Romanulu, martie 1882 (Anul 26)

1882-03-01

ANUL AL XXVI-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV........................... 40 bani Deto „ i­n pagina III...........................2 lei . A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarnlul. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, IaG. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la domnii Haasenstein și Vogler, Walfisch­gasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentrn Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. — Scrisorile nefrancate se refasă — " UVvl löVl UV U.VJ.* («uvul/v UV » — 20 BANI EXEMPLARUL 14. S­o­li 4 O 4 DOAMNEI, 14. BUCURESCI, â MARȚIȘOR 1882 Cel care are cugete rele se teme de desbateri publice. ^ Cel care voesce binele alargă dupe lumină. Cel bun cade­ în greșală fără să scie; el dar se bucură, când i s’arăta I­freșala, pentru că ast­fel numai o pute îndrepta. Protivnicii nu voesc a lumina, ci a ’ntuneca. Protivnicii nu ne-arăta greșalele ce facem, ci tot­d’a­una se bucură și *­­ profită de ele, ș’adese inventeza și ne acasă de greșale de denșii ticluite. Ast­fel datoria amicilor este a ne spune ce nu facem bine pentru ca să ne oprescá d’a face rea. Din acest punt de vedere noi am­­ căutat s’arătăm amicilor noștril, ce credem că nu fac bine și ce trebuie să facă, după noi, pentru ca bine să fie pentru țară. Combatem cu ’ntristare pe inimici, criticăm cu plăcere pe amicii noștri. Vom critica dar din nou­ modul de procedere al amicilor noștri po­litici. Majoritatea Camerei a făcut în timp de vre­mă șase ani, multe, mari și bine-făcătore fapte. Ea mai are a trăi, după Constitu­­țiune, numai sesiunea anului 82—83. Dézóre dor este ea ca în acest timp să dea t0rei câte-va legi, care sunt încoronarea lucrărilor ce făcu în cești oase ani trecuți. Acastă datorie o au acest­ depu­tați ca români și ca indivizi. Ca români sunt datori să dea pu­teri națiunii pentru ca se put­ pro­­păși și lupta cu stăină contra pro­­tivnicilor iei. Ca indivizi datori fiind fie­care se presinte alegătorilor săi bilanțul fap­telor sale este învederat că, cu cât acest bilanț va fi mai bun și mai mare cu atât va avea sorți de a fi reales. Yț Am <Jis și repetăm . Un adevărat represintante al națiunii nu trebuie să câștige voturile alegătorilor prin satisfacerea intereselor individuale, ci­­ numai prin îndestularea intereselor generale ale țărei și prin urmare ș ale judeciului. Cel care luptă pentru a da satis­facere intereselor mici, intereselor in­dividuale se micșorază pe el însu­și, micșorază și degradă pe cei cari le cer și le primesc. Aceste­a îi fost tot­d’a­una credin­­­­țele partitei nóstre ; d ’aceia ea a is­butit, pe cât cu putință a fost , a rădica națiunea și cu densa și prin­tr’ensa a se rădica ea ânsă­și. » Cel care dintre noi se abate din acésta cale se flă sigur că ’n curând, chiar acei cari ’i-au cerut ș’afi do­­bândit favori personale îl vor pă­răsi. Soiut este că cei cari voteza pen­tru interese individuale, se vor duce tot­dea­una la cel care le va oferi mai mult. Numai cei cari luptă pentru inte­resele generale nu se despart. El numai înfruntă tote neajunsu­rile, tóte pericolele și de aceia numai partita nostra a fost unită în dilele întunecase ca și ’n cele cu sare. Deputații nostrii par a fi uitat în anul acesta aceste elementare adeve­■» run. Ce făcură ei în Cameră, de la 15 Noembre 1881, pene a­ fi. 1 Mărți­șor, 1882 ? Are două legi bune de interes ge­neral și nimic, asolut nimic mai mult. Ședințele Camerei încep mai la 2 ore și pe la 4 sau 5 ore, Camera nu mai este completă, și ce se făcu în aceste trei ore ? In­terpelări cari n’au alt scop de­cât a se perde timpul, a scăde pe cel care le face ș’a slăbi partita în întru și ’n afară. Delegații nu se ’ntrunesc nici uă dată sora pentru a face și presinta Camerei legile ce le sunt încredin­țate. Și cu tote aceste sunt la­­ ordinea cjilei legi din cele mai neapărate, din cele mai bine-facétóre pentru săteni, ca și pentru proprietari, pentru po­por ca și pentru tota națiunea și pe care ea cu sete le aștepta de la ale­șii iei, de la partita națională li­berală. D’uă lună sau două înaintea sfîr­șitului sesiunea anului 1881, s’a nu­mit uă comisiune ad-hoc, care să lucreze legea pentru organisarea ma­gistraturei, pentru aședarea și întări­rea justiției pe temelii a­tot-puternice, căci naționale vor fi. Un­spre­ fiece luni trecută și dele­gații acestei mari legi sunt tot în durerile nascerei. Legea comunală zace în cartanele Senatului, precum zac în cartanele Camerei, legea consilielor județene și legea cârciumelor. Doresc deputații majorității Came­rei ca aceste legi să nu se facă? După fapte, învederat este c’acesta ar fi dorința lor. In acest caz, purtarea lor este consecințe în acesta dorință. Ast­fel fiind ânse, datoria nostra este se spunem alegătorilor că nu drape­lul partitei este cel vinovat, ci cei cari, din nenorocire, au ostenit și-l lasă să le cadă din mâni. Nu acesta este dorința lor ? Atunci să scuture pirotela în care au căzut. Se se Intrunesca delegații In tóte serile și să depue cel puțin aceste legi mari. Se ’ncepa ședințele Camerei sunt la ora unu și să stea toți în Cameră până la 6 ore. Se se țină de două ori pe săptă­mână ședințe și séra. Să scurteze desbaterile ne mai vor­bind câte cinci și sasé în acela­și ar­­ticol, ș’acosta mai mult pentru ca a­­legétorii lor să vadă c’au vorbit mult și ne­ curmat.­­ Nu vorbă multă ci lucrare multă și bună va da satisfacere alegăto­­rilor. Nu prin vorbă multă se fac legile cele bune, ci prin cugetare, prin în­țelegere în întruniri particulare și prin vorbă scurtă și sanetasa în ședințele publice. Avem acum și bugetele; la 28 Marte avem Pascele cari tot­d’a­una vai! sunt precedate de vacanții. Avem apoi îndată luna lui Aprile, care reclamă pe mulți la munca câmpului. Mai avem încă pe miniștrii cari, luminați cu prisos prin atâtea stră­lucite, înțelepte, patriotice și desin­­teresate interpelări bănuim că nu vor mai avea tragerea de inimă să mai prelungiască sesiunea peste 22 sau 23 Marte, și acesta n­entru ca ei să mai respundă la interpelări ca cele de pân’acum. Câte­va linii încă să ne mai per­mită amicii noștri. Vom vorbi scurt și de aceia îi rugăm să citescă și se cugete. Oposițiunea este de cât­va timp forte înverșunată. Pentru ca să fie ast­fel ea trebuie să se rezeme pe ce­va. Pe ce se rezima ? Este ea mai strînsă, mai mare și mai puternică ? Nu­ din contra ea se trunchiază necurmat, vedem cu toții că pretinșii con­servatori au pierdut și pe d. Carp. Pentru ce are ? Acest bărbat este inteligente, în­­vățat, forte onorabil și forte conser­vator. De ce dor d. Carp fuge de dânșii sau fug ei de d. Carp ? Nu putem vedea altă causă de­cât că­­­ ei sciü că calea pe care vor să mea­gă a nu pote conveni unui bărbat ca u. Carp. Mai vedem încă că ultra­conser­vatorii din Bucuresci, sunt în activă » o lucrare de organisare cu semenii dum­­nelo­r din Iași. y Alegeri nu sunt; prin urmare a­­cesta luptă­­ de constituire are de scop uă lucrare afară din Parlament. Pentru acesta ânse trebue să se rezume pe națiune ; dar conservatorii sciu bine că ea nici vă­dată nu i-a urmat. Cred ei că greșialele nóstre au mâhnitit-o până a o face se se arunce, acum, pentru prima ora în brațele lor ? Acele greșeli nu sunt d’acela cari se facă logică uă asemene credință a protivnicilor nostril. Ni se mai spune că d. Gr. M. Sturdza s’ar fi încercând se reintre în activitate și se re’ncepa publi­carea unui nou diarig. Ni se scrie din Iași că s’ar fi în­cercând a se face uă unire între de­mocratul național și Fracțiunea liberă. Nu stim și nici eu avem acum inte­res­u’a sei ce este adevăr în aceste scrii.­"e serm însă toți este că , conservatorii, de­și ne­curmat trun­chiați, sunt mai cutezători de­cât ori­când , că peninsula balcanică este forte frământată, că frământarea cresce și că sunt acum câți­va cari speră să splonteze și corona de rege a princi­pelui Milan. Ceea ce stim în fine, este că ma­joritatea Camerei pirotesce. Ne facem datoria dor d’a spune națiunii ceea ce credem, ș’a­dice din nou amicilor : uniți-vă, cugetați și lu­crați, căci mâne un seim ce va pu­tea fi. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Belgrad, 11 Marte.—Astă­ de la orele 12, miniștrii și deputații au depus jurământ înaintea M. S. Ilegelui Milan I. Cu ocasiunea proclamărei regatului Ma­iestatea Lea a decretat un amnestiă forte întinsă. Pesta, 11 Marte.—Camera deputaților a LUNI, MARȚI. 1, 2 MARTE 1882. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 ieî­­nă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei­­ se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea diaruluî și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, place de la Bourse- LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleisclimarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Fran­cesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — adoptat legea financiară cu un mare ma­jori­ta­te. Zara, 11 Marte. — Ziarul Narodni List anunță că trupele au ocupat Dragalje. Aden, 11 Marte.—Indigenii din Obock, colonie franceză situată pe costa Abysiniei în sud-vestul golfului Aden, au asasinat pe d. Arnoux, cei d’anteiü neguțător al colo­niei și împreună cu densul mai mulți alți coloni. Supraviețuitorii au­ părăsit Oboeku. Paris, 11 Marte. — Senatul discutând astă­ de proiectul de lege­ asupra învățămân­tului primar obligatoriu, a respins cu 167 voturi contra 123, amendamentul presintat de d. Jules Simon și care s ținea ca profe­sorii vor învăța pe elevii lor datoriile o­­mului către V­den și către Patrie. Acest amendament fusese votat de Se­nat înainte de ultimele alegeri senatoriale din luna lui ianuarie 1882, dar Camera î 1 suprimase. Diarul Le Temps dice că d. de Freyci­­net, președintele consiliului, a primit demi­­siunea d-lui de Blignières, controlore le fran­­ces din Egypt. Tunis 12 Marte. •— Nișce disidenți din sudul Tunisiei, în număr de aprope un mic, au atacat, lângă El Djem, pe soldații fran­­cezi trimiși în acesta parte în recunoscere; ei au fost case bătuți, lăsând 12 morți pe tărâm și luând cu denșii pe cei răniți. Circulă scomptul că acești disidenți au proclamat ca bei al Tunisului pe apărăto­rul de la Sfax contra Francesilor, Ali-Ben- Kalifah­. Colane volante sunt aprope să plece din Gafsa și Gabes la fruntaria Regenții Tri­polului. Paris, 12 Marte. — Oficialul d’adî dimi­­năță publică numirea d-lui Pommayrac în postul de cancelar al consulatului Franciei la Galați, în locul d-lui Colin care trece în aceiași calitate la Bucuresci. D. Legrand, cancelarul legațiunii Fran­ciei la Bucuresci, este numit vice-consul la Chiustenge. D. Brediff, directorul fondurilor la mi­nisterul afacerilor străine, va merge ca con­­s­trolor interimar în Egipt, în locul d-lui de Blignières, a cărui demisiune a fost pri­mită. Viena, 12 Marte.—Scomptele privitóre la­să nouă convocare a delegațiunilor și ce­rerea unui al douilea credit pentru înăbu­șirea insurecțiunei în Brzegovina și Dalma­ția, cel puțin pentru moment,­ sunt nisce pure invențiuni. St. Petersburg, 12 Marte. — Golos com­bate partita șoviniștilor ruși și ace­ea nu există nici un causă de resbel cu Germania, pentru care, d’altmintrelea, Țarul actuale are acelea­și simțiminte d’amid­ă ca și ta­tăl seu, Alesandru II. Viena, 12 Marte. — Raportul militar ofi­ciale în privința mișcărei combinate a tru­pelor în Crivosd­a, la 9 și 10 Marte. Generarele comandant constată că tru­pele, după ce au trecut cu bravură și per­­severință peste greutățile enorme ale tere­­nului și au respins pe insurgenți din tote puntele unde i-au întâlnit, au atacat Grba­­vac, Han, Zagvozdak, Crkvice, Napoda, Ubli și Vratlo. Generalele adaugă că va trimite din Crkvice, care a devenit cartie­rul general, detașamente cari vor străbate totă Crivoscia. Raportul mai dice c’uă colonă d’avan­­gardă a susținut la 9 uă luptă înverșunată cu 400 insurgenți, cari au fost respinși cu mari perderi. In acesta afacere trupele nos­tre au avut un maior și un soldat uciși, pre­cum și 12 răniți. La 10, după ami­a­ di, trupele au­ asvîrlit în aer fortul Dragalj, care se află cu to­tul aprope de fruntaria Muntenegrului. Numărul total al insurgenților în Crivos­d­a se ridică aprope la uă­miă, ei au sufe­rit perderi considerabile. INFORMAȚIUNI Sâmbăta trecută s-a împărțit d-lor sena­tori proiectul de lege pentru cumpărarea căiei ferate Cerna-Voda-Constanța, cu suma de 16,800,000 lei printr’u­ emisiune de rentă 5 °­ C în condițiunile prevădute prin le­gea de conversiune în partea relativă la e­­misiune prin subscriere publică. Acest proiect de lege, al cărui raportor­ este d. R. Boerescu, este însoțit de uă în­semnată expunere de motive. Proiectul va veni în desbaterea Senatu­lui peste­uă di séu două sau chiar astă­­ li. Ieri, Duminică, s’a ținut uni’J consiliu de miniștri la ora 1, la ministerul de interne. Ni se comunică din Dorohoiu că acum câte­va zile d-un căpitan Lățescu, coman­dantul puntului Mamornița a prins pe ban­ditul N. Matahan care a prădat în Buco­vina împreună cu alți pe un a­nume Meer Stofer și care acum încerca să jefuiască pe preotul Caliuciuc. GESTIUNEA DUNAREANA Independința belgică, ocupându-se de că­lătoria comitelui Wolkenstein la Berlin, pentru urmarea negociațiunilor începute în cestiunea Dunărei, dice : „Se scie, d’altmintrelea, că Austro-Un­­garia n’a primit pene acum propunerea Barrère. In acest moment, cabinetele din Viena și Berlin nu se ocup atât d’uă solu­­țiune, cât pentru d’a stabili uă înțelegere între ele față c’uă eventualitate ore­care. „Se pate ca din acesta înțelegere să nască un proiect comun, dar se pate ase­mene să se pună numai d’acord în privința atitudinei ce trebuie luată, față cu disposi­­țiunile cunoscute sau probabile ale celor­­l­alte cabinete. „In privința întrunirei comisiunei Dună­rei, nu s’a decis încă nimic; este însă pro­babil că comisarii, însărcinați să studieze acesta spune să cestiune, se vor pune la lu­cru chiar în cursul acestei luni.“ DIN AFARA FRANCIA Camera deputaților, în urma unei vici dezbateri, a luat în considerare propunerea privitore la desființarea concordatului. D. de Freycinet, în numele gu­vernului, a declarat că nu combate luarea în considerare, pentru că crede că este trebuincios a se provoca în privința acestei cestiuni să desbatere folositóre țării. La Faix vorbind d’acesta cestiune și fiind de opiniune ca ea se fiă bine studiată d’uă comisiune și să nu se a perdá timpul prețios al Camerii în discusiune n­efolositóre, întrebă: „ Pen­ FOITA ROMANULUI 2 MARTE. Estras din ISTORIA ABDERITILOR de Wieland Tradus din limba germană de Winterhalde­r CAP. VIII urmare) Cel­l­alt proces părea a avea uă asemă­nare și mai mare cu cel actual . Un Ab­­derit, anume Pamfu, avea un moșie, a că­rei agrement principal era un minunată ve­dere în partea apusului, la­sn vale frumosa situată între doui munți păduroși și care se întindea până la marea Egee. Pamfu a­­vea obiceiu a­t­ice adese, că n’ar da a­­césta vedere nici pentru uă sută talențî a­­tici, și avea cuvent s’o taxeze atât de ’nalt, fiind­că moșia lui era așa de mică și de prosta, în­cât ori­ce om, care nu consideră de­cât folosul, nu-i ar fi dat nici cinci ta­­lenți. Din nenorocire, un țăran avut din Abdera care era vecinul său în acea parte apusană, găsi cu cale a face un pătat, care astupă bunului Pamfu uă mare parte a vederei sale, ast­fel că, după socotela lui, moșiera sea perdea cel puțin opt-<secî ta­lențî din valorea sea. Pamfu se sili din tóte puterile sale a­popri, atât prin persuasiune cât și prin amenințărî, pe vecinul său de la un asemene construcțiune fatală. Dar țăranul să îndărătnici pe dreptul său de a construi pe propriul său pământ, ori­unde și orî­cum îi va plăcea. D’aci urmă un pro­ces. Pamfu nu putu dovedi că vederea deschisă era uă parte esențială și necesară aparținând moșii sale, nici că prin noua construcțiune i se aidică aerul și lumina, nici că strămoșul său, care o cumpărase, ar fi plătit din causa­­ lisei vederi măcar uă diaclimă mai mult de­cât valora moșiera după prețul d’atunci, nici în fine că veci­nul său, țăranul, î-ar fi dator printr’uă ser­vitute, în puterea căreia ar avea drept a’î interzice construirea, dar sicolantul său mențimu că rațiunile otărîtore în acesta ces­­tiune s’ar afla mai profunde, și că ar tre­bui să fiă luate din izvorul primitiv al tot dreptului proprietăresc. Daca aerul, iu­se sicofantul, n’ar fi un ce transparent, atunci câmpurile elisee și tot Olimpiii chiar ar putea să s’afle în fața moșiei principalului meu, el n’ar fi vădut nici uă dată nimic din ele, ca și când s’ar fi aflat înaintea ferestrelor sale un did înălțat până la cer. Calitatea și natura transparentă a aerului este der­ânteia și adevărata causă fundamentală a vedetei frumóse, care împodobesce moșia clientului meu­. Apoi aerul liber și transparent, este, precum spre fie­care, u­nul din lucrurile co­mune, la care toți au din origină același drept egal, și prin urmare fie­care porțiune a aerului, care încă n’a fost luată în po­sesiune de către nimeni și care încă nu apar’ține nimenui, trebuiesce privită ca res nullius, și arăși prin urmare devine oă pro­prietate a celui d’ânteiu care ’și o însușe­­sce. Din timp imemorabili predecesorii principalului meu au posedat, gustat și o­­cupat vederea în litigiu, nepopriți și nesu­părați de nimeni. Ei au ocupat cu ochii lor necesara porțiune a aerului, și prin a­­cesta necontestată ocupațiune, precum și printr’uă neîntreruptă posesiune din timpi imemorabili a devenit vederea acesta că parte integrantă a­­ lisei moșii, de la care nu se pute retrage cea mai mică părticică, fără a răsturna principiile ordinei publice și a siguranței societăței.­­ Senatul de la Abdera găsi aceste rațiuni cum spunase: se discută mult timp pro și contra cu multă subtilitate, dar fiind-că Pamfu fusese ales după acesta în consiliu, pricina ajunsese mult mai complicată și rațiunile lui din ce în ce mai spinese. In fine, țăranul muri, fără a putea aștepta sfîrșitul procesului, și moștenitorii lui înțeleseră că nișce simpli țărani ca dânșii nu vor putea câștiga ni­mic în contra unui boier mare și consilier al Abderei, și fură înduplecați de sicofan­tul lor la un compromis prin care se obli­gară a plăti ch­eltuielile procesului și a re­nunța la construirea pătulului, și acesta cu atât mai lesne că nu mai avură bani și că procesul mâncase­ră parte atât de mare din moștenirea lor în­cât nu mai aveau trebuință de pătul spre a păstra mica re­coltă ce mai puteau culege. Se înțelege, că ambele aceste procese nu puteau răspândi de cât fórte puțină lumină la resolvarea celui de fața, mai cu semn, că nici în unul nu se dete­­raită­otărîre defi­nitivă, ci ambele se sfîrșiră prin învoială; dar consilierul, care le produse nu voia se facă alt­ul de ele de­cât a demonstra Se­natului, că ambele pricini, care în privința subtilităței argumentelor și în importanța obiectului se asimila forte mult cu proce­sul pentru umbra măgarului, s’au condus și desbătut atât de mulți ani înaintea con­siliului mic al Abderei, fără ca nimănui se-i fi venit în gând a apela la consiliul cel mare sau a se îndoua câtuși de puțin că consiliul mic are dreptul și puterea a de­cide în materii de acea natură. Toți măgarii susținură acesta părere a partizanului lor cu atât mai mult zel, că avură în mână majoritatea voturilor, daca pricina era să se resolve înaintea consiliului mic. Dar tocmai pentru acest curent par­tita umbrelor se încăpățîna cu înverșunare în­ denegarea sea. Tóta­­limineța trecu în certe și strigări și domnii s’ar fi despărțit la timpul prân­zului (cum­ se ’ntempla adesea), fără să ajungă la uă decisiune, déca, după instiga­­țiunea starostelui Calapod, nu s’ar fi adunat înaintea palatului municipal un mare nu­măr de cetățeni din partita umbrelor, care amenința a dărâma palatul. Partita arh­i­­preotului inculpă pe urmă pe staroste că s’ar fi arătat într’adins la ferestra, spre a îndemna prin semne pe popor la revoltă ; dar partita adversă tagadina acesta acu sare și menținea că numai sbieretele necuviin­­ciose ce ar fi rădicat d’uă dată unii măgari ar fi pus pe gânduri pe cetățenii adunați, în­chipuindu-și ca se face siluire domnilor din partita lor, și că numai acesta erare, forte naturală, a causat totă alarma. Fie acesta cum o fi, este positiv că d’uă dată uă*strigare sfîșietor o făcu să tremure giamurile casei municipale. „Libertate, li­bertate! Se trăiescă starostele Calapod! Jos măgarii! Jos Iasonidii!" ș. c. 1. Ard­­onul se duse la ferestra și porunci tăcere. Dar strigările cresceau și cei mai sălbateci amenințați a da foc casei munici­pale daca domnii nu se vor duce de îndată și nu vor înainta pricina consiliului cel mare, lăsând ca poporul să decidă. Câte­va precupețe și câți­va ucenici pătrunseră în­­tr’adevăr în casele învecinate și luară din vetre tăciuni, spre a demonstra domnilor că amenințarea lor nu este glumă. Acesta atrupare și alarmă deșteptase un număr de măgari, care alergară cu cio­mege, clește de foc, ciocane, cuțite, furci, cu ce găsiră în pripă la îndemână, în aju­torul domnilor din partita lor și, cu tote că umbrele erau în mare majoritate, cura­­giul lor și disprețul cu care priveau intriga partită a umbrelor, îi împinse a răspunde la injurii verbale prin lovituri și împunsă­turi atât de energice, în­cât nu lipsiră ca­pete sparte și lupta și încăierarea ajunseră generale după puține minute. Lucrurile fiind ast­fel, nu rămase în sala consiliului nimic alt de făcut de­cât a de­cide în unanimitate : „că pentru menținerea păcei și pentru binele comun, Senatul a dat pentru astă dată „citra praejudicium“ consimțimentul sau a se înainta procesul pentru umbra măgarului la consiliul cel mare spre a-l decide.“ După ce consiliarii se m­iră în acesta otărîre, rugară pe starostele Calapod cu manile rădicate a se coborî jos și a împăca poporul revoltat. Starostele, căruia îi plăcea forte mult a vedea pe mândrii patriciani umiliți și a-și arăta înrîurirea s­a, se grăbi a da acesta dovadă a bunei sale voințe, dar tumultul ajunsese atât de mare în­cât nu se mai audea vocea lui, de­și era din cele mai târî din Abdera. Și fiind-că popo­rul în furia lui nu-l cunoscea, era chiar și viața lui în pericol, când arh­i-preotul A­­gatiis, căruia îi păru acest moment forte favorabil spre umilirea partitei adverse, se înfățișa cu totă numerosa sea preoțime și­­ cu pielea aurită de berbece purtată pe un par lung, cerând tăcere și ascultare, făgă­duind că se va face voința poporului și că el este cel d’anteiă care propune a se ju­deca procesul înaintea consiliului cel mare. Acesta asigurare a prelatului, condescen­­dința și poporaritatea lui, dinpreună cu ve­­nerațiunea ce aveau Abderiții pentru pielea berbecelui, avură un efect atât de bun, în­cât în puține minute tot tîrgul răsună de unanima strigare : „Să tristesca archi-preo­tul Agatiis!“ Cei răniți merseră binișor a­casă să și droga capetele sparte; ceî-1-altî se luară după archi-preotul cu aclamațiuni, or starostele Calapod­avu neplăcerea a ve­dea că uă mare parte a umbrelor, părăsind causa lor, măriră triumful adversarului său. I Urmare în numenul viitor).

Next