Romanulu, decembrie 1881 (Anul 25)

1881-12-14

1122 din causa lungului timp, a devenit ca un fel de lege și drept de a nu da soldați, ga­rantate poporului nostru prin proclamațiu­­nea cesaro-regală publicată cu ocasiunea ocupării acestor provincii, de vreme ce ’n ea se zice că vor fi respectate drepturile și obiceiurile de care poporul acestor țări s’a bucurat pe timpul administrațiunii tur­cesce , nu suntem în stare a renunța la acel drept de care ne-am bucurat supt admi­­nistrațiunea turcescă , la dreptul de a nu da soldați, de vreme ce noi, în vederea motivelor espuse, n’am putut se facem pe popor a se convinge, că, prin acestă lege, se va ajuta la aplanarea neînțelegerilor ce există în aceste țări, la organizarea și con­solidarea de fapt a relațiunilor locale și prin urmare și la desvoltarea acestor țări. „Implinindu-ne datoria, supunem acestă afacere a naltului guvern al țării în speranța că el îi va acorda totă atențiunea cuvenită și, în considerațiunea espuselor motive, va lua măsurile trebuinciose pentru ca să dispară căușele acelei îngrijiri, care cu drept cu­vent umple inimile locuitorilor acestei țări.* DIN STRAINETATE Camera franceză a votat un milion pen­tru cumpărare de pusei, destinate batalio­­nelor școlare. —x— In Neue freie Presse găsim on telegramă din Bucuresci, cu data de 23 Decembre, în care se zice că d. baron de Salzburg, în­sărcinat ad-interim cu gerarea afacerilor ambasadei austro-ungare de aici, a primit de la Viena ordinul să reîncăpă relațiunile di­plomatice verbale și în scris cu guvernul român. — x— țtiarele austro-ungare s’arătă forte ne­­mulțămite de declarațiunile d-lui Mancini în Senat, declarațiuni în care­­ zice că ’n spiritul tratatului de la Berlin esistă un con­trol comun asupra esecutării nouilor regu­lamente privitóre la navigațiunea pe Dunăre. —x— piarul il Corriere, din Roma, anunță că d. Gambetta a trimis pe d. Constans, fos­tul ministru de interne, la Roma, spre a ne­gocia cu Italia în privința afacerilor tu­­nesiane. —x— ROMANULU 15 DECEMBRE 1881 Tageblatt din Berlin publică oă telegramă din Roma, în care se zice că oficiosul il Diritto protestăză contra sprijinului ce prin­cipele de Bismarck dă pretențiunilor papale, si adaogă că Italia nu va renunța nici uă dată la Roma. —xn seim d ale bisei seri, M. S. Regina, însoțită de două dom­­nișore de onore, a asistat la concertul dat la Ateneu în folosul victimelor incendiulu de la Ring-Theater. * * * M. S. Regina a asistat asemenea la con­certul d-nei Zelia Trebelli. * * * Ii Indépendance Roumaine anunță că des­chide în colonele sale­nă sub­scripțiune pen­tru familia celor două români care au gă­sit mortea în incendiul de la Ring-Theater, d. și d-na Rădulescu, care lasă trei copii orfani și un mamă bătrână în vârstă de 70 ani. Acești orfani și bunica lor sunt cu to­tul lipsiți de miijloce. Suntem șiguri că a­­pelul făcut de diarul V Indépendance Rou­maine va găsi resunet în inimele Românilor. * * * Joul săra, la Turnu-Severin, comitetul constituit pentru a veni în ajutorul victime­lor focului de la Ring-Theater a dat un bal care a produs 860 lei. Comitetul a decis că uă parte din acestă sumă adică 160 lei se se trămită familiei d-lui Rădulescu, cu restul la Viena. * * * Societatea de navigare cu vapor pe Du­năre, ne comunică că, cu data de 10 (22) Decembre, primirea mărfurilor s’a închiriat pe totă linia dunăreană. * * * Monitorul oficiale (No. 206), publică ins­trucțiunile ministerului de resbel privitore la operațiunile de recensământ pentru chie­marea contingentului anual. * * * Monitorul publică asemenea decretul prin care se autoriză deschiderea și funcționa­rea pe lângă gimnasiul „Unirea“ din Foc­șani, a unei bibliotece publice, ale cărei statute sunt anexate decretului. * * * D. G. Mihăilescu, fost secretar generale al ministerului cultelor, s’a numit primar al comunei Galați, în locul d-lui C. Vârlan, demisionat. * * * *T Monitorul oficiale publică decretul prin care se primește donațiunea făcută de d. Ion Stroiu, primarul orașului Roman, și care consistă într’uă casă cu locul iei. * * * D-niî Radu Novianu și N. Kirilov, pro­fesori la gimnasiul Cantemir din Bucuresci, sunt numiți definitiv la catedra lor. * * * Consiliul județean de Dâmbovița, este convocat în sesiune extra-ordinară, pentru diua de 12 ianuarie 1882 spre a chibzui mijlocele cu care județul se vină în aju­torul Statului pentru construcția liniei fe­rate Titu-Târgoviște. * * * Consiliul județean din Nerci­u, este auto­­rizat a primi donațiunea făcută în folosul casei județului de d. dr. Dim. Cantemir, din orașul Piatra, în suma de 5.000 lei, cu condițiune ca acest fond se poate numele de Fondul Cantemir și din venitul lui să se întrețină un pat în spitalul județului. * * * Consiliele județene din Gorj și Olt, sunt convocate în sesiune extra­ordinară pentru diua de 8 ianuarie 1882. * * * Consiliul județian din Bacäu este auto­­rizat a face un împrumut de 16.642 lei 84 bani. * * * Consiliul comunei rurale Baschioi (Tulcea) se disolvă pentru că ’și neglige cu desă­vârșire datoriile ce-i sunt impuse de lege. * * * S’a fondat și la no­­uă societate de pa­­rm­agiu­. — Numita societate este compusă ast­fel : Președinte, d. C. Boerescu; vice-preșe­­dinte, d-niî M. Ferichide și maior N. Vlă­­doianu. Membri: d-niî M. Șuțu, lect.-col. Lahovari, Ion Lahovari, Gr. Cerchez, Ștefan Ion Brătianu, Eugeniu Costinescu ; secretar Leon Lehel. Duminică va începe patinajul de la 1—5 ore d. a., în care timp va cânta musica militară. Un pavilion bine încâlcit va fi la disposițiunea publicului. Abonamentul peste tot sezonul este 25 lei. Prețul intrării de­uă personă 50 bani când nu este musică, și 1 leu când cântă musica. ———­­ S’anunță de la Glamoc, din Bosnia, că­tre chiarul l’Avvenire din Spalato, că gean­­darmeria a arestat acolo șese supuși mun­tenegreni, printre cari două popi, fiind-că făceau agitațiuni. Petersburger Zeitung dice că prin cercu­rile diplomatice s’a împrăștiat scomptul că relațiunile dintre Rusia și China au devenit din nou încordate. —x— Teatrele din Viena s’află într’u­ situa­­țiune forte critică. Rețetele lor au scăd­ut într’un mod ne-spus : ele varieza între 100 fl. (250 leî) și 400 fl. (1000 l). Poliția le in­­terzice să dea represintațiuni de oi și mă­surile luate au micșorat forte mult numă­rul locurilor. Ast­fel teatrul An der Wien nu va putea să conțină în viitor de­cât 1,270 spectatori, când înaintea catastrofei de la Ring-Teater, conținea 2,560 locuri. ....................~ Concursul de agricultură și industriă al comiliului agricole de Ilfov 1) Plugul universale al lui Saack este uă mașină care supt tote raporturile nu lasă nimic de dorit. Ușor, dar solid în acela­șî timp, pate face tot felul de arături, de la cele mai ușore până la cele mai adânci. No. 3 a arat cu 2 boi până la 22 c. m., cu 4 boi a pătruns la 25 c. m.; No. 5 și 6, trași de 4 vite, fac arăturile adânci de la 26 c. m. înainte. Partea dinapoi a pla­­sului se pote schimba când este rasu, fără să se arunce întreg corpul său. Asemene disposițiune este și la unele cormene. Unul din cele mai mari avantagie ce îm­­plinesce pentru țara nostră însă, atât plu­gul universale, cum și Eckertul și Eberhardtul, este marea stabilitate ce au și acesta le face de merg, cum se dice, singure pe brazdă. Nimeni nu pote spune unde va merge pro­gresul în mecanica agricolă; plugurile aces­tea, vă dată puse­ și brazdă la capătul a­­răturei, merg înainte fără să aibă trebuință a mai fi ținute de carne. Un singur argat pute ara cu 4 vite. Nu sciü ce am putea pretinde mai mult! Apoi, în fine, un om e absolut trebuincios se merge cu plugul și rolul sau nu este să cucuie după plug, ci să ’ndemne vitele, să’l îndrepteze la capătul arătarei și să’l pună ol la brazdă când a sărit dând peste un bolovan ori buturugă. Cu semenătorea universală s’a semănat un pogon de grîfi și s’a acoperit jumătate cu polibrăzdarul lui Eckert, jumătate cu grapa. Sămânța a răsărit deja și este repărț­tă cât se pote de uniform. Semănătorea póte răs­pândi sămânța împrăștiat sau în rînduri depărtate după trebuință. Lățimea ma­simă de semănat este de 4 m., putându-se reduce însă după voiă prin închiderea unor guri de scurgere a sămenței. In fine, prin nă pârghie specială, se pot lărgi ori micșora gurile, ast­fel că se pote semăna tot felul de semințe, de la cele mai mari până la cele mai mici, de luzernă, rapiță și mac. Plugul sub­sol este un instrument aprópe necunoscut la noî în țară. Numai agricul­torii cu carte și prea putini dintre cei prac­tici au cunoscință de funcțiunea lui; ceî­­l­alți au făcut ochi mari când l’au vădut. „Ce va fi și astă bazaconie de rariță ser­­besca ?* dicea un de arendaș dintre cei forte practici în rutină. In adevăr, arenda­șul nostru avea dreptate, căci plugul supt­­sol al lui Eckert semena mult cu rarița, dar nu cu cea sârbăscă. Trebuia să’î dicâ rariță nemțăscă. In loc de cormană are 2 aripi de fer, ceva mai solide c’ale rarițeî serbesci . Când s’a pus la ’ncercare, d. a­­rendaș se convinse că acésta rariță jumu­­lesce și ea pământul, cu deosebirea numai că pătrunde până la 40 c. m. de adâncime, făcând ceea ce în agrologie se chiamă ară­tură de desfundat, înainte d’a lucra s’a dat explicație asupra lui. „Ba, mersi, déci este așa! nu voia eu să’mî scoti pământul nelucrat la față și să’mî­­ngrope pe cel bun,* dice un alt domn. Să vedi acum ce are să facă, răspunse neamțul cu plu­gul; porni apoi un plug ordinar înainte și pe urma lui, tot în aceea­și brazdă, venea plu­gul sub­ sol. Un pământ negru, reven și afânat miluia pe fundul brazdei întocmai cum se rădică mușuroiele de botul unui cutit activ. Am măsurat adâncimea brazdei, care era de 34 c. m­. Plugul de nainte­ară la 16 c. m., prin urmare sub­solul adân­­cesc e brazda de 18 c.­m , fără se sc0ță pământul la față. In asemenea arătură pot asigura nu numai pe arendașul nostru ci pe ori­care alt agricultor, care nu cu­­nosce efectul plugului sub­ sol și a arătu­rilor de­­ desfundare, că semănăturile vor avea altă față și secerișul va fi mai spor­nic. E că cu ce luptă agricultura țărilor calde în contra secetelor înverșunate. Ori­cine­ șî pote închipui acum, de cât folos va fi prac­ticarea arăturilor de desfundare la noi în țară, unde seceta este de la uă vreme a­­prope regulată, și termometrul se urcă, ca în vara trecută, la 40 grade la umbră. Acestea fiind resultatele obținute la în­cercarea mașinelor, daca am insistat puțin asupra lor am făcut acesta în scopul ca d-niî proprietari și arendași doritori de a in­troduce instrumente perfecționate, se cu­­noscă pe cele mai bune. Alți esposanțî de mașini și instrumente sunt: d). Scala de meserii. Am vorbit deja des­pre obiectele sculptate espuse de acestă scala. Ele au fost făcute de elevii din atelierul de tâmplărie, condus de d. Zeberer. Compasul de oțel, 2 chiei francese, 2 filiere, mașina de tăiat zahăr, 2 țevi mici și 2 mari de aramă cum și mașinile de tăiat și lungit țevile, corpul de pompă, levatorul, biela și menghina, eșite din mânile elevilor din a­­telierul de ajustagiu, dovedesc să dată mai mult talentul românilor pentru lucrările fine de artă și precisiune. D. C. Bauch, fostul șef al scalei mecanice și actualul diriginte al atelierului de ferărie și lăcătușărie a dat vină dovadit despre dragostea și silințele ce pune la învățarea elevilor de supt inte­­liginta d-sple conducere; cele 3 sape, 3 târnăcope, 2 topare, și tóte bucățile de fer ale carului, sdrobitorului, a grapei zig-zalg, a plugurilor de model de sistem Howard și norvegiane cu 4 brazdare, sunt lorgite și bătute la nicovală de către elevii încre­dințați d-sele. Bruscele de sistem tVertheim, de cari se găsesce­u­ colecțiune întregă în museul sculei, este cel mai elocinte cer­tificat despre înțelepciunea măiestrului și dibăcia școlarului. Lemnăria la mașinile de mai sus, este lucrată de elevii atelierului de rotărie supt conducerea măiestrului Da­niel. Carul model expus de scula de meserii era un adevărată lucrare de artă, atât supt raportul îmbinărea lemnului cât și al fere­­cărei cu fer. Părțile de lemn supuse frecă­­rei sau tracțiune­ sunt din esențele cele mai resistente, ca ulmul, carpinul și frasinul; fagul s’a întrebuințat numai la piesele in­termediare, și bradul la fundurile coșului. Acest solid caz a fost comandat de d. Boerescu, și costă 700 leî. e­. Colecțiunea de potcove a d-lui Blaram­­berg, este lucrată în atelierul de la Pășcani de către vestitul mecanic C. Schnausse, care a lucrat și în atelierele drumului de fer, și cărui d. Blaramberg a făcut mari elogiuri înaintea juriului. Examinând d’aprope acestei potcove pentru tot felul de copite, cine se pricepe în arta mecanică și veterinară s’a putut convinge, că ele sunt nu numai fru­­mose, dar în­plinesc și regulele de anato­­mie și igiena animalelor. Potcova negră din mi­jlocul colecției era nepilită , lăsată numai din ciocan, a cărui regulate lovituri una lângă alta se puteau prea bine distinge. Déci este adevărat că un cuie­ greșit la potcovire pute perde un armăsar de preț, atunci de sigur pentru cai ca ai d-lui Bla­ramberg trebuia un potcovar artist ca d. Schnausse. D. Schnausse a deschis un a­­telier în calea Victoriei No. 85, unde pe lângă meseria d-sele artistică se va ocupa și cu fabricarea mașinilor agricole de tot felul. In special, am aud­it, că va căuta a corige unele mici defecte a­le plugurilor, căutând a­ le face mai solide și a­ le po­trivi cu deseverșire și după cerere cu tre­buințele și pământul țărei nostre.­­). In fine d. George Stan, ferar din Bu­curesci a espus că sapă, uă secure ș’un cosor de vite. Lama sapei și barburele se­cure­ erau nemerite, muchile și gâtul ânsă ceva prea grele la amândouă. Cosorul era escelent; toți podgorenii care l’au exami­­nat l’au găsit forte potrivit pentru modul cum se practică cultura viteî^ la­ noi. Nu­­ jiie nimeni, că cosorele franțusescî și nem­țesc! n’ar fi bine făcute; ele convin pen­tru tăierea viilor din acele țări, pentru a­­le nostre ânsă fpodgorenii le găsesc prea slabe. Pentru a încuragia, atât pe d. Stan cât și pe alți ferari la fabricarea acestor u­­nelte agricole, juriul i-a acordat medalia de bronz. Voi vorbi în rîndul viilor despre con­cursul de pluguri, și ițvoră isprăvi acest studiu, prea lung pentru unii cititori, de si cur însă prea scurt pentru cei cari se intereseza d’aprope de desvoltarea agricul­turei române. N. B. Danilescu 1­ A se vedea, Românul* de la 1, 6, 11, 12, 20, 28, 30 Noembre, și 14 Decembre. SENATUL Ședința de Sâmbătă 12 Decembre Ședința se deschide la ora 3]E supt pre­­ședința d-lui vice-președinte G. Leca. Se acordă concediu d-lui senatore C. Bozianu. La ordinea dilei este interpelarea d-lui P. Grădișteanu relativ la publicarea unor acte diplomatice. D. P. Grădișteanu dice că unii sus­țin că fapta d-lui Calimachi-Catargi cade supt previsiunile art. 75, or alții susțin că cade supt art. 305. După art. 75, d. Catargi ar trebui con­damnat la detențiune. D-sea menține că art. 305 este aplica­bile cazului d-lui Galimachi-Catargi. Apoi­­ zice că justiția are să se pronunțe asupra acestei afaceri și că nu este dato­ria Corpurilor Legiuitóre nici a ministru­lui de justiție să se preocupe daca justiția va achita pe d. Calimachi-Catargi. FOITA ROMANULUI 15 DECEMIB DESPRE ESAGERARE UĂ PRIVIRE ASUPRA LITERATUREI ȘI MORA­VURILOR ROMANILOR Darul exagerărei în tote, uă însușire forte respândită în generațiunea română de as­tă­­­zi, pare a nu fi uă moștenire de la stră­moșii noștri romani. Scriitorii cei mai însemnați ai romanilor au strălucit mai cu săină prin chipul strîns și lămurit în care au sciut să împărtășască ideile lor. Cine nu a rămas încântat de măiastră simplitate a comentariilor lui Iu­­liu Cesar ? Cine nu s’a minunat de stilul lui Tacit, care se mulțămește cu un trasă spre a zugrăvi un caracter și căruia îî a­­junge uă pagină pentru a spune mai multe de­cât ar putea istorisi alții într’un capitol întreg ? Pe de altă parte, un Cato, în loc de a ținea nenumărate și nesărate discursuri, ca pre­care deputați din Camera unui tânăr regal, se mărginea, când era vorba de Car­­tagineni, se spună un singur lucru: Ceterum censeo Carthaginem delendam esse! Poeții romani, de asemene, ne-au lăsat versuri atât de cuprimj­tóre, în­cât un poet bucurescean saü iășan s’ar opinti în cel puțin oă duzină de strofe pentru a putea ajunge la ceva asemănător. Când un scriitor nu mai scie cum se cuvge șirul neisprăvit al frazeologiei sale, când un orator, după multe silințe nu mai scie cum să dea uă formă cuviinciosă gân­dirilor sale, un biet poet roman cu vr’un­ timeo Danaos et dona ferentes­­ îi scote din încurcătură. Nu deschide oă carte românască, în care să nu fie cel puțin jumătate din numărul paginilor de prisos. Unul, care va voi să vorbescă despre introducerea culturei ver­­milor de mătase în țara nostră, va începe printr’un studiu asupra agriculturei la chi­­nezi, apoi la indieni, în urmă asupra cul­turei mătăsei în veacul de mi­jloc și după ce va atinge în câte­va pagini și adevăra­tul lui subiect, va sfîrși prin vra uă poesie franceză. Un tânăr istoric, care va scrie biografia lui Bălcescu se va îndeletnici în câte­va file și cu ore­care cestiune de psihologie, pentru a dovedi că nu este străin unor asemene lucruri. Un coleg al sau, care va vorbi despre datinile românilor, va căuta numai de­cât chipul să spună ceva și despre balurile din timpul lui Ludovic XIV, despre cronica scandalosă a acelei epoci și va mai adăuga ceva și despre Mabille și Bullier. Un doctor în medicină, care a scris un­ interesant studiu numit „Uă pagină din is­toria contimporană a României,“ studiu medical și economic, găsesce prilegiul de a spune lucruri de aceste într’uă carte, ce trebuia să fiă curat șciințifică: „La noi pentru a ajunge copist trebuie a depune concurs; pentru a fi ministru, etc., nu se cere nimic serios ; se cere să nu faci nimic, să nu faci atenție la gheșefturile și hoțiile ce se fac. In țara românescă iu sol­­ința, iu onestitatea sunt cumpăna cu care­­ se rădică sus omenii. Să fii bine susținut de partita cu care votezi, în urmă, spân­zură și taie!* Marginile acestei foițe nu ne îngăduie, dar am putea să aducem nenumărate alte exemple. Și apoi mania citațiunilor ? ele trebuie neapărat să umple măcar oă treime din studiul ori­cărui filolog sau istoric român, ce are respect pentru sine. In studiul istoric Baba-Novac, la un trasă atât de comună J ca acesta , patrio­tismul nu e de­cât o­ nouă formă a egois­mului, găsim citat în note pe nenorocitul Herbert Spencer, care trebuie să fiă cam speriat de a se trezi alături tocmai cu Mi­ron Costin ! Nu mai vorbim de acel renu­mit istoric și filolog care cu uă dibăcie mi­nunată scie ’n­tot­dea­una să citeze pe Buckle alături cu Confucius și pe Claude Bernard alături cu vre-un arab sau indian chiar când ar fi vorba de vre-uă cestiune de antropologie. Mai e nevoie de a vorbi de­­ fiarele no­­stre ? pentru a vorbi de cel mai neînsem­nat lucru, colane ’ntregi nu sunt de ajuns; nenumărate frase gata revin în fie­care di și servesc tot atât de bine ’n cestiunile mici ca și în cele mari, în­cât publicul amețit nici pe aceste din urmă nu le mai bagă în sămă. Fie­care cestiune este „una din cestiu­nile cele mai importante, pe care ne-a fost dat a le trata vo­uă dată*, fie­care afacere este „uă afacere gravă, de la so­­luțiunea căreia atârnă fericirea sau neno­rocirea acestei țări* și fie­care­­ ziarist crede că și-a î mplinit datoriile sale cele mai scumpe când a sfirșit articolele sale cu flasa stereotipă : „se lucrăm deci­ numai printr’uă lucrare neîntreruptă, printr’uă ab­­negațiune și uă silință de tote dilele, vom putea ’ntemeia pe deplin prosperitatea și mărirea acestei țări !* Ore oratorii noștri să fie mai puțin în­­rîuriți de acestă epidemie ? Monitorul Ofi­ciale ne răspunde cu voluminosa­ î colecțiune ce pare a nu fi ’n mare parte de­cât un monument rădicat­­ zeului curent ! Dar acolo unde răul a ajuns la culme e ’n poesie. Pe fie­care cif> u o mare can­titate de hârtie este sustrasă de la oă des­­tinațiune mai naturală, după puțin delicata

Next