Romanulu, februarie 1882 (Anul 26)
1882-02-01
98 ROMANULUI FEBRUARIU 1882 DIN AFARA FRANCIA In privința cestiunii Egiptului, National Zeitung a publicat să scrie din Paris în care se eficea că d. de Freycinet ar fi exprimat părerea sa, în cas când intervenirea ar fi trebuinciosa, pentru a protege interesele europene în acesta țară. După acestă scrie, părerea d-lui de Freycinet era că nici uă intervenire nu se póte face, decât numai în urma unei înțelegeri a puterilor, reunite în congres. „Agenția Havas“ desminte formal acesta scrie, și dice că d. de Freycinet n’a emis nici uă părere in acesta privință. AUSTRO UNGARIA Mai mulți corespondințî din Berlin au anunțat că ducerea de acum la Berlin a comitelui Wolkenstein, trimisul extraordinar austriac, era privitore numai la cestiunea dunărenă și că n’avea nici un alt scop politic. Cu tote acestea Bölsen-Zeitung află dintr’un isvor sigur că, în intrevorbirile ce diplomatul austriac a avut cu principele de Bismarck și cu comitele de Hatzfeld, cestiunea dunârână nu a fost atinsă decât în a doua linie. Din contra, comitele Wolkenstein avea mai ales însărcinarea ca, în mod confidențial, să vorbesca despre agitațiunea panslavistă care ese din ce în ce mai mult la ivelă și apoi să dea principelui de Bismarck lămuriri positive asupra stărei insurecțiunei din provinciile ocupate cerându-i tot do uă dată sfatul său în privința măsurilor ce mai trebuiesc luate spre completa lor pacificare. Börsen-Zeitung află că asupra acestei din urmă cestiuni principele de Bismarck a ținut un limbagiu forte franc față cu trimișul austriac, declarându-i că cei din Berlin au vedut de mult încă greșalele administrațiunii austriace în Bosnia și Herzegovina, că au prevăzut răscula ce acesta administrațiune va provoca și, încă de pe timpul comitelui Andrassy, au atras într’un chip atât direct cât și indirect atențiunea guvernului Austriei asupra acestor împregiurărî. Acum cnse nu mai există dloc; acela decât un singur mindică d’a năbuși insuracțiunea î’opode și onol’gio, d’a potoli țara cu să mână de fer și d’a reforma cu încetul, dar radical aceste provincii destrăbălate din causa relei administrațiuni turcesc. ENGLITERA Măsurile de legislațiune interiora, de cari a vorbit discursul Reginei la deschiderea Parlamentului, consista din urmatórele proiecte : acelea privitore la reforma municipală, la guvernarea comitatelor, la instrucțiunea publică în Wales și in Scoția, la faliți, etc. și proiectul de revizuire a regulamentului Camerei comunelor, despre care discursul n’a făcut decât uă alusiune indirectă, căci s’a adresat către cele două Camere, pe când acea a lorzilor n’are calitatea d’a discuta regulamentul Camerii comunelor. In acest discurs se vede asemenea uă declarațiune asicuratore privitóre la starea lucrurilor în Irlanda. Regina constată că îmbunătățire notabilă în situația insulei surori, și acastă constatare era trebuinciosă după cum observă șidependința belgică, față cu scomptele răspândite de diarele oposițiunei în timpul vacanțelor parlamentare. Desbaterea adresei ca răspuns la discursul coronei a început îndată în Camera lordilor, care a și votat o într’uă singură ședință. Lordul Salisbury a atacat politica guvernului în cestiunea Irlandei, negocierile cu Francia și afacerile Egiptului. Lordul Granville a justificat actele cabinetului în privința tuturor puntelor : situațiunea Irlandei este mai satisfăcătare ; guvernul nu ar voi se încheie cu Francia un tratat care ar fi mai puțin favorabil decât acela ce are să espire; cât pentru Egipt, vederile Englitezei sunt împărtășite de celelalte puteri, și deși că intervenire pare se fi considerată ca trebuinciosă, guvernul speră a fi în stare se împedice, cu concursul celor alte guverne, ca acesta intervenire să fie violintă. In Camera comunelor de Gladstone a fost și mai explicit. El a primit ca întemeiate pretențiunile Austriei, Germaniei, Italiei și Rusiei a fi consultate, în cas d’intervenire anglofranceză în Egipt. De unde rezultă că cestiunea egiptenă este acum de toți recunoscută ca fiind din resortul concertului europen. D. Gladstone nu pare dispus a trimite acum uă flotă în Egipt; n’ar vrea se împidice aspirațiunile spre libertate ce sunt represintate de partita lui Arabi-bey. Acesta nu’și face casé nici un scrupul de a lovi în prerogativele controlului anglo-francez. Ministerul din care face parte a adoptat, în contra tuturor prevederilor, legea organică care dă Camerei dreptul de control absolut asupra bugetului. GRECIA Judecând după cele petrecute în Camera deputaților, guvernul grec este aprope de căderea sea. In alegerea biurourilor, candidații oposițiunii au triumfat în sase din opt biurouri. In al șaptelea resultatul este îndouios. Partizanii guvernului formeza prin urmare uă slabă minoritate. SERBIA Deutsche Zeitung publică, în numărul I de la II Februarie, următorea scrie ce i se trimite din Belgrad : Prin cercurile care țintesc la un mare Serbia se lucrază încă și acum c’uă mare activitate pentru sprijinirea insurecțiunii bosniace. Pe lângă adunări de bani pentru insurgințî se mai fac și înrolări de voluntari cari, în trupe mici și ne-armate, trec nui Drina în Bosnia. Ministerul Pirotșanac, în atitudinea sea reală față cu Austro-Ungaria, împedică pe cât pate acesta mișcare, opresce adunările de bani pentru insurgenții bosniaci și trimiterea de voluntari. Nu mult după ocuparea Brzegovinei de către Austro- Ungaria, emigrară din acesta provincia în Serbia oă mulțime de locuitori supt conducerea serdarului Peko Pavlovici, și principele Milan le dete pământuri de graba. Acești coloniști erzegovinenî arătară multă dorință în aceste din urmă Zile d’a lua parte la insurecțiunea din Erzegovina contra Austro-Ungariei. Din astă cauză ei fură pași suptă aspră supraveghiare făcându-li-se tot-d’aă dată cunoscut că, orice atitudine ostilă Austro-Ungariei le va atrage isgonirea. Déca ensă ei voiesc se emigreze, apoi sunt liberi cu condițiunea cnsé ca se’și ia și familiele, căci altfel ar compromite pe Serbia față cu Austro-Ungaria. Acesta măsură energică a avut de resultat că Peko Pavlovici și coloniștii s’au astâmpărat și au rămas pe loc. MUNTENEGRU National Zeitung atrage atențiunea Austriei asupra celor ce se petrec în Muntenegru. Acolo , direniarul berlines 86 ating forte de aprope posițiunile Austriei și Rusiei și acolo ar putea în tot momentul să se adune uă materie pentru conflicte. Principele Nikita tot mai lucrază ca, prin tote sforțările, să resiste la siluirile hordelor sale de răsboinici și să mențină neutralitatea, în aparință cel puțin așa pare. Totuși nu mai încape nici aă îndoială că principele Muntenegren, nevoit să-și alegă între a fi, contra Austro-Ungariei și a se lăsa se fie gonit și părăsit de supușii se va preferi ântâia alternativă, mai ales că principele Muntenegrului este sigur, în tote împrejurările, de un sprijin din partea Rusiei, decă va ramâne credincios supușilor sei. Rusia menține cu uă îndărătnicie nemai pomenită posițiunea sea din Muntenegru și, în momentul când d. Katkoff este numit c Consiliar de Stat și generalele Skobeleff ține discursul scit, ea este negreșit mai dispusă ca oricând să smulgă acastă protecținei din manile Austriei. Speranța pentru că resolvare favorabilă a afacerii herzegovinene se află acum mai ales în repetuciunea și energia acțiunii austriace. Până acum armata austriacă se află numai în stare de pregătire și de aceea d’aci nainte trebuie să așteptăm faptele. . SCIRII ALE DILEI Astăd.i. 1 Februarie, termometrul «ase, Menu (Sucei du Luer), calea Victoriei, 75, arătă : La 12 ore nóptoa 1.8 mai jos de -zero. La 7 ore dim. 0.0 — — -*> La amiédi 3,0 — — înălțimea barometrică 775 mm. Cerul senin. * ■îfr X* ^ M. S. Regele a primit uă scrisore din partea M. S. I. și R. împăratului Austro- Ungariei prin care notifică că A. S. I. și R. Arhiducesa Isabela, socia A. S. I. și R. Arhiducelui Frederic, a dat naștere unei Principese. Două soiri fericite pentru tot mimicareji publicului. Regina nostră este mai bine specialist din Berlin crede că lăsa urme grele. A doua sorie este că patriotul și activul președinte al senatului merge mai bine. * * Societatea Concordia română, după ce pe tărâmul economic a făcut un esposițiune industriale și a luat inițiativa înființarea societății pentru fabrica de hârtie , după ce pe tărâmul cultural a înființat scala froebeliană, a isbutit în cele din urmă a crea și un cor dintre membrii săi. Corul acesta s’a produs pentru ânteia oră la concertul de Sâmbătă sera ș’a fost, cu drept curent, mult și îndelung aplaudat. Felicităm societatea Concordia pentru silințele ce’și dă întru cultivarea musicei; felicităm asemenea pe membrii din cor, pentru iubirea cu care lucredă, spre a da societății oă nouă atragere. Corul a esecutat Sâmbătă Sânta Ligă de Beethoven și primăvara de Porumbescu, cu mare succes. Corul era compus din următorii d-nî ; tenori I. — C. Bărcănescu, L. Tănăsescu, R. Grozea și M. Tănăsescu; tenori ÎL — D. Iliescu, L. Popescu, T. Iliescu, G. Rădulescu, G. Angelescu, N. Vasilescu, I. Băjenaru, M Rusu; bas 1. — I. Basilescu, C. I 1 putem? co! Și boia, Georgescu, R. Stelescu, A. Podoleanu, C. Popovici, G. Popescu și D. Georgescu; bas N.—C. Rădulescu, I. Rusescu, L. Theodoriu, M. Abramescu, M. Iliescu, P Rădescu și I. S. Mântuleanu. Dirigintele e d. I. Vasilescu. Încă uă dată, felicităm și pe comitet și pe d-niî choriști pentru frumosa le întreprindere. * * *. Ieri, la ’d. Dim. Butculescu, s’a luat în desbatere proiectul de statute ale Societății Enciclopedice române. După o lungă discnsiune, statutele s’au votat și s’au semnat de personele presinte. S’a otărît că tóte personele care vor adera la aceste statute pene la 28 Februarue, vor lua titlu de membri fondatori. Duminică, 2 Februarie, la orele 8 sera, va fi oă nouă ’ntrunire la d. Dim. Butculescu pentru alegerea comitetului societății. * * -síin urma gerului din ultimele directice Posta din Galați de la 30 Ianuarie, Dunărea s’a prins astă napte în fața portului nostru. Ochiurile numerose și mari însă ce se observ, prevestesc că prinderea ghetei nu pate fi de lungă durată. * * * Domnișoara Carlotta Leria, care a obținut un frumos succes în Bucuresci, este așteptată în Iași astă-ji se amâne, căci Mercuri sora va da un concert.* ** Frații Emilian, renumiți prin arta lor de transformațiune, sosind în capitală, se vor produce Luni sera cu aparatele lor opticomecanice în sala BoseL înfățișarea tablourilor gigantice (25 piciore) prin lumina electrică le dă un deosebit farmec. In tote capitalele Europei au dobândit aceste producții cel mai mare succes și au produs cea mai mare admirațiune.* * Sâmbătă sera, după cum am anunciat, a avut loc la Cercul militar, a doua serată. Lume a fost mult mai multă decât la serata d’ânteiii. M. S. Regele, din causa bulei M. S. Reginei, n’a putut lua parte la acesta a doua serată. sera sera, s’a represintat în sala Orpheum pentru a treia oră la Roussette. Piesa a avut un frumos succes și d-niî: Feroumont, Verneuil, ca și d-na Verneuil au fost forte mult aplaudați. De asemenea și d. Perrier, care n’a avut decât un mic rol, l-a interpretat cu mult succes. * * * Astă seră, luni, se reprezintă aceiași piesă. * * * Consiliul comunei rurale Isvorele, din județul Prahova, se disolvă pentru că la inspecțiunile făcute s’a constatat că acest consiliu lucrază contra intereselor comunei. * * * Ieri sara, ne spune Liberalul de la 31 ianuarie, a început a se face încercări de luminare a orașului Iașî cu gaz aeriform. D. Potosky care’șî propune a se presinta ca concesionar, a organisat aceste încercări pe u mică întindere din strada Lăpușneanu unde a asediat mai multe fanare. Așteptăm ca acesta încercare se continue mai multe file pentru ca să facem aprecierile nóstre. * *x-Biciul este numele unui diar umoristic ce a început se apară în Galați. Primul său număr purta data de 31 ianuarie. Iurăm viață lungă. I ADUNAREA DEPUTAȚILOR Ședința de la 30 ianuarie 1882. Ședința se deschide la orele 1 >/2 supt președinția d-lui D. Gusti. Presinți 120 d-nn deputați. O Generare leca constată cu fericire că comuna de Galați și-a făcut datoria înmormântând cu spesele sale corpul d-lui Mantu. Se voteză indigenatul d-lui D. Fulga. D. R. Locusteanu rogă pe biuron a face ca la ședința de Luni se fiă față d-nu ministru președinte și de externe, deorece comisiunea de anchetă parlamentară însărcinată se cerceteze actele diplomatice are a face uă comunicare în urma respunsului d-lui Cogălniceanu la invitarea ce i s’au făcut d’a veni în sînul comisiunei. Camera respinge apoi conclusiunile raportului asupra celor 161 petițiuni din 1880-1881. Se voteză indigenatul d-luî Iosef Camier. Se pune la ordinea filei pe rouî construirea liniei ferate Bucuresci-Buzău-Cernavoda. Apoi Camera votază 1) indigenatul d-luî V. Papadopulo 2) acordă d-luî C. Apostolescu întrega pensie după remunerând că a avut în cea din urmă funcțiune publice ce a ocupat; 3) recunosce d-lui D. Sterian calitatea de cetățean român ; 4) recunosce calitatea de cetățean român d-lui Octaviu Blasian 5) acordă calitatea de cetățean român d-lui Al. Gatino. Ședința se rădică la orele 5. ROMII NU SUNT COMUNIȘTI (Urmare și sine 1) Decă dar țăranii păzesc proprietatea ciocoilor, statul va trebui se fiă: sau țărănesc sau ciocoiesc. Pen’acum a fost ciocoiesc și țăranii să sacrificați pentru ciocoi ci apoi a sacrifica cei mulți pentru cei puțini, este nedrept. Revoluția n’a voit se facă statul țărănesc, căci a sacrifica pe cei puțini pentru cei mulți, este silnic mai bine să se îndulcescă toți din bunurile proprietăței, în acest chip societatea Intrega im apăra drepturile proprietăței. Și în adevăr ce ar fi proprietatea fără de garanția socială ? Garanția socială face pe boer stăpân pe moșie. Societatea asigură dreptul de proprietate, al fiecărui particular, însă cere de la proprietari sacrificii atât de mari, pe cât sunt de mari și garanțiile de cari îi face se se bucure. Pene acum în țară numai țăranii au făcut sacrificii, numai ei au suferit zăduvul zilei și arșița sarelui, spre a purta tote sarcinele statului, sarcini de care tot ciocoii se bucură, folosindu-se în slujba interesului lor. Țeranul este óia cea perdută, pe care revoluția cerea numai tunsă de lână și jupuită apoi și de pele. Țăranului acestuia Constituția dându-i un petec de pământ, nu numai nu jignește proprietatea, de vreme ce ’i plătește cu bani; dar âncă ’i dă ș’uă garanția socială, de vreme ce îndulcesce cu bunurile proprietăței pe toți locuitorii țârei. Ciocoiul socotesce că, daca în țara românască vor fi numai 30,000 de proprietari, apoi proprietatea va fi respectată și comunismul nu se va infiltra, ei de vor fi 375,000, atunci proprietatea nu e respectată și urmeza a fi comunism. Ciocoilor! Aflați că unde domnește comunismul , acolo nu 375,000 de țărani moșneni în țara lor; nu 30,000 de ciocoi proprietari; dar nici măcar un singur proprietar nu se află. Constituția făcând 375,000 de proprietari în loc de 30,000 asigureza respectul proprietăței, dându-i mai multe brațe aparatore i ei. Proprietarii să tem că îndulcind pe țărani la a avea și ei moșie, în curentă vreme se vor îmulți țăranii și vor cere orășî pământ. De acesta frică efemeră statul îi apără, căci în țara românescă, din cinci-deci de 1) A se vedea Românul de la 30 ianuarie, moșii ce se vând de pildă pe an, statul cumpărând numai Zece, va avea unde căpătui sportul populației. Afară de aceea, statul uneltind îmbunătățirile agriculturei, va avea de unde hrăni de zece ori mai mulți locuitori, de câți se hrănesc astăzi în țară. Și în oricare întâmplare majoritatea țărei fiind alcătuită din moșneni, nu póte avea nici uă frică de uă minoritate de proletari. In vreme ce astăzi, majoritatea țărei consistând în proletari, necontenit există uă amenințare pentru minoritatea de proprietari, încât chiar în interesul proprietarilor este sporirea numărului lor și în acesta sporire. Constituția pune respectul proprietăței și siguranța de pace și libertate publică. Ar vor proprietarii să dea țăranilor vatra satului și islaz. Acesta le ar asigura nisce consumatori șiruri de pământ și așa, în loc să dea curgere liberă concurenței prețurilor muncei și al pământului, lucru ce le ar aduce emanciparea simplă a iobagilor, boierii ar deveni dictatorii prețurilor și încredințați că casa maî ține pe țăran, de nu ’și ia lumea în cap , boierii prin datul vetrei satului, găsiră chipul de a ’ntări și fără regulament lanțurile robiei țăranului (țăranilor). Intre libertate și robie, între proletarie și împroprietărire, revoluția n’a eșuat. Ciocoiul robise pe țăran în atâta, încât nici persana, nici familia lui, n’au fost respectate. Dar nici avuția. „Mai robie decât asta cum póte fi alta, fraților, Zise deputatul țăran Lipan, nevasta mea făcută de trei Zile, fără nime pe lângă dânsa, vine dorobanțul, mă ia și mă duce bătându-mă în câmp. De zece ani d’atunci și încă vânătăile biciului nu s’au șters de pe spinarea mea. Mă pune se muncesc fără să ’mi dea cineva nici de mâncare nici de băutură. Nu mă slobodesc’mi văd nevesta și copilașul, nu mă lasă se caut mâncare pentru dânșii și pentru mine. Mă vaet, și ei mă bat. In vremea Turcilor sabia de și omora, dar nu ustura ca biciul ciocoilor nici nu robia ca regulamentul D-vóstru, de care n’am sciut nimic, fără că ne-am pomenit cu el spinare“. Iar alt deputat, Eni Cojocarul, Zice ca: „La apărarea D-lui Robescu și Lenș că nu este daca robie, răspund că până la regulament n’a fost robia așa de aspră, ca de atunci încóce. Nu este omul rob, lipit de moșie, când n’are voie se se ducă de pe oă moșie pe alta ? Noi n’avem voie să fugim, de vreme ce ne aduce înapoi cu bătaia. Ce însemna în regulament pedepsa aceia: ca să plătască țeranul totă claca pe un an înainte și tote sădirile și alte lucruri muncite de dânsul, se rămână degeba proprietarului! De acolo apoi uă mulțime de cheltuieli pentru strămutare, uă mulțime de vremea perdută, acesta nu mă ținea legat de moșie, nu mă robiră?“ Astfel ciocoii ar voi să dea vatra satului și islazul, ca să robescá pe viitorime persóna țăranului prin interes, dar nu prinslă ca pene acum Oprirea d’a se strămutat țăranii, respinse un deputat boeresc, a fost tăcută în interesul statului; énse Ein Cojocarul îl înfundă spuindu’î : „că visteria se punea la cale, găsea pe sătean ori unde era (s’afla); iar proprietarul din ducerea unui sătean de pe moșie, perdea un rob. Constituția n’a voit se robesca și d’aceia n’a decretat vatra satului și islaz, ci a voit se emancipeze cu deplinătate pe om, și să scoță din robia iobăgiei, clăceî și dijmei, familiele țăranilor și pentru a le asigura libertatea, a trebuit se le cumpere un petec de pământ, în d’ajuns pentru hrana lor ș’a vitelor lor. Dar nu numai un petec de pământ în d’ajuns mai mult pentru a robi, decât pentru a ’ndestula nevoia țăranului. Și ’n acesta prin vire găsim pe mulți regulamentiști ambițioși, ce ’și dau aer de liberali, lăudânduse că ei sunt pentru vatra satului cu isicul. FOSTA ROMANULUI 2 FEBRUARIA 17 BALDA de A. MATTEY in (Arthur Arnould) Partea II. VIII Serbări la castel. Serbările erau începute de opt zile la castel. Nici un incidinte nou nu se produsese încă, și cu tote acestea lucrurile merseseră înainte. _____ Castelul era forte animat și ospeții numeroși, erau vecin amici ai casei, câțiva omeni politici, câțiva omeni de financie, femei elegante, și doue_sau trei fete tinere și frumóse. Vicontele, conductor al cotilionului,rera unul din invitații siliți. Robert și Maugiron sosiseră chiar din primele zile. Castelul d’Estourville era castelul pe care-l moștenise Lucia de la mama sea, derusufructul aparținea d-lui de Sergy, pene la majoritatea séi pene la casatoria fiicei sele. Acest domeniu era d’altmintrele dintre acelea care erau să fie înstrăinate , folosul și „afacerea celei mari“; printre invitați era chiar un cumpărător. Castelul, clădit supt Ludovic IV, era lipsit de stil, dar era mare și număra treizeci camere de stăpân, afară de apartamentele familiei. Angelina ar fi dorit ca camera sea să fie vecină cu a Luciei, dar Bakla voi să aibă pe fiică-sea lângă densa. Lucia locuia, ca și la Paris, lângă fratele său; camera sea răspundea în salonul particular al d-lui de Sergy. Vremea era prea frumosă și permitea preumblări și prânduri pe orba. Parcul era forte mare și plin de vânat, și, deși vânătorea nu era deschisă, d. de Sergy putea, fără a eși de la densul, să vâneze totă diua cu amicii lui. Se anunțase un bal mare la care trebuia să vie și alți invitați de la Paris. Până atunci se improvisaseră jocuri în grădină și concerte în salon. In sfîrșit, viața era veselă la castelul d’Estourville. Bine ’nțeles vorbim de invitați și de indiferenți, căci, în mijlocul tuturor acestor petreceri, erau mai multe inime care sufereau. Cu tote acestea, d. de Sergy nu presintase încă în mod oficiale pe d. de Maugiron ca viitorul său ginere. Balda găsise mai bine : ea anunță viitorea căsătorie a fiicei sale la fiecare în particular; și Maugiron fusese autorizat a vorbi cu amicii săi. Pentru Lucian, și mai ales pentru Lucia, era un supliciu. Fiecare se credea dator să-l felicite. Ce putea se răspundă? — „Nu este nimic făcut până acum... — Spirea nu este exacă!... Să nu credeți... “ Deimai toți auziseră acesta scire din gura dlum de Sergy, și nimeni nu credea protestările lor. Este adevărat că Lucia trata pe Maugiron cu că recela și că mândria care se ținea tocmai pe marginea disprețului. Este adevărat că Lucian nu-1 saluta nici uădată, nici nu vorbia cu el. Dar nimeni nu băga de semn, credând că sunt semne de familiaritate, care se pot obicinui cu cineva care este aprope din casă. Tot Parisul era dar înșciințat despre viitorea căsătorie a d-lui marcius de Maugiron cu d-ra Lucia de Sergy, și reporterii ziarelor vorbiau deja de acesta căsătoria în darea de somn a serbărilor de la castelul d’Estourville. Lucian simțise că ’șî perde răbdarea și Robert se temea d’a ’1 vedea isbumind. Mai ales că nu era sicur d’a putea fi totd’auna acolo. Fu chemat de două la Paris. Din fericire, stațiunea drumului de fer nu era departe, și nici vădată nu rămase afară din casă văzi întrega. Doctorul nu era liniștit decât atunci când era la d’Estourville, supraveghiând pe Balda. In adevăr, Balda și Robert, care acum se aflau față ’n față, erau adevărații antagoniști a luptei începute, Balda ducând tot fără a avea aerul că se amestecă în ceva; Robert atent la tóte mișcările iei, și prefăcându-se că nu se ocupă decât de di. de Sergy și de Maugiron. Balda tot era forte amabilă pentru Robert; dar el nu putea să se oprescă de a fi rece. Angelina observase acesta și suferia. Bieta copilă, déca n’ar fi fost atât de îngrijată, ar fi fost forte veselă. Acum ea vedea pe Robert în tôte h"lele ! Și Robert nu putea se nu arate amiciția ce resimția pentru prietina Luciei. Ea nu mai era pentru el decât mica sea amică, mica sea aliată, îi vorbia cu ea prietenia și oă blândețe paternă, dansa cu ea; ședea coșuri întregi de vorbă cu densa, mișcat de devotamentul său pentru Lucia. Angelina trăia astfel în delir și în visuri, ca într’un raiü străbătut de un iad. Mama lumineza pe fetă. Balda observa pe fiica mea, totd’uă dată mulțămită și îngrijată. — Pari a fi forte fericită, îi zise ea fair’uă sora privind-o în față. — Oh! da, forte fericită! Și Angelina isbucni în planșete. Balda o lua pe genuchie și după ce î șterse lacrimele cu sărutările iei. —■ Angelina dragă, Zise ea esci fericită și tot d’uă dată suferi. Nu este bine! Eu voiesc ca se nu aibi decât bucuriă. De ce ești mâhnită? O scli ? — Mi se pare că scuti. Zie Angelina. D. Robert care este bun cu mine, este rece cu tine. De ce ? Nu îmi place să fie mama mea neiubită. El e supărat, pentru că crede că favorisezî pe d. de Maugiron și că esci contraria iubirei sale. Eu cred c’are drept să se tema d’acesta, și îmi pare rău. — Ore pentru că crede acesta are pentru mine așa puțină simpatia? Zise Balda. In orî-ce cal, scumpa mea copilă, recela lui față cu mine nu ’1 împedică d’a fi bun cu tine și d’a ’țî arăta uă mare prietenia. D’uă camdată, nu cer altceva. Dacă, mai târ’ziu, procederile, dorințele mele se realisă, daca el te va iubi — lasă-mă se sfîrșesc! — fi sigură că presința și persona mea nu vor fi nici vă dată vă pedică la fericirea copilei mele. Acesta fericire este acum singurul meu scop, singurul meu cuvânt d’a trăi; și, déci într’un zi, ați deveni uă pedică, ași dispare. Angelina strânse pe mama mea în brațele iei, privind-o cu groza. — Ah! Zise ea, nu mai vorbi d’acesta! vecii că, în loc d’a mă liniști, mă întristezi și me sperii! Și, în gândul șefi, ea își zicea. — Pentru dânsa, mama păstra otravă! Balda relua, zîmbind: — Ei e liniștită, fricosc! Gândesce-te că nu mai pot nimic ftă pentru sou contra d-lui de Maugiron, fiă pentru sou contra d-lui Robert. D. de Sergy este acum personal legat. Chiar d’ași vrea să-l facă să se întorcă, și tata influința mea n’ar isbuti. Și-ar schimba părerea, dar nu-și ar putea retrage cuvântul dat. Necesitatea ar fi mai tare decât voința mea. Va trebui dor ca Lucia se se resemne a fi soția d-luî de Maugiron. — Și déca nu se va resemna ? déca voiesce mai bine se mori? Ea a spus-o, o scii. — Da, o sciii; am spus-o d-luî de Sergy și d luî de Maugiron. Ei au zîmbit. Bărbații nu prea cred în asemenea acte de disperare. Ai face bine ensă se vorbesci cu Lucian și cu d. Robert...—Dar, âncă vădată, chiar daca ași vrea se vin în ajutorul Luciei, n’ași putea. —• Dér spune-mi, ai vrea, daca ai putea ?—• Voi fi sinceră, respinse Balda după un moment d’eșitare; nu, n’așî vrea. Intre Lucia și fiica mea, nici nu m’așî gândi. Tradus de Fr. D. Urmare în numerul viitor. BULETIN METEOROLOGIC 31 ianuarie 1882 Severin, senin 5 E. Focșani nor 4 E. Craiova senin 3 E.-Sărat zăpad 3 Caracal senin 10 Bacău nor 2 Slatina variab 5 Petra „ 4 Pitesci variab 8 Roman „ 3 C.-Lung senin 2 Botoșani variab 2 T.-Jiului nor 1 Dorohoiu „ 2 E.Vâlcii senin 2 Iași senin 10 Măgurele senin 5 Vasluiă senin 10 Zimnicea senin 2 Huși zăpad 6 Alesandria senin 3 Bârlad senin 8 Giurgiu senin 4 Tecuciu senin 6 Călărași senin 5 . Galați senin 7 T.Vestea senin 0 Brăila „ 7 Sinaia zăpad 4 Tulcea „ 7 Ploesoi senin 5 Mangalia senin 6 Buzău senin 4 Costanța „ 6