Romanulu, decembrie 1881 (Anul 25)
1881-12-14
1122 din causa lungului timp, a devenit ca un fel de lege și drept de a nu da soldați, garantate poporului nostru prin proclamațiunea cesaro-regală publicată cu ocasiunea ocupării acestor provincii, de vreme ce ’n ea se zice că vor fi respectate drepturile și obiceiurile de care poporul acestor țări s’a bucurat pe timpul administrațiunii turcesce , nu suntem în stare a renunța la acel drept de care ne-am bucurat supt administrațiunea turcescă , la dreptul de a nu da soldați, de vreme ce noi, în vederea motivelor espuse, n’am putut se facem pe popor a se convinge, că, prin acestă lege, se va ajuta la aplanarea neînțelegerilor ce există în aceste țări, la organizarea și consolidarea de fapt a relațiunilor locale și prin urmare și la desvoltarea acestor țări. „Implinindu-ne datoria, supunem acestă afacere a naltului guvern al țării în speranța că el îi va acorda totă atențiunea cuvenită și, în considerațiunea espuselor motive, va lua măsurile trebuinciose pentru ca să dispară căușele acelei îngrijiri, care cu drept cuvent umple inimile locuitorilor acestei țări.* DIN STRAINETATE Camera franceză a votat un milion pentru cumpărare de pusei, destinate batalionelor școlare. —x— In Neue freie Presse găsim on telegramă din Bucuresci, cu data de 23 Decembre, în care se zice că d. baron de Salzburg, însărcinat ad-interim cu gerarea afacerilor ambasadei austro-ungare de aici, a primit de la Viena ordinul să reîncăpă relațiunile diplomatice verbale și în scris cu guvernul român. — x— țtiarele austro-ungare s’arătă forte nemulțămite de declarațiunile d-lui Mancini în Senat, declarațiuni în care zice că ’n spiritul tratatului de la Berlin esistă un control comun asupra esecutării nouilor regulamente privitóre la navigațiunea pe Dunăre. —x— piarul il Corriere, din Roma, anunță că d. Gambetta a trimis pe d. Constans, fostul ministru de interne, la Roma, spre a negocia cu Italia în privința afacerilor tunesiane. —x— ROMANULU 15 DECEMBRE 1881 Tageblatt din Berlin publică oă telegramă din Roma, în care se zice că oficiosul il Diritto protestăză contra sprijinului ce principele de Bismarck dă pretențiunilor papale, si adaogă că Italia nu va renunța nici uă dată la Roma. —xn seim d ale bisei seri, M. S. Regina, însoțită de două domnișore de onore, a asistat la concertul dat la Ateneu în folosul victimelor incendiulu de la Ring-Theater. * * * M. S. Regina a asistat asemenea la concertul d-nei Zelia Trebelli. * * * Ii Indépendance Roumaine anunță că deschide în colonele salenă subscripțiune pentru familia celor două români care au găsit mortea în incendiul de la Ring-Theater, d. și d-na Rădulescu, care lasă trei copii orfani și un mamă bătrână în vârstă de 70 ani. Acești orfani și bunica lor sunt cu totul lipsiți de miijloce. Suntem șiguri că apelul făcut de diarul V Indépendance Roumaine va găsi resunet în inimele Românilor. * * * Joul săra, la Turnu-Severin, comitetul constituit pentru a veni în ajutorul victimelor focului de la Ring-Theater a dat un bal care a produs 860 lei. Comitetul a decis că uă parte din acestă sumă adică 160 lei se se trămită familiei d-lui Rădulescu, cu restul la Viena. * * * Societatea de navigare cu vapor pe Dunăre, ne comunică că, cu data de 10 (22) Decembre, primirea mărfurilor s’a închiriat pe totă linia dunăreană. * * * Monitorul oficiale (No. 206), publică instrucțiunile ministerului de resbel privitore la operațiunile de recensământ pentru chiemarea contingentului anual. * * * Monitorul publică asemenea decretul prin care se autoriză deschiderea și funcționarea pe lângă gimnasiul „Unirea“ din Focșani, a unei bibliotece publice, ale cărei statute sunt anexate decretului. * * * D. G. Mihăilescu, fost secretar generale al ministerului cultelor, s’a numit primar al comunei Galați, în locul d-lui C. Vârlan, demisionat. * * * *T Monitorul oficiale publică decretul prin care se primește donațiunea făcută de d. Ion Stroiu, primarul orașului Roman, și care consistă într’uă casă cu locul iei. * * * D-niî Radu Novianu și N. Kirilov, profesori la gimnasiul Cantemir din Bucuresci, sunt numiți definitiv la catedra lor. * * * Consiliul județean de Dâmbovița, este convocat în sesiune extra-ordinară, pentru diua de 12 ianuarie 1882 spre a chibzui mijlocele cu care județul se vină în ajutorul Statului pentru construcția liniei ferate Titu-Târgoviște. * * * Consiliul județean din Nerciu, este autorizat a primi donațiunea făcută în folosul casei județului de d. dr. Dim. Cantemir, din orașul Piatra, în suma de 5.000 lei, cu condițiune ca acest fond se poate numele de Fondul Cantemir și din venitul lui să se întrețină un pat în spitalul județului. * * * Consiliele județene din Gorj și Olt, sunt convocate în sesiune extraordinară pentru diua de 8 ianuarie 1882. * * * Consiliul județian din Bacäu este autorizat a face un împrumut de 16.642 lei 84 bani. * * * Consiliul comunei rurale Baschioi (Tulcea) se disolvă pentru că ’și neglige cu desăvârșire datoriile ce-i sunt impuse de lege. * * * S’a fondat și la nouă societate de parmagiu. — Numita societate este compusă astfel : Președinte, d. C. Boerescu; vice-președinte, d-niî M. Ferichide și maior N. Vlădoianu. Membri: d-niî M. Șuțu, lect.-col. Lahovari, Ion Lahovari, Gr. Cerchez, Ștefan Ion Brătianu, Eugeniu Costinescu ; secretar Leon Lehel. Duminică va începe patinajul de la 1—5 ore d. a., în care timp va cânta musica militară. Un pavilion bine încâlcit va fi la disposițiunea publicului. Abonamentul peste tot sezonul este 25 lei. Prețul intrării deuă personă 50 bani când nu este musică, și 1 leu când cântă musica. ——— S’anunță de la Glamoc, din Bosnia, către chiarul l’Avvenire din Spalato, că geandarmeria a arestat acolo șese supuși muntenegreni, printre cari două popi, fiind-că făceau agitațiuni. Petersburger Zeitung dice că prin cercurile diplomatice s’a împrăștiat scomptul că relațiunile dintre Rusia și China au devenit din nou încordate. —x— Teatrele din Viena s’află într’u situațiune forte critică. Rețetele lor au scădut într’un mod ne-spus : ele varieza între 100 fl. (250 leî) și 400 fl. (1000 l). Poliția le interzice să dea represintațiuni de oi și măsurile luate au micșorat forte mult numărul locurilor. Astfel teatrul An der Wien nu va putea să conțină în viitor decât 1,270 spectatori, când înaintea catastrofei de la Ring-Teater, conținea 2,560 locuri. ....................~ Concursul de agricultură și industriă al comiliului agricole de Ilfov 1) Plugul universale al lui Saack este uă mașină care supt tote raporturile nu lasă nimic de dorit. Ușor, dar solid în acelașî timp, pate face tot felul de arături, de la cele mai ușore până la cele mai adânci. No. 3 a arat cu 2 boi până la 22 c. m., cu 4 boi a pătruns la 25 c. m.; No. 5 și 6, trași de 4 vite, fac arăturile adânci de la 26 c. m. înainte. Partea dinapoi a plasului se pote schimba când este rasu, fără să se arunce întreg corpul său. Asemene disposițiune este și la unele cormene. Unul din cele mai mari avantagie ce împlinesce pentru țara nostră însă, atât plugul universale, cum și Eckertul și Eberhardtul, este marea stabilitate ce au și acesta le face de merg, cum se dice, singure pe brazdă. Nimeni nu pote spune unde va merge progresul în mecanica agricolă; plugurile acestea, vă dată puse și brazdă la capătul arăturei, merg înainte fără să aibă trebuință a mai fi ținute de carne. Un singur argat pute ara cu 4 vite. Nu sciü ce am putea pretinde mai mult! Apoi, în fine, un om e absolut trebuincios se merge cu plugul și rolul sau nu este să cucuie după plug, ci să ’ndemne vitele, să’l îndrepteze la capătul arătarei și să’l pună ol la brazdă când a sărit dând peste un bolovan ori buturugă. Cu semenătorea universală s’a semănat un pogon de grîfi și s’a acoperit jumătate cu polibrăzdarul lui Eckert, jumătate cu grapa. Sămânța a răsărit deja și este repărțtă cât se pote de uniform. Semănătorea póte răspândi sămânța împrăștiat sau în rînduri depărtate după trebuință. Lățimea masimă de semănat este de 4 m., putându-se reduce însă după voiă prin închiderea unor guri de scurgere a sămenței. In fine, prin nă pârghie specială, se pot lărgi ori micșora gurile, astfel că se pote semăna tot felul de semințe, de la cele mai mari până la cele mai mici, de luzernă, rapiță și mac. Plugul subsol este un instrument aprópe necunoscut la noî în țară. Numai agricultorii cu carte și prea putini dintre cei practici au cunoscință de funcțiunea lui; ceîlalți au făcut ochi mari când l’au vădut. „Ce va fi și astă bazaconie de rariță serbesca ?* dicea un de arendaș dintre cei forte practici în rutină. In adevăr, arendașul nostru avea dreptate, căci plugul suptsol al lui Eckert semena mult cu rarița, dar nu cu cea sârbăscă. Trebuia să’î dicâ rariță nemțăscă. In loc de cormană are 2 aripi de fer, ceva mai solide c’ale rarițeî serbesci . Când s’a pus la ’ncercare, d. arendaș se convinse că acésta rariță jumulesce și ea pământul, cu deosebirea numai că pătrunde până la 40 c. m. de adâncime, făcând ceea ce în agrologie se chiamă arătură de desfundat, înainte d’a lucra s’a dat explicație asupra lui. „Ba, mersi, déci este așa! nu voia eu să’mî scoti pământul nelucrat la față și să’mîngrope pe cel bun,* dice un alt domn. Să vedi acum ce are să facă, răspunse neamțul cu plugul; porni apoi un plug ordinar înainte și pe urma lui, tot în aceeași brazdă, venea plugul sub sol. Un pământ negru, reven și afânat miluia pe fundul brazdei întocmai cum se rădică mușuroiele de botul unui cutit activ. Am măsurat adâncimea brazdei, care era de 34 c. m. Plugul de nainteară la 16 c. m., prin urmare subsolul adâncesc e brazda de 18 c.m , fără se sc0ță pământul la față. In asemenea arătură pot asigura nu numai pe arendașul nostru ci pe oricare alt agricultor, care nu cunosce efectul plugului sub sol și a arăturilor de desfundare, că semănăturile vor avea altă față și secerișul va fi mai spornic. E că cu ce luptă agricultura țărilor calde în contra secetelor înverșunate. Oricine șî pote închipui acum, de cât folos va fi practicarea arăturilor de desfundare la noi în țară, unde seceta este de la uă vreme aprope regulată, și termometrul se urcă, ca în vara trecută, la 40 grade la umbră. Acestea fiind resultatele obținute la încercarea mașinelor, daca am insistat puțin asupra lor am făcut acesta în scopul ca d-niî proprietari și arendași doritori de a introduce instrumente perfecționate, se cunoscă pe cele mai bune. Alți esposanțî de mașini și instrumente sunt: d). Scala de meserii. Am vorbit deja despre obiectele sculptate espuse de acestă scala. Ele au fost făcute de elevii din atelierul de tâmplărie, condus de d. Zeberer. Compasul de oțel, 2 chiei francese, 2 filiere, mașina de tăiat zahăr, 2 țevi mici și 2 mari de aramă cum și mașinile de tăiat și lungit țevile, corpul de pompă, levatorul, biela și menghina, eșite din mânile elevilor din atelierul de ajustagiu, dovedesc să dată mai mult talentul românilor pentru lucrările fine de artă și precisiune. D. C. Bauch, fostul șef al scalei mecanice și actualul diriginte al atelierului de ferărie și lăcătușărie a dat vină dovadit despre dragostea și silințele ce pune la învățarea elevilor de supt inteliginta d-sple conducere; cele 3 sape, 3 târnăcope, 2 topare, și tóte bucățile de fer ale carului, sdrobitorului, a grapei zig-zalg, a plugurilor de model de sistem Howard și norvegiane cu 4 brazdare, sunt lorgite și bătute la nicovală de către elevii încredințați d-sele. Bruscele de sistem tVertheim, de cari se găsesceu colecțiune întregă în museul sculei, este cel mai elocinte certificat despre înțelepciunea măiestrului și dibăcia școlarului. Lemnăria la mașinile de mai sus, este lucrată de elevii atelierului de rotărie supt conducerea măiestrului Daniel. Carul model expus de scula de meserii era un adevărată lucrare de artă, atât supt raportul îmbinărea lemnului cât și al ferecărei cu fer. Părțile de lemn supuse frecărei sau tracțiune sunt din esențele cele mai resistente, ca ulmul, carpinul și frasinul; fagul s’a întrebuințat numai la piesele intermediare, și bradul la fundurile coșului. Acest solid caz a fost comandat de d. Boerescu, și costă 700 leî. e. Colecțiunea de potcove a d-lui Blaramberg, este lucrată în atelierul de la Pășcani de către vestitul mecanic C. Schnausse, care a lucrat și în atelierele drumului de fer, și cărui d. Blaramberg a făcut mari elogiuri înaintea juriului. Examinând d’aprope acestei potcove pentru tot felul de copite, cine se pricepe în arta mecanică și veterinară s’a putut convinge, că ele sunt nu numai frumose, dar înplinesc și regulele de anatomie și igiena animalelor. Potcova negră din mijlocul colecției era nepilită , lăsată numai din ciocan, a cărui regulate lovituri una lângă alta se puteau prea bine distinge. Déci este adevărat că un cuie greșit la potcovire pute perde un armăsar de preț, atunci de sigur pentru cai ca ai d-lui Blaramberg trebuia un potcovar artist ca d. Schnausse. D. Schnausse a deschis un atelier în calea Victoriei No. 85, unde pe lângă meseria d-sele artistică se va ocupa și cu fabricarea mașinilor agricole de tot felul. In special, am audit, că va căuta a corige unele mici defecte ale plugurilor, căutând a le face mai solide și a le potrivi cu deseverșire și după cerere cu trebuințele și pământul țărei nostre.). In fine d. George Stan, ferar din Bucuresci a espus că sapă, uă secure ș’un cosor de vite. Lama sapei și barburele secure erau nemerite, muchile și gâtul ânsă ceva prea grele la amândouă. Cosorul era escelent; toți podgorenii care l’au examinat l’au găsit forte potrivit pentru modul cum se practică cultura viteî^ la noi. Nu jiie nimeni, că cosorele franțusescî și nemțesc! n’ar fi bine făcute; ele convin pentru tăierea viilor din acele țări, pentru ale nostre ânsă fpodgorenii le găsesc prea slabe. Pentru a încuragia, atât pe d. Stan cât și pe alți ferari la fabricarea acestor unelte agricole, juriul i-a acordat medalia de bronz. Voi vorbi în rîndul viilor despre concursul de pluguri, și ițvoră isprăvi acest studiu, prea lung pentru unii cititori, de si cur însă prea scurt pentru cei cari se intereseza d’aprope de desvoltarea agriculturei române. N. B. Danilescu 1 A se vedea, Românul* de la 1, 6, 11, 12, 20, 28, 30 Noembre, și 14 Decembre. SENATUL Ședința de Sâmbătă 12 Decembre Ședința se deschide la ora 3]E supt președința d-lui vice-președinte G. Leca. Se acordă concediu d-lui senatore C. Bozianu. La ordinea dilei este interpelarea d-lui P. Grădișteanu relativ la publicarea unor acte diplomatice. D. P. Grădișteanu dice că unii susțin că fapta d-lui Calimachi-Catargi cade supt previsiunile art. 75, or alții susțin că cade supt art. 305. După art. 75, d. Catargi ar trebui condamnat la detențiune. D-sea menține că art. 305 este aplicabile cazului d-lui Galimachi-Catargi. Apoi zice că justiția are să se pronunțe asupra acestei afaceri și că nu este datoria Corpurilor Legiuitóre nici a ministrului de justiție să se preocupe daca justiția va achita pe d. Calimachi-Catargi. FOITA ROMANULUI 15 DECEMIB DESPRE ESAGERARE UĂ PRIVIRE ASUPRA LITERATUREI ȘI MORAVURILOR ROMANILOR Darul exagerărei în tote, uă însușire forte respândită în generațiunea română de astăzi, pare a nu fi uă moștenire de la strămoșii noștri romani. Scriitorii cei mai însemnați ai romanilor au strălucit mai cu săină prin chipul strîns și lămurit în care au sciut să împărtășască ideile lor. Cine nu a rămas încântat de măiastră simplitate a comentariilor lui Iuliu Cesar ? Cine nu s’a minunat de stilul lui Tacit, care se mulțămește cu un trasă spre a zugrăvi un caracter și căruia îî ajunge uă pagină pentru a spune mai multe decât ar putea istorisi alții într’un capitol întreg ? Pe de altă parte, un Cato, în loc de a ținea nenumărate și nesărate discursuri, ca precare deputați din Camera unui tânăr regal, se mărginea, când era vorba de Cartagineni, se spună un singur lucru: Ceterum censeo Carthaginem delendam esse! Poeții romani, de asemene, ne-au lăsat versuri atât de cuprimjtóre, încât un poet bucurescean saü iășan s’ar opinti în cel puțin oă duzină de strofe pentru a putea ajunge la ceva asemănător. Când un scriitor nu mai scie cum se cuvge șirul neisprăvit al frazeologiei sale, când un orator, după multe silințe nu mai scie cum să dea uă formă cuviinciosă gândirilor sale, un biet poet roman cu vr’un timeo Danaos et dona ferentes îi scote din încurcătură. Nu deschide oă carte românască, în care să nu fie cel puțin jumătate din numărul paginilor de prisos. Unul, care va voi să vorbescă despre introducerea culturei vermilor de mătase în țara nostră, va începe printr’un studiu asupra agriculturei la chinezi, apoi la indieni, în urmă asupra culturei mătăsei în veacul de mijloc și după ce va atinge în câteva pagini și adevăratul lui subiect, va sfîrși prin vra uă poesie franceză. Un tânăr istoric, care va scrie biografia lui Bălcescu se va îndeletnici în câteva file și cu orecare cestiune de psihologie, pentru a dovedi că nu este străin unor asemene lucruri. Un coleg al sau, care va vorbi despre datinile românilor, va căuta numai decât chipul să spună ceva și despre balurile din timpul lui Ludovic XIV, despre cronica scandalosă a acelei epoci și va mai adăuga ceva și despre Mabille și Bullier. Un doctor în medicină, care a scris un interesant studiu numit „Uă pagină din istoria contimporană a României,“ studiu medical și economic, găsesce prilegiul de a spune lucruri de aceste într’uă carte, ce trebuia să fiă curat șciințifică: „La noi pentru a ajunge copist trebuie a depune concurs; pentru a fi ministru, etc., nu se cere nimic serios ; se cere să nu faci nimic, să nu faci atenție la gheșefturile și hoțiile ce se fac. In țara românescă iu solința, iu onestitatea sunt cumpăna cu care se rădică sus omenii. Să fii bine susținut de partita cu care votezi, în urmă, spânzură și taie!* Marginile acestei foițe nu ne îngăduie, dar am putea să aducem nenumărate alte exemple. Și apoi mania citațiunilor ? ele trebuie neapărat să umple măcar oă treime din studiul oricărui filolog sau istoric român, ce are respect pentru sine. In studiul istoric Baba-Novac, la un trasă atât de comună J ca acesta , patriotismul nu e decât o nouă formă a egoismului, găsim citat în note pe nenorocitul Herbert Spencer, care trebuie să fiă cam speriat de a se trezi alături tocmai cu Miron Costin ! Nu mai vorbim de acel renumit istoric și filolog care cu uă dibăcie minunată scie ’ntotdeauna să citeze pe Buckle alături cu Confucius și pe Claude Bernard alături cu vre-un arab sau indian chiar când ar fi vorba de vre-uă cestiune de antropologie. Mai e nevoie de a vorbi de fiarele nostre ? pentru a vorbi de cel mai neînsemnat lucru, colane ’ntregi nu sunt de ajuns; nenumărate frase gata revin în fiecare di și servesc tot atât de bine ’n cestiunile mici ca și în cele mari, încât publicul amețit nici pe aceste din urmă nu le mai bagă în sămă. Fiecare cestiune este „una din cestiunile cele mai importante, pe care ne-a fost dat a le trata vouă dată*, fiecare afacere este „uă afacere gravă, de la soluțiunea căreia atârnă fericirea sau nenorocirea acestei țări* și fiecare ziarist crede că și-a î mplinit datoriile sale cele mai scumpe când a sfirșit articolele sale cu flasa stereotipă : „se lucrăm deci numai printr’uă lucrare neîntreruptă, printr’uă abnegațiune și uă silință de tote dilele, vom putea ’ntemeia pe deplin prosperitatea și mărirea acestei țări !* Ore oratorii noștri să fie mai puțin înrîuriți de acestă epidemie ? Monitorul Oficiale ne răspunde cu voluminosa î colecțiune ce pare a nu fi ’n mare parte decât un monument rădicat zeului curent ! Dar acolo unde răul a ajuns la culme e ’n poesie. Pe fiecare cif> u o mare cantitate de hârtie este sustrasă de la oă destinațiune mai naturală, după puțin delicata