Romanulu, martie 1882 (Anul 26)
1882-03-01
ANUL AL XXVI-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV........................... 40 bani Deto „ in pagina III...........................2 lei . A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarnlul. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, IaG. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la domnii Haasenstein și Vogler, Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentrn Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. — Scrisorile nefrancate se refasă — " UVvl löVl UV U.VJ.* («uvul/v UV » — 20 BANI EXEMPLARUL 14. Soli 4 O 4 DOAMNEI, 14. BUCURESCI, â MARȚIȘOR 1882 Cel care are cugete rele se teme de desbateri publice. ^ Cel care voesce binele alargă dupe lumină. Cel bun cade în greșală fără să scie; el dar se bucură, când i s’arăta Ifreșala, pentru că astfel numai o pute îndrepta. Protivnicii nu voesc a lumina, ci a ’ntuneca. Protivnicii nu ne-arăta greșalele ce facem, ci totd’auna se bucură și * profită de ele, ș’adese inventeza și ne acasă de greșale de denșii ticluite. Astfel datoria amicilor este a ne spune ce nu facem bine pentru ca să ne oprescá d’a face rea. Din acest punt de vedere noi am căutat s’arătăm amicilor noștril, ce credem că nu fac bine și ce trebuie să facă, după noi, pentru ca bine să fie pentru țară. Combatem cu ’ntristare pe inimici, criticăm cu plăcere pe amicii noștri. Vom critica dar din nou modul de procedere al amicilor noștri politici. Majoritatea Camerei a făcut în timp de vremă șase ani, multe, mari și bine-făcătore fapte. Ea mai are a trăi, după Constituțiune, numai sesiunea anului 82—83. Dézóre dor este ea ca în acest timp să dea t0rei câte-va legi, care sunt încoronarea lucrărilor ce făcu în cești oase ani trecuți. Acastă datorie o au acest deputați ca români și ca indivizi. Ca români sunt datori să dea puteri națiunii pentru ca se put propăși și lupta cu stăină contra protivnicilor iei. Ca indivizi datori fiind fiecare se presinte alegătorilor săi bilanțul faptelor sale este învederat că, cu cât acest bilanț va fi mai bun și mai mare cu atât va avea sorți de a fi reales. Yț Am <Jis și repetăm . Un adevărat represintante al națiunii nu trebuie să câștige voturile alegătorilor prin satisfacerea intereselor individuale, ci numai prin îndestularea intereselor generale ale țărei și prin urmare ș ale judeciului. Cel care luptă pentru a da satisfacere intereselor mici, intereselor individuale se micșorază pe el însuși, micșorază și degradă pe cei cari le cer și le primesc. Acestea îi fost totd’auna credințele partitei nóstre ; d ’aceia ea a isbutit, pe cât cu putință a fost , a rădica națiunea și cu densa și printr’ensa a se rădica ea ânsăși. » Cel care dintre noi se abate din acésta cale se flă sigur că ’n curând, chiar acei cari ’i-au cerut ș’afi dobândit favori personale îl vor părăsi. Soiut este că cei cari voteza pentru interese individuale, se vor duce totdeauna la cel care le va oferi mai mult. Numai cei cari luptă pentru interesele generale nu se despart. El numai înfruntă tote neajunsurile, tóte pericolele și de aceia numai partita nostra a fost unită în dilele întunecase ca și ’n cele cu sare. Deputații nostrii par a fi uitat în anul acesta aceste elementare adeve■» run. Ce făcură ei în Cameră, de la 15 Noembre 1881, pene a fi. 1 Mărțișor, 1882 ? Are două legi bune de interes general și nimic, asolut nimic mai mult. Ședințele Camerei încep mai la 2 ore și pe la 4 sau 5 ore, Camera nu mai este completă, și ce se făcu în aceste trei ore ? Interpelări cari n’au alt scop decât a se perde timpul, a scăde pe cel care le face ș’a slăbi partita în întru și ’n afară. Delegații nu se ’ntrunesc nici uă dată sora pentru a face și presinta Camerei legile ce le sunt încredințate. Și cu tote aceste sunt la ordinea cjilei legi din cele mai neapărate, din cele mai bine-facétóre pentru săteni, ca și pentru proprietari, pentru popor ca și pentru tota națiunea și pe care ea cu sete le aștepta de la aleșii iei, de la partita națională liberală. D’uă lună sau două înaintea sfîrșitului sesiunea anului 1881, s’a numit uă comisiune ad-hoc, care să lucreze legea pentru organisarea magistraturei, pentru aședarea și întărirea justiției pe temelii atot-puternice, căci naționale vor fi. Unspre fiece luni trecută și delegații acestei mari legi sunt tot în durerile nascerei. Legea comunală zace în cartanele Senatului, precum zac în cartanele Camerei, legea consilielor județene și legea cârciumelor. Doresc deputații majorității Camerei ca aceste legi să nu se facă? După fapte, învederat este c’acesta ar fi dorința lor. In acest caz, purtarea lor este consecințe în acesta dorință. Astfel fiind ânse, datoria nostra este se spunem alegătorilor că nu drapelul partitei este cel vinovat, ci cei cari, din nenorocire, au ostenit și-l lasă să le cadă din mâni. Nu acesta este dorința lor ? Atunci să scuture pirotela în care au căzut. Se se Intrunesca delegații In tóte serile și să depue cel puțin aceste legi mari. Se ’ncepa ședințele Camerei sunt la ora unu și să stea toți în Cameră până la 6 ore. Se se țină de două ori pe săptămână ședințe și séra. Să scurteze desbaterile ne mai vorbind câte cinci și sasé în același articol, ș’acosta mai mult pentru ca alegétorii lor să vadă c’au vorbit mult și ne curmat. Nu vorbă multă ci lucrare multă și bună va da satisfacere alegătorilor. Nu prin vorbă multă se fac legile cele bune, ci prin cugetare, prin înțelegere în întruniri particulare și prin vorbă scurtă și sanetasa în ședințele publice. Avem acum și bugetele; la 28 Marte avem Pascele cari totd’auna vai! sunt precedate de vacanții. Avem apoi îndată luna lui Aprile, care reclamă pe mulți la munca câmpului. Mai avem încă pe miniștrii cari, luminați cu prisos prin atâtea strălucite, înțelepte, patriotice și desinteresate interpelări bănuim că nu vor mai avea tragerea de inimă să mai prelungiască sesiunea peste 22 sau 23 Marte, și acesta nentru ca ei să mai respundă la interpelări ca cele de pân’acum. Câteva linii încă să ne mai permită amicii noștri. Vom vorbi scurt și de aceia îi rugăm să citescă și se cugete. Oposițiunea este de câtva timp forte înverșunată. Pentru ca să fie astfel ea trebuie să se rezeme pe ceva. Pe ce se rezima ? Este ea mai strînsă, mai mare și mai puternică ? Nu din contra ea se trunchiază necurmat, vedem cu toții că pretinșii conservatori au pierdut și pe d. Carp. Pentru ce are ? Acest bărbat este inteligente, învățat, forte onorabil și forte conservator. De ce dor d. Carp fuge de dânșii sau fug ei de d. Carp ? Nu putem vedea altă causă decât că ei sciü că calea pe care vor să meagă a nu pote conveni unui bărbat ca u. Carp. Mai vedem încă că ultraconservatorii din Bucuresci, sunt în activă » o lucrare de organisare cu semenii dumnelor din Iași. y Alegeri nu sunt; prin urmare acesta luptă de constituire are de scop uă lucrare afară din Parlament. Pentru acesta ânse trebue să se rezume pe națiune ; dar conservatorii sciu bine că ea nici vădată nu i-a urmat. Cred ei că greșialele nóstre au mâhnitit-o până a o face se se arunce, acum, pentru prima ora în brațele lor ? Acele greșeli nu sunt d’acela cari se facă logică uă asemene credință a protivnicilor nostril. Ni se mai spune că d. Gr. M. Sturdza s’ar fi încercând se reintre în activitate și se re’ncepa publicarea unui nou diarig. Ni se scrie din Iași că s’ar fi încercând a se face uă unire între democratul național și Fracțiunea liberă. Nu stim și nici eu avem acum interesu’a sei ce este adevăr în aceste scrii."e serm însă toți este că , conservatorii, deși necurmat trunchiați, sunt mai cutezători decât oricând , că peninsula balcanică este forte frământată, că frământarea cresce și că sunt acum câțiva cari speră să splonteze și corona de rege a principelui Milan. Ceea ce stim în fine, este că majoritatea Camerei pirotesce. Ne facem datoria dor d’a spune națiunii ceea ce credem, ș’adice din nou amicilor : uniți-vă, cugetați și lucrați, căci mâne un seim ce va putea fi. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Belgrad, 11 Marte.—Astă de la orele 12, miniștrii și deputații au depus jurământ înaintea M. S. Ilegelui Milan I. Cu ocasiunea proclamărei regatului Maiestatea Lea a decretat un amnestiă forte întinsă. Pesta, 11 Marte.—Camera deputaților a LUNI, MARȚI. 1, 2 MARTE 1882. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 ieînă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea diaruluî și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, place de la Bourse- LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleisclimarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — adoptat legea financiară cu un mare majoritate. Zara, 11 Marte. — Ziarul Narodni List anunță că trupele au ocupat Dragalje. Aden, 11 Marte.—Indigenii din Obock, colonie franceză situată pe costa Abysiniei în sud-vestul golfului Aden, au asasinat pe d. Arnoux, cei d’anteiü neguțător al coloniei și împreună cu densul mai mulți alți coloni. Supraviețuitorii au părăsit Oboeku. Paris, 11 Marte. — Senatul discutând astă de proiectul de lege asupra învățământului primar obligatoriu, a respins cu 167 voturi contra 123, amendamentul presintat de d. Jules Simon și care s ținea ca profesorii vor învăța pe elevii lor datoriile omului către Vden și către Patrie. Acest amendament fusese votat de Senat înainte de ultimele alegeri senatoriale din luna lui ianuarie 1882, dar Camera î 1 suprimase. Diarul Le Temps dice că d. de Freycinet, președintele consiliului, a primit demisiunea d-lui de Blignières, controlore le frances din Egypt. Tunis 12 Marte. •— Nișce disidenți din sudul Tunisiei, în număr de aprope un mic, au atacat, lângă El Djem, pe soldații francezi trimiși în acesta parte în recunoscere; ei au fost case bătuți, lăsând 12 morți pe tărâm și luând cu denșii pe cei răniți. Circulă scomptul că acești disidenți au proclamat ca bei al Tunisului pe apărătorul de la Sfax contra Francesilor, Ali-Ben- Kalifah. Colane volante sunt aprope să plece din Gafsa și Gabes la fruntaria Regenții Tripolului. Paris, 12 Marte. — Oficialul d’adî diminăță publică numirea d-lui Pommayrac în postul de cancelar al consulatului Franciei la Galați, în locul d-lui Colin care trece în aceiași calitate la Bucuresci. D. Legrand, cancelarul legațiunii Franciei la Bucuresci, este numit vice-consul la Chiustenge. D. Brediff, directorul fondurilor la ministerul afacerilor străine, va merge ca constrolor interimar în Egipt, în locul d-lui de Blignières, a cărui demisiune a fost primită. Viena, 12 Marte.—Scomptele privitóre lasă nouă convocare a delegațiunilor și cererea unui al douilea credit pentru înăbușirea insurecțiunei în Brzegovina și Dalmația, cel puțin pentru moment, sunt nisce pure invențiuni. St. Petersburg, 12 Marte. — Golos combate partita șoviniștilor ruși și aceea nu există nici un causă de resbel cu Germania, pentru care, d’altmintrelea, Țarul actuale are aceleași simțiminte d’amidă ca și tatăl seu, Alesandru II. Viena, 12 Marte. — Raportul militar oficiale în privința mișcărei combinate a trupelor în Crivosda, la 9 și 10 Marte. Generarele comandant constată că trupele, după ce au trecut cu bravură și perseverință peste greutățile enorme ale terenului și au respins pe insurgenți din tote puntele unde i-au întâlnit, au atacat Grbavac, Han, Zagvozdak, Crkvice, Napoda, Ubli și Vratlo. Generalele adaugă că va trimite din Crkvice, care a devenit cartierul general, detașamente cari vor străbate totă Crivoscia. Raportul mai dice c’uă colonă d’avangardă a susținut la 9 uă luptă înverșunată cu 400 insurgenți, cari au fost respinși cu mari perderi. In acesta afacere trupele nostre au avut un maior și un soldat uciși, precum și 12 răniți. La 10, după amia di, trupele au asvîrlit în aer fortul Dragalj, care se află cu totul aprope de fruntaria Muntenegrului. Numărul total al insurgenților în Crivosda se ridică aprope la uămiă, ei au suferit perderi considerabile. INFORMAȚIUNI Sâmbăta trecută s-a împărțit d-lor senatori proiectul de lege pentru cumpărarea căiei ferate Cerna-Voda-Constanța, cu suma de 16,800,000 lei printr’u emisiune de rentă 5 ° C în condițiunile prevădute prin legea de conversiune în partea relativă la emisiune prin subscriere publică. Acest proiect de lege, al cărui raportor este d. R. Boerescu, este însoțit de uă însemnată expunere de motive. Proiectul va veni în desbaterea Senatului pesteuă di séu două sau chiar astă li. Ieri, Duminică, s’a ținut uni’J consiliu de miniștri la ora 1, la ministerul de interne. Ni se comunică din Dorohoiu că acum câteva zile d-un căpitan Lățescu, comandantul puntului Mamornița a prins pe banditul N. Matahan care a prădat în Bucovina împreună cu alți pe un anume Meer Stofer și care acum încerca să jefuiască pe preotul Caliuciuc. GESTIUNEA DUNAREANA Independința belgică, ocupându-se de călătoria comitelui Wolkenstein la Berlin, pentru urmarea negociațiunilor începute în cestiunea Dunărei, dice : „Se scie, d’altmintrelea, că Austro-Ungaria n’a primit pene acum propunerea Barrère. In acest moment, cabinetele din Viena și Berlin nu se ocup atât d’uă soluțiune, cât pentru d’a stabili uă înțelegere între ele față c’uă eventualitate orecare. „Se pate ca din acesta înțelegere să nască un proiect comun, dar se pate asemene să se pună numai d’acord în privința atitudinei ce trebuie luată, față cu disposițiunile cunoscute sau probabile ale celorlalte cabinete. „In privința întrunirei comisiunei Dunărei, nu s’a decis încă nimic; este însă probabil că comisarii, însărcinați să studieze acesta spune să cestiune, se vor pune la lucru chiar în cursul acestei luni.“ DIN AFARA FRANCIA Camera deputaților, în urma unei vici dezbateri, a luat în considerare propunerea privitore la desființarea concordatului. D. de Freycinet, în numele guvernului, a declarat că nu combate luarea în considerare, pentru că crede că este trebuincios a se provoca în privința acestei cestiuni să desbatere folositóre țării. La Faix vorbind d’acesta cestiune și fiind de opiniune ca ea se fiă bine studiată d’uă comisiune și să nu se a perdá timpul prețios al Camerii în discusiune nefolositóre, întrebă: „ Pen FOITA ROMANULUI 2 MARTE. Estras din ISTORIA ABDERITILOR de Wieland Tradus din limba germană de Winterhalder CAP. VIII urmare) Cellalt proces părea a avea uă asemănare și mai mare cu cel actual . Un Abderit, anume Pamfu, avea un moșie, a cărei agrement principal era un minunată vedere în partea apusului, lasn vale frumosa situată între doui munți păduroși și care se întindea până la marea Egee. Pamfu avea obiceiu atice adese, că n’ar da acésta vedere nici pentru uă sută talențî atici, și avea cuvent s’o taxeze atât de ’nalt, fiindcă moșia lui era așa de mică și de prosta, încât orice om, care nu consideră decât folosul, nu-i ar fi dat nici cinci talenți. Din nenorocire, un țăran avut din Abdera care era vecinul său în acea parte apusană, găsi cu cale a face un pătat, care astupă bunului Pamfu uă mare parte a vederei sale, astfel că, după socotela lui, moșiera sea perdea cel puțin opt-<secî talențî din valorea sea. Pamfu se sili din tóte puterile sale apopri, atât prin persuasiune cât și prin amenințărî, pe vecinul său de la un asemene construcțiune fatală. Dar țăranul să îndărătnici pe dreptul său de a construi pe propriul său pământ, oriunde și orîcum îi va plăcea. D’aci urmă un proces. Pamfu nu putu dovedi că vederea deschisă era uă parte esențială și necesară aparținând moșii sale, nici că prin noua construcțiune i se aidică aerul și lumina, nici că strămoșul său, care o cumpărase, ar fi plătit din causa lisei vederi măcar uă diaclimă mai mult decât valora moșiera după prețul d’atunci, nici în fine că vecinul său, țăranul, î-ar fi dator printr’uă servitute, în puterea căreia ar avea drept a’î interzice construirea, dar sicolantul său mențimu că rațiunile otărîtore în acesta cestiune s’ar afla mai profunde, și că ar trebui să fiă luate din izvorul primitiv al tot dreptului proprietăresc. Daca aerul, iuse sicofantul, n’ar fi un ce transparent, atunci câmpurile elisee și tot Olimpiii chiar ar putea să s’afle în fața moșiei principalului meu, el n’ar fi vădut nici uă dată nimic din ele, ca și când s’ar fi aflat înaintea ferestrelor sale un did înălțat până la cer. Calitatea și natura transparentă a aerului este derânteia și adevărata causă fundamentală a vedetei frumóse, care împodobesce moșia clientului meu. Apoi aerul liber și transparent, este, precum spre fiecare, unul din lucrurile comune, la care toți au din origină același drept egal, și prin urmare fiecare porțiune a aerului, care încă n’a fost luată în posesiune de către nimeni și care încă nu apar’ține nimenui, trebuiesce privită ca res nullius, și arăși prin urmare devine oă proprietate a celui d’ânteiu care ’și o însușesce. Din timp imemorabili predecesorii principalului meu au posedat, gustat și ocupat vederea în litigiu, nepopriți și nesupărați de nimeni. Ei au ocupat cu ochii lor necesara porțiune a aerului, și prin acesta necontestată ocupațiune, precum și printr’uă neîntreruptă posesiune din timpi imemorabili a devenit vederea acesta că parte integrantă a lisei moșii, de la care nu se pute retrage cea mai mică părticică, fără a răsturna principiile ordinei publice și a siguranței societăței. Senatul de la Abdera găsi aceste rațiuni cum spunase: se discută mult timp pro și contra cu multă subtilitate, dar fiind-că Pamfu fusese ales după acesta în consiliu, pricina ajunsese mult mai complicată și rațiunile lui din ce în ce mai spinese. In fine, țăranul muri, fără a putea aștepta sfîrșitul procesului, și moștenitorii lui înțeleseră că nișce simpli țărani ca dânșii nu vor putea câștiga nimic în contra unui boier mare și consilier al Abderei, și fură înduplecați de sicofantul lor la un compromis prin care se obligară a plăti cheltuielile procesului și a renunța la construirea pătulului, și acesta cu atât mai lesne că nu mai avură bani și că procesul mâncaseră parte atât de mare din moștenirea lor încât nu mai aveau trebuință de pătul spre a păstra mica recoltă ce mai puteau culege. Se înțelege, că ambele aceste procese nu puteau răspândi de cât fórte puțină lumină la resolvarea celui de fața, mai cu semn, că nici în unul nu se deteraităotărîre definitivă, ci ambele se sfîrșiră prin învoială; dar consilierul, care le produse nu voia se facă altul de ele decât a demonstra Senatului, că ambele pricini, care în privința subtilităței argumentelor și în importanța obiectului se asimila forte mult cu procesul pentru umbra măgarului, s’au condus și desbătut atât de mulți ani înaintea consiliului mic al Abderei, fără ca nimănui se-i fi venit în gând a apela la consiliul cel mare sau a se îndoua câtuși de puțin că consiliul mic are dreptul și puterea a decide în materii de acea natură. Toți măgarii susținură acesta părere a partizanului lor cu atât mai mult zel, că avură în mână majoritatea voturilor, daca pricina era să se resolve înaintea consiliului mic. Dar tocmai pentru acest curent partita umbrelor se încăpățîna cu înverșunare în denegarea sea. Tótalimineța trecu în certe și strigări și domnii s’ar fi despărțit la timpul prânzului (cum se ’ntempla adesea), fără să ajungă la uă decisiune, déca, după instigațiunea starostelui Calapod, nu s’ar fi adunat înaintea palatului municipal un mare număr de cetățeni din partita umbrelor, care amenința a dărâma palatul. Partita arhipreotului inculpă pe urmă pe staroste că s’ar fi arătat într’adins la ferestra, spre a îndemna prin semne pe popor la revoltă ; dar partita adversă tagadina acesta acu sare și menținea că numai sbieretele necuviinciose ce ar fi rădicat d’uă dată unii măgari ar fi pus pe gânduri pe cetățenii adunați, închipuindu-și ca se face siluire domnilor din partita lor, și că numai acesta erare, forte naturală, a causat totă alarma. Fie acesta cum o fi, este positiv că d’uă dată uă*strigare sfîșietor o făcu să tremure giamurile casei municipale. „Libertate, libertate! Se trăiescă starostele Calapod! Jos măgarii! Jos Iasonidii!" ș. c. 1. Ardonul se duse la ferestra și porunci tăcere. Dar strigările cresceau și cei mai sălbateci amenințați a da foc casei municipale daca domnii nu se vor duce de îndată și nu vor înainta pricina consiliului cel mare, lăsând ca poporul să decidă. Câteva precupețe și câțiva ucenici pătrunseră într’adevăr în casele învecinate și luară din vetre tăciuni, spre a demonstra domnilor că amenințarea lor nu este glumă. Acesta atrupare și alarmă deșteptase un număr de măgari, care alergară cu ciomege, clește de foc, ciocane, cuțite, furci, cu ce găsiră în pripă la îndemână, în ajutorul domnilor din partita lor și, cu tote că umbrele erau în mare majoritate, curagiul lor și disprețul cu care priveau intriga partită a umbrelor, îi împinse a răspunde la injurii verbale prin lovituri și împunsături atât de energice, încât nu lipsiră capete sparte și lupta și încăierarea ajunseră generale după puține minute. Lucrurile fiind astfel, nu rămase în sala consiliului nimic alt de făcut decât a decide în unanimitate : „că pentru menținerea păcei și pentru binele comun, Senatul a dat pentru astă dată „citra praejudicium“ consimțimentul sau a se înainta procesul pentru umbra măgarului la consiliul cel mare spre a-l decide.“ După ce consiliarii se miră în acesta otărîre, rugară pe starostele Calapod cu manile rădicate a se coborî jos și a împăca poporul revoltat. Starostele, căruia îi plăcea forte mult a vedea pe mândrii patriciani umiliți și a-și arăta înrîurirea sa, se grăbi a da acesta dovadă a bunei sale voințe, dar tumultul ajunsese atât de mare încât nu se mai audea vocea lui, deși era din cele mai târî din Abdera. Și fiind-că poporul în furia lui nu-l cunoscea, era chiar și viața lui în pericol, când arhi-preotul Agatiis, căruia îi păru acest moment forte favorabil spre umilirea partitei adverse, se înfățișa cu totă numerosa sea preoțime și cu pielea aurită de berbece purtată pe un par lung, cerând tăcere și ascultare, făgăduind că se va face voința poporului și că el este cel d’anteiă care propune a se judeca procesul înaintea consiliului cel mare. Acesta asigurare a prelatului, condescendința și poporaritatea lui, dinpreună cu venerațiunea ce aveau Abderiții pentru pielea berbecelui, avură un efect atât de bun, încât în puține minute tot tîrgul răsună de unanima strigare : „Să tristesca archi-preotul Agatiis!“ Cei răniți merseră binișor acasă să și droga capetele sparte; ceî-1-altî se luară după archi-preotul cu aclamațiuni, or starostele Calapodavu neplăcerea a vedea că uă mare parte a umbrelor, părăsind causa lor, măriră triumful adversarului său. I Urmare în numenul viitor).