Romanulu, iulie 1881 (Anul 25)

1881-07-24

648 ROMANULU, 24 IULIU 1881 cehlor din afară, despre ceea ce alia guvernul german și răspunse prin întărireaoastelor de Nord și Est ale mării Baltice. Partita antigermană a dobândit acum supremația ; călătoria împăratului la Moscva este un semn despre acesta. Intrucât aceste sunt adevărate și întrucât ele vor fi fost provocate de combinațiuni și de impresiuni vage, acesta nu se pote spune acum. Dar, chiar daca ar fi numai un grăunte de adevăr în aceste serii, totuși ni se dovedesce în destul că alianța austro-germană este acum mai mult ca oricând uă trebuință europeană.* Alegerile în Germania. (Ziarele liberale din Germania cer acum, după ce mandatul Reichstagului a espirat la 29 iulie, ca guvernul se publice, data când se vor face noile alegeri. Ele mărturesc în adevăr, că, conform Constituțiunii, nu este pentru guvern uă altă îndatorire de a face acesta, decât aceea ca la 1 Aprile 1882 să fie desbătut budgetul, dar ele apelăză, după cum face între altele Kölnische Zeitung, la realitatea guvernului. Se menține cu tăriă credința că alegerile vor avea loc pe la jumătatea sau la finele lui Septembre. Totul depinde însă de faptul, deca și când vor deveni perfecte compromisele ce principele de Bismarck luptă să realiseze. Pare a nu mai exista nici uă îndoială, dice Neue freie Presse, că pe după culise se fac încercări de a ajunge la uă înțelegere cu liberalii-naționali; daca ele vor reuși sau nu, acesta este uă altă cestiune. Daca centrul se va arăta îndărătni, apoi naționalî-liberalii, după părerea principelui de Bismarck, sunt încă destul de buni spre a forma nisce aliați. Nici mișcări nihiliste Se scrie următorele din Moscva, cu data de 29 Iulie, către die Presse . »Comandantele de piață din Petersburg primi luni de dimineță din Româuă descriere amănunțită asupra unei femei, desemnată sub numele de Iusa (Iosefa). Ea ar fi fost însărcinată de comitetul executiv din sudul Rusiei să se strecore pe lângă familia imperială și, după cum pare a presupune cel ce dă scirea, ea ar fi destinată se încerce un atentat contra vieței împăratului. »Acesta femelă rusa este mai ales considerată ca periculosă, fiind-că a fost văzută în societatea unui amic al lui Solovieff care a fost esecutat. Bărbatul a fost prins acum vre uă opt,zece bile, dar femeia a scăpat. »După cum trebue să fi aflat deja de prin alte diare, se întâmplă acum în Petersburg multe omoruri d’ale agenților polițienesci, despre care se spune că s’ar fi omorît singuri. Se pare prea bine să fie și așa, dar totuși este curios că maidilele trecute s’a găsit în Petersburg, lângă gara de Petersburg, duei aginți spânzurați unul în fața celuilalt. Nu este pre mai probabil că acești aginți au fost spânzurați ? „Țarul ar fi primit, printr’un mijloc neexplicabil, să cutie cu modele de tot felul de instrumente omorîtore. In același timp el a primit însă și oă scrisóre, în care i se cjice să-și alega instrumentele prin care voesce să moră, de vreme ce a fost condamnat la morte de către socialiștii revoluționari. Se zice că împăratul n’a credul, că acesta scrisore merită a fi considerată. Totuși d. Baranoff face demersuri energice spre a descoperi pe cei ce au espediat și înmânat cutia și scrisorea. Afară de acestea el însărcina pe d. Woronzoff-Dașkoff să închidă o parte a parcului din Petersburg, precum și palatul Leuchtenberg de lângă parc, de vreme ce de aci se póte lesne pătrunde în parcul Alexandru. »D. Baranoff a primit mai acum câteva file dă scrisore prin care un nihilist pocăit îi comunică că a fost ales să omore pe împărat, dar că nu póte omorî un împărat tânăr căruia nu i s’a lăsat nici măcar timpul de a dauă direcțiune politicei sale din întru. De aceea el s’a decis a încunoșciința pe împărat că viața ’i este în pericol. Pe lângă acesta nihilistul mai comunică d-lui Baranoff că la primirea acestei scrisori el nu va mai fi în viață, căci voeace să scape de îngrozitorea resburare a partizanilor sei. Scrisorea era semnată. arătând uă adresă. D. Baranoff trămise acolo și se găsi în adevăr în locuința arătată cadavrul unui tenăr necunoscut. »Astfel dor nihiliști’ nu ’șî-au luat vacanțe pe timpul vereî, ci din contra par a fi otărîți acum să desvolte uă și mai mare activitate. Acesta pare să fie și causa că ducerea împăratului la Moscva s’a făcut într’un chip atât de misterios, încât chiar persone ce sunt în apropiere cu Curtea n’aîi aflat despre acesta călătorie decât din Monitorul guvernului. D’a lungul întregei căi ferate de la Petersburg la Moscva sunt înșirate trupe, iar exercițiele din lagărul de la Krasnoje Selo au fost întrerupte până la reîntorcerea împăratului, care nu se va mai duce atunci la Peterhof, după cum s’a anunciat deja, ci la Zarskoje Selo.* Agitațiuni în Italia Depeși din Roma anundă că partita radicală are intențiunea d’a organisa uă agitațiune seriosă în scopul de a cere desființarea legei garanțiilor care dă Papei prerogativele Suveranității, și articolul I din statut care recunosce religiunea catolică ca religiune de Stat. Asociațiunea Drepturilor omului, prezidată de un comitet din care face parte d. Alberto Mario, republican federalist, și compus în mare parte din membri ai partidei republicane, s’a pus în capul acestei agitațiuni și aotărît d’a convoca pentru Ziua de 7 August la Roma, un mare meeting în scopul d’a cere desființarea articolelor de lege care pun religiunea catolică într’uă situațiune privilegiată față cu celelalte culte. Mișcarea pare a fi favorizată chiar de grupele liberale aparținând unor nuanțe maî moderate, căci într’uă întrunire ținută la 27 curent sera, la Roma, și la care asistau bărbați ale căror opiniuni nu es din limitele constituționale, s’a susținut asemenea necesitatea d’a se desființa articolul I al statutului și d’a întrebuința tote mijlacele spre a combate clericalismul. Un articol din Diritto, publicat acum câteva cifre, lasă a se presupune că, chiar în sferele guvernamentale, se doresceră modificare la legea garanțiilor. Cu tote acestea, abrogarea acestei legi ar ridica aceleași dificultăți ca și desființarea art. I al statutului. Legea garanțiilor datoresce în adevăr d-lui Crispi d’a fi privită ca una din legile constituționale ale regatului. Când d. Crispi făcu parte, ca ministru de interne, din unul din cele d’ântâiă cabinete progresiste, se afla și el în fața unei agitațiuni provocată de un mare număr din amicii săi politici cari cereau desființarea legei garanțiilor. Neputând, fără a se desminți să reprime nisce aspirațiuni al căror interpret fusese ca deputat, e și din încurcătură punând consiliului de Stat întrebarea dacă acesta lege însemnată pute fi discutată în public sau deca trebuia cuprinsă în categoria legilor constituționale. Consiliul de Stat respinse după dorința d-lui Crispi, și, în urma acesteiotărîri, guvernului silit să sustragă legea garanțielor din orice discuțiune publică. Tratatul Chinei cu Statele Unite. După succesul ce l-a repurtat prin încheiarea tratatului cu Brasilia, diplomația chineză a dobândit un altul nou. Ea a reușit în adevăr să încheie cu Statele Unite de la Nord două convențiuni suplementare care asigură mari ferose Imperiului Ceresc. Cea d’ânteitt din aceste convențiuni, care modifică tratatul de pace și de amiciție încheiat în 1858 între cele două State și revised. în 1868, preciseză în patru articole dreptul care revine guvernului Statelor Unite de a regula, restrînge și chiar suspenda după voiasea imigrarea chineză pe teritoriile uniunei. A doua convențiune conține în articolul 2 oprirea pentru cetățenii Statelor Unite d’a importa opium în China, și aceeași oprire pentru Chinezi în Statele Uniunea. Art. 3. acordă vaselor chineze, supt condițiunea că vor plăti drepturile de tonagiu și alte taxe pentru mărfurile importate din China sau din țările străine, aceleași folose ca și vaselor care portă pavilionul Statelor Unite. Bălescu în funcțiunea de director general al ministerului de interne. * In colegiul al II de senatori din Tecuciu, s’a ales d. colonel Fălcoianu cu unanimitatea voturilor. * * * A eșit de sapt tipar Creditul Agricol in România, broșură de d. M. I. Gani. * * « Printre laureații liceului Louis le Grand din Paris, relevăm următorele nume de români. In clasa IV, Palla și C. Mitilineu și în clasa VI. Alesandrescu. * * * Citim în Topolnița din Severin : Aflăm că d. procuror general al curței din Craiova a și primit ordin a urmări pe bd. V. Vlădoianu fostul sub-prefect de Dumbrava, N. Creviceanu consilier comunal și primarii de la Rudina, Plopi, Corzu, Bălăciță și Podul Grosului, cari s’au găsit culpabili de ingerință la trecuta alegere a d-lui M. Porumbaru. Același ziar ne spune că un comitet sub numele de »comitetul partidei naționale liberale* s’a constituit în ziua de 15 iulie în Severin și a ales pe bd. M. Ghelmegeanu, președinte, G. Băicoianu, D. Tipărescu, C. Săvoiu (Lupaia) D. Dobrescu, G. Barbovici, Barbu Cuțuî, Petrache Dumitrescu, Ion Scafeș (Strehaia), Haralamb Constantinescu (Baia) membrii: N. V. Stoicescu, Secretar. Acest comitet propune ca candidat pe d. Ion G. Bibicescu. S.GIRI D ALE BILEI Se deschide pe sema ministerului de finance un credit estraordinar de lei 30.000, cu care să se potă restitui parte din taxa de transmitere încasată la Stat în cursul exercițiului financiar 1880—1881. * * * Operațiunile consiliilor de reviste ale anului curent, vor începe la 1 August și se vor termina la 20 Septembre 1881. * * * Colegiul II electoral pentru senatori de la județul Brăila este convocat a se întruni, în ziua de 15 August viitor, spre a împlini, prin nouă alegere, vacanța declarată în Senat, în urma numirea d-lui Simeon Mi DIN STRAINETATE Die Post, din Berlin, anundță că oficialul desemnat pentru a asista în anul acesta la marile manevre ale armatei franceze este baronul de Loe, general de divisiune și adjutant al împăratului. —x — împăratul Austriei a făcut uă scurtă visită comitelui de Chambord, care, venind de la Frohsdorf, a tras la palatul ce posedă în Viena. — x— In privința scrrii din Petersburg, cum că d. Onon ar fi propus întrunirea unei conferințe pentru resolvarea cessiunii tunisiane, Wiener Allgemeine Zeitung publică următorea relațiune ce i se trimite dintr’un izvor diplomatic : «Este prea cu putință ca d. Onou, în corespondința mea cu cabinetul din Petersburg, să fi exprimat acesta părere, dar nu trebuie să i se deauă mare însemnătate acestui proiect. Faciă cu disposițiunile ce domnesc în cabinete, este cu totul neprobabil că proiectul d-lui Onou va fi aprobat. Ceea ce face să se presupună acesta este desgustul cabinetelor pentru congrese și împregiurarea că ele voesc se se țină în principiu d’uă parte de cestiunea tunisiană. * Pester Lloyd publică urmatorea telegramă din Alexandria, cu data de 2 August: »Iahtul Izzedin* a trecut ori canalul de Suez cu omorîtorii lui Abdul-Azis. Vaporul are ordin să nu se opresca nicăiri. Pe bordul lui se aflau un adjutant și un secretar al Sultanului, un medic și mai mulți agențî polițienescî. Prisonierii vor fi conduși din Djedah pe cămile la Taif, însă nu prin Meca, ci făcând un ocol * —x— Se anuncă din Lahora, cu data de 1 August, către Times, că guvernul a luat măsuri pentru trimiterea imediată a unei brigade, la cas când se vor ivi încurcături lângă Khojak-Pisin. [x— Norddeutsche Allgemeine Zeitung publică scirea că principele de Bismarck a primit din Frankfurt un a doua scrisore amenințătare, în care se cjice că trei-spre-dece omenî s’au întrunit și ’și ar fi dat cuvântul să omore pe principele de Bismarck, otăritî fiind a întreprinde atentatul unul după altul, la cas când primele încercări n’ar reuși. Amândouă scrisorile amenințătore au fost predate ministrului justiției, spre a începe cercetările judiciare. [ "— Conform cuotărîrea consiliului municipal din Petersburg, guvernul rus a deschis un concurs între arhitecții tuturor țărilor pentru clădirea unei biserici în locul unde a fost ucis Țarul Alexandru II. Acesta biserică se va clădi în scop de a conține aprope 1000 persone și va conține 3 altare: unul va acoperi tocmai locul unde a cădut Țarul rănit de morte. Patru premier de 2,500, 2,000, 1,500 și 1,000 ruble se vor acorda autorilor celor patru planuri mai bune. The Daily News primesce din Petersburg scriea că censorii presei străine au să primescă ordinul de a nu mai esercita rigorile lor decât în contra diarelor redactate în cele două limbi cele mai răspândite, germană și francesă; diarele, revistele, cărțile englese, italiane, danese etc., vor putea să circule fără a avea a se teme de ghiara censurei. Noul regulament asupra presei s-ar fi iscălit la 25 iulie de către ministrul de interne, însă până acum nu s’a publicat. TRĂDAREA D-LUI CA ROSETTI Mai multe istorii ale oposițiunii au găsit, în inteligința și patriotismul lor, un mijloc sigur d’a dovedi trădarea, sau trădările, trecute și presinte ale d-lui C. A. Rosetti. Acest mijloc temeinic eletic că l’au găsit pe uă epistolă a d-lui Rosetti, din anul 1857, pe când încă era eșilat, pe care tote o publică acum unele după altele. Și publicând-o jicică demascat acest vîndător al Patriei. Pentru ca demascarea să fie mai sigură, pentru ca toți să cunoscă trădările d-lui C. A. Rosetti, reproducem și noi acea epistolă. Noi n'o însoțim de nici uă explicare. O reproducem după acele diarne și le mulțumim de onorea ce fac d-lui C. A. Rosetti publicând acea epistolă ce este, după noi, să onore pentru cel care a simțit și a vorbit astfel și astfel a lucrat și lucreză fără schimbare în principii și fără șiovăire . Rusciuc, 11 (23) Mai 1857. D-lor redactori a Israelitului Român.“ Dup’un exil de 9 ani — și Israeliții știu ce este exilul - ni se făcu cunoscut prin firele electrice, că porțile patriei s’au deschis în sfârșit și pentru noi, îndată ce primirăm acesta știre atât de lung timp așteptată, cerurăm pașaporturi de la ambasada otomană—căci noi n’avem pașaporturî românești — plecarăm, ș’a șasea di a călătoriei nóstre, cu inima ardândă de dor, cu brațele setose d’uă îmbrățișare frâțască, cu ochii înflăcărați de iubire dării țenind făgăduinței. Câteva minute încă, îmi diceam,—și minutele acelea îmi păreau mai lungi decât fură anii trecuți ai suferinților,—și voi putea îngenuchia pe pământul iubit al maicii mele; câteva secunde încă și frații noștrii îmbrățișandu-ne ne vor da din »mielul Paștelor*, noi din „pâinea exilului*, și vom trece împreună din întristare la bucurie, din doliu la serbătore, din întunecime la lumină, din sclavie la libertate... Românii nu credură c’ar fi bine astfel și furăm siliți a trece pe partea drepta a Dunărei, unde reîncepurăm un exil nou, care, oricât de scurt va fi, este cu mult mai dureros decât cel trecut. Nu mă plâng — nu m’am plâns nici uă dată în viața mea — nici acum, fiind-că negreșit dacă Românii încuviințară, cel puțin prin tăcerea lor, lepădarea nostră din sînul patriei, ei au cuvinte temeinice și drepte pentru acesta. Constat numai un fapt, și acesta fiind-că el îmi servă ca introducere a acestei epistole de recunoștință, ce simt, trebuință d’a adresa Israeliților Români. In acest nou exil, Israeliții comunității din Rusciuc, invitați de frații lor din București, veniră la noi, ne deferă ânteia strângere de mână, ânteia salutare frățescă și ne oferiră casa lor, masa lor, amiciția lor. Gazeta vostră asemenea, ce o vădurăm aci pentru ântâia oră, chiar în al doilea număr al ei, și cu o lună înaintea sosirei nóstre, ne dete salutarea cea mai frățască și știu a ne da, în câteva cuvinte, uă resplată nobilă și frumosă pentru cele ce crecturăm d’acum 9 ani, că era drept și bine a face pentru Israeliți. Spre a arăta cât am fost de simțitor semnelor de frăție, ce ne ați dat, n’am altă putere d’uă cam dată, domnule Redactor, de cât a te ruga se publici în faea dumitale acésta epistolă, ca uă mărturie a simțimentelor mele de frăție și de recunoștință pentru Israeliții comunității Țlin Bucuresci și din Rusciuc. Spre mai multă încredințare de sinceritatea simțimintelor mele pentru voi, dă-mî voia s’o spui aci, că între Israeliți și mine sunt mai multe legăminte de simpatie. Omul, în carele am găsit pentru ântâia oră întrunite inteligință, iubire, virtute, devotament, patriotism, și în culmea mea simțimântul a tot ce este mare, frumos și nobil ; omul carele m’a făcut a cunoște ș’a simți pentru întâia dată amiciția, acea trăsură de unire între vicia d’aci și cea viitore, acea rază dumnezeiască, care, când pătrunde inima unui om, o luminéza, o încălzește, o împuterniceza, o sfințește și face din omul acela un erou sau un martir; — omul, carele m’a iubit și T am iubit, și cu carele prin puterea iubirii ajunsesem a avea uă singură cugetare, uă singură aspirate, uă singură țintă, uă singură dorință și numai două inimi, spre a ne putea iubi mai mult, era un fiu al lui Israel. Nu știm, fratele meu Rosental, când patria mea va putea să-ți dea cununa de martir, ce am conchis’o cu sângele teu, dar știu, că mulți țî-au ridicat un altar în inima lor și că seminția ta va avea totd’auna în mine un frate adevărat. Biblia, cărțile profeților, cântările lui David ce am învățat de copil încă, și cum le am învățat, Dumnndeul meu! Maî tóte serile copilăriei mele le petrecem cu capul pe genunchii maicii mele; și ea, mângăindu-mă ușor și dulce cu mâna ei de mumă, îmi spunea istoria poporului lui Israel pene ce adormiam, repetind în minte-mi faptele eroilor și ale martirilor voștri séudicând după dânsa ca uă rugăciune de séra: „ Usuce-se limba mea de te vuiu uita, o Patria mea ! După ce am intrat în viața politică am găsit mai multe puncturi de unire între istoria lui Israel și a Românilor și de la 48 fncece cu unul cel puțin, trăind ca și voi pe tărâmul exilului, a trebuit se retrăese pe totă (Tua) ca și voi, viața trecută a Românilor, spre a mă întări pe mine prin puternicul suflet al României. Ca și voi, și eu am diua de suferință a Macaveilor Români, diua legilor precum și diua sdrobirea lor și diua arderea Templului, și, ca și voi, aștept supt cort, pe tărâm strein și cu credință nestrămutată „dina cea făgăduită. * Însă ceea ce m’a făcut a admira ș’a iubi și mai mult poporul lui Israel este, că în el cel d’ânteiu am găsit unitatea, un singur Dumnedeu, un singur Templu. Libertatea, gonită din India, din Persia, din Egipet găsi ântâiul eî azil pe munții Iudei. La voi am vezut pentru prima oră, că capii națiunei fură cei ce o scăpară de strein. La voi, profeții comunicați d’a dreptul cu Dumnedeu fără a trece prin templu. Israel recunoște ca frate al său pe Ismail, dar nu-i întinde mâna; îi este de ajuns lui Israel a păstra în templul său acel deposit fără preț al unității, ce lumea îî o va cere în genuchi. Libertatea trecu apoi în Grecia , își întinse un minut aripile și pe Capitol, însă când Roma deschise ușile streinului și începu a învăța limba elenă. Romanul strigă în grecește supt pumnalul lui Brutus....; libertatea pătrunsă de durere cade în amfiteatru....crucea de lemn apare în Coliseu între leî și leopardî și... imperiu, circ și acea cetate îmbătată, de sânge cade în pulbere.... Să ne unim dar, fraților, și spălând împreună cu lăcrimile nóstre ranele trecutului, se ne punem împreună cu frăție deplină și cu credință nestrămutată a rezidi din temelie templul unității, al dreptății și al libertății, pe altarul căruia se junghiem tóte eresurile, tóte nedreptățile și tóte patimile cele rele, ce fură causa principală a suferinților nóstre. C. A. Rosetti. COMUNICAT țiarul România Liberă, din 22 iulie a. c., publică o telegramă din Constantinopole, cu data de 30 iulie, cum că în Brăila s’au ivit mai multe cazuri de helerină, și că guvernul a ordonat asumarea tuturor lucrurilor ce vin din acest port. Ministerul, pentru a risipi orice îngrijire care ar putea resulta din răspândirea unei asemenea schințe, aduce la cunoscința publicului că, după sciința telegrafică primită chiar astăzi de la vice-președintele consiliului de hygienă și de salubritate publică al urbei Brăila, nu numai că nu există holerină, dar nici vezi un alt cas de bóie contagiose în urbea Brăila.