Romanulu, februarie 1882 (Anul 26)

1882-02-01

98 ROMANULU­I FEBRUARIU 1882 DIN AFARA FRANCIA In privința cestiunii Egiptului, Na­tional Zeitung a publicat să scrie din Paris în care se eficea că d. de Frey­­cinet ar fi exprimat părerea s­a, în cas când intervenirea ar fi trebuin­­ciosa, pentru a protege interesele eu­ropene în acesta țară. După acestă scrie, părerea d-lui de Freycinet era că nici uă intervenire nu se póte face, de­cât numai în urma unei înțelegeri a puterilor, reunite în con­gres. „Agenția Havas“ desminte for­mal acesta scrie, și dice că d. de Freycinet n’a emis nici uă părere in acesta privință. AUSTRO UNGARIA Mai mulți corespondințî din Ber­lin au anunțat că ducerea de acum la Berlin a comitelui Wolkenstein, trimisul extraordinar austriac, era privitore numai la cestiunea dunărenă și că n’avea nici un alt scop politic. Cu tote acestea Bölsen-Zeitung află dintr’un isvor sigur că, în intrevorbi­­rile ce diplomatul austriac a avut cu principele de Bismarck și cu co­m­itele de Hatzfeld, cestiunea dunâ­­rână nu a fost atinsă de­cât în a doua linie. Din contra, comitele Wolken­stein avea mai ales însărcinarea ca, în mod confidențial, să vorbesca des­pre agitațiunea panslavistă care ese din ce în ce mai mult la ivelă și apoi să dea principelui de Bismarck lămuriri positive asupra stărei insu­­recțiunei din provinciile ocupate ce­­rându-i tot do uă dată sfatul său în privința măsurilor ce mai trebuiesc luate spre completa lor pacificare. Börsen-Zeitung află că asupra acestei din urmă cestiuni principele de Bismarck a ținut un limbagiu forte franc față cu trimișul au­striac, declarându-i că cei din Ber­lin au­ vedut de mult încă greșalele administrațiunii austriace în Bosnia și Herzegovina, că au­ prevăzut răs­­cula ce acesta administrațiune va provoca și, încă de pe timpul co­mitelui Andrassy, au atras într’un chip atât direct cât și indirect aten­țiunea guvernului Austriei asupra a­­cestor împregiurărî. Acum cnse nu mai există d­loc; acela de­cât un singur mi­­ndică d’a năbuși in­suracțiunea î’opode și onol’gio, d’a po­toli țara cu să mână de fer și d’a reforma cu încetul, dar radical aceste provincii destrăbălate din causa relei administrați­uni turcesc­. ENGLITERA Măsurile de legislațiune interiora, de cari a vorbit discursul Reginei la deschiderea Parlamentului, consista din urmatórele proiecte : acelea pri­vitore la reforma municipală, la gu­vernarea comitatelor, la instrucțiunea publică în Wales și in Scoția, la fa­liți, etc. și proiectul de revizuire a re­gulamentului Camerei comunelor, des­pre care discursul n’a făcut de­cât uă alusiune indirectă, căci s’a adre­sat către cele două Camere, pe când acea a lorzilor n’are calitatea d’a discuta regulamentul Camerii comu­nelor. In acest discurs se vede asemenea uă declarațiune asicuratore privitóre la starea lucrurilor în Irlanda. Re­gina constată că îmbunătățire nota­bilă în situația insulei surori, și acastă constatare era trebuinciosă după cum observă șidependința belgică, față cu scomptele răspândite de diarele opo­­sițiunei în timpul vacanțelor parla­mentare. Desbaterea adresei ca răspuns la discursul coronei a început îndată în Camera lord­ilor, care a și votat­ o în­­tr’uă singură ședință. Lordul Salis­bury a atacat politica guvernului în cestiunea Irlandei, negocierile cu Francia și afacerile Egiptului. Lordul Granville a justificat actele cabinetu­lui în privința tuturor puntelor : si­­tuațiunea Irlandei este mai satisfă­­cătare ; guvernul nu ar voi se încheie cu Francia un tratat care ar fi mai puțin favorabil de­cât acela ce are să espire; cât pentru Egipt, vederile Englitezei sunt împărtășite de cele­l­­alte puteri, și de­și că intervenire pare se fi­ considerată ca trebuin­ciosă, guvernul speră a fi în stare se împedice, cu concursul celor alte guverne, ca acesta intervenire să fie violintă. In Camera comunelor de Gladstone a fost și mai explicit. El a primit ca întemeiate pretențiunile Austriei, Germaniei, Italiei și Rusiei a fi con­sultate, în cas d’intervenire anglo­­franceză în Egipt. De unde rezultă că cestiunea egiptenă este acum de toți recunoscută ca fiind din resortul concertului europen. D. Gladstone nu pare dispus a tri­­mite acum uă flotă în Egipt; n’ar vrea se împidice aspirațiunile spre libertate ce sunt represintate de par­tita lui Arabi-bey. Acesta nu’și face casé nici un scru­pul de a lovi în prerogativele contro­lului anglo-francez. Ministerul din care face parte a adoptat, în contra tutu­­ror prevederilor, legea organică care dă Camerei dreptul de control abso­lut asupra bugetului. GRECIA Judecând după cele petrecute în Camera deputaților, guvernul grec este aprope de căderea sea. In ale­gerea biurourilor, candidații oposițiu­­nii au triumfat în sase din opt biu­­rouri. In al șaptelea resultatul este îndouios. Partizanii guvernului for­­meza prin urmare uă slabă mino­ritate. SERBIA Deutsche Zeitung publică, în nu­­mărul I de la II Februarie­, următo­­rea scrie ce i se trimite din Belgrad : Prin cercurile care țintesc la un mare Serbia se lucrază încă și acum c’uă mare activitate pentru sprijinirea insurecțiunii bos­niace. Pe lângă adunări de bani pentru in­­surgințî se mai fac și înrolări de voluntari cari, în trupe mici și ne-armate, trec nui Drina în Bosnia. Ministerul Pirotșanac, în atitudinea sea reală față cu Austro-Ungaria, împedică pe cât pate acesta mișcare, o­­presce adunările de bani pentru insurgenții bosniaci și trimiterea de voluntari. Nu mult după ocuparea Brzegovinei de către Austro- Ungaria, emigrară din acesta provincia în Serbia oă mulțime de locuitori supt condu­cerea serdarului Peko Pavlovici, și princi­pele Milan le dete pământuri de graba. A­­cești coloniști erzegovinenî arătară multă dorință în aceste din urmă­­ Zile d’a lua parte la insurecțiunea din Erzegovina contra Aus­­tro-Ungariei. Din astă cauză ei fură pași supt­­ă aspră supravegh­iare făcându-li-se tot-d’aă­ dată cunoscut că, ori­ce atitudine ostilă Austro-Ungariei le va atrage isgoni­­rea. Déca ensă ei voiesc se emigreze, apoi sunt liberi cu condițiunea cnsé ca se’și ia și familiele, căci alt­fel ar compromite pe Serbia față cu Austro-Ungaria. Acesta mă­sură energică a avut de resultat că Peko Pavlovici și coloniștii s’au astâmpărat și au rămas pe loc. MUNTENEGRU National Zeitung atrage atențiunea Austriei asupra celor ce se petrec în Muntenegru. Acolo , dire­­niarul berlines­­ 86 ating forte de aprope posițiunile Austriei și Ru­siei și acolo ar putea în tot momentul să se adune uă materie pentru conflicte. Prin­cipele Nikita tot mai lucrază ca, prin tote sforțările, să resiste la siluirile hordelor sale de răsboinici și să mențină neutralitatea, în aparință cel puțin așa pare. Totuși nu mai încape nici aă îndoială că principele Mun­­tenegren, nevoit să-și alegă între a fi, con­tra Austro-Ungariei și a se lăsa se fie go­nit și părăsit de supușii se­ va preferi ântâia alternativă, mai ales că principele Munte­­negrului este sigur, în tote împrejurările, de un sprijin din partea Rusiei, decă va ramâne credincios supușilor sei. Rusia men­­ține cu uă îndărătnicie ne­mai pomenită posițiunea sea din Muntenegru și, în­ mo­mentul când d. Katkoff este numit c Consi­­liar de Stat și generalele Skobeleff ține dis­cursul scit, ea este negreșit mai dispusă ca ori­când să smulgă acastă protecținei din manile Austriei. Speranța pentru că resolvare favorabilă a afacerii herzegovi­­nene se află acum mai ales în repetu­c­iu­­nea și energia acțiunii austriace. Până acum armata austriacă se află numai în stare de pregătire și de aceea d’aci nainte tre­buie să așteptăm faptele. . SCIRI­I ALE DILEI Astă­d.i. 1 Februarie, termometrul «ase, Menu (Sucei du Luer), calea Victoriei, 75, arătă : La 12 ore nóptoa 1.8 mai jos de -zero. La 7 ore dim. 0.0 — — -*> La amiédi 3,0 — — înălțimea barometrică 775 mm. Cerul senin. * ■îfr­­ X* ^ M. S. Regele a primit uă scrisore din partea M. S. I. și R. împăratului Austro- Ungariei prin care­­ notifică că A. S. I. și R. Arhiducesa Isabela, socia A. S. I. și R. Arhiducelui Frederic, a dat naștere u­­nei Principese. Două soiri fericite pentru tot mimica­reji publicului. Regina nostră este mai bine specialist din Berlin crede că lăsa urme grele. A doua sorie este că patriotul și activul președinte al senatului merge mai bine. * * Societatea Concordia română, după ce pe tărâmul economic a făcut un esposiți­­une industriale și a luat inițiativa înființarea societății pentru fabrica de hârtie , după ce pe tărâmul cultural a înființat scala froe­­beliană, a isbutit în cele din urmă a crea și un cor dintre membrii săi. Corul acesta s’a produs pentru ânteia oră la concertul de Sâmbătă sera ș’a fost, cu drept curent, mult și îndelung aplaudat. Felicităm societatea Concordia pentru si­lințele ce’și dă întru cultivarea musicei; fe­licităm asemenea pe membrii din cor, pen­tru iubirea cu care lucredă, spre a da so­cietății oă nouă atragere. Corul a esecutat Sâmbătă Sânta Ligă­ de Beethoven și primă­­vara de Porumbescu, cu mare succes. Corul era compus din următorii d-nî ; tenori I. — C. Bărcănescu, L. Tănăsescu, R. Grozea și M. Tănăsescu; tenori ÎL — D. Iliescu, L. Popescu, T. Iliescu, G. Ră­­dulescu, G. Angelescu, N. Vasilescu, I. Bă­­jenaru, M Rusu; bas 1. — I. Basilescu, C. I 1 putem? co­­! Și boia, Georgescu, R. Stelescu, A. Podoleanu, C. Popovici, G. Popescu și D. Georgescu; bas N­.—C. Rădulescu, I. Rusescu, L. Theodo­­riu, M. Abramescu, M. Iliescu, P Rădescu și I. S. Mântuleanu. Dirigintele e d. I. Vasilescu. Încă uă dată, felicităm și pe comitet și pe d-niî choriști pentru frumosa­ le întreprin­dere. * * *. Ieri, la ’d. Dim. Butculescu, s’a luat în desbatere proiectul de statute ale Societății Enciclopedice române. După o­ lungă discnsiune, statutele s’au votat și s’au semnat de personele presinte. S’a otărît că tóte personele care vor adera la aceste statute pene la 28 Febru­arue, vor lua titlu de membri fondatori. Duminică, 2 Februarie, la orele 8 sera, va fi oă nouă ’ntrunire la d. Dim. Butcu­lescu pentru alegerea comitetului societății. * * -sí­in urma gerului din ultimele dire­­ctice Posta din Galați de la 30 Ianuarie, Du­nărea s’a prins astă napte în fața portului nostru. Ochiurile numerose și mari însă ce se observ, prevestesc că prinderea gh­etei nu pate fi de lungă durată. * * * Domnișoara Carlotta Leria, care a obți­nut un frumos succes în Bucuresci, este așteptată în Iași astă-­ji se a­mâne, căci Mercuri sora va da un concert.­­*­ ** Frații Emilian, renumiți prin arta lor de transformațiune, sosind în capitală, se vor produce Luni sera cu aparatele lor optico­­mecanice în sala BoseL înfățișarea tablourilor gigantice (25 pi­ciore) prin lumina electrică le dă un deo­sebit farmec. In tote capitalele Europei au­ dobândit aceste producții cel mai mare suc­ces și au­ produs cea mai mare admira­ți­un­e.* * Sâmbătă sera, după cum am anunciat, a avut loc la Cercul militar, a doua serată. Lume a fost mult mai multă de­cât la serata d’ânteiii. M. S. Regele, din causa bulei M. S. Re­ginei, n’a putut lua parte la acesta a doua serată. sera sera, s’a represintat în sala Orpheum pentru a treia oră la Roussette. Piesa a avut un frumos succes și d-niî: Feroumont, Verneuil, ca și d-na Verneuil au fost forte mult aplaudați. De asemenea și d. Perrier, care n’a a­­vut de­cât un mic rol, l-a interpretat cu mult succes. * * * Astă seră, luni, se reprezintă aceiași piesă. * * * Consiliul comunei rurale Isvorele, din ju­dețul Prahova, se disolvă pentru că la in­­specțiunile făcute s’a constatat că acest consiliu lucrază contra intereselor comunei. * * * Ieri sara, ne spune Liberalul de la 31 ianuarie, a început a se face încercări de luminare a­ orașului Iașî cu gaz aeriform. D. Potosky care’șî propune a se presinta ca concesionar, a­ organisat aceste încercări pe u­ mică întindere din strada Lăpușneanu unde a asediat mai multe fanare. Așteptăm ca acesta încercare se conti­nue mai multe­­ fi­le pentru ca să facem a­­precierile nóstre. * *­­x-Biciul este numele unui diar umoristic ce a început se apară în Galați. Primul său număr purta data de 31 ia­nuarie. I­urăm viață lungă. I ADUNAREA DEPUTAȚILOR Ședința de la 30 ianuarie 1882. Ședința se deschide la orele 1 >/2 supt pre­ședinția d-lui D. Gusti. Presinți 120 d-nn deputați. O Generare l­eca constată cu fericire că comuna de Galați și-a făcut datoria înmor­mântând cu spesele sale corpul d-lui Mantu. Se voteză indigenatul d-lui D. Fulga. D. R. Locusteanu rogă pe biuron a face ca la ședința de Luni se fiă față d-nu­ mi­nistru președinte și de externe, de­ore­ce comisiunea de anchetă parlamentară însăr­cinată se cerceteze actele diplomatice are a face uă comunicare în urma respunsului d-lui Cogălniceanu la invitarea ce i s’au făcut d’a veni în sînul comisiunei. Camera respinge apoi conclusiunile ra­portului asupra celor 161 petițiuni din 1880-1881. Se voteză indigenatul d-luî Iosef Cam­ier. Se pune la ordinea­­ filei pe rouî cons­truirea liniei ferate Bucuresci-Buzău-Cerna­­voda. Apoi Camera votază 1) indigenatul d-luî V. Papadopulo 2) acordă d-luî C. Aposto­­lescu întrega pensie după remunerând că a avut în cea din urmă funcțiune publice ce a ocupat; 3) recunosce d-lui D. Sterian calitatea de cetățean român ; 4) recunosce calitatea de cetățean român d-lui Octaviu Blasian 5) acordă calitatea de cetățean ro­mân d-lui Al. Gatino. Ședința se rădică la orele 5. ROMII NU SUNT COMUNIȘTI (Urmare și sine 1) Decă dar țăranii păzesc proprietatea cio­coilor, statul va trebui se fiă: sau țărănesc sau ciocoiesc. Pen’acum a fost ciocoiesc și țăranii să sacrificați pentru ciocoi ci apoi a sacrifica cei mulți pentru cei puțini, este nedrept. Revoluția n’a voit se facă statul țărănesc, căci a sacrifica pe cei puțini pen­tru cei mulți, este silnic­ mai bine să se îndulcescă toți din bunurile proprietăței, în acest chip societatea Intrega im apăra drep­turile proprietăței. Și în adevăr ce ar fi proprietatea fără de garanția socială ? Ga­ranția socială face pe boer stăpân pe moșie. Societatea asigură dreptul de proprietate, al fie­cărui particular, însă cere de la pro­prietari sacrificii atât de mari, pe cât sunt de mari și garanțiile de cari îi face se se bucure. Pene acum în­­ țară numai țăranii au făcut sacrificii, numai ei au suferit ză­­duvul zilei și arșița sarelui, spre a purta tote sarcinele statului, sarcini de care tot ciocoii se bucură, folosindu-se în slujba in­teresului lor. Țeranul este óia cea perdută, pe care revoluția cere­­a nu­mai tunsă de lână și jupuită apoi și de pele. Țăranului acestuia Constituția dându-i un petec de pământ, nu numai nu jignește proprietatea, de vreme ce ’i plătește cu bani; dar âncă ’i dă ș’uă garanția socială, de vreme ce îndulcesce cu bunurile proprietăței pe toți locuitor­ii țârei. Ciocoiul socotesce că, daca în țara românască vor fi numai 30,000 de proprie­tari, apoi proprietatea va fi respectată și comunismul nu se va infiltra, ei de vor fi 375,000, atunci proprietatea nu e respec­tată și urmeza a fi comunism. Ciocoilor! Aflați că unde domnește comu­nismul , acolo nu 375,000 de țărani moș­neni în țara lor; nu 30,000 de ciocoi pro­prietari; dar nici măcar un singur proprie­tar nu se află. Constituția făcând 375,000 de proprietari în loc de 30,000 asigureza respectul proprietăței, dându-i mai multe brațe aparatore i ei. Proprietarii să tem că îndulcind pe ță­rani la­ a avea și ei moșie, în curen­tă vre­me se vor îmulți țăranii și vor cere orășî pământ. De acesta frică efemeră statul îi apără, căci în țara românescă, din cinci-deci de 1) A se vedea Românul de la 30 ianuarie, moșii ce se vând de pildă pe an, statul cumpărând numai Zece, va avea unde că­pătui sportul populației. Afară de aceea, statul uneltind îmbunătățirile agriculturei, va avea de unde hrăni de zece ori mai mulți locuitori, de câți se hrănesc astă­zi în țară. Și în ori­care întâmplare majorita­tea țărei fiind alcătuită din moșneni, nu póte avea nici uă frică de uă minoritate de proletari. In vreme ce astă­zi, majori­tatea țărei consistând în proletari, necon­tenit există uă amenințare pentru minorita­tea de proprietari, în­cât chiar în interesul proprietarilor este sporirea numărului lor și în acesta sporire. Constituția pune respec­tul proprietăței și siguranța de pace și liber­tate publică. Ar vor proprietarii să dea țăranilor va­tra satului și islaz. Acesta le ar asigura nisce consumatori șiruri de pământ și așa, în loc să dea curgere liberă concurenței prețurilor mun­cei și al pământului, lucru ce le ar aduce emanciparea simplă a iobagilor, boierii ar deveni dictatorii prețurilor și în­credințați că casa maî ține pe țăran, de nu ’și ia lumea în cap , boierii prin datul vetrei satului, găsiră chipul de a ’ntări și fără regulament lanțurile robiei țăranului (țăranilor). Intre libertate și robie, între proletarie și împroprietărire, revoluția n’a eșu­at. Cio­coiul robise pe țăran în atâta, în­cât nici persana, nici familia lui, n’au fost respec­tate. Dar nici avuția. „Mai robie de­cât asta cum póte fi alta, fraților, Zise depu­tatul țăran Lipan, nevasta mea făcută de trei Zile, fără nime pe lângă dânsa, vine dorobanțul, mă ia și mă duce bătându-mă în câmp. De zece ani d’atunci și încă vâ­­nătăile biciului nu s’au șters de pe spina­rea mea. Mă pune se muncesc fără să ’mi dea cine­va nici de mâncare nici de bău­tură. Nu mă slobode­sc’mi văd nevesta și copilașul, nu mă lasă se caut mâncare pen­tru dânșii și pentru mine. Mă vaet, și ei mă bat. In vremea Turcilor sabia de și o­­mora, dar nu ustura ca biciul ciocoilor nici nu robia ca regulamentul D-vóstru, de care n’am sciut nimic, fără că ne-am­ po­menit cu el spinare“. Iar alt deputat, Eni Cojocarul, Zice ca: „La apărarea D-lui Ro­­bescu și Lenș că nu este d­aca robie, răs­pund că până la regulament n’a fost robia așa de aspră, ca de atunci încóce. Nu este omul rob, lipit de moșie, când n’are voie se se ducă de pe oă moșie pe alta ? Noi n’avem voie să fugim, de vreme ce ne a­­duce înapoi cu bătaia. Ce însemna în re­gulament pedepsa aceia: ca să plătască țeranul totă claca pe un an înainte și tote sădirile și alte lucruri muncite de dânsul, se rămână degeba proprietarului! De acolo apoi uă mulțime de cheltuieli pentru stră­mutare, uă mulțime de vreme­a perdută, a­­cesta nu mă ținea legat de moșie, nu mă robiră?“ Ast­fel ciocoii ar voi să dea vatra satului și islazul, ca să robescá pe viitorime persóna țăranului prin interes, dar nu prin­slă ca pene acum Oprirea d’a se strămutat țăranii, respinse un deputat boeresc, a fost tă­cută în interesul statului; énse Ein Cojocarul îl înfundă spuindu’î : „că visteria se punea la cale, găsea pe sătean ori­ unde era (s’afla); iar proprietarul din ducerea unui sătean de pe moșie, perdea un rob. Constituția n’a voit se robesca și d’aceia n’a decretat vatra sa­tului și islaz, ci a voit se emancipeze cu deplinătate pe om, și să scoță din robia iobăgiei, clăceî și dijmei, familiele țăranilor și pentru a le asigura libertatea, a trebuit se le cumpere un petec de pământ, în d’a­­juns pentru hrana lor ș’a vitelor lor. Dar nu numai un petec de pământ în d’ajuns mai mult pentru a robi, de­cât pentru a ’ndestula nevoia țăranului. Și ’n acesta pri­n vire găsim pe mulți regulamentiști ambi­țioși, ce ’și dau aer de liberali, lăudându­­se că ei sunt pentru vatra satului cu isicul. FOSTA ROMANULUI 2 FEBRUARIA 17 B­ALDA de A. M­A­TTEY in­ (Arthur Arnould) Partea II. VIII Serbări la castel. Serbările erau începute de opt zile la castel. Nici un incidinte nou nu se produsese încă, și cu tote acestea lucrurile merseseră înainte. _____ Castelul era forte­­ animat și ospeții nu­meroși, erau vecin amici­ ai casei, câți­va omeni politici, câți­va omeni de financie, femei elegante, și doue_sau trei fete tinere și frumóse. Vicontele, conductor al cotilio­­nului,rera unul din invitații siliți. Robert și Maugiron sosiseră chiar din primele zile. Castelul d’Estourville era castelul pe ca­­re-l moștenise Lucia de la mama­ sea, der­usufructul­­ aparținea d-lui de Sergy, pene la majoritatea séi pene la casatoria fiicei sele. Acest domeniu era d’altmintrele dintre a­­celea care erau să fie înstrăinate , folosul și „afacerea celei mari“; printre invitați era chiar un cumpărător. Castelul, clădit supt Ludovic IV, era lipsit de stil, dar era mare și­ număra trei­zeci camere de stăpân, afară de aparta­mentele familiei. Angelina ar fi dorit ca camera sea să fie vecină cu a Luciei, dar Bakla voi să aibă pe fiică-sea lângă densa. Lucia locuia, ca și la Paris, lângă fratele său; camera sea răspundea în salonul particular al d-lui de Sergy. Vremea era prea frumosă și permitea preumblări și prânduri pe orba. Parcul era forte mare și plin de vânat, și, de­și vâ­­nătorea nu era deschisă, d. de Sergy pu­tea, fără a eși de la densul, să vâneze totă diua cu amicii lui. Se anunțase un bal mare la care trebuia să vie și alți invitați de la Paris. Până atunci se improvisaseră jocuri în grădină și concerte în salon. In sfîrșit, viața era veselă la castelul d’Estourville. Bine ’nțeles vorbim de invitați și de in­­diferenți, căci, în mijlocul tuturor acestor petreceri, erau mai multe inime care su­­fereau. Cu tote acestea, d. de Sergy nu presin­­tase încă în mod oficiale pe d. de Maugi­ron ca viitorul său ginere. Balda găsise mai bine : ea anunță viitorea căsătorie a fiicei sale la fie­care în particular; și Maugiron fusese autorizat a vorbi cu amicii săi. Pentru Lucian, și mai ales pentru Lu­cia, era un supliciu. Fie­care se credea da­tor să-l felicite. Ce putea se răspundă? — „Nu este nimic făcut până acum... — Spi­rea nu este exac­ă!... Să nu credeți... “ Dei­mai toți auziseră acesta scire din gura d­­lum de Sergy, și nimeni nu credea protes­tările lor. Este adevărat că Lucia trata pe Maugi­ron cu că recela și că mândria care se ți­nea tocmai pe marginea disprețului. Este adevărat că Lucian nu-1 saluta nici­ uă­dată, nici nu vorbia cu el. Dar nimeni nu băga de semn, credând că sunt semne de fami­liaritate, care se pot obicinui cu cine­va care este aprope din casă. Tot Parisul era dar înșciințat despre vii­torea căsătorie a d-lui marcius de Maugi­ron cu d-ra Lucia de Sergy, și reporterii ziarelor vorbiau deja de acesta căsătoria în darea de somn a serbărilor de la castelul d’Estourville. Lucian simțise că ’șî perde răbdarea și Robert se temea d’a ’1 vedea isbumind. Mai ales că nu era sicur d’a putea fi tot­­d’a­una acolo. Fu chemat de două la Paris. Din fericire, stațiunea drumului de fer nu era departe, și nici vă­dată nu rămase afară din casă vă­zi întrega. Doctorul nu era liniștit de­cât atunci când era la d’Estourville, supraveghiând pe Balda. In adevăr, Balda și Robert, care acum se aflau față ’n față, erau adevărații anta­goniști a luptei începute, Balda ducând tot fără a avea aerul că se amestecă în ceva; Robert atent la tóte mișcările iei, și prefă­­cându-se că nu se ocupă de­cât de di. de Sergy și de Maugiron. Balda tot era forte amabilă pentru Ro­bert; dar el nu putea să se oprescă de a fi rece. Angelina observase acesta și suferia. Bieta copilă, déca n’ar fi fost atât de în­­grijată, ar fi fost forte veselă. Acum ea vedea pe Robert în tôte­­ h"­lele ! Și Robert nu putea se nu arate ami­ciția ce resimția pentru prietina Luciei. Ea nu mai era pentru el de­cât mica sea amică, m­ica sea aliată, îi vorbia cu ea prie­tenia și oă blândețe paternă, dansa cu ea; ședea coșuri întregi de vorbă cu densa, mișcat de devotamentul său pentru Lucia. Angelina trăia ast­fel în delir și în vi­suri, ca într’un raiü străbătut de un iad. Mama lumineza pe fetă. Balda observa pe fiica mea, tot­d’uă­ dată mulțămită și îngrijată. — Pari a fi forte fericită, îi zise ea fa­ir’uă sora privind-o în față. — Oh! da, forte fericită! Și Angelina isbucni în planșete. Balda o lua pe genuch­ie și după ce­ î șterse lacrimele cu sărutările iei. —■ Angelina dragă, Z­ise ea­ esci­ fericită și tot d’uă dată suferi. Nu este bine! Eu voiesc ca se nu aibi de­cât bucuriă. De ce ești mâhnită? O scli ? — Mi se pare că scuti. Zie Angelina. D. Robert care este bun cu mine, este rece cu tine. De ce ? Nu îmi place să fie mama mea neiubită. El e supărat, pentru că crede că favorisezî pe d. de Maugiron și că esci contraria iubirei sale. Eu cred c’are drept să se tema d’acesta, și îmi pare rău­. — Ore pentru că crede acesta are pen­tru mine așa puțină simpatia? Zise Balda. In orî-ce cal, scumpa mea copilă, recela lui față cu mine nu ’1 împedică d’a fi bun cu tine și d’a ’țî arăta uă mare priete­nia. D’uă cam­dată, nu cer alt­ceva. Dacă, mai târ’ziu, procederile, dorințele mele se realisă, daca el te va iubi — lasă-mă se sfîrșesc! — fi sigură că presința și perso­na mea nu vor fi nici vă­ dată vă pedică la fericirea copilei mele. Acesta fericire este acum singurul meu scop, singurul meu cu­vânt d’a trăi; și, déci într’un zi, ați deveni uă pedică, ași dispare. Angelina strânse pe mama mea în brațele iei, privind-o cu groza. — Ah! Zise ea, nu mai vorbi d’acesta! vecii că, în loc d’a mă liniști, mă întristezi și me sperii! Și, în gândul șefi, ea își zicea. — Pentru dânsa, mama păstra otravă! Balda relua, zîmbind: — Ei e liniștită, fricosc! Gândesce-te că nu mai pot nimic ftă pentru sou contra d-lui de Maugiron, fiă pentru sou contra d-lui Robert. D. de Sergy este acum per­sonal legat. Chiar d’ași vrea să-l facă să se întorcă, și tata influința mea n’ar isbuti. Și-ar schimba părerea, dar nu-și ar putea retrage cuvântul dat. Necesitatea ar fi mai tare de­cât voința mea. Va trebui dor ca Lucia se se resemne a fi soția d-luî de Maugiron. — Și déca nu se va resemna ? déca vo­­iesce mai bine se mori? Ea a spus-o, o scii. — Da, o sciii; am spus-o d-luî de Sergy și d luî de Maugiron. Ei au zîmbit. Băr­bații nu prea cred în asemenea acte de disperare. Ai face bine ensă se vorbesci cu Lucian și cu d. Robert...­—Dar, âncă vă­­dată, chiar daca ași vrea se vin în aju­torul Luciei, n’ași putea. —• Dér spune-mi, ai vrea, daca ai pu­tea ?­­—• Voi­ fi sinceră, respinse Balda după un moment d’eșitare; nu, n’așî vrea. Intre Lucia și fiica mea, nici nu m’așî gândi. Tradus de Fr. D. Urmare în numerul viitor. BULETIN METEOROLOGIC 31 ianuarie 1882 Severin, senin 5 E. Focșani nor 4 E. Craiova senin 3 E.-Sărat zăpad 3 Caracal senin 10 Bacău nor 2 Slatina variab 5 Petra „ 4 Pitesci variab 8 Roman „ 3 C.-Lung senin 2 Botoșani variab 2 T.-Jiului nor 1 Doroh­oiu „ 2 E.­Vâlcii senin 2 Iași senin 10 Măgurele senin 5 Vasluiă senin 10 Zimnicea senin 2 Huși zăpad 6 Alesandria senin 3 Bârlad senin 8 G­iurgiu senin 4 Tecuciu senin 6 Călărași senin 5 . Galați senin 7 T.­Vestea senin 0 Brăila „ 7 Sinaia zăpad 4 Tulcea „ 7 Ploesoi senin 5 Mangalia senin 6 Buzău senin 4 Costanța „ 6

Next