimentelor­ de dorobanți, averiü precedentula din 1877, cândü din 8 s’au creata 16 regimente de dorobanți. Corpu­rile de foloite au fost­ imediată puse în campanie, fără ca organisarea lora, abia combinată, și rărirea cadrelorü, să le com­promită soliditatea. Déca în timpu de resbelű s’a putută face acésta esperiență, care a reușita atâta de bine, pentru ce nu s’arü putea ea urma și în stare de pace, când a se pute dispune de timpul ă necesara pentru a întări uă or­­ganisare, care din capula locului câtă ne­­aparatu sé fiă cam insuficientă ? S’a recunoscuta că crearea pe cota po­sibila a unui regimentu de dorobanți de fie­care județa, respunde la trebuințe ce merită și sacrificii, și uă încordare de si­lințe, mai mare de­cât a cea obicinuită, din partea ofițerilorű, cari cel d’anteiüarü avé a duce greutățile înmulțirii regimenteloru de dorobanți. Maî ântâia efectivulu actualű alű regi­­menteloru de armată teritorială, fiă doro­banți, fiă călărași, este atâta de mare, în­câta fără nici uă anevoință, din multe re­gimente se pota forma două, în ceia ce privesce numerula­amenilorű. Din acesta puntfi de vedere, înmulțirea regimentelor­ n’arü corespunde pentru mo­menta, la­uă mărire însemnată a efecti­vului armatei, ci la o organisare mai po­trivită cu efectivulű­esistenta, și la­uă or­ganisare, care la una momenta data, amu permite rădicarea unei armate, care­ n’amu putea sé încapă în nimerula de astădî alű regimenteloru. înmulțirea regimenteloru, micșorânda cir­­cumscripțiunea fie­căruia, dă apoi ómeni­lorű din armata teritorială cea mai mare înlesnire pentru întrunirea la corpulu loru. Pe cânda astăzî dorobanții suntü nevoiți se frecă peste trei patru județe spre a a­­junge la corpulu loru, atunci fie­care în generalitatea casuriloru, nu va avea de câta a merge la reședința județului seu, spre a’șî găsi corpulu. Timpulu ce se perde as­tăzi în călătorii va fi câștigată, fiă pentru instrucțiune, fiă pentru lucrulu câmpului. Soldatulu armatei teritoriale va fi mai a­­tașat și de corpulű seu, întâia pentru că elű va suferi mai puține străgăniri, și apoi pentru că se va afla mai între ai sei, ceia ce ’Iu va îndemna, printr’uă emulațiune naturală, se se silesca a rădica prestigiulu regimentului seu. In fine, una din considerațiunile cele mai importante pote fi în favorea înmulțirii re­gimenteloru de dorobanți, este că organi­sarea armatei teritoriale e strânsa legată cu organisarea administrativă, și asta­felű e naturala ca, pe câta se va putea, fie­care județa, cu administrațiunea sea separată, se aibă și regimentulű sea separata. Pentru tóte aceste considerațiuni, din care prima este, fără índouiala, că prin­­tr’unű mica adausa de chieltuială în timpii de pace, se face posibilă rădicarea unei armate multü mai numerose în timpu de resbela Comisiunea bugetară a dispusa în pro­iectulü de budgeta, ca numerula regimen­­teloru de dorobanți se fie rădicata de la 16 la 30. Principala, a’șî putea du­ce, singura difi­cultate de-a se urca numerula regimente­loru de la 16 la 30 este lipsa unor­ ca­dre îndestulătore. Comisiunea bugetară, racjimată pe expe­­riența făcută deja în acestă privire în 1877, și ajutată de concursul o­amenilor­ speciali, a resolvatü acesta dificultate prin mujlocele următore. Este peste putință a se crea do­uă dată toți oficierii trebuincioșî pentru 14 nouî re­gimente, ori câta aru fi de dispusă Came­ra se acorde în acesta scopu resursele ne­cesare, corpulu nostru oficerescu, contin­­gentulu ce’la dau anualmente sculele mi­litare, și înaintările din trupă, nu permitű a se crea într’una singura anu una nu­­mera atâta de mare de oficeri de tóte gra­dele. Déca ânse lipsa cadreloru oficerescî, arü trebui se fiă una motiva suficienta pentru a opri înmulțirea regimenteloru, atunci nici uă dată nu s’arü putea face un asemenea înmulțire. Pe câta timpu corpurile remâna acelașî și posturile oficerescî neschimbate nu este nici una cuventü de-a se crea ofi­­cerî pentru posturi cari nu există. Este dorit peste putință, în orî-ce stare a lucru­­rilor, ca înmulțirea corpurilorű sĕ se facă alta­ felu de­câta prin rărirea cadreloru, remânându ca completarea lorű să urmeze treptatu, în măsura posibilului. Comisiunea budgetară a căutata ca, cu efectivul­ oficerescu esistenta, și cu tóte a­­dausele de oficeri ce­a mai putută face, pene la ultima limită a posibilului, să al­cătuiască cadrele tutorii corpurilor­. Asta­fel­, s’a luata mai ântâia de la ar­mata permanentă, câte una maiora de la fie­care din cele opta regimente de linie. S’a luat­ apoi câte una supt-iocotenenti de fie­care companie de linie și din vâ­nători, româindu ca locotenentulü, ale că­rui funcțiuni nu diferescu întru nimica de ale supt-locotenentului, sé comandeze u­­nul­ din plutane. Cadrele ofițerescî ale regimentelor­ de linie româna dera urmatórele : Unü colonela, unü locotenentü-colonelű, unű maiorü. De fie­care companie: una capitana, una locotenenta și una supt­ locotenenta. Doui căpitani comptabili și doui supt-locotenenți ajutore de fie­care regimenta. In batalionele de vânători remâne ase­menea câte una capitana, una locotenenta și una supt-locotenenta, de fie­care com­pania. Pentru regimentele nostre, compuse nu­mai din două batalione se póte susține cu opiniunea cea mai respândită, că trei ofi­­țeri superiori sunt­ de ajunși. In ceea ce privesce numărul­ de trei ofițeri de fie­care companie, se citeza armata germană, cea mai înaintată din tote, în care com­­paniele sunt­ de regulă comandate în tim­pii normali numai de trei ofițeri. Cu tote acestea, daci experiență ar­ dovedi că la noi numărul a de trei ofițeri de companie este insuficienta, se va putea în anii vi­itori, pe măsură ce se vor­ forma nouăi supt-locotenenți, să se îndeplinăscă numă­­rul a de patru ofițeri de companie ca as­tăzi. Cei 8 maiori și 84 supt-locotenenți, ^re­duși de la infanteria de linie și vânători, au fosta trecuți la regimentele de doro­banți. Apoi, pe lângă ofițerii de care dispunü astă­zii cele 16 regimente de dorobanți s’au mai creata prin bugetu 2 coloneii, 6 loco­­tenenți-coloneii, 13 maiori, 27 căpitani, 117 locotenenți, și 66 supt­ locotenenți; s’au mai creata asemenea 7 medici de batalion, clasa I și 7 de clasa II. Cu acești ofițeri s’au compusű cadrele ofițerescî ale celor­ 30 regimente de doro­banți, în modula următoru : 4 regimente vorü avea ca oficeri supe­riori unü colonela, unü locotenentü-colonelű și unű maiorü. 13 regimente vorü ave una colonelă și doui maiori, din care unulű va fi ajutoru alü colonelului. 13 regimente vorü ave unu locotenentü­­colonela și duoî maiori, din care unulü a­­jutoru. In fie­care regimentu, unu bataliona va fi comandata de unu maiorü și altulü de una capitana. In fie­care regimenta, va fi câte una ca­pitana și câte una locotenenta comptabila. Cele 240 companii ale celor­ 30 regi­mente de dorobanți vor­ ave următorii o­­fițeri: 120 companii vor­ ave câte una capi­tana, una locotenenta și una sub-locote­­nenta, întocmai ca infanteria de liniă. 120 companii vorü ave două-cam-dată numai câte una locotenenta și una sub-lo­­cotenenta. Jumătate din cele 30 regimente vorü a­­ve câte una medici de batalionu clasa I și jumătate câte una medica de batalionu clasa II-a. Ast­­fel­, tóte regimentele de dorobanți vor­ ave câte trei oficieri superiori, ca și infanteria de liniă, cu deosebirea că la 26 regimente, locotenentul­-colonelu va fi în­locuita d’uâ­cam­dată printr’uni maiora. Jumătate din compania va ave întocmai aceiași oficieri ca și armata de liniă ; ju­mătate nu va ave case de câta câte dupî oficieri. Numerala oficierilorü pentru aceste din urmă companii este negreșita mica ; dérü nu s’a veduta ore, chiar­ în timpul­ res­­belului, companie de dorobanți comandate de câte una singura oficieră ? Pentru ce dérii în timpii normali, să nu se potă face organisarea și instrucțiunea unei părți din companiile de dorobanți, numai de câte dupî oficieri ? Apoi la anulți viitorii și cei următori, pe măsură ce se vor­ pute forma unor sub­locotenenți, se vor­ complecta tote ca­drele ? Este peste putință, ca uă­mărire a ar­matei, să nu ducă cu sine la începută una asemenea inconvenienta. Experiență făcută pretutindeni și chiar­ la noi în 1877, cu desdoirea regimentelor­ de dorobanți și chiara a regimentelor­ de artileriă, armă multa mai anevoiă de formata, a dovedita că acesta inconvenienta e cu totul­ trecă­­torii, nu póte compromite nimica și cere numai la începută mai multa zelu și mai mare activitate din partea ofițeriloru. Nu se póte nimeni înduoi că oficierii noștri, în urma probelor­ ce au datu în resbelulu din 1877 și 1878, nu vomu înlo­cui prin zelulü și capacitatea lorű insufici­ența trecătere a numărului, acesta mai cu semă acum, cânda se lărgesce cariera mi­litară și i­ se deschidă unor perspective, prin rădicarea însemnătății armatei nóstre. In ceea ce privesce cadrele inferiore, sergenții majori, sergenții și caporalii, s’a prevăzuta în bugeta numerula complecta, existând­ elementele din care să se formeze cu înlesnire. Regimentele de călărași au fost­ rădi­cate de la 8 la 12, numera suficienta în raporta cu infanteria. Pentru formarea cadrelorü acestora 12 regimente s’a luata mai ântâia din fie­care din cele 2 regimente de roșiori, câte 2 lo­cotenenți și 4 sub-locotenențî. Efectivulű ofițerescu la roșiori fiindu forte complectă, regimentele nu voru suferi în­tru nimicit de acesta reducere. S’a mai adusu apoi, pe lângă ofițeriî de a stârji ai calărașilor­, 6 căpitani și 16 lo­cotenenți; s’a adausu asemenea 4 veterinari de batalionü clasa II și 4 sub-farmaciștî. Dupî din locotenențiî-coloneli de astăzi au fostu suprimați și s’au adausa dupî co­loneii. Ast­­fel, 4 regimente de călărași voru avea câte una colonela și unu locotenentü­­colonela ; 6 voru avea câte una colonelă și unu maiora. 2 vor­ ave câte unu locotenenta-colo­­nela și unu maiorü. Din cele 48 escadrone, compunânda cele 12 regimente, 30 escadrone, în centrurile cele mai însemnate, vorü ave ofițeriî com­plecți, adică câte una capitana, una loco­tenenta și una supt­ locotenenta . 16 esca­­drone vor­ fi comandate de câte una lo­cotenenta și 2 supt-locotenenți. Numai 2 escadrone vor­ ave câte douî ofițeri. Fie­care regimenta de călărași va ave douî oficierî comptabili, unulü capitanü și altulü supt-locotenenta. Cadrele inferiore, sergențî-majorî, ser­genți și brigadieri, au fost­ prevădute „în complectura lor” prin budgetü nefiind o di­ficultate de a le forma. După numerala oficialilor, ce comandază escadronele în alte armate și mai cu ose­bire în armata germană, unde cavaleria e atâta de bine organisată, se póte zace că regimentele nóstre de călărași au aprópe numerula de oficiărî ce le trebuiesce. A­­cesta provine de acolo că numerulü oficia­liloru de cavaleriă era până acum prea mare, în raporta cu numerula corpuriloru. S’a prevăzuta în budgeta și crearea unui nou batalionu de peniü. Acesta adausa e­­ste neapărata în urma înmulțirii atât­ de însemnate a corpurilor­. Batalionul, de ge­ni­u de astăzi, oferă elemente de a se pute începe formarea unui alt douilea batalion, de aceea s’a prevedutü în budgetü numai o­ sumă de 120.000 lei spre a se începe în­ființarea acestui alț douilea batalionu. Ca mijloce menite a da ómeniloru din armata teritorială o instrucțiune militară câta mai solidă, s’au prevedutu în budge­­tulu ministerului de resbelți, asta­felü cum vi’lu supune comisiunea bugetară, următo­­rele disposițiuni : îndată după tragere la sorți, recrutulu, fiă pentru dorobanți, fiă pentru călărași, va fi ținuta în cazarmă 60 dile, cu dusa și intorsü la corpu ; în aceste două luni ela, va primi cea d’ântâia instrucțiune, necesară pentru ca să’șî potă complecta cu înles­nire instrucțiunea în concentrările cu schim­­buri. Până acum nu se tinea recruți de câta forte puțina tim­pă în cazarmă, une­orî chiarü de locu; ei trebuiau să’și facă in­strucțiunea numai la concentrările cu schim­­buri, concentrări ce se faceu fórte rarü, asta­fel­ în­câta instrucțiunea omeniloru din armata teritorială remânea toto-d’a­ una fórte incomplectă. Daca evenimentele din 1877 și 1878 au probata că instrucțiunea omenilor­ din ar­mata teritorială era destul­ de solidă, a­­cesta s-a datorita numai împrejurării că concentrările de trupe începuseră încă de la finele anului 1876 apoi instrucțiunea se urmă mai multe luni pe malul­ Dunărei, așa eficând a supt focul­ inamicului; ast­­­fel, până la trecerea Dunărei, armata teri­torială era compusă numai din soldați bine exercitați în condițiunile cele mai favora­bile desvoltărei aptitudinelorü­lor­ militare naturale. Trebue se ne gândim g­inse că nu totul­­dea­una în asemeni împrejurări să portă unii resbelu. Din contra, regula generală este astaeii că imediat după concentrare, armata s pornesce pe câmpuli de resbelu. Este déjit o cestiune de prima însemnă­tate, ca la una momenta data, omenii din armata teritorială să potă pleca de la ve­trele loru cu instrucțiunea pe deplina fă­cută. Spre a ajunge la acesta scopu, s’a mai prevedutu, în bugeta, deosebita de prima instrucțiune de 60 (file a recruților), că vom­ fi totu-d’a­una presinți la statulu-ma­­joru ale fie­cărui regimentu 200 omeni, din cari 81 concentrați cu schimburi și 119 cadre permanente. Acești 200 omeni vor­ forma uă com­­paniă sau una mica batalionü, după tre­buințele instrucțiunei prin care vom­ trece, la intervale multa mai dese de­câtü în tre­cuta, toți omenii regimentelor­, asta­fel, instrucțiunea se va pute face în modula cela mai regulatű și mai lesniciosü. Mai înainte, concentrările cu schimbulü erau multu maî rari, une­orî nu ajungea rândula, pe una dorobanța séu călărașii de câta la două luni și mai multu; acum se voru pute concentra multu maî desu, de­și încă nu se va ajunge totu-dea­una la limita de trei săptămâni, ficșată de lege. Acesta mare îmbunătățire, în ceea ce priveșce instrucțiunea, se póte realisa nu­mai prin înmulțirea regimentelor­, alta-felu arü fi fostu peste putință a străgăni mai desu de­câta astăzî omenii spre a’î con­centra la depărtare de patru, cinci poștiî. In fine, s’a prevedutü în bugete, peste concentrările ordinare cu schimbul d,­uă concentrare de 14,430 de omeni din do­robanți și de 2,928 omeni din călărași din contingentele anilor­ trecuți, pentru inspec­­țiuni și manevre în timpu de 15 zile. Acestea sunt­ modificările cele mai în­semnate introduse în bugetul­ ministerului de resbela, în scopu de a da armatei un mai mare desvoltare, și de a o pune în condițiunile proprii a’î îmbunătăți instruc­țiunea. Cele­l­alte modificări introduse în bu­gete, nu sunt­ de­câtü consecința acestora; asta­felü este o­ nouă disposițiune și o mărire simțitore a staturilor­-majore, ada­­use de construcțiuni la scala militară de la Iași, și alte mai mici modificări. Acastă remănuire a bugetului ministeru­lui de resbelț s’a putut­ face, mulțămită unorű disposițiuni bine combinate, cu unii adausa totala de numai 1,871,912 lei, a­­supra bufetului ministerului de resbelți pe anulu 1879, și încă uă parte din aceste sport, provine din adausu la hrana ome­­nilorü și a cailorű, alocațiunile corespun­­dătóre fiind­ recunoscute insuficiente anii trecuți. Proiectulu de bugeta pentru 1880, ast­­­felü cum fusese presintatü de d. ministru de resbelu, este énsa mai urcatü de catu proiectulu ce vi’la presintă comisiunea bu­getară, de­și primulu proiectu nu, prevedea sporirea de regimente și mai multe din a­­dausele și îmbunătățirile arătate mai susu. In urma case a unei adânci studieri și a unei mai exacte alcătuiri a tutulor­ ci­­frelor­, din care mai multe, precum cele relative la furagiu, la hrană, la spitaluri, la echipamente etc., fuseseră urcate peste măsură, precum și prin suprimarea câtoră­­va chieltuieli de uă natură cu totula es­­tra-ordinară, s’eu pututu adăuga 14 regi­mente de dorobanți, 4 regimente de călă­rași, unii batalioni de geniu, nu numai fără adausu la cifra totală a proiectului presintatü de d. ministru de resbelü, démü­âncă cu uă scădere de 384,809 lei. Acestű resultatü se daton­see combina­­țiunii prin care o­ mare parte din adau­­sele la armata teritorială se com­penseza cu reduceri de la armata permanentă. Tóte modificările, atât­ în plus, câta și în minusü, care s-au introdusă de comisi­unea bugetară în proiectulu presintata de d. ministru de resbelü, sunt­ indicate în­­tr’uă tabelă alăturată la acesta raportu. Acestea suntü, dilorii deputați, condițiu­nile în care amă­­nare­a vă presintă pro­iectulu de bugetü ale ministerului de res­belű pe anulu 1880. In desbaterea pe ar­ticole, déca se va simți trebuință, voiü ave onóre se ve­dau în amenunta tóte espli­­cațiunile și lămuririle, pe care timpului nu ’mî-a permisu să le consemnezu în acesta raportu. Raportori: E. Costinescu. ALEGERILE ENGLESE piarulu parisiana Le Temps pri­­mesce de la corespondintele séu din Londra urmatórea scrisóre : Londra, si Aprilie, 11 ora. " Puteți desminți formula pe prorocii după fapta care pretindă că ați prevedutu în­vingerea conservatorilor". Liberalii sinceri recunoscu să resultatulu este surprindătorű și că nu se explică de câtu prin cause com­plexe din care mai multe suntü întâmplă­­tóre. Fără Indouiela se sclă că Englitera rechemase la putere pe tort­ numai pentru a face unii interimü; dérü prestigiulu lordului de Beaconsfield le promitea de a prelungi ânca mai mulți ani acesta inte­rim. Conservatorii au avut­ uă încredere pre mare. Leberalii, disciplinați pentru a­­taca, au formată uă coalițiune cu toți ne­­mulțămiți, au condusă campania electorală cu uă energia neobosită și au esploatatu cu dibăcia primele înfrîngeri ale adversarilorü loru și instinctele insulare de iubire de pace, de economiă și de reforme. Alegerea d-lui Gladstone, în comitatul­ de Midlothian, care încongioră metropola scoțiană, îmbată pe partizanii sei și va fi oă lovitură simțitore pentru lordul­ Bea­consfield, căci d. Gladstone a triumfată cu totă influința, privită ca a tota putinte, a ducelui de Bucclengh, supranumita vite­­zula și cu totă tactica Faggot-ului (frac­ționare simulată a proprietății, care con­­centrază sufragie multiple în aceleași mâni.) A séra s’au făcută demonstrațiuni en­­tusiaste la Edimburg în onorea d-lui Glad­stone care a vorbit a mulțimii de pe unii balconi, și a publicatü unü manifesta prin care felicită pe alegătorii săi și le m­ulță­­mesce, anunciându întorcerea spre o­ po­litică pacinică și reală, și promițând a de a colabora și ele la acea politică. Se crede că prin aceste cuvinte vage d. Gladstone a voit­ să arate că arü fi dispusü să reia puterea.* Deschiderea Parlamentului bulgarii. In­­ ziua de 4 Aprilie st. nou Parlamen­­tulă Bulgariei a fostă deschisa de către principele Alexandru. Uă mulțime imensă a salutată prin aclamărî pe principe, care s’a dusü mai ântâiă la catedrală, unde s’a cântată una Te-Deum. Intrega corpuri di­plomatică asista la ședință. Ura entusiaste au primita pe principe la intrarea sea în sala ședințeloru. Principele s’a urcatü apoi pe tronu și a rostita unű discursa care a fostu fórte aplaudata. Principele a data sema ín termeni forte călduroșî despre călătoria sea în Rusia și despre primirea bine-voitóre a M. S. Impă­­ratul R. A. S. a constatata, cu uă viuă sa­tisfacere, interesulü cu totula particulară ce Țarulă portă Bulgariei și urările ce face pentru desvoltarea iei. După ce a constatată relațiunile esce­­lente ce sunt­ între Principatü și cele­l­alte state, și simpatia generală a Europei pen­tru Bulgaria, principele a vorbita de afa­cerile interiore și mai alesă de trebuința ce simte fera de a ave legi care s’o orga­­niseze și să do­uă basă solidă desvoltării sale. Cinci­spre­zece proiecte de legi vor­ fi presintate Adunării în cursul­ sesiunii. Printre aceste proiecte se află Ce le relative la organisarea tribunalelor­, a poliției, a sculeloru primare și superiore, la imposi­­tuli fond­arü și la Banca națională. Principele a crisă asemenea câte­va cu­vinte în privința brigandagiului ce esistă în partea orientală a principatului și a măsu­­rilor­ luate spre a­ lu suprima. Terminându, principele a incuragiata a­­dunarea a urmări cu activitate examinarea și discuțiunea proiectele ce i se vor­ su­pune. Discursulu principelui a fost­ întreruptă în mai multe rânduri prin aplauzele intu­­siaste ale adunării. ----- - Netoleranța Maghiariloru. Supt titlulu acesta chiaralü berlinezu »Na­ționala Zig.* de la 4 1. c. publică unu ar­­ticolu de fondu, în care li se spunu Ma­­ghiariloru unele adevăruri forte aspre. Es­­tragemu din ele următorele : »Din norocire — oice »N. Z.* — suntu puține exemple în istoriă, că unii poporu, după ce și-a scuturata jugulu asuprire!, să ie așia de curêndu rolulu asupritorului, cum făcură Maghiarii în presentu.* După acesta arătă, că Maghiarii nu s’au liberatu de absolutismu prin propria loru forță, ci prin invingerile francese și piemontese la 1859, apoi cjice, că pactură propusa de în­­țieleptură Deak nu arü fi avutü asia cu­réndu acelu resultatu doritu, déca nu arü fi venitu unü altü ajutoră din afară, cjiua de la Königgrätz, care a recomandată în­­cheiarea lui. Nici de jugula turcescü, care i-a aperat. 200 de ani n’au putută să se libereze cu propriele arme, până n’a ve­nită impératulu cu bejiducii séi. Regi au avutu Ungarii în timpurile vechi, mai târ’diă și-au adusă regi din Neapole și polonia și a­­cuma de patru sute de ani își pot ă asigura a­­sistența numai răcrimendu-se pe Austria și Germania. Nu e déjü nici unu poporu, care să aibă mai multe cause de a se abține de la orî­ ce îngâmfare. Déju cum tratază Maghiarii de la 1867 pe concetățenii lorü? Aci vorbesce de incidentulü închidere a tea­trului germană din Pesta, accentuându, că teatrulü se susține din propriele séle mi­­jloce. Mai de multu s’a facutu propunerea în elubulu deakismü, ca în represintația Pestei să nu se desbată de câtu unguresce. Deák n’a consimțită la acéstá propunere, căci era în contra legii de naționalitate. Dérü Maghiarii totu mai multu au lucrată în contra preceptelor, înțelepte­ moderați­­uni ce le-o recomandă Deak. Așa începură să întroducă limba lorű cu forța. Era vor­ba vă­dată în Cameră de votarea unei su­me mari pentru teatrală națională din Pesta, care și așa era sub­venționată. Una deputata sârbă s’a pronunciată în contra,­­jicendü, că nu merge , ca să "se voteze sume așa mari unei singure naționalități cu nesocotirea celora­l­alte. Unii altü sérbii adause, că Ungaria nu e una stată națio­nala, ci una stată alü naționalităților". A­­tunci se sculă ministrulu Tisza și că ise între scomote, cu statula maghiară naționala are destulă putere de a sfărâma pe inimicii pa­triei maghiare. In regatul­ Sf.Ștefană sunt­, după o e­numerare mai nouă, vre-o 14 milióne lo­cuitori, din cari numai până la 5 milióne sunt­ maghiari și aparțină rasei domnitore. De aci se póte judeca, deca acela sârbă, care a asemănată Ungaria cu Elveția, a a­­vutu dreptu séu nu. »N. Z.* aré să apoi, ce multu au să mulțumască Maghiarii toc­mai Nemțiloră, cari de 700 de ani íncece au făcutu multă pentru civilisarea țărei, ba chiar și pentru desvoltarea vieței sciințifice magh­iare. Ară fi, adauge, uă nebunie ne­spusă, că­­ zece milióne europene să se asimileze cu Maghiarii și să primască limba mongolică. Deja­ cilimaa adeseori, că prin netoleranța și aroganța lor, Ma­ghiarii și-au făcut a de inimici tóte popo­­rele monarh­iei. In Ungaria poporele facă reuniuni de apărare unulă contra altuia (a­­lusiune la reuniunea ce se du­cea, că o voru face românii cu scopu de a nu cumpăra nimicu de la maghiari) cum faceau odini­­oră înainte de a se încăiera la 1848. Cre­­demu, că încă n’avemü sĕ ne tememü, că lucrurile voru ajunge ărășî așa departe .

Next