Romanulu, septembrie 1880 (Anul 24)
1880-09-17
ANCILU DOUEPECI ȘI PATRU Redactiunea și Administrațiuunea strada Domnei, 14 VOIESCE ȘI VEI PUTE ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deta , , , pagina III — 2 lei — A se adresa: N ROMANIA, la administrațiunea Țarului. LA PARIS, la Havas, Laffîte et Gne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud et C-n.ie, 139— 140, Fleet Street, London Ifi. t'. LA V'.UiNA, la d-nil Haasentein și Vogler, Wallîschgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ardd. 20 BÁNI ESEMPL ÁBULU MERCURI, 17 SEPTEMBRE 1880. LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI. ABONĂMENTE.ț JJ Capitală și districte, uneană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tate țările Europei, trimestru 15 lei A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea Țarului LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctors Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Cenova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20BANIESEMPLÁRULD Bucuresci, Rapciune Presa străină urmezi a se ocupa de cestiunea Dunării, pusă în discusiune prin Ante-proiectul, susținuți de Austro-Ungaria pentru navigațiunea acestui fluviu între Porțele de Feră și Galați. Opiniunile sunt împărțite: deși parte se susține satisitatea disposițiunilor a acestui ante-proectă, din punctul de vedere ală intereselor economice austro-unguresci, cari fum la Dunărea de jos, mai mari decâtă ale tutoră celor ălalte puteri ară urma să se dea asemenea Austro-Uungariei cea mai mare parti de influință asupra acestei părți a Dunărei. Negreșită, aceia cari susțină acestă opiniune nesocotescă cu totală tratatele esistente, în genere, și tratatul de Berlin în specială, ale cărui disposițiuni suntă în contrazicere cu ante-proiectură în cestiune, după cum dovedesce atâtă de bine Memoriului publicată la Viena asupra acestei cestiuni. Se nesocotescă nu numai tratatele, dară și drepturile statelor riverane, printre care România are posițiunea cea mai însemnată, pentru că ocupă ună țărmă ale Dunărei de la Porțile-de-Fier, pene la mare, și ambele țărmuri, de la Silistra pene la Sulina, împreună cu gurele fluviului. De altă parte énse, ante-proiectulă este combătută cu înlesnire, în temeial tratatelor, ală drepturilor statelor riverane, și ală libertăței navigațiunii Dunărei, libertate ce ară primi uă atingere periculoșii, din momentulă ce una din puteri ară avea asupra navigațiunei drepturi mai întinse decâtă celelalte. Acestea sunt cele două tărâmuri pe cari se discută pâne astăzi cestiunea. In ceea ce ne privesce, credemă că nu este de ajunsă a opune apărătorilor anteproiectului testul tratatelor și a apela la interesele celorülalte state europeane pentru ca, opunându-le intereselor economice austro-ungureșci, se găsimă mă sprijină în contra încâlcărilor nedrepte cuprinse în anteproiectă. Intențiunea nostră este de a pune discusiunea pe ună termă multă mai amicală față cu Austro-Ungaria : luândă locuia României, voimă să discutămă cu Austro-Ungaria, ca cu uă adevărată amică, uă cestiune de interesă comună și să căutămă a ajunge la uă soluțiune de nă potrivă folositóre pentru ambele părți. Nu vomă apela câtuși de puțină, în acestă disensiune, la intervenirea celoralalte puteri; nu vomă căuta de locua arâta vre-ună conflictă de interese, din care să putemă tragemă beneficia pentru apărarea causei nóstre. Vomă discuta, ca doui amici, de năpotrivă de bine intenționați unul pentru altul, și vomă căuta a pune de acordü numai interesele nóstre comune. Să ne întrebamă mai ânteiu, pentru ce atü voi Austro-Ungaria să țină în mânile sale navigațiunea Dunărei de la Porțele-de-Feră pâne la Galați ? Negreșită pentru a-și favorisa interesele sale economice. Deri cum și se ară pute favorisa mai multă de câtă suntă astăzi, altă felă de câtă căutândă a monopolisa pentru densa măi tate afacerile comerciale ale Statelor riverane ? Prin ce altă milocă s’ară putea case ajunge la acestă scapă, de nu genândă și împiedecândă libertatea comerciului celorălalte State ale Europei, pentru ca comercială austro-ungurescă, singurulă favorisată, să se potă esercita și desvolta pe ună câmpă părăsită în mare parte de uă concurență, care neavendă arme egale n’ară putea susține lupta? Prin urmare, este vorba de a favorisa într’ună modă speciale interesele austro-unguresci, acestă favororisare neputându-se cnse face altăfelă decâtă prin genarea intereselor, ce facă concurența intereseior austro-ungurescă, este vădită că totală se resumă la oă împuținare a libertății navigațiunii pe Dunărea. Dacă n’ar fi vorba de uă împuținare a acestei libertăți, óre ară căuta Austro-Ungaria să pună mâna pe navigațiunea fluviului? Ce ’i ar folosi să aibă președința și votulă preponderantă într’uă comisiune mistă compusă din patru membrii, déca atribuțiunile acesteia n’ar fi decâtă de a privi curgénda valurile și de a veghia ca nimică se nu atingă libertatea navigațiunii, ca nici ună paviliona să nu fiă mai favorisată decâtă altulă ? Dacă numai libertatea navigațiunii o voescă susțiitorii ante-proiectului apoi niciodată ea nu pate să fiă mai deplină decătă astăzi, și nimeni nu este interesată mai multă a o păstra și a o apăra decâtă statele riverane, Serbia, Bulgaria, România, deorece libertatea Dunărei însemnezi pentru aceste state progresul ă prosperitatea și însăși independența loră. Daca s’ară respunde că Austro- Ungaria nu voesce se împiedece libertatea navigațiunii, ci numai se aibă direcțiunea iei, pentru a garanta mai bine numerósele și însemnatele interese economice austrounguresci, atâta oră fi încă îndeajunsă spre a desemna uă protecțiune uă favorisare specială acordată intereselor austro-ungurescă , deci, isbirea libertății comerciului pe Dunărea, căci acolo unde unul din concurenți este favorisată într’ună modă specială, nu mai există libera concurență, și monopolul de faptă se stabilesce în folosulă celui favorisată. In fine, se nu perchemă din vedere că, din momentul ce direcțiunea navigațiunii ară fi în minele Austro-Ungariei, ori câtă de bine alcătuite de voră fi regulamentele de navigațiune, ori câtă ară prescrie ele libertatea și egalitatea de tratamentă pentru tóte pavilióne, va fi peste putință și în contra naturei lucrurilor, ca Austro-Ungaria se nu favoriseze mai multă pe naționalii săi. Așa dera, ante-proiectură susținută de Austro-Ungaria, tinde la restrângerea libertății navigațiunii pe Dunăre, fiă prin măsuri directe, fiă printr’uă protecțiune și favor! speciale acordate intereselor economice austro-ungureșci. Este are acestă restrîngere a libertății navigațiunii în adevera favorabilă intereselor economice bine înțelese ale Austro-Ungariei ? Noi credemă că nu. Credemă că sistema care se desvălueșce în ante proiectă trebuie să conducă fatalmente la ruinarea intereselor economice ale Austro- Ungariei, în Bulgaria, și mai cu osebire în România. Acestă sistemă semănă cu aceia a speculantului nechibzuită, care ’și ruineză clientulă într’ună singură ană printr’uă esploatare învierșunată, în loc de a retrage de la densula profituri moderate, și de a câștiga astăferă înzecită prin relațiuni de afaceri mulți ani prelungite și din ce în ce mai însemnate. Române dâră sé ne înțelegemă amicalmente, înlăturându din discusiune oricari alte interese de câtă cele românesc și Austro-Ungurescu; apoi, vădată ce vomă proba cu cifre și date statistice neîndoiose că ambele părți amă suferi perderi forte grele deca s’ară adopta anteproiectulă propusă în sînul comisiunei Dunărene, nu se va mai putea susține cu temeră că interesele austro-unguresci ceru a se adopta acestă ante-proiectă. Trăimă alături; dorimă de ambele părți a întreține relațiunile cele mai cordiale, înse, după cumă zice pi’O- verbală : „Socotela bună face pe amicii buni,“ și nu vomă putea prospera în liniște și bună armonie, déca nu vomă parveni a ne pune de acordă interesele nóstre economice. Trebuie dejű sé ne cunoscemű și să ne analizămă bine interesele; să ne facemű vă bună socotéla, ca se putemă ajunge la bună înțelegere. Acestă bună socotéla ne voră încerca a vă face într’ună articole viitorii. Trebuința crescerii producerilor muncii naționale este astăzi de toți cunoscută; deja mai puțină răspândită este credința că, spre a sti bine și lămurită ce trebuie să facemă pentru a ajunge aci, ca să se cunoscema în amănuntă unde ne aflămă, ce industrii mai există, măcară și ca începuturi, și care dintre ele merită în deosebi atențiunea publică, celă puțină pentru momentă. Patriotica societate Concordia ro mână din Bucuresci a luată măsuri pentru uă Esposițiune industrială tocmai în acestă scopă. Din nefericire, apelurile ies până acum n’am găsită mnă resunetă destulă de puternică între industrialii români; mă numără pré mică aătrămisă obiecte pentru Esposițiune. Acestă procedere se rea, condamnabilă. Oricine se îngrijesce de viitorul economică ală țării trebuie să înțelegi scopul ce are acestă esposițiune și să se grăbască de a espune produsele sale; căci numai astă-felă vomă pute vede unde ne aflămă, numai astă-felă ne vomă pute pe deplină recunosce și procede seriosă la lucru pentru încuragiarea industrieloresistente și crearea altora pe care ni le impune imperios, trebuința emancipării nóstre de jugulă industriei străine, trebuința scăpării nóstre de apăsătorulă biră ce plătimă străinătății chiară pentru produse industriale, a cărora materia primă o avemă în țari și o esportămă, spre a o plăti în urmă , înzecită sub forma de obiecte fabricate. j Reînouimă de la apelulă nostru către producătorii români de a-și trăsmite produsele la esposițiunea Concordiei române. Prin acesta, ei nu numai se voră face cunoscuți, ci voră ! ! și contribui la binele generală. Căile ferate și poșta transportă gratisă produsele industriale ; societatea le clasifică și le expune fără cea mai mică cheltuieli pentru expunători, deci nimică decâtă nepăsarea — care în casuță de față arăi echivala cu lipsa de patriotismă — nu póte scula abținerea producătorilor. Sperămă énse că în sfîrșită apelulă va fi auzită, și că Esposițiunea Concordiei ne va înfățișa tabloul câtă mai exactă ală industriei române, demersuri energice spre a o îndupleca se poruncască lui Riza-pașa de a sta neutru .O luptă Muntenegrenilor contra Albanesiloră. Londra, 27 Septembre. 1— Asasinatul lordului Montorres de către agitatorii Irlandeii a produsă în Englitera uă mare impresiune; guvernul engleză se pregătesce a lua măsuri energice pentru a reprima uneltirile Fenianilor în Irlanda. Se confirmă că plecarea flotei combinate a Dubigno a fost amânată pentru Mersuri Cettigne, 27 Sept. — Ministrul afaceriloră străine ală Muntenegrului a fost chiemat să ia parte la deliberările amiraliloră flotei SERVITIULOI TELEGRAFICEI. ALE AGENȚIEI HAVAS. Constantinopole, 27 Septembre. — Uă notă colectivă a ambasadorilor a fostă înmânată astăzii ministrului de externe, ca respunsă la cea din urmă Notă a Porții privitore la Muntenegru. Acestă Notă menține într’ună modă absolută conclusiunile Notelor precedente. Viena, 27 Septembre. — Se telegrafiază următorele din Ragusa către Politische Correspondenz : s Riza-pașa, pe care principele Muntenegrului îl întrebă asupra intențiunilor sale, a respunsă că de vreme ce porta îlă a lăsată fără instrucțiuni speciale se va opune cu forță la mersulă înainte ală trupelor Muntenegrene. „In urma dorinței exprimate de principele Nikita, care se vede în necesitatea de a întări forte multă corpulă seă de ocupare, amiralul Seymour a amânată intrarea în acțiune a escadrei combinate.* Aceiași corespondință află din Constantinopole că ambasadoră face pe lângă Portă Alianța Rusiei cu Austria și Germania și comitele Andrassy. Citimă în Tagblatt din Viena . »Ună Ziară din Pesta, Egyetértés povestește că atitudinea comitelui Andrassay în aceste din urmă Z^e> dă ocasiune la numerose comentări. Elă nu s’a dusă la manevrele honvezilor, deși este generală de honvéd și, în loc d’a se duce la Regied, s’a dusă la moșia sea de la Terebes. Intorcându-se din Galiția, imperatura a trecută pe lângă acesta proprietate a familiei Andrassy, și comitele n’a venită se salute pe Suveranulă sea. »Acesta retragere semnificativă se atribuie unei întrevederi forte neplăcute care a avută locă de curendă între d-sea și d. de Haymerle. D. comite Andrassy ar fi imputată urmașului seu că a părăsită politica sea și d. de Haymerle ’i-ară fi răspunsă cu vioiciune. De aci a urmată uă schimbare de cuvinte, forte aspre. Imperatură, aflândă despre acesta, ară fi dată dreptate d-lui de Haymerle și d. comite Andrassy stă la uă parte: »Acum mnăână d. comite Andrassy era încă ministru a totă puternică, dară în Austro-Ungaria se trece repede de la gloriă la întunerică. De altmintre la politica d-lui de Haymerle diferă de politica d. de Andrassy. Acesta n’ar fi consimțită nici uădată la măsuri de esecutare contra Porții; ar fi făcută o posițiune în conferință de la Berlin asupra cestiunii elenice, și câtă despre bombardarea Dulcignei, elă n’ară fi aderată nici uădată. Elă reeșise a despărți pe Germania și Austria de la Rusia, și în fine elă era mai înainte de tot o magnată ungară ; din contră d. de Haymerle lucreza cu activitate la reformarea alianței celor„ trei împărați ’și este diplomată de carieră și pentru d-sea nu suntă alte reguli de politică decâtă acelea care suntă și pentru gentilamură maghiară. țitarul Tagblat, din Viena revine asupra cestiunii alianței Rusiei cu Austria și Germania și declară că »acesta alianță este uă imposibilitate, pentru că ea ară provoca tulburări mari chiar în interiorul monarhiei. Partita poloneză din Reichsratulă austriacă ară părăsi îndată pe guvernă; în Reichstagură ungurescă guvernulă ară perde pe toți aderenții săi și Ungaria intrega s’a pronunța contra acestei alianțe. Germania este aceea care a reluată inițiativa apropierii cu Rusia, dară ea nu pate să cera Austro-Ungaria să îi sacrifice liniștea și siguranța nostră din întru. Prin urmare acesta apropiare nu se va face.“ De altă parte, un telegramă din Berlin cu data de 25 Septembre, publicată de îSeue freie Presse, anunță următorele : »Uă scrie din Viena, publicată de National Zeitung, Zice câ suntă neîntemeiate zgomotele despre uă apropiere a Rusiei de alianța austro-germană. Contrariulă corespunde mai multă cu adevĕrul, cacî Germania nu voesce nici să alipire de Rusia întrucâtă principele Gorceakoff va conduce afacerile. Este u naivitate de a aștepta de la principele de Bismarck ca să caute puncte de alipire acolo unde nu se potă găsi. Lăsândă la uă parte aranjamentele de la Viena care funcționază în tota puterea loră,